Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ioan îl vede pe glorificatul Isus

Ioan îl vede pe glorificatul Isus

Capitolul 5

Ioan îl vede pe glorificatul Isus

Viziunea 1 — Revelaţia 1:10—3:22

Subiectul: Isus inspectează Israelul spiritual de pe pământ şi îi încurajează cu căldură pe membrii acestuia

Perioada împlinirii: Această parte a zilei Domnului ţine din 1914 până la moartea şi învierea ultimului dintre cei unşi fideli

1. În ce cadru este prezentată prima viziune, şi ce a spus Ioan despre timpul împlinirii ei?

PRIMA viziune din cartea Revelaţia începe la capitolul întâi, versetul 10. Această viziune, asemenea celorlalte viziuni din Revelaţia, este precedată de o declaraţie potrivit căreia Ioan aude sau vede ceva extraordinar (Revelaţia 1:10, 12; 4:1; 6:1). Prima viziune este prezentată într-un cadru din secolul I şi conţine mesaje pentru şapte congregaţii din zilele lui Ioan. Însă apostolul spune când se împlineşte de fapt viziunea: „Prin inspiraţie am ajuns în ziua Domnului“ (Revelaţia 1:10a). Ce reprezintă această ‘zi’? Are ea vreo legătură cu evenimentele dramatice din zilele noastre? Dacă da, profeţia ar trebui să ne intereseze în mod deosebit, întrucât ea are legătură cu viaţa, chiar cu supravieţuirea noastră. — 1 Tesaloniceni 5:20, 21.

În ziua Domnului

2. Când începe şi când se sfârşeşte ziua Domnului?

2 În ce perioadă situează această ‘zi’ împlinirea Revelaţiei? Dar ce este ziua Domnului? Apostolul Pavel spune că este un timp de judecată şi de împlinire a promisiunilor divine (1 Corinteni 1:8; 2 Corinteni 1:14; Filipeni 1:6, 10; 2:16). Odată cu venirea acestei ‘zile’, scopurile măreţe ale lui Iehova se apropie de triumfătorul lor deznodământ. „Ziua“ aceasta începe cu încoronarea lui Isus ca Rege în cer. Ea va continua şi după ce Isus va executa sentinţa împotriva lumii lui Satan, când pământul va deveni Paradis, iar omenirea va fi adusă la perfecţiune. La sfârşitul ei, Isus „va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“. — 1 Corinteni 15:24-26; Revelaţia 6:1, 2.

3. a) Cum ne ajută profeţia lui Daniel despre cele „şapte timpuri“ să înţelegem când începe ziua Domnului? b) Ce evenimente de pe pământ arată că ziua Domnului a început în 1914?

3 Alte profeţii biblice care s-au împlinit ne ajută să aflăm când a început ziua Domnului. De exemplu, Daniel spune că domnia din linia regelui David a fost doborâtă ca un copac; după „şapte timpuri“ urma să se ştie „că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatul oamenilor şi că îl dă cui vrea“ (Daniel 4:23, 24, 31, 32). Împlinirea principală a acestei profeţii a început cu pustiirea regatului lui Iuda, care, potrivit dovezile biblice, s-a încheiat în octombrie 607 î.e.n. Revelaţia 12:6, 14 arată că trei timpuri şi jumătate reprezintă 1 260 de zile; prin urmare, şapte timpuri (dublul acestui număr) reprezintă 2 520 de zile. Socotind „o zi pentru un an“, aflăm că durata celor „şapte timpuri“ este de 2 520 de ani (Ezechiel 4:6). Aşadar, Cristos Isus a început să domnească în ceruri spre sfârşitul anului 1914. Izbucnirea Primului Război Mondial în acel an a însemnat „începutul durerilor“, care chinuie şi astăzi omenirea. Evenimentele sângeroase de după 1914 au confirmat că acest an a marcat începutul ‘zilei’ prezenţei lui Isus. — Matei 24:3-14. *

4. a) Ce ne spune Revelaţia cu privire la timpul împlinirii primei viziuni? b) Când se încheie împlinirea primei viziuni?

4 Aşadar, prima viziune şi sfaturile pe care le conţine ea au legătură cu ziua Domnului, care a început în 1914. Această situare în timp este susţinută de faptul că în următoarele capitole din Revelaţia sunt descrise judecăţile adevărate şi drepte ale lui Dumnezeu, în care Domnul Isus îndeplineşte un rol important (Revelaţia 11:18; 16:15; 17:1; 19:2, 11). Dacă împlinirea primei viziuni a început în 1914, când se va încheia ea? Mesajele pe care le cuprinde arată că organizaţia căreia îi sunt adresate este congregaţia lui Dumnezeu, alcătuită din creştinii unşi de pe pământ. Împlinirea primei viziuni se va încheia când ultimul membru fidel al acestei congregaţii unse va muri şi va fi înviat la viaţă cerească. Însă ziua Domnului, pe parcursul căreia alte oi de pe pământ vor fi binecuvântate, va dura până la sfârşitul domniei milenare a lui Isus Cristos. — Ioan 10:16; Revelaţia 20:4, 5.

5. a) Ce anume îi cere lui Ioan vocea pe care o aude? b) De ce poziţia geografică a celor „şapte congregaţii“ permitea ca sulul să fie trimis cu uşurinţă de la una la alta?

5 În această primă viziune, înainte de a vedea, Ioan aude ceva: „Şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trompetă, zicând: «Scrie într-un sul ce vezi şi trimite-l celor şapte congregaţii: din Efes, din Smirna, din Pergam, din Tiatira, din Sardes, din Filadelfia şi din Laodiceea»“ (Revelaţia 1:10b, 11). O voce poruncitoare ca sunetul unei trompete îi spune lui Ioan să le scrie celor „şapte congregaţii“. El urmează să primească o serie de mesaje şi să anunţe ce a văzut şi a auzit. Să remarcăm că aceste şapte congregaţii au existat cu adevărat pe timpul lui Ioan. Toate se aflau pe ţărmul Asiei Mici, faţă în faţă cu insula Patmos. Se putea ajunge cu uşurinţă de la una la alta, datorită drumurilor excelente construite de romani. De exemplu, un mesager ar fi putut duce fără nicio dificultate sulul de la o congregaţie la alta. Cele şapte congregaţii se aseamănă cu un sector dintr-o circumscripţie de astăzi a Martorilor lui Iehova.

6. a) La ce se referă expresia „lucrurile care sunt“? b) De ce trebuie să ne aşteptăm ca şi congregaţia de astăzi a creştinilor unşi să se confrunte cu situaţii asemănătoare celor din timpul lui Ioan?

6 Majoritatea profeţiilor din Revelaţia urmau să se împlinească după scrierea lor. Ele se referă la „lucrurile care se vor întâmpla după acestea“. Dar sfaturile adresate celor şapte congregaţii au legătură cu „lucrurile care sunt“, sau situaţii care au existat în acele şapte congregaţii. Mesajele erau ajutoare preţioase atât pentru bătrânii fideli numiţi în cele şapte congregaţii, cât şi pentru bătrânii din celelalte congregaţii ale creştinilor unşi de atunci. * Întrucât principala împlinire a viziunii are loc în ziua Domnului, cuvintele lui Isus ne atrag atenţia că trebuie să ne aşteptăm ca şi congregaţia creştinilor unşi de astăzi să se confrunte cu situaţii asemănătoare. — Revelaţia 1:10, 19.

7. Pe cine vede Ioan în prima viziune, şi de ce este acest lucru atât de important şi de încurajator pentru noi?

7 În această primă viziune, Ioan îl vede pe Domnul Isus Cristos strălucind în glorie cerească. Ce imagine potrivită pentru o carte de profeţii despre măreaţa zi a acestui Domn, care a primit o misiune din cer! De aceea, cât de important este pentru noi, care trăim în ziua Domnului, să acordăm o deosebită atenţie fiecăreia dintre poruncile sale! Pentru cei ce susţin suveranitatea lui Iehova este încurajator să ştie că Sămânţa mesianică, Isus Cristos, care a suportat toate încercările şi persecuţiile din partea lui Satan şi a murit în chinuri când „călcâiul“ i-a fost zdrobit acum aproape 2 000 de ani, este acum viu în cer şi a fost împuternicit să ducă la îndeplinire măreţul scop al lui Dumnezeu! — Geneza 3:15.

8. Ce este pregătit să facă acum Isus?

8 Este evident că acum Isus este pregătit să treacă la acţiune în calitate de Rege întronat. El a fost numit Executorul Principal al hotărârilor judecătoreşti irevocabile ale lui Iehova împotriva vechiului sistem rău şi a dumnezeului său diabolic, Satan. De asemenea, el este pregătit să-i judece pe membrii unşi ai congregaţiei sale şi marea mulţime care li s-a alăturat, precum şi lumea. — Revelaţia 7:4, 9; Faptele 17:31.

9. a) Cum îl descrie Ioan pe glorificatul Isus Cristos în mijlocul lampadarelor de aur? b) Ce semnificaţie au cadrul care aminteşte de templu şi îmbrăcămintea lui Isus? c) Ce sugerează centura de aur?

9 La auzul acelui glas puternic, Ioan se întoarce şi spune ce a văzut: „Şi m-am întors să văd al cui era glasul care vorbea cu mine şi, când m-am întors, am văzut şapte lampadare de aur“ (Revelaţia 1:12). Mai târziu, Ioan află ce simbolizează cele şapte lampadare. Însă ceea ce îi atrage atenţia este persoana care stă în mijlocul lampadarelor. El a văzut „în mijlocul lampadarelor pe cineva ca un fiu al omului, îmbrăcat cu un veşmânt care îi ajungea până la glezne şi încins la piept cu o centură de aur“ (Revelaţia 1:13). Aici Isus, „fiul omului“, i se arată lui Ioan, martorul cuprins de uimire, în toată măreţia şi strălucirea lui. El apare strălucind în glorie între lampadarele de aur, care ardeau. Acest cadru, care aminteşte de templu, îl ajută pe Ioan să înţeleagă că Isus îndeplineşte rolul de Mare Preot al lui Iehova şi că este învestit cu putere judecătorească (Evrei 4:14; 7:21-25). Veşmântul lui impresionant este pe măsura funcţiei sale de preot. Asemenea marilor preoţi evrei din vechime, el are pieptul încins cu o centură de aur, care îi acoperă inima. Aceasta înseamnă că îşi va îndeplini din toată inima însărcinarea primită de la Iehova Dumnezeu. — Exodul 28:8, 30; Evrei 8:1, 2.

10. a) Ce simbolizează părul alb ca zăpada al lui Isus şi ochii săi ca o flacără de foc? b) Ce semnifică picioarele sale care seamănă cu arama incandescentă?

10 Ioan îşi continuă descrierea: „Capul şi părul erau albe ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii lui erau ca o flacără de foc“ (Revelaţia 1:14). Părul alb ca zăpada semnifică înţelepciune dobândită de-a lungul multor ani de viaţă (compară cu Proverbele 16:31). Iar ochii ca o flacără de foc arată că Isus are o privire pătrunzătoare şi atentă când cercetează, pune la încercare sau îşi exprimă indignarea. Chiar şi picioarele îi atrag atenţia lui Ioan: „Picioarele lui erau ca arama strălucitoare care arde în cuptor, iar glasul lui era ca vuietul multor ape“ (Revelaţia 1:15). În viziune, picioarele lui Isus seamănă cu arama incandescentă, strălucitoare, şi sunt potrivite pentru cel care îi slujeşte lui Iehova Dumnezeu plin de zel şi ocupă o poziţie privilegiată înaintea lui. De asemenea, în Biblie, lucrurile de natură divină sunt reprezentate deseori prin aur, iar lucrurile omeneşti sunt reprezentate uneori prin aramă. * Picioarele incandescente, asemănătoare aramei fine, ne aduc aminte cât de „frumoase“ au fost picioarele lui Isus când a predicat vestea bună pe pământ. — Isaia 52:7; Romani 10:15.

11. a) La ce ne trimit cu gândul picioarele strălucitoare ale lui Isus? b) Ce sugerează faptul că vocea lui Isus „era ca vuietul multor ape“?

11 Într-adevăr, gloria omului perfect Isus a fost vizibilă atât pentru îngeri, cât şi pentru oameni (Ioan 1:14). De asemenea, picioarele lui strălucitoare ne amintesc că el calcă pe un pământ sfânt în organizaţia lui Iehova, în care el este Mare Preot (compară cu Exodul 3:5). În plus, glasul lui de tunet răsună ca vuietul unei cascade uriaşe. Este vocea impresionantă şi înfricoşătoare a celui ce a fost numit Cuvântul lui Dumnezeu şi care vine „să judece cu dreptate pământul locuit“. — Faptele 17:31; Ioan 1:1.

12. Care este semnificaţia ‘sabiei cu două tăişuri, lungi şi ascuţite’?

12 „În mâna dreaptă avea şapte stele şi din gura lui ieşea o sabie cu două tăişuri, lungă şi ascuţită, iar faţa îi era ca soarele când străluceşte cu putere. Când l-am văzut, am căzut ca mort la picioarele lui“ (Revelaţia 1:16, 17a). Chiar Isus explică mai departe semnificaţia celor şapte stele. Dar să observăm că din gura lui iese „o sabie cu două tăişuri, lungă şi ascuţită“. Ce instrument potrivit! Nu a fost numit Isus să pronunţe sentinţele irevocabile ale lui Iehova? Declaraţiile care ies din gura lui duc la executarea tuturor celor nelegiuiţi. — Revelaţia 19:13, 15.

13. a) De ce anume ne aminteşte faţa luminoasă şi strălucitoare a lui Isus? b) Ce impresie lasă felul în care Ioan îl descrie pe Isus?

13 Faţa luminoasă şi strălucitoare a lui Isus ne aminteşte că şi faţa lui Moise a strălucit după ce Iehova a vorbit cu el pe muntele Sinai (Exodul 34:29, 30). De asemenea, acum aproape 2 000 de ani, când Isus a fost transfigurat înaintea a trei dintre apostolii săi, „faţa i-a strălucit ca soarele şi veşmintele i-au devenit strălucitoare ca lumina“ (Matei 17:2). Acum, într-o viziune în care Isus este înfăţişat în ziua Domnului, faţa sa are aceeaşi strălucire orbitoare ca a unuia care s-a aflat în prezenţa lui Iehova (2 Corinteni 3:18). De fapt, viziunea lui Ioan în ansamblul ei lasă impresia unei revărsări de glorie: părul alb ca zăpada, ochii arzători şi faţa strălucitoare, picioarele incandescente. Este viziunea grandioasă a Celui ce locuieşte acum „într-o lumină de care nu te poţi apropia“ (1 Timotei 6:16)! Atât de reală pare această imagine, încât, uluit, Ioan spune: „Când l-am văzut, am căzut ca mort la picioarele lui“. — Revelaţia 1:17.

14. Ce efect trebuie să aibă asupra noastră viziunea lui Ioan despre glorificatul Isus?

14 Azi, descrierea amănunţită şi plină de culoare pe care o găsim în viziunea lui Ioan trezeşte o adâncă recunoştinţă în inima membrilor poporului de azi al lui Dumnezeu. Au trecut peste 90 de ani din ziua Domnului şi viziunea continuă să se împlinească într-un mod fascinant. Domnia Regatului lui Isus este o realitate pentru noi, nu o speranţă de viitor. Ca supuşi loiali ai Regatului, este potrivit deci să urmărim cu viu interes ce spune Ioan în continuare în prima sa viziune şi să ascultăm cu supunere cuvintele glorificatului Isus Cristos.

[Note de subsol]

^ par. 3 Pentru mai multe informaţii, vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, paginile 88-92215-218, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 6 În secolul I, când o congregaţie primea o scrisoare de la un apostol, se obişnuia ca aceasta să fie trimisă şi celorlalte congregaţii, pentru ca toate să beneficieze de sfaturile date. — Compară cu Coloseni 4:16.

^ par. 10 Decorurile şi mobilierul din templul lui Solomon erau făcute din aur sau erau acoperite cu aur, în timp ce obiectele din curte erau din aramă. — 1 Regi 6:19-23, 28-35; 7:15, 16, 27, 30, 38-50; 8:64.

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Ruinele oraşelor unde s-au aflat cele şapte congregaţii confirmă relatarea biblică. În aceste oraşe au primit creştinii din secolul I mesajele încurajatoare ale lui Isus, care sunt un îndemn pentru întreaga congregaţie mondială a creştinilor adevăraţi de astăzi.

PERGAM

SMIRNA

TIATIRA

SARDES

EFES

FILADELFIA

LAODICEEA