Capitolul 37

Distrugerea Babilonului: motiv de jale, dar şi de bucurie

1. Cum vor reacţiona „regii pământului“ când Babilonul cel Mare va fi distrus pe neaşteptate?

DISTRUGEREA Babilonului este o veste bună pentru slujitorii lui Iehova. Dar pentru naţiuni? Ioan spune: „Când vor vedea fumul arderii ei, regii pământului care au comis fornicaţie cu ea şi au trăit în lux neruşinat vor plânge şi se vor bate în piept de durere pentru ea, în timp ce vor sta la distanţă de teama chinului ei şi vor zice: «Ce păcat, ce păcat, cetate mare, Babilon, cetate tare, pentru că într-un ceas ţi-a venit judecata!»“ — Revelaţia 18:9, 10.

2. a) Deşi Babilonul cel Mare este distrus de cele zece coarne simbolice ale fiarei de culoare stacojie, de ce deplâng „regii pământului“ sfârşitul lui? b) De ce aceşti regi îndureraţi stau la distanţă de cetatea condamnată?

² Reacţia naţiunilor ne surprinde, având în vedere că Babilonul va fi distrus chiar de cele zece coarne simbolice ale fiarei de culoare stacojie (Revelaţia 17:16). Dar, când Babilonul nu va mai fi, „regii pământului“ îşi vor da seama cât de mult i-a ajutat să ţină oamenii sub control. Membrii clerului au sfinţit războaie, au participat la acţiuni de recrutare, iar în predicile lor i-au încurajat pe tineri să meargă la luptă. Conducătorii corupţi s-au folosit de religie ca de un paravan al sfinţeniei ca să-i oprime pe oamenii de rând (compară cu Ieremia 5:30, 31; Matei 23:27, 28). Să remarcăm însă că aceşti regi îndureraţi stau la distanţă de cetatea condamnată. Ei nu se apropie ca să-i vină în ajutor. Sunt mâhniţi să o vadă pierind, dar nu într-atât încât să rişte pentru ea.

Negustorii plâng şi jelesc

3. Cine mai regretă dispariţia Babilonului cel Mare, şi, potrivit cuvintelor lui Ioan, din ce motive?

³ Regii pământului nu sunt singurii care regretă dispariţia Babilonului cel Mare. „De asemenea, negustorii voiajori ai pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără tot stocul de mărfuri, tot stocul de aur, de argint, de pietre preţioase, de perle, de in fin, de purpură, de mătase şi de ţesături stacojii, precum şi tot ce este din lemn parfumat şi tot felul de obiecte de fildeş, tot felul de obiecte de lemn foarte preţios, de aramă, de fier şi de marmură, scorţişoară, mirodenie indiană, tămâie, ulei parfumat, tămâie albă, vin, ulei de măsline, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, trăsuri, sclavi şi suflete omeneşti. Da, roadele bune pe care le dorea sufletul tău s-au dus de la tine [Babilonul cel Mare] şi toate lucrurile alese şi toate lucrurile splendide au pierit de la tine şi nu se vor mai găsi niciodată.“ — Revelaţia 18:11-14.

4. De ce „negustorii voiajori ai pământului“ plâng şi jelesc dispariţia Babilonului cel Mare?

⁴ Într-adevăr, Babilonul cel Mare a fost un prieten apropiat şi unul dintre clienţii favoriţi ai negustorilor bogaţi. De pildă, mănăstirile şi bisericile creştinătăţii au acumulat de-a lungul veacurilor uriaşe cantităţi de aur, argint, pietre scumpe, lemn preţios şi alte bogăţii. Mai mult, religia a binecuvântat cheltuielile imense şi chefurile prilejuite de celebrarea Crăciunului, sărbătoare care îl dezonorează pe Cristos, şi a altor aşa-zise zile sfinte. Misionarii creştinătăţii au ajuns în ţări îndepărtate, deschizându-le noi pieţe ‘negustorilor voiajori’ ai lumii. În Japonia, catolicismul, adus de negustori, a avut un rol activ în războaiele din  secolul al XVII-lea. Iată ce spune o enciclopedie despre o bătălie decisivă purtată sub zidurile castelului Osaka: „Trupele lui Tokugawa s-au trezit luptând împotriva unui duşman ale cărui stindarde aveau ca blazon crucea şi reprezentări ale Mântuitorului şi ale Sfântului Iacob, ocrotitorul Spaniei“ (The Encyclopœdia Britannica). Tabăra victorioasă i-a persecutat pe cei ce au îmbrăţişat catolicismul şi practic a eliminat această religie din ţară. La fel stau lucrurile şi în prezent: implicarea în afacerile lumii nu-i aduce Bisericii niciun avantaj.

5. a) Cum descrie glasul din cer jalea ‘negustorilor voiajori’? b) De ce negustorii ‘stau şi ei la distanţă’?

⁵ Glasul din cer mai spune: „Negustorii voiajori care fac negoţ cu aceste lucruri şi care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta la distanţă de teama chinului ei, vor plânge şi vor jeli, zicând: «Ce păcat, ce păcat, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în purpură şi în haine stacojii şi bogat împodobită cu podoabe de aur, cu pietre preţioase şi cu perle, pentru că într-un ceas au fost pustiite aceste mari bogăţii!»“ (Revelaţia 18:15-17a). Văzând că Babilonul cel Mare este distrus, „negustorii“ jelesc pentru că şi-au pierdut partenerul de afaceri. Ei se lamentează: „Ce păcat, ce păcat!“ Dar să observăm că jelesc din motive pur egoiste; mai mult, şi ei, ca şi regii, ‘stau la distanţă’. Nu se apropie pentru a-i veni în ajutor Babilonului cel Mare.

6. Cum descrie glasul din cer jalea căpitanilor de vase şi a marinarilor, şi de ce plâng ei?

⁶ Relatarea continuă: „Şi orice căpitan de vas, orice om care călătoreşte pe mare în vreun loc, marinarii şi toţi cei ce-şi câştigă existenţa pe mare stăteau la distanţă şi, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: «Care cetate este asemenea cetăţii celei mari?» Şi îşi aruncau ţărână pe cap, strigau plângând şi jelind şi ziceau: «Ce păcat, ce păcat, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit de pe urma luxului ei toţi cei ce au corăbii pe mare, pentru că într-un ceas a fost pustiită!»“ (Revelaţia 18:17b-19). Babilonul antic a fost un oraş comercial cu o flotă importantă. În mod asemănător, Babilonul cel Mare face numeroase afaceri pe ‘apele lui multe’, care îi reprezintă pe credincioşii lui, în sensul că le oferă locuri de muncă. Ce lovitură pe plan economic va însemna pentru aceştia distrugerea Babilonului cel Mare! El nu va mai fi pentru nimeni o sursă de câştig.

Unii se bucură de nimicirea lui

7, 8. Care este punctul culminant al mesajului anunţat de glasul din cer privitor la Babilonul cel Mare, şi cine va reacţiona la auzul acestor cuvinte?

⁷ Referindu-se la timpul când Babilonul antic urma să cadă în mâinile mezilor şi perşilor, Ieremia a profeţit: „Cerurile, pământul şi tot ce este în ele vor striga de bucurie din cauza Babilonului“ (Ieremia 51:48). La distrugerea Babilonului cel Mare, mesajul anunţat de glasul din cer atinge punctul culminant: „Bucură-te de ce i s-a întâmplat, cerule, precum şi voi, sfinţilor, şi voi, apostolilor, şi voi, profeţilor, fiindcă Dumnezeu i-a aplicat pedeapsa judecătorească de dragul  vostru!“ (Revelaţia 18:20). Iehova şi îngerii vor fi bucuroşi să vadă nimicirea vechiului duşman al lui Dumnezeu; la fel se vor bucura şi apostolii şi primii profeţi creştini, care au fost înviaţi şi şi-au preluat deja atribuţiile între cei 24 de bătrâni simbolici. — Compară cu Psalmul 97:8-12.

⁸ De fapt, toţi ‘sfinţii’, atât cei înviaţi în cer, cât şi cei ce se află încă pe pământ, vor striga de bucurie; la fel va striga şi marea mulţime de alte oi. Cu timpul, toţi oamenii fideli din vechime vor fi înviaţi în noul sistem şi se vor bucura şi ei. Slujitorii lui Dumnezeu nu au căutat să se răzbune pe persecutorii lor din religia falsă. Ei şi-au adus aminte de cuvintele lui Iehova: „Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova“ (Romani 12:19; Deuteronomul 32:35, 41-43). Da, Iehova le va da răsplata. Tot sângele vărsat de Babilonul cel Mare va fi răzbunat.

O piatră mare de moară este aruncată

9, 10. a) Ce spune şi ce face acum un înger puternic? b) Ce acţiune asemănătoare cu cea a îngerului puternic din Revelaţia 18:21 a avut loc pe timpul lui Ieremia, şi ce garanţie a oferit ea? c) Ce garanţie oferă acţiunea îngerului puternic pe care îl vede Ioan?

⁹ Ce vede Ioan în continuare confirmă că judecata lui Iehova împotriva Babilonului cel Mare este definitivă: „Şi un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: «Aşa, cu o aruncătură rapidă, va fi aruncată jos cetatea cea mare, Babilonul, şi nu va mai fi găsită niciodat㻓 (Revelaţia 18:21). Pe timpul lui Ieremia a avut loc o acţiune asemănătoare, cu semnificaţie profetică importantă. Ieremia a fost inspirat să scrie într-o carte „toată nenorocirea care urma să vină asupra Babilonului“. El i-a dat apoi această carte lui Seraia şi i-a zis să meargă în Babilon. Urmând instrucţiunile lui Ieremia, Seraia a citit acolo o declaraţie împotriva oraşului: „O, Iehova, tu ai vorbit împotriva acestui loc, că-l vei nimici ca să nu mai locuiască nimeni în el, nici om, nici animal domestic, ci să ajungă o întindere pustie pe timp indefinit“. Seraia a legat apoi de carte o piatră şi a aruncat-o în fluviul Eufrat, zicând: „Aşa se va scufunda şi Babilonul şi nu se va mai ridica niciodată, din cauza nenorocirii pe care o aduc asupra lui“. — Ieremia 51:59-64.

¹⁰ Faptul că această carte a fost aruncată în fluviu, cu o piatră legată de ea, era o garanţie că Babilonul avea să se cufunde în uitare şi nu avea să mai fie restabilit niciodată. În mod asemănător, acţiunea îngerului puternic văzut de Ioan oferă o garanţie că scopul lui Iehova cu privire la Babilonul cel Mare se va împlini. În prezent, Babilonul antic este o ruină; acest lucru arată în mod clar ce se va întâmpla cu religia falsă în viitorul apropiat.

11, 12. a) Cum i se adresează acum îngerul puternic Babilonului cel Mare? b) Ce a profeţit Ieremia cu privire la Ierusalimul apostat, şi ce semnifică acest lucru pentru zilele noastre?

¹¹ Îngerul cel puternic i se adresează acum Babilonului cel Mare, spunând: „Şi sunetul cântăreţilor care se acompaniază la harpă, al flautiştilor, al trompetiştilor şi al altor cântăreţi nu se va mai auzi niciodată în tine şi niciun meşteşugar, de nicio meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine. Huruitul pietrei de moară nu se va mai auzi niciodată în tine, lumina lămpii nu va mai străluci niciodată în tine, iar glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi niciodată în tine! Pentru că negustorii tăi voiajori erau oamenii de seamă ai pământului, fiindcă toate naţiunile au fost induse în eroare prin practicile tale spiritiste“. — Revelaţia 18:22, 23.

 ¹² Ieremia a profeţit, în termeni oarecum asemănători, cu privire la Ierusalimul apostat: „Voi face să piară din ele strigătul de exultare şi strigătul de bucurie, glasul mirelui şi glasul miresei, huruitul râşniţei şi lumina lămpii. Toată ţara aceasta va ajunge un loc devastat şi o pricină de uimire“ (Ieremia 25:10, 11). Ca parte principală a Babilonului cel Mare, creştinătatea va ajunge complet lipsită de viaţă, lucru prefigurat în mod clar de starea în care s-a aflat Ierusalimul după anul 607 î.e.n., când a fost pustiit. Creştinătatea, care cândva fremăta de viaţă şi bucurie, se va trezi învinsă şi abandonată.

13. Ce schimbare de situaţie va suferi Babilonul cel Mare, şi ce efect va avea aceasta asupra ‘negustorilor voiajori’?

¹³ De fapt, aşa cum îi spune îngerul lui Ioan, din puternicul imperiu mondial care era, întreg Babilonul cel Mare va deveni o pustietate aridă, asemănătoare unui deşert. „Negustorii [lui] voiajori“, inclusiv miliardarii de seamă, s-au folosit de religie ca de un paravan pentru a obţine avantaje personale. Clericii au considerat că era în folosul lor să fie văzuţi alături de „negustorii voiajori“. Dar aceştia nu-l vor mai avea alături pe Babilonul cel Mare, care să le fie complice. El nu va mai înşela naţiunile pământului cu practicile lui religioase mistice.

O înfiorătoare vină de sânge

14. Potrivit cuvintelor îngerului puternic, de ce este judecata lui Iehova atât de aspră, şi ce a spus Isus când a fost pe pământ?

¹⁴ În încheiere, îngerul puternic arată de ce judecă Iehova atât de aspru Babilonul cel Mare. „Da, spune îngerul, în ea s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“ (Revelaţia 18:24). Când a fost pe pământ, Isus a spus despre conducătorii religioşi din Ierusalim că erau răspunzători de „tot sângele celor drepţi vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel“ încoace. Din acest motiv, acea generaţie stricată a fost nimicită în anul 70 e.n. (Matei 23:35-38). În prezent, o altă generaţie de capi religioşi se face vinovată de vărsare de sânge, deoarece îi persecută pe slujitorii lui Dumnezeu.

15. Arătaţi în ce constă dubla vină de sânge a Bisericii Catolice din Germania nazistă.

¹⁵ În cartea sa The Catholic Church and Nazi Germany (Biserica Catolică şi Germania nazistă) Guenter Lewy a scris: „La 13 aprilie [1933], când activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în Bavaria, chiar Biserica a acceptat sarcina dată de Ministerul Educaţiei şi Cultelor de a-i denunţa pe toţi membrii grupării care mai practicau această religie interzisă“. Biserica Catolică poartă astfel o parte de vină pentru că mii de Martori au fost trimişi în lagărele de concentrare; mâinile clericilor sunt mânjite de sângele a sute de Martori care au fost executaţi. Când tineri Martori, cum a  fost şi Wilhelm Kusserow, au înfruntat curajoşi moartea în faţa plutonului de execuţie, Hitler a hotărât că împuşcarea era o moarte prea blândă pentru obiectorii de conştiinţă. Drept urmare, la numai 20 de ani, Wolfgang, fratele lui Wilhelm, a murit ghilotinat. În acelaşi timp, Biserica Catolică îi încuraja pe tinerii catolici germani să-şi dea viaţa pentru patrie. Vina de sânge a Bisericii este cât se poate de evidentă!

16, 17. a) Ce vină de sânge are Babilonul cel Mare, şi cum s-a făcut vinovat Vaticanul de sângele evreilor morţi în pogromurile naziste? b) Menţionaţi un motiv pentru care religia falsă este răspunzătoare de uciderea a milioane de oameni în sutele de războaie din timpurile moderne.

¹⁶ Însă profeţia spune că Babilonul cel Mare este vinovat de sângele „tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ“. Acest lucru s-a văzut fără îndoială în timpurile moderne. De exemplu, întrucât Biserica Catolică, prin intrigi, l-a ajutat pe Hitler să vină la putere în Germania, Vaticanul este în mare parte vinovat de sângele celor şase milioane de evrei morţi în pogromurile naziste. Mai mult, peste o sută de milioane de oameni au murit în sutele de războaie din zilele noastre. Este vinovată religia falsă pentru toate acestea? Da, şi asta din două motive.

¹⁷ În primul rând, multe dintre aceste războaie au legătură cu divergenţe de natură religioasă. Aşa s-a întâmplat în India, în cazul violenţelor dintre musulmani şi hinduşi din anii 1946-1948, când au murit sute de mii de oameni. În anii ’80 ai secolului trecut, conflictul dintre Irak şi Iran a avut la bază tot divergenţe între grupări religioase; şi de această dată au murit sute de mii de oameni. Actele de violenţă dintre catolicii şi protestanţii din Irlanda de Nord au secerat mii de vieţi omeneşti. Iată ce a spus ziaristul C. L. Sulzberger în 1976, când a analizat această problemă: „Tristul adevăr este că jumătate sau chiar mai mult de jumătate dintre războaiele care se poartă în lume sunt efectiv conflicte religioase sau au legătură cu divergenţe de natură religioasă“. Aşa au stat lucrurile pe tot parcursul istoriei agitate a Babilonului cel Mare.

18. Din ce alt motiv sunt religiile lumii vinovate de sânge?

¹⁸ Care este cel de-al doilea motiv? Din punctul de vedere al lui Iehova, religiile lumii se fac vinovate de sânge întrucât nu le-au predat cu convingere credincioşilor lor adevărul biblic, nu le-au spus ce le cere Iehova slujitorilor săi. Ele nu i-au învăţat pe oameni că adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu trebuie să-l imite pe Isus Cristos şi să arate iubire faţă de ceilalţi oameni, indiferent din ce naţiune fac parte (Mica 4:3, 5; Ioan 13:34, 35; Faptele 10:34, 35; 1 Ioan 3:10-12). Pentru că religiile care formează Babilonul cel Mare nu i-au învăţat pe oameni aceste lucruri, credincioşii lor s-au lăsat prinşi în vâltoarea războaielor internaţionale. Acest lucru a fost evident în cele două războaie mondiale din prima jumătate a secolului al XX-lea, războaie care au început în sânul creştinătăţii şi în care oameni de aceeaşi religie s-au ucis unii pe alţii. Dacă toţi cei ce pretindeau că sunt creştini ar fi respectat principiile Bibliei, aceste războaie nu ar fi avut loc niciodată!

19. De ce se poate spune că Babilonul cel Mare poartă o imensă vină de sânge?

¹⁹ În ochii lui Iehova, Babilonul cel Mare este vinovat de toată această vărsare de sânge. Dacă liderii religiilor, îndeosebi cei din creştinătate, i-ar fi învăţat pe oameni adevărul biblic, toate aceste masacre nu ar fi avut loc. Aşadar, direct sau indirect, Babilonul cel Mare — marea prostituată, imperiul mondial al religiei false — trebuie să-i dea socoteală lui Iehova nu numai pentru „sângele profeţilor, al sfinţilor“, pe care i-a persecutat şi i-a ucis, ci şi pentru sângele „tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“. Într-adevăr, Babilonul cel Mare poartă o înfiorătoare vină de sânge. Ce mare eliberare! El va fi distrus pentru totdeauna!

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 270]

Preţul compromisului

În cartea sa, The Catholic Church and Nazi Germany (Biserica Catolică şi Germania nazistă), Guenter Lewy a scris: „Dacă de la început catolicismul german ar fi adoptat o politică de opoziţie fermă faţă de regimul nazist, istoria lumii ar fi putut lua un cu totul alt curs. Şi chiar dacă n-ar fi reuşit să-l înfrângă pe Hitler şi să împiedice numeroasele crime naziste, ar fi ridicat totuşi prestigiul moral al Bisericii. Opoziţia ar fi costat, fără îndoială, multe vieţi omeneşti, dar sacrificiile ar fi fost făcute în numele celei mai măreţe cauze. Dacă n-ar fi avut un front intern pe care să conteze, Hitler n-ar fi îndrăznit să înceapă un război şi astfel ar fi fost salvate milioane de vieţi omeneşti. . . . Când mii de germani antinazişti au fost torturaţi şi au murit în lagărele de concentrare ale lui Hitler, când intelectualii polonezi au fost masacraţi, când sute de mii de ruşi au murit fiindcă erau slavi Untermenschen [subumani] şi când 6 000 000 de oameni au fost ucişi fiindcă nu erau «arieni», înalţii prelaţi ai Bisericii Catolice din Germania au susţinut regimul ce săvârşea toate aceste crime. Papa de la Roma, capul spiritual al Bisericii şi sursa supremă a moralităţii catolice, a păstrat tăcerea“. — Paginile 320, 341.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 268]

„Ce păcat, ce păcat!“, exclamă conducătorii

[Legenda ilustraţiei de la pagina 268]

„Ce păcat, ce păcat!“, exclamă negustorii