Capitolul 33

Judecarea josnicei prostituate

Viziunea 11 — Revelaţia 17:1-18

Subiectul: Babilonul cel Mare stă pe o fiară de culoare stacojie care se va întoarce în cele din urmă împotriva lui şi îl va devasta

Perioada împlinirii: De la 1919 până la necazul cel mare

1. Ce îi dezvăluie lui Ioan unul dintre cei şapte îngeri?

MÂNIA lui Iehova, în deplină armonie cu dreptatea lui, trebuie să se verse până la capăt, adică trebuie vărsate toate cele şapte cupe ale ei! Faptul că al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste locul anticului Babilon reprezintă în mod potrivit chinurile pe care le suportă Babilonul cel Mare pe măsură ce evenimentele înaintează rapid spre războiul final de la Armaghedon (Revelaţia 16:1, 12, 16). Probabil că acelaşi înger dezvăluie acum motivul pentru care Iehova execută dreptele sale judecăţi şi modul în care o va face. Ioan rămâne uluit de ceea ce aude şi vede: „Şi unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe a venit şi mi-a vorbit astfel: «Vino şi îţi voi arăta judecata marii prostituate care stă pe multe ape şi cu care au comis fornicaţie regii pământului, în timp ce locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul fornicaţiei sale»“. — Revelaţia 17:1, 2.

2. De unde reiese că ‘marea prostituată’: a) nu este Roma antică? b) nu este marele comerţ? c) este o entitate religioasă?

² ‘Marea prostituată’! De ce este folosită o expresie atât de şocantă? Despre cine este vorba? Unii au considerat că această prostituată simbolică este Roma antică. Dar Roma a fost o putere politică. Iar despre prostituată se spune că ea comite fornicaţie cu regii pământului, inclusiv cu regii Romei. În plus, după distrugerea ei, se spune că „regii pământului“ o plâng. Aşadar, nu poate fi o putere politică (Revelaţia 18:9, 10). Întrucât după ea plâng şi negustorii lumii, nu poate simboliza nici marele comerţ (Revelaţia 18:15, 16). Se spune însă că ‘prin practicile ei spiritiste au fost induse în eroare toate naţiunile’ (Revelaţia 18:23). De aici reiese clar că marea prostituată trebuie să fie o entitate religioasă de proporţii mondiale.

3. a) Din ce motiv marea prostituată simbolică nu poate fi reprezentată de Biserica Catolică şi nici de întreaga creştinătate? b) Ce doctrine babilonice se găsesc în majoritatea religiilor orientale, precum şi în religiile creştinătăţii? c) Ce a recunoscut cardinalul catolic John Henry Newman cu privire la originea multor doctrine, ceremonii şi practici ale creştinătăţii (vezi nota de subsol)?

³ Despre ce entitate religioasă este vorba? Să fie oare Biserica Catolică, cum susţin unii? Ori întreaga creştinătate? Nicidecum, deoarece versetul spune că ea induce în eroare toate naţiunile. Prin urmare, trebuie să fie ceva de proporţii mult mai mari. De fapt, este imperiul mondial al religiei false, care îşi are originile în Babilonul antic. Se poate observa că numeroase doctrine şi practici babilonice se regăsesc în religiile de pe întregul pământ. De exemplu, credinţa în nemurirea sufletului, cea în chinul iadului şi cea într-o triadă de zei le găsim în majoritatea religiilor orientale, precum şi în religiile creştinătăţii. Religia falsă, care s-a născut cu mai bine de 4 000 de ani în urmă în anticul oraş Babilon, s-a dezvoltat devenind monstruosul imperiu religios de azi numit pe drept  Babilonul cel Mare. * Dar de ce i se spune ‘marea prostituată’, denumire atât de înjositoare?

4. a) Cum a comis fornicaţie Israelul antic? b) Cum a comis fornicaţie Babilonul cel Mare?

⁴ Babilonul (sau Babel, care înseamnă „încurcătură“) a cunoscut cea mai înfloritoare epocă pe vremea lui Nebucadneţar. Pe atunci era un stat politico-religios cu peste o mie de temple şi locuri de închinare. Preoţii deţineau o mare putere. Chiar dacă puterea mondială babiloniană nu mai există de mult timp, Babilonul cel Mare, imperiul religios, există şi azi şi, potrivit modelului antic, caută încă să influenţeze politica şi chiar să se amestece în chestiuni politice. Dar aprobă oare Dumnezeu amestecul religiei în politică? Referindu-se la naţiunea Israel de pe vremea când practica închinarea falsă şi când, în loc să-şi pună încrederea în Iehova, încheiase alianţe cu alte naţiuni, Scripturile ebraice spun că aceasta s-a prostituat (Ieremia 3:6, 8, 9; Ezechiel 16:28-30). Şi Babilonul cel Mare comite fornicaţie. El a făcut tot ce a putut ca să câştige putere şi influenţă asupra regilor pământului. — 1 Timotei 4:1.

5. a) După ce fel de atenţie tânjesc conducătorii religioşi? b) De ce dorinţa de a deveni persoane importante în lume nu este în armonie cu cele spuse de Isus Cristos?

 ⁵ În prezent, vedem adesea conducători religioşi care iau parte la campanii electorale pentru ocuparea unor înalte funcţii în guvern; în unele ţări ajung chiar să ocupe locuri în cabinetele miniştrilor. În 1988, doi pastori protestanţi foarte cunoscuţi au candidat la funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Conducătorilor Babilonului cel Mare le place să fie în centrul atenţiei; în presă apar adesea fotografii care îi prezintă în compania unor importanţi oameni politici. Spre deosebire de ei, Isus nu s-a amestecat deloc în politică, iar despre discipolii săi a zis: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“. — Ioan 6:15; 17:16; Matei 4:8-10; vezi şi Iacov 4:4.

Acte de ‘prostituţie’ modernă

6, 7. a) Cum a venit la putere partidul nazist al lui Hitler? b) Cum l-a ajutat pe Hitler concordatul încheiat de Vatican cu Germania nazistă în încercarea lui de a domina lumea?

⁶ Prin amestecul ei în politică, marea prostituată le-a provocat oamenilor suferinţe de nedescris. Să vedem, de exemplu, evenimentele ce i-au permis lui Hitler să vină la putere în Germania. Faptele sunt atât de ruşinoase, încât unii ar dori ca ele să nu mai apară în cărţile de istorie. În mai 1924, partidul nazist deţinea 32 de locuri în Parlamentul german (Reichstag). În mai 1928 nu mai avea decât 12 locuri. Însă în 1930, când marea criză economică a cuprins lumea, naziştii au profitat de această situaţie şi şi-au revenit în mod uluitor. La alegerile din iulie 1932, ei au obţinut 230 din 608 locuri. La puţin timp, fostul cancelar Franz von Papen, care deţinea titlul de cavaler papal, a venit în ajutorul naziştilor. Potrivit unor istorici, Franz von Papen visa la un nou Sfânt Imperiu Roman. Întrucât mandatul său de cancelar a fost scurt şi s-a dovedit un eşec, spera să-şi recapete puterea cu ajutorul naziştilor. În ianuarie 1933, el a obţinut pentru Hitler sprijinul marilor industriaşi; prin intrigi a făcut în aşa fel încât la 30 ianuarie 1933 Hitler să fie numit cancelar al Germaniei, iar el, vicecancelar. Hitler s-a folosit de von Papen pentru a câştiga sprijinul catolicilor din Germania. În numai două luni după ce a ajuns la putere, Hitler a dizolvat parlamentul, a trimis în lagăre de concentrare mii de lideri din opoziţie şi a început o campanie făţişă de persecutare a evreilor.

⁷ La 20 iulie 1933, Vaticanul a arătat clar interes faţă de nazism, putere politică în ascensiune, când cardinalul Pacelli (care avea să devină mai târziu papa Pius al XII-lea) a semnat la Roma un concordat între Vatican şi Germania nazistă. Von Papen a semnat documentul ca reprezentant al lui Hitler, iar cardinalul Pacelli i-a oferit cu acest prilej o înaltă distincţie papală: Marea Cruce a Ordinului lui Pius. * În  cartea sa, Tibor Koeves a scris despre acest eveniment: „Concordatul a însemnat o mare victorie pentru Hitler. A fost prima oară când a obţinut sprijin moral din străinătate, şi încă din cea mai înaltă sursă“ (Satan in Top Hat). Concordatul îi cerea Vaticanului să nu mai sprijine Partidul de centru din Germania (un partid catolic), ratificând astfel „statul totalitar“ condus de un singur partid, cel al lui Hitler. * În plus, articolul 14 al concordatului stipula: „Numirile de arhiepiscopi, episcopi şi toate celelalte numiri vor fi făcute numai după ce reprezentantul Reich-ului s-a asigurat că nu există niciun fel de rezerve cu privire la considerentele politice generale“. Spre sfârşitul anului 1933 (proclamat „Anul Sfânt“ de papa Pius al XI-lea), sprijinul Vaticanului devenise un element major în încercarea lui Hitler de a domina lumea.

8, 9. a) Care a fost atitudinea Vaticanului, a Bisericii Catolice şi a clerului ei în faţa dictaturii naziste? b) Ce declaraţie au publicat episcopii catolici germani la începutul celui de-al Doilea Război Mondial? c) Ce a rezultat în urma amestecului religiei în politică?

⁸ Chiar dacă un număr mic de preoţi şi călugăriţe au protestat împotriva atrocităţilor lui Hitler şi au suferit mult pentru aceasta, Vaticanul, Biserica Catolică şi majoritatea clericilor ei au sprijinit activ sau tacit dictatura nazistă, pe care o priveau ca pe un bastion împotriva comunismului ce lua amploare. Stând liniştit la Vatican, fără să protesteze, papa Pius al XII-lea a permis exterminarea evreilor şi persecutarea cruntă a Martorilor lui Iehova şi a altora. Paradoxal, în mai 1987, când a vizitat Germania, papa Ioan Paul al II-lea a lăudat poziţia antinazistă adoptată de un preot sincer. Dar ce au făcut miile de preoţi germani în timpul regimului de teroare al lui Hitler? O scrisoare publicată de episcopii catolici germani în septembrie 1939, când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, ne ajută să înţelegem cum au stat lucrurile. Iată un fragment din ea: „În ceasul acesta hotărâtor, îi îndemnăm pe soldaţii noştri catolici să-şi facă datoria faţă de Führer dându-i ascultare, fiind gata să sacrifice totul pentru el. Apelăm la credincioşi să-şi unească glasurile în rugăciuni fierbinţi pentru ca Providenţa să călăuzească acest război spre un sfârşit binecuvântat“.

⁹ Activitatea diplomatică a Bisericii Catolice ilustrează ce fel de prostituţie a practicat religia în cei peste 4 000 de ani de când îi face curte politicii pentru a dobândi putere şi a avea avantaje. Acest amestec al religiei în politică a generat războaie, persecuţii şi suferinţe pe scară largă. Oamenii trebuie să fie fericiţi că judecata lui Iehova împotriva marii prostituate se apropie. Fie ca ea să fie executată cât mai repede!

Stă pe multe ape

10. Ce sunt ‘apele multe’ de la care Babilonul cel Mare aşteaptă ocrotire, şi ce se întâmplă cu ele?

¹⁰ Babilonul antic era situat pe multe ape: fluviul Eufrat şi numeroase canale. Ele erau un  mijloc de apărare, dar şi o sursă de îmbogăţire ca urmare a activităţilor comerciale pe care le facilitau, până când, într-o noapte, au secat (Ieremia 50:38; 51:9, 12, 13). Şi Babilonul cel Mare se bazează pe „multe ape“ pentru a beneficia de ocrotire şi a se îmbogăţi. Aceste ape simbolice sunt „popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi“, adică miliardele de oameni peste care a stăpânit şi de la care a obţinut sprijin material. Dar şi aceste ape seacă, în sensul că oamenii îşi retrag sprijinul. — Revelaţia 17:15; compară cu Psalmul 18:4; Isaia 8:7.

11. a) Cum ‘a îmbătat Babilonul antic tot pământul’? b) Cum ‘a îmbătat Babilonul cel Mare tot pământul’?

¹¹ Mai mult, cetatea Babilonului antic a fost descrisă ca „o cupă de aur în mâna lui Iehova,  [care] a îmbătat tot pământul“ (Ieremia 51:7). Când a cucerit naţiunile vecine, Babilonul le-a obligat de fapt ‘să bea’ exprimările mâniei lui Iehova, naţiunile ajungând la fel de slabe ca nişte oameni beţi. În această privinţă, Babilonul antic a fost un instrument în mâna lui Iehova. Şi Babilonul cel Mare a făcut cuceriri, devenind un imperiu mondial. Dar, cu siguranţă, el nu este un instrument al lui Dumnezeu. Din contră, el le-a slujit ‘regilor pământului’ cu care comite fornicaţie religioasă. Le-a făcut pe plac acestor regi folosind doctrine false şi practici religioase pentru a-i înrobi pe „locuitorii pământului“, care au devenit neputincioşi ca nişte oameni beţi, supuşi orbeşte conducătorilor lor.

12. a) Cum s-a făcut vinovată de vărsarea a mult sânge componenta şintoistă a Babilonului cel Mare în cel de-al Doilea Război Mondial? b) Cum s-au retras ‘apele’ care sprijineau în Japonia Babilonul cel Mare, şi cu ce rezultat?

¹² În acest sens, Japonia şintoistă constituie un exemplu remarcabil. Pentru soldaţii japonezi îndoctrinaţi era o mare onoare să-şi dea viaţa pentru împărat, zeul suprem şintoist. În cel de-al Doilea Război Mondial au murit în luptă aproximativ 1 500 000 de soldaţi japonezi; aproape toţi au considerat că era dezonorant să se predea. Dar, ca urmare a înfrângerii Japoniei, împăratul Hirohito a fost nevoit să renunţe la pretenţia că era o divinitate. Prin urmare, o mare parte din ‘apele’ ce sprijineau componenta şintoistă a Babilonului cel Mare s-au retras. Din păcate, acest lucru a avut loc după ce şintoismul aprobase groaznicele vărsări de sânge din războiul din Pacific! Însă, întrucât şintoismul a pierdut din influenţă, peste 200 000 de japonezi, majoritatea foşti şintoişti şi budişti, au devenit în ultimii ani slujitori dedicaţi şi botezaţi ai Domnului Suveran Iehova.

Prostituata stă pe o fiară

13. Ce vede Ioan când îngerul îl duce prin puterea spiritului într-un pustiu?

¹³ Ce dezvăluie în continuare profeţia despre marea prostituată şi soarta ei? Ioan prezintă acum o altă scenă impresionantă: „Şi el [îngerul] m-a dus prin puterea spiritului într-un pustiu. Acolo am văzut o femeie care stătea pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume blasfematoare şi cu şapte capete şi zece coarne“. — Revelaţia 17:3.

14. De ce este potrivit ca Ioan să fie dus într-un pustiu?

¹⁴ De ce este dus Ioan într-un pustiu? O judecată pronunţată mai demult împotriva Babilonului antic fusese descrisă ca fiind îndreptată „împotriva pustiului mării“ (Isaia 21:1, 9). Era un avertisment potrivit, prin care se arăta că, în pofida sistemului de apărare, apele sale, Babilonul antic avea să devină un loc pustiu, lipsit de viaţă. Aşadar, este potrivit ca Ioan să fie dus în viziunea sa într-un pustiu ca să vadă care va fi soarta Babilonului cel Mare. Şi acesta trebuie să devină un loc pustiu, devastat (Revelaţia 18:19, 22, 23). Însă Ioan este surprins de ceea ce vede. Marea prostituată nu este singură! Ea stă pe o monstruoasă fiară!

15. Ce diferenţe există între fiara din Revelaţia 13:1 şi cea din Revelaţia 17:3?

¹⁵ Această fiară are şapte capete şi zece coarne. Să fie oare tot fiara cu şapte capete şi zece coarne pe care a văzut-o Ioan mai înainte (Revelaţia 13:1)? Nu, deoarece între ele există unele diferenţe! Fiara pe care o vede acum Ioan este de culoare stacojie şi, spre deosebire de cealaltă fiară, nu are diademe. În plus, ea nu are nume blasfematoare numai pe capete, ci este „plină de nume blasfematoare“. Cu toate acestea, trebuie să existe o legătură între această nouă fiară şi cea precedentă; asemănările dintre ele sunt prea evidente ca să fie o simplă coincidenţă.

16. Ce este fiara de culoare stacojie, şi ce s-a spus cu privire la scopul ei?

¹⁶ Aşadar, ce este această nouă fiară de culoare stacojie? Ea trebuie să fie imaginea fiarei aduse în existenţă la îndemnul fiarei anglo-americane, care are două coarne ca de miel. După ce a fost făcută imaginea, fiarei cu două coarne i s-a dat voie să-i dea suflare (Revelaţia 13:14, 15). Acum Ioan vede imaginea  având viaţă, răsuflând. Ea reprezintă Liga Naţiunilor, organizaţie pe care fiara cu două coarne a adus-o în existenţă în 1920. Preşedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, vedea în această organizaţie „un forum care va apăra dreptatea pentru toţi oamenii şi care va înlătura pentru totdeauna ameninţarea războiului“. Când a reapărut după al Doilea Război Mondial sub numele de Organizaţia Naţiunilor Unite, scopul menţionat în carta ei era „să menţină pacea şi securitatea internaţională“.

17. a) În ce sens fiara simbolică de culoare stacojie este plină de nume blasfematoare? b) Cine stă pe fiara de culoare stacojie? c) Cum s-a asociat încă de la început religia de origine babilonică cu Liga Naţiunilor şi cu succesoarea ei?

¹⁷ În ce sens această fiară simbolică este plină de nume blasfematoare? În sensul că oamenii au înălţat acest idol multinaţional în locul Regatului lui Dumnezeu, pentru a face ceea ce Dumnezeu spune că numai Regatul său poate face (Daniel 2:44; Matei 12:18, 21). Însă demn de remarcat în viziunea lui Ioan este faptul că  pe fiara de culoare stacojie stă Babilonul cel Mare. În conformitate cu profeţia, religia de origine babilonică, mai ales creştinătatea, s-a asociat cu Liga Naţiunilor şi cu succesoarea ei. Încă din 18 decembrie 1918, organizaţia cunoscută în prezent sub numele de Consiliul Naţional al Bisericilor lui Cristos din Statele Unite a adoptat o rezoluţie care, printre altele, spunea: „O asemenea organizaţie nu este un simplu mijloc politic; dimpotrivă, este expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pământ. . . . Biserica îi poate da un spirit de bunăvoinţă, fără de care nicio Ligă a Naţiunilor nu poate exista. . . . Fundamentul Ligii Naţiunilor este chiar Evanghelia. Obiectivul ei este acelaşi cu cel al Evangheliei: «Pace pe pământ, bunăvoinţă faţă de oameni»“.

18. Cum a arătat clerul creştinătăţii că sprijină Liga Naţiunilor?

¹⁸ La 2 ianuarie 1919, ziarul San Francisco Chronicle publica pe prima pagină un articol cu următorul titlu: „Papa pledează în favoarea adoptării Ligii Naţiunilor a lui Wilson“. La 16 octombrie 1919, în faţa Senatului american a fost prezentată o petiţie semnată de 14 450 de preoţi aparţinând principalelor confesiuni religioase, prin care se cerea „să se ratifice tratatul de pace de la Paris ce prevedea constituirea Ligii Naţiunilor“. Chiar dacă Senatul nu a ratificat acest tratat, clerul creştinătăţii a continuat campania de susţinere a Ligii. Dar ce s-a întâmplat la deschiderea lucrărilor Ligii? Într-un comunicat de presă elveţian, datat 15 noiembrie 1920, se spunea: „Deschiderea primei adunări  a Ligii Naţiunilor a fost anunţată de clopotele tuturor bisericilor din Geneva în această dimineaţă, la orele 11.00“.

19. Ce atitudine a adoptat clasa Ioan când şi-a făcut apariţia fiara de culoare stacojie?

¹⁹ Dar oare clasa Ioan, singurul grup de pe pământ care a acceptat imediat Regatul mesianic instituit, a participat alături de creştinătate la omagierea fiarei de culoare stacojie? În niciun caz! În ziua de duminică, 7 septembrie 1919, la congresul de la Cedar Point, Ohio, organizat de poporul lui Iehova, s-a ţinut cuvântarea publică intitulată „Speranţă pentru omenirea îndurerată“. A doua zi, ziarul Star-Journal, din Sandusky, semnala că, în faţa unui auditoriu format din aproximativ 7 000 de persoane, Joseph Rutherford „a afirmat că în mod sigur Liga nu este pe placul Domnului . . . întrucât clerul, catolic şi protestant deopotrivă, care pretinde că îl reprezintă pe Dumnezeu, a respins planul său şi a sprijinit Liga Naţiunilor, aclamând-o şi considerând-o expresia politică a regatului lui Cristos pe pământ“.

20. De ce a fost o blasfemie faptul că clerul a aclamat Liga Naţiunilor considerând-o „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pământ“?

²⁰ Lamentabilul eşec al Ligii Naţiunilor ar fi trebuit să-i facă pe clerici să înţeleagă că astfel de organizaţii create de oameni nu au nicio legătură cu Regatul lui Dumnezeu pe pământ. Ce blasfemie! O asemenea afirmaţie ar lăsa să se înţeleagă că Dumnezeu este şi el răspunzător de imensul eşec al Ligii Naţiunilor. Cât despre Dumnezeu, „lucrările sale sunt perfecte“. Mijlocul prin care el va aduce pacea şi îşi va îndeplini voinţa pe pământ precum în cer este Regatul său ceresc condus de Cristos, nu o asociaţie de oameni politici care nu sunt niciodată de acord unii cu alţii, mulţi dintre ei fiind chiar atei. — Deuteronomul 32:4; Matei 6:10.

21. De unde reiese că marea prostituată sprijină şi admiră ONU, succesoarea Ligii?

²¹ Dar ce se poate spune despre Organizaţia Naţiunilor Unite, succesoarea Ligii? De la început, marea prostituată ‘a stat’ şi pe această organizaţie, asociindu-se făţiş cu ea şi încercând să-i orienteze activitatea. De exemplu, în iunie 1965, cu prilejul celei de a 20-a aniversări a organizaţiei, reprezentanţii Bisericii Catolice şi ai Bisericii Ortodoxe Răsăritene, alături de protestanţi, evrei, hinduşi, budişti şi musulmani — care, după cum susţineau, reprezentau două miliarde de oameni —, s-au reunit la San Francisco pentru a-şi arăta admiraţia faţă de ONU şi pentru a face dovada sprijinului lor. În octombrie 1965, când a vizitat sediul ONU, papa Paul al VI-lea a vorbit despre ea ca fiind „cea mai mare organizaţie internaţională“. El a mai spus: „Popoarele privesc spre Naţiunile Unite ca spre ultima speranţă de pace şi unitate“. În octombrie 1979, papa Ioan Paul al II-lea, care a vizitat şi el sediul, a spus în faţa adunării generale: „Sper ca Naţiunile Unite să rămână mereu forul suprem al păcii şi dreptăţii“. Demn de remarcat este faptul că, în discursul său, papa nu a acordat prea mare atenţie lui Isus Cristos sau Regatului lui Dumnezeu. În timpul vizitei sale în Statele Unite din septembrie 1987, „papa Ioan Paul al II-lea a vorbit pe larg despre rolul activ al Naţiunilor Unite în promovarea . . . «noii solidarităţi mondiale»“, preciza ziarul The New York Times.

Un nume, un mister

22. a) Pe ce fel de fiară a ales să stea marea prostituată? b) Cum descrie Ioan prostituata simbolică, Babilonul cel Mare?

²² Apostolul Ioan va afla că marea prostituată a ales să stea pe o fiară periculoasă. Dar mai întâi, atenţia îi este îndreptată asupra Babilonului cel Mare. Prostituata este împodobită cu lucruri scumpe. Cu toate acestea, cât este de respingătoare! „Femeia era înveşmântată în purpură şi în haine stacojii, era împodobită cu aur, cu pietre preţioase şi cu perle şi avea în mână un pahar de aur plin de lucruri dezgustătoare şi de necurăţiile fornicaţiei sale. Pe fruntea ei era scris un nume, un mister: «Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului». Şi am văzut că femeia era beată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Isus.“ — Revelaţia 17:4-6a.

23. Care este numele complet al Babilonului cel Mare, şi ce semnifică el?

²³ Potrivit obiceiului din Roma antică, prostituata este identificată după numele de pe  frunte. * Este un nume lung: „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului“. Numele este „un mister“, adică are un înţeles ascuns. Dar, la timpul stabilit de Dumnezeu, misterul este explicat. De fapt, îngerul îi dă lui Ioan suficiente detalii pentru ca slujitorii din prezent ai lui Iehova să poată înţelege întreaga semnificaţie a acestui nume descriptiv. Ştim că Babilonul cel Mare este întreaga religie falsă. Este „mama prostituatelor“ deoarece toate religiile false din lume, inclusiv numeroasele biserici ale creştinătăţii, sunt ca nişte fiice pentru ea, întrucât o imită, comiţând fornicaţie spirituală. Este şi mama „lucrurilor dezgustătoare“ în sensul că are urmaşi respingători precum idolatria, spiritismul, divinaţia, astrologia, chiromanţia, sacrificiile umane, prostituţia sacră, beţia în cinstea dumnezeilor falşi şi alte practici obscene.

24. De ce este potrivit ca Babilonul cel Mare să fie înveşmântat în „purpură şi în haine stacojii“ şi să fie ‘împodobit cu aur, cu pietre preţioase şi cu perle’?

²⁴ Babilonul cel Mare este înveşmântat în „purpură şi în haine stacojii“, culorile regalităţii, şi este ‘împodobit cu aur, cu pietre preţioase şi cu perle’. Ce descriere potrivită! Să ne gândim doar la impunătoarele lui clădiri, la statuile şi picturile lui, piese rare, la icoanele de mare valoare şi la alte obiecte religioase preţioase, precum şi la sumele uriaşe de bani şi imensa valoare a bunurilor imobiliare acumulate de religiile acestei lumi. Indiferent că este vorba de Vatican ori de imperiul predicatorilor TV din Statele Unite sau de exoticele mănăstiri şi temple din Orient, Babilonul cel Mare a acumulat bogăţii fabuloase, chiar dacă s-a întâmplat uneori să şi piardă din ele.

25. a) Ce reprezintă conţinutul ‘paharului de aur plin de lucruri dezgustătoare’? b) În ce sens este beată prostituata simbolică?

²⁵ Să observăm acum ce are în mână prostituata. Ioan trebuie să fi rămas uluit de ceea ce a văzut: un pahar de aur „plin de lucruri dezgustătoare  şi de necurăţiile fornicaţiei sale“. Acesta este paharul care conţine „vinul mâniei, vinul fornicaţiei ei“ cu care ea a îmbătat toate naţiunile (Revelaţia 14:8; 17:4). Pe dinafară este preţios, dar conţinutul lui este dezgustător, necurat (compară cu Matei 23:25, 26). În el se află toate practicile murdare şi minciunile de care marea prostituată s-a folosit pentru a seduce naţiunile şi pentru a exercita influenţă asupra lor. Şi mai revoltător, Ioan vede că prostituata însăşi este beată, da, beată de sângele slujitorilor lui Dumnezeu! De fapt, într-un alt capitol al cărţii Revelaţia putem citi că „în ea s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“ (Revelaţia 18:24). Ce uriaşă vină de sânge!

26. Ce dovezi există privind vina de sânge a Babilonului cel Mare?

²⁶ De-a lungul secolelor, imperiul mondial al religiei false a vărsat foarte mult sânge. De exemplu, în Evul Mediu, templele japoneze din Kyoto au fost transformate în fortăreţe, iar călugării-războinici s-au luptat între ei invocând „numele sfânt al lui Buda“ până au înroşit străzile de sânge. În secolul al XX-lea, membri ai clerului creştinătăţii au însoţit în război armatele ţărilor lor, armate care s-au masacrat între ele, provocând moartea a cel puţin o sută de milioane de oameni. În octombrie 1987, fostul preşedinte american Richard Nixon a spus: „Secolul al XX-lea a fost cel mai sângeros din istorie. În războaiele acestui secol au fost ucişi mai mulţi oameni decât în toate războaiele care s-au purtat până atunci“. Religiile lumii sunt condamnate de Dumnezeu din cauză că au participat la toate aceste masacre; Iehova detestă „mâinile care varsă sânge nevinovat“ (Proverbele 6:16, 17). Mai înainte, Ioan auzise un strigăt ce venea de la altar: „Până când, Domn Suveran sfânt şi adevărat, te vei reţine să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?“ (Revelaţia 6:10). Când va sosi timpul să se răspundă la această întrebare, Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului, va fi chemat să dea socoteală.

[Note de subsol]

„Iehova cel Atotputernic“ nu sfinţeşte o asemenea idolatrie, ci îi sfătuieşte pe creştini: „Ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, . . . şi nu mai atingeţi ce este necurat“. — 2 Corinteni 6:14-18.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 237]

Churchill demască acţiunile ‘prostituatei’

În cartea sa The Gathering Storm (1948), Winston Churchill dezvăluie că Hitler l-a numit pe Franz von Papen ambasador al Germaniei la Viena pentru „a submina poziţia personalităţilor politice austriece sau a le câştiga favoarea“. Churchill citează ce a spus ambasadorul Statelor Unite la Viena despre Franz von Papen: „Mi-a zis în modul cel mai neobrăzat şi cinic . . . că intenţiona să se folosească de reputaţia lui de bun catolic pentru a-i influenţa pe austrieci, de exemplu, pe cardinalul Innitzer“.

După ce Austria a capitulat, iar trupele SA ale lui Hitler au intrat în Viena, mărşăluind în pas de gâscă, cardinalul catolic Innitzer a ordonat ca toate bisericile din Austria să arboreze steagul cu svastica, să tragă clopotele şi să se roage pentru Adolf Hitler cu ocazia zilei lui de naştere.

[Chenarul de la pagina 238]

Articolul n-a mai apărut în ediţiile următoare. Chiar în 7 decembrie 1941, Japonia, aliata Germaniei naziste, a atacat flota Statelor Unite aflată la Pearl Harbor.

‘RUGĂCIUNE DE RĂZBOI’ PENTRU REICH

Sub acest titlu, în prima ediţie a ziarului The New York Times, din 7 decembrie 1941, a apărut următorul articol:

„Episcopii catolici reuniţi la Fulda cer binecuvântare şi victorie . . . Sinodul episcopilor catolici germani de la Fulda a recomandat introducerea unei «rugăciuni de război» speciale, care trebuie citită la începutul şi la sfârşitul fiecărei slujbe.

Rugăciunea imploră Providenţa să binecuvânteze cu victorie armele germane şi să le ocrotească viaţa şi sănătatea tuturor soldaţilor. În plus, episcopii le-au cerut preoţilor catolici să-i amintească duminica într-o predică specială, cel puţin o dată pe lună, pe soldaţii germani ce luptă «pe uscat, pe mare şi în aer»“.

[Chenarul de la pagina 244]

„Nume blasfematoare“

După Primul Război Mondial, când fiara cu două coarne a încurajat înfiinţarea Ligii Naţiunilor, numeroasele ei amante religioase au căutat numaidecât să o susţină dându-i un caracter religios. Astfel, noua organizaţie pentru pace a ajuns „plină de nume blasfematoare“.

„Creştinismul poate da Ligii [naţiunilor] un spirit de bunăvoinţă şi forţă astfel încât tratatul să nu mai fie o simplă foaie de hârtie, ci un instrument al regatului lui Dumnezeu.“ — The Christian Century (SUA), 19 iunie 1919, pagina 15.

„Conceptul de Ligă a Naţiunilor este o prelungire în plan internaţional a conceptului de Regat al lui Dumnezeu în sensul de ordine mondială a bunăvoinţei. . . . Pentru aceasta se roagă toţi creştinii când spun: «Vie împărăţia ta».“ — The Christian Century (SUA), 25 septembrie 1919, pagina 7.

„Ceea ce întăreşte Liga Naţiunilor este sângele lui Cristos.“ — Frank Crane, pastor protestant, SUA.

„Consiliul [naţional al Bisericilor Congregaţionaliste] susţine Pactul [Ligii Naţiunilor] drept singurul instrument politic prin care Spiritul lui Isus Cristos se poate implica mai mult în afacerile naţiunilor şi astfel poate realiza mai mult.“ — The Congregationalist and Advance (SUA), 6 noiembrie 1919, pagina 642.

„Conferinţa îi invită pe toţi metodiştii să susţină cât mai mult idealurile [Ligii Naţiunilor] exprimate prin ideea de Dumnezeu-Tatăl şi copiii Săi pământeşti.“ — Biserica Metodistă, Marea Britanie.

„Când analizăm aspiraţiile, posibilităţile şi rezoluţiile acestui tratat, vedem că el conţine esenţa învăţăturilor lui Isus Cristos: Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea lui . . . Este exact acelaşi lucru.“ — Predică ţinută de arhiepiscopul de Canterbury cu prilejul deschiderii Adunării Ligii Naţiunilor la Geneva, 3 decembrie 1922.

„Asociaţia Ligii Naţiunilor din această ţară are acelaşi drept sfânt ca orice altă societate misionară umanitară, deoarece actualmente este cel mai eficient instrument al domniei lui Cristos ca Prinţ al păcii printre naţiuni.“ — M. Garvie, pastor congregaţionalist, Marea Britanie.

[Harta de la pagina 236]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Doctrinele false acceptate în întreaga lume îşi au originea în Babilon

Babilon

Trinităţi sau triade de zei

Sufletul omului supravieţuieşte morţii

Spiritism — comunicarea cu cei morţi

Folosirea imaginilor în închinare

Folosirea incantaţiilor pentru a-i linişti pe demoni

O clasă preoţească deţine o mare autoritate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 239]

Babilonul antic era situat pe multe ape

[Legenda ilustraţiei de la pagina 239]

Şi marea prostituată stă în prezent pe „multe ape“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 241]

Babilonul cel Mare stă pe o fiară periculoasă

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 242]

Prostituata religioasă a comis fornicaţie cu regii pământului

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 245]

Femeia este „beată de sângele sfinţilor“