Capitolul 38

Lăudaţi-l pe Iah pentru judecăţile sale!

1. Ce cuvinte aude Ioan „ca glasul puternic al unei mari mulţimi“?

BABILONUL CEL MARE nu mai există! O veste care aduce multă bucurie! Nu ne miră că Ioan aude acum strigăte de bucurie şi de laudă în cer. „Apoi am auzit ceva ca glasul puternic al unei mari mulţimi în cer. Şi ziceau: «Lăudaţi-l pe Iah [Aleluia, nota de subsol]! Salvarea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, pentru că judecăţile sale sunt adevărate şi drepte. Căci el a executat judecata asupra marii prostituate, care a corupt pământul cu fornicaţia ei, şi a răzbunat sângele sclavilor săi din mâna ei». Şi, imediat, au zis a doua oară: «Lăudaţi-l pe Iah [Aleluia]! Fumul ei se ridică pentru totdeauna şi veşnic».“ — Revelaţia 19:1-3.

2. a) Ce înseamnă „aleluia“, şi ce demonstrează faptul că Ioan îl aude de două ori? b) Cine este glorificat pentru distrugerea Babilonului cel Mare? Explicaţi.

² Aleluia! Acest cuvânt înseamnă „Lăudaţi-l pe Iah“, „Iah“ fiind forma prescurtată a numelui divin, Iehova. Aceasta ne aminteşte de îndemnul psalmistului: „Tot ce are suflare să-l laude pe Iah! Lăudaţi-l pe Iah!“ (Psalmul 150:6). Faptul că Ioan aude corul ceresc cântând cu bucurie de două ori „Aleluia“ demonstrează continuitatea revelării adevărului divin. Dumnezeul Scripturilor greceşti creştine şi Dumnezeul Scripturilor ebraice este unul şi acelaşi, iar numele său este Iehova. Dumnezeul care a provocat căderea Babilonului antic a judecat acum Babilonul cel Mare şi l-a distrus. Să-i dăm glorie pentru această faptă măreaţă! Puterea care a făcut să cadă Babilonul îi aparţine Lui, nu naţiunilor de care s-a folosit pentru a-l pustii. Lui Iehova îi datorăm salvarea. — Isaia 12:2; Revelaţia 4:11; 7:10, 12.

3. De ce a meritat marea prostituată să fie judecată în acest fel?

³ De ce a meritat marea prostituată să fie judecată în acest fel? Potrivit legii date de Iehova lui Noe, şi prin el întregii omeniri, vărsarea de sânge nevinovat se pedepseşte cu moartea. Acest lucru a fost amintit şi în Legea dată de Dumnezeu Israelului (Geneza 9:6; Numerele 35:20, 21). În plus, sub Legea mozaică se pedepsea cu moartea atât adulterul fizic, cât şi cel spiritual (Leviticul 20:10; Deuteronomul 13:1-5). Pe parcursul a mii de ani, Babilonul cel Mare s-a făcut vinovat de sânge şi a comis multă fornicaţie. De exemplu, regula impusă de Biserica Catolică prin care preoţilor li se interzice să se căsătorească a făcut ca o mare parte dintre ei să comită imoralitate, iar în prezent destul de mulţi au SIDA (1 Corinteni 6:9, 10; 1 Timotei 4:1-3). Dar păcatele lui cele mai grave, care ‘se îngrămădesc până la cer’, sunt actele şocante de fornicaţie spirituală: religia falsă îi învaţă pe oameni minciuni şi se aliază cu politicienii corupţi (Revelaţia 18:5). Întrucât Babilonul cel Mare şi-a primit, în sfârşit, pedeapsa, mulţimea cerească repetă acum un al doilea aleluia.

4. Ce simbolizează faptul că fumul Babilonului cel Mare „se ridică pentru totdeauna şi veşnic“?

⁴ Asemenea unei cetăţi cucerite, Babilonului cel Mare i s-a dat foc, iar fumul „se ridică  pentru totdeauna şi veşnic“. Când armatele cuceritoare dau foc unei cetăţi, fumul se ridică atâta timp cât cenuşa este fierbinte. Cine încearcă să o rezidească în timp ce fumegă se va arde. Întrucât fumul Babilonului cel Mare se va ridica „pentru totdeauna şi veşnic“, semn al pedepsei sale definitive, nimeni nu va mai putea restabili această cetate nelegiuită. Religia falsă va dispărea pentru totdeauna. Cu adevărat, aleluia! — Compară cu Isaia 34:5, 9, 10.

5. a) Ce fac şi ce spun cei 24 de bătrâni şi cele patru creaturi vii? b) De ce corul ceresc care cântă aleluia este mult mai melodios decât orice cor care cântă aleluia în bisericile creştinătăţii?

⁵ Într-o viziune anterioară, Ioan a văzut în jurul tronului patru creaturi vii împreună cu cei 24 de bătrâni, care îi reprezintă pe moştenitorii Regatului în glorioasa lor poziţie cerească (Revelaţia 4:8-11). Acum el îi vede din nou, în timp ce rostesc cu putere un al treilea aleluia cu referire la distrugerea  Babilonului cel Mare: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru creaturi vii s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu, care stă pe tron, şi au zis: «Amin! Lăudaţi-l pe Iah [Aleluia]!»“ (Revelaţia 19:4). Acest grandios cor care cântă aleluia se alătură ‘cântării noi’ de laudă la adresa Mielului (Revelaţia 5:8, 9). Acum cântăreţii înalţă un magnific imn al victoriei, atribuindu-i toată gloria Domnului Suveran Iehova pentru victoria sa finală asupra marii prostituate, Babilonul cel Mare. Corul care cântă aleluia este mult mai melodios decât orice cor ce cântă aleluia în bisericile creştinătăţii, unde Iehova, sau Iah, a fost dispreţuit. Astfel de voci ipocrite care dezonorează numele lui Iehova sunt reduse la tăcere pentru totdeauna!

6. Al cui „glas“ se aude, ce invitaţie face el, şi cine răspunde invitaţiei?

⁶ În 1918, Iehova a început să-i răsplătească pe ‘cei ce se tem de numele său, mici şi mari’: primii au fost creştinii unşi care au murit fideli şi pe care el i-a înviat şi i-a aşezat în cer în rândul celor 24 de bătrâni (Revelaţia 11:18). După cum arată Ioan, nu sunt singurii care cântă aleluia: „Şi de la tron a ieşit un glas care a zis: «Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toţi sclavii săi, care vă temeţi de el, mici şi mari!»“ (Revelaţia 19:5). Acesta este ‘glasul’ Purtătorului de cuvânt al lui Iehova, adică al Fiului său, Isus Cristos, care stă „lângă tron“ (Revelaţia 5:6). Nu numai în cer, ci şi pe pământ, „toţi sclavii săi“ cântă, în frunte cu clasa Ioan a creştinilor unşi de pe pământ. Cu câtă bucurie dau ei ascultare poruncii: „Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru!“

7. Cine îl va lăuda pe Iehova după ce Babilonul cel Mare va fi distrus?

⁷ Şi cei din marea mulţime se numără printre aceşti sclavi. Din 1935, ei au început să iasă din Babilonul cel Mare şi au văzut împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: „Îi va binecuvânta pe cei ce se tem de Iehova, şi pe cei mici, şi pe cei mari“ (Psalmul 115:13). După ce Babilonul, marea prostituată, va fi distrus, milioane de oameni îl vor ‘lăuda pe Dumnezeul nostru’, alături de clasa Ioan şi de armatele cereşti. Ulterior, toţi cei înviaţi pe pământ, fie că au fost odinioară oameni proeminenţi, fie că nu, vor cânta şi ei aleluia când vor afla că Babilonul cel Mare a dispărut pentru totdeauna (Revelaţia 20:12, 15). Iehova să fie lăudat pentru răsunătoarea victorie asupra acestei vechi prostituate!

8. Ce ne simţim îndemnaţi să facem acum, înainte de distrugerea Babilonului cel Mare, având în vedere corurile cereşti de laudă pe care le aude Ioan?

⁸ Toate acestea ne îndeamnă să participăm din plin la lucrarea lui Dumnezeu din zilele noastre. Toţi slujitorii lui Iah trebuie să se implice cu trup şi suflet în lucrarea de anunţare a judecăţilor lui Dumnezeu şi a măreţei speranţe a Regatului acum, înainte ca Babilonul cel Mare să fie doborât şi distrus. — Isaia 61:1-3; 1 Corinteni 15:58.

‘Aleluia — Iehova este Rege!’

9. De ce ultimul aleluia este atât de bogat în semnificaţie?

⁹ Avem şi alte motive de bucurie, aşa cum arată Ioan în continuare: „Şi am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca un vuiet de ape multe şi ca un zgomot de tunete puternice. Ei ziceau: «Lăudaţi-l pe Iah [Aleluia], pentru că Iehova, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, şi-a început domnia ca rege!»“ (Revelaţia 19:6). Acest ultim aleluia dă anunţului simetrie şi stabilitate. Este un sunet ceresc puternic, ce depăşeşte în măreţie orice cor omenesc, fiind mai grandios decât orice cascadă şi inspirând mai multă teamă decât orice furtună. Miriadele de voci cereşti sărbătoresc un eveniment măreţ: „Iehova, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, şi-a început domnia ca rege“.

10. În ce sens se poate spune că Iehova şi-a început domnia ca rege după pustiirea Babilonului cel Mare?

¹⁰ Dar de ce spune versetul că Iehova şi-a început domnia? Cu mii de ani în urmă, psalmistul a declarat: „Dumnezeu este Regele meu din timpuri străvechi“ (Psalmul 74:12). Dacă Iehova este Rege din timpuri străvechi, de ce corul universal cântă: „Iehova . . . şi-a început domnia ca rege“? Deoarece, odată cu distrugerea  Babilonului cel Mare, Iehova nu va mai avea un rival arogant care să-i facă pe oameni să nu mai asculte de El, Suveranul Universului. Religia falsă nu-i va mai instiga pe conducătorii lumii să i se opună lui Iehova. Când Babilonul antic a căzut, încetând să mai fie o putere mondială, Sionul a auzit victoriosul anunţ: „Dumnezeul tău a devenit rege!“ (Isaia 52:7). După naşterea Regatului, în 1914, cei 24 de bătrâni au anunţat: „Îţi mulţumim, Iehova Dumnezeu . . . pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca rege!“ (Revelaţia 11:17). Acum, după pustiirea Babilonului cel Mare, se face din nou auzit strigătul: „Iehova . . . şi-a început domnia ca rege“. Nu mai există niciun dumnezeu făcut de om care să conteste suveranitatea adevăratului Dumnezeu, Iehova!

Nunta Mielului se apropie!

11, 12. a) Cum i s-a adresat Ierusalimul Babilonului antic, şi în ce sens au fost aceste cuvinte un model pentru Noul Ierusalim şi Babilonul cel Mare? b) După victoria asupra Babilonului cel Mare, ce cântă şi ce anunţă mulţimea cerească?

¹¹ „Vrăjmaşa mea!“ Aşa i s-a adresat Ierusalimul, locul unde se afla templul lui Iehova, Babilonului idolatru (Mica 7:8). Şi „oraşul sfânt, Noul Ierusalim“, mireasa lui Cristos formată din 144 000 de membri, a  avut toate motivele să i se adreseze Babilonului cel Mare cu aceleaşi cuvinte (Revelaţia 21:2). În cele din urmă însă, asupra marii prostituate s-a abătut necazul, nenorocirea şi distrugerea. Practicile ei spiritiste şi astrologii ei n-au putut să o salveze (compară cu Isaia 47:1, 11-13). Într-adevăr, o mare victorie pentru închinarea adevărată!

¹² Odată ce dezgustătoarea prostituată, Babilonul cel Mare, a dispărut pentru totdeauna, atenţia ne este îndreaptă spre mireasa virgină a Mielului. Mulţimea cerească începe acum să cânte cu bucurie, lăudându-l pe Iehova: „Să ne înveselim, să ne bucurăm şi să-i dăm glorie, pentru că a venit nunta Mielului şi soţia lui s-a pregătit! Da, ei i s-a permis să se înveşmânteze în in fin, strălucitor şi curat, pentru că inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor“. — Revelaţia 19:7, 8.

13. Ce pregătiri pentru nunta Mielului s-au făcut de-a lungul secolelor?

¹³ De-a lungul secolelor, plin de iubire, Isus a făcut pregătiri în vederea acestei nunţi cereşti (Matei 28:20; 2 Corinteni 11:2). El i-a curăţat pe cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual ca „să-şi prezinte lui însuşi congregaţia în toată splendoarea ei, fără pată, zbârcitură sau altceva de acest fel, ci sfântă şi fără defect“ (Efeseni 5:25-27). Pentru a obţine „premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu“, fiecare creştin uns a trebuit să dezbrace vechea personalitate cu practicile ei, să îmbrace noua personalitate creştină şi să facă fapte drepte „din tot sufletul, ca pentru Iehova“. — Filipeni 3:8, 13, 14; Coloseni 3:9, 10, 23.

14. Cum a încercat Satan să-i întineze pe viitorii membri ai soţiei Mielului?

¹⁴ După Penticosta din anul 33 e.n., Satan s-a folosit de Babilonul cel Mare pentru a încerca să-i întineze pe viitorii membri ai soţiei Mielului. Spre sfârşitul secolului I, el semănase deja în congregaţie seminţele religiei de origine babilonică (1 Corinteni 15:12; 2 Timotei 2:18; Revelaţia 2:6, 14, 20). Apostolul Pavel îi descrie astfel pe cei ce subminau credinţa altora: „Căci aceşti oameni sunt apostoli falşi care îi înşală pe alţii prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos. Şi nu este de mirare, fiindcă şi Satan se preface într-un înger de lumină“ (2 Corinteni 11:13, 14). În secolele ce au urmat, creştinătatea apostată, la fel ca restul Babilonului cel Mare, s-a înveşmântat cu bogăţie şi privilegii, „în purpură şi în haine stacojii . . . cu aur, cu pietre preţioase şi cu perle“ (Revelaţia 17:4). Preoţii şi papii ei au fraternizat cu împăraţi însetaţi de sânge, precum Constantin şi Carol cel Mare. Niciodată nu s-a înveşmântat în „faptele drepte ale sfinţilor“. A fost o mireasă falsă. O adevărată capodoperă a înşelăciunii satanice! În sfârşit, ea a dispărut pentru totdeauna!

Soţia Mielului s-a pregătit

15. Cum are loc sigilarea creştinilor unşi, şi ce se cere din partea unui creştin uns?

¹⁵ Acum, după aproape 2 000 de ani, cei 144 000 de membri ai clasei miresei sunt toţi pregătiţi. Dar când putem spune că ‘soţia Mielului s-a pregătit’? Treptat, de la Penticosta din 33 e.n., cei unşi ‘au fost sigilaţi cu spiritul sfânt promis’, iar aceasta în vederea unei viitoare ‘zile a eliberării prin răscumpărare’. Aşa cum a arătat apostolul Pavel, Dumnezeu ‘i-a şi sigilat şi le-a dat în inimă spiritul, adică acontul a ceea ce va veni’ (Efeseni 1:13; 4:30; 2 Corinteni 1:22). Fiecare creştin uns este ‘chemat, ales’ şi se dovedeşte ‘fidel’. — Revelaţia 17:14.

16. a) Când a fost sigilat definitiv apostolul Pavel, şi de unde ştim acest lucru? b) Când se încheie ‘pregătirea’ soţiei Mielului?

¹⁶ După decenii în care a fost încercat, Pavel a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, am alergat cursa până la capăt, am păzit credinţa. De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da ca răsplată în ziua aceea, dar nu numai mie, ci şi tuturor celor care au iubit manifestarea sa“ (2 Timotei  4:7, 8). Se pare că apostolul fusese sigilat definitiv, chiar dacă era încă pe pământ şi îl aştepta martiriul. În mod asemănător, va veni timpul când toţi cei ce au rămas pe pământ dintre cei 144 000 vor fi sigilaţi în mod individual şi astfel îi vor aparţine lui Iehova (2 Timotei 2:19). Atunci pregătirea soţiei Mielului se va încheia: majoritatea celor 144 000 îşi vor fi primit deja răsplata cerească, iar cei ce se află încă pe pământ vor fi aprobaţi definitiv şi sigilaţi ca persoane fidele.

17. Când va avea loc nunta Mielului?

¹⁷ În acest moment din calendarul lui Iehova, când sigilarea tuturor celor 144 000 va fi încheiată, îngerii vor da drumul celor patru vânturi ale necazului cel mare (Revelaţia 7:1-3). Pentru început este executată judecata asupra Babilonului cel Mare, marea prostituată. Cristos, victorios, declanşează apoi Armaghedonul pentru a distruge şi restul organizaţiei pământeşti a lui Satan şi, în final, îl aruncă în abis pe Satan şi pe demonii săi (Revelaţia 19:11—20:3). În cazul în care pe pământ se vor mai afla creştini unşi, ei îşi vor primi fără îndoială răsplata cerească la scurt timp după ce Cristos îşi va încheia victoria, alăturându-li-se celorlalţi membri ai clasei miresei. Apoi, la timpul stabilit de Dumnezeu, nunta Mielului va putea avea loc!

18. Cum confirmă Psalmul 45 succesiunea evenimentelor privitoare la nunta Mielului?

¹⁸ Psalmul 45 prezintă în mod profetic ordinea acestor evenimente. Pentru început, Regele întronat înaintează călare, învingându-şi duşmanii (versetele 1-7). Apoi are loc nunta, mireasa cerească fiind slujită pe pământ de însoţitoarele ei virgine, marea mulţime (versetele 8-15). După aceea, această căsătorie produce roade: omenirea înviată este adusă la perfecţiune sub supravegherea ‘prinţilor de pe tot pământul’ (versetele 16, 17). Ce binecuvântări vin odată cu nunta Mielului!

Fericiţi sunt cei invitaţi

19. Care este a patra fericire din Revelaţia, şi cine are parte de ea?

¹⁹ Ioan menţionează acum a patra dintre cele şapte fericiri din cartea Revelaţia: „Şi el [îngerul care i-a dezvăluit lui Ioan aceste lucruri] mi-a zis: «Scrie: Fericiţi sunt cei invitaţi la cina nunţii Mielului!» Şi mi-a mai spus: «Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu»“ (Revelaţia  19:9). * Cei invitaţi la „cina nunţii Mielului“ sunt membrii clasei miresei (compară cu Matei 22:1-14). Toţi membrii cortegiului nupţial sunt bucuroşi că au primit această invitaţie. Majoritatea invitaţilor sunt deja în cer, unde va avea loc cina nunţii. Şi cei care se află încă pe pământ sunt fericiţi fiindcă au fost invitaţi. Locul lor la cina de nuntă este sigur (Ioan 14:1-3; 1 Petru 1:3-9). Când vor fi înviaţi în cer, clasa miresei, completă şi unită, se va bucura împreună cu Mielul de această nuntă, o ocazie deosebit de fericită.

20. a) Care este semnificaţia expresiei „acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu“? b) Ce efect au avut asupra lui Ioan cuvintele îngerului, şi care a fost reacţia îngerului?

²⁰ Îngerul adaugă: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu“. Termenul grecesc alethinós redat aici prin „adevărat“ are sensul de „autentic“ sau „demn de încredere“. Întrucât aceste cuvinte vin chiar de la Iehova, ele sunt demne de încredere şi adevărate (compară cu 1 Ioan 4:1-3; Revelaţia 21:5; 22:6). Ca invitat la petrecerea de nuntă, Ioan trebuie să fi fost bucuros să audă acest lucru şi să mediteze la binecuvântările pe care le va primi clasa miresei. De fapt, a fost atât de impresionat, încât îngerul a trebuit să-l sfătuiască, după cum spune chiar Ioan: „Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: «Ai grijă! Să nu faci lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie al tău şi al fraţilor tăi, care au lucrarea de mărturie despre Isus. Închină-te lui Dumnezeu»“. — Revelaţia 19:10a.

21. a) Ce dezvăluie cartea Revelaţia cu privire la îngeri? b) Ce atitudine trebuie să aibă creştinii faţă de îngeri?

²¹ În paginile cărţii Revelaţia se depune o remarcabilă mărturie despre fidelitatea şi zelul îngerilor. Ei iau parte la transmiterea adevărului revelat (Revelaţia 1:1). Colaborează cu oamenii la predicarea veştii bune şi varsă împreună cu ei plăgile simbolice (Revelaţia 14:6, 7; 16:1). Au luptat alături de Isus pentru a-l alunga pe Satan şi pe îngerii lui din cer şi vor lupta din nou alături de el la Armaghedon (Revelaţia 12:7; 19:11-14). Se pot prezenta chiar înaintea lui Iehova (Matei 18:10; Revelaţia 15:6). Cu toate acestea, nu sunt decât sclavi umili ai lui Dumnezeu. Închinarea curată nu lasă loc închinării la îngeri, nici chiar în sens relativ; nu ne putem închina lui Dumnezeu prin intermediul vreunui „sfânt“ ori înger (Coloseni 2:18). Creştinii se închină numai lui Iehova, adresându-i cereri în numele lui Isus. — Ioan 14:12, 13.

Rolul lui Isus în profeţie

22. Ce îi spune lui Ioan îngerul, şi ce semnifică aceste cuvinte?

²² Îngerul spune în continuare: „Fiindcă depunerea mărturiei despre Isus este spiritul profeţiei!“ (Revelaţia 19:10b). În ce sens? În sensul că toate profeţiile inspirate au legătură cu Isus şi cu rolul pe care îl are el în scopurile lui Iehova. Prima profeţie din Biblie anunţa venirea unei seminţe (Geneza 3:15). Isus a devenit această Sămânţă. Pe această promisiune fundamentală, revelaţiile ulterioare au clădit un uriaş ansamblu de adevăruri profetice. Apostolul Petru i-a spus lui Corneliu, un credincios dintre naţiuni: „Despre el [Isus] depun mărturie toţi profeţii“ (Faptele 10:43). După aproape 20 de ani, apostolul Pavel a spus: „Oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, prin el [Isus] au devenit Da“ (2 Corinteni 1:20). După alţi 43 de ani, chiar Ioan ne aminteşte: ‘Adevărul a venit prin Isus Cristos’. — Ioan 1:17.

23. De ce înalta poziţie şi autoritate a lui Isus nu afectează în niciun fel închinarea pe care i-o aducem lui Iehova?

²³ Oare acest lucru afectează în vreun fel închinarea pe care i-o aducem lui Iehova? În niciun caz. Să ne amintim sfatul pe care îngerul i l-a dat lui Ioan: „Închină-te lui Dumnezeu“. Isus nu a încercat niciodată să rivalizeze cu Iehova (Filipeni 2:6). Este adevărat, îngerilor li s-a zis „să se plece înaintea lui [Isus]“, iar toată creaţia trebuie să recunoască înalta sa  poziţie, astfel încât „în numele lui Isus să se plece orice genunchi“. Să observăm însă că lucrul acesta este „spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“ şi se face la porunca Sa (Evrei 1:6; Filipeni 2:9-11). Iehova i-a dat lui Isus această autoritate, iar dacă o recunoaştem îi dăm glorie lui Dumnezeu. Dacă refuzăm să ne supunem guvernării lui Isus, ar însemna că îl respingem pe însuşi Iehova Dumnezeu. — Psalmul 2:11, 12.

24. Care sunt cele două evenimente extraordinare pe care le aşteptăm, şi, din acest motiv, căror cuvinte trebuie să le dăm glas?

²⁴ Să ne unim deci vocile dând glas cuvintelor de început ale psalmilor de la 146 până la 150: „Lăudaţi-l pe Iah!“ Acest răsunător cor care cântă aleluia anticipează triumful lui Iehova asupra imperiului mondial al religiei false. Să ne bucurăm din toată inima pentru că nunta Mielului se apropie!

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 273]

„Epistolă către Sodoma şi Gomora“

Aşa se intitula un articol apărut în ziarul londonez Daily Telegraph din 12 noiembrie 1987, în care se vorbea despre o moţiune prezentată în faţa Sinodului General al Bisericii Anglicane. Moţiunea cerea expulzarea din Biserică a „creştinilor“ homosexuali. Ziaristul Godfrey Barker scria: „Ieri, arhiepiscopul de Canterbury a declarat cu tristeţe: «Dacă Sfântul Pavel ar scrie o epistolă către Biserica Anglicană, cum ar suna ea?»“ Apoi chiar ziaristul a comentat: „O epistolă către Sodoma şi Gomora, acesta e răspunsul“, şi a adăugat: „[Arhiepiscopul] Runcie şi-a imaginat că ar semăna cu capitolul 1 din Romani“.

Ziaristul a citat în continuare cuvintele lui Pavel din Romani 1:26-32: „Dumnezeu i-a lăsat pradă unor pasiuni impure. . . . Bărbaţii comit acte neruşinate cu bărbaţi . . . deşi cunosc porunca lui Dumnezeu că oricine face astfel de lucruri merită moartea, nu numai că le fac, dar îi şi aprobă pe cei ce le practică“. El a încheiat: „Sf. Pavel era îngrijorat doar pentru cei de pe băncile bisericii, însă dr. Runcie se referă la cei de la amvon“.

De ce era îngrijorat arhiepiscopul? Ziarul londonez Daily Mail din 22 octombrie 1987 scria cu caractere mari: „«Un vicar din trei este homosexual» . . . O campanie de excludere a homosexualilor ar însemna «desfiinţarea Bisericii Anglicane»“. Erau citate apoi cuvintele „reverendului“ secretar general al Mişcării Lesbienelor şi Homosexualilor Creştini: „Dacă moţiunea va fi adoptată, Biserica va fi ruinată, iar arhiepiscopul de Canterbury ştie asta. Potrivit unui calcul aproximativ, considerăm că 30-40% dintre preoţii Bisericii Anglicane sunt homosexuali. Şi este vorba de cei care participă cel mai mult la serviciile Bisericii“. Fără îndoială că numărul tot mai scăzut al celor ce merg la biserică reflectă în parte dezgustul faţă de serviciile religioase efectuate de homosexuali.

Ce a hotărât sinodul? Cu o majoritate covârşitoare, 388 de voturi (95% din clerici), s-a votat pentru o moţiune mai tolerantă. Referitor la acest subiect, The Economist din 14 noiembrie 1987 spunea: „Deşi Biserica Anglicană se opune practicilor homosexuale, nu face suficiente eforturi în acest sens. Având în vedere preoţii homosexuali, sinodul general a decis în această săptămână că actele homosexuale, spre deosebire de fornicaţie şi adulter, nu sunt un păcat, ci pur şi simplu, «nu corespund pe deplin idealului» potrivit căruia «actul sexual implică un angajament total, specific relaţiilor conjugale permanente»“. Arătând contrastul dintre poziţia adoptată de arhiepiscopul de Canterbury şi declaraţia foarte clară a apostolului Pavel din Romani 1:26, 27, The Economist a pus la citatul biblic următorul comentariu: „Sfântul Pavel ştia ce spune“.

Şi Isus Cristos ştia ce spune şi s-a exprimat foarte clar în această privinţă. El a zis că va fi „mai uşor pentru ţinutul Sodomei în Ziua Judecăţii“ decât pentru conducătorii religioşi care au respins cu dispreţ mesajul său (Matei 11:23, 24). Isus a folosit aici o hiperbolă pentru a arăta că acei conducători religioşi care l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu şi învăţăturile sale erau mai vinovaţi decât sodomiţii. În Iuda 7 se spune că sodomiţii au suportat „pedeapsa judecătorească a unui foc veşnic“, adică distrugere eternă (Matei 25:41, 46). Cât de aspră va fi deci judecata aşa-zişilor conducători creştini, care îşi conduc orbeşte turmele pe căile laxiste şi decăzute ale acestei lumi, îndepărtându-le de înaltele norme morale ale Regatului lui Dumnezeu (Matei 15:14)! Referindu-se la religia falsă, Babilonul cel Mare, glasul din cer adresează următorul îndemn urgent: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei!“ — Revelaţia 18:2, 4.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 275]

Patru aleluia răsună în cer, spre lauda lui Iah, pentru victoria sa finală asupra Babilonului cel Mare