Capitolul 43

Oraşul strălucitor

Viziunea 16 — Revelaţia 21:9—22:5

Subiectul: O descriere a Noului Ierusalim

Perioada împlinirii: După necazul cel mare şi după aruncarea lui Satan în abis

1, 2. a) Unde îl duce îngerul acum pe Ioan ca să vadă Noul Ierusalim, şi ce privelişte se desfăşoară înaintea ochilor lui Ioan? b) De ce este acesta grandiosul deznodământ al Revelaţiei?

UN ÎNGER l-a dus pe Ioan într-un deşert ca să-i arate Babilonul cel Mare. Acum, alt înger, din acelaşi grup, îl duce pe Ioan pe un munte înalt. Ce privelişte i se desfăşoară înaintea ochilor! El nu vede o cetate imorală şi necurată cum era prostituata babilonică, ci Noul Ierusalim, curat, spiritual şi sfânt —, care coboară chiar din cer. — Revelaţia 17:1, 5.

² Nici chiar Ierusalimul pământesc n-a avut vreodată o asemenea glorie. Ioan ne spune: „Atunci a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe pline cu ultimele şapte plăgi şi mi-a vorbit, zicând: «Vino şi îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!» Şi m-a dus prin puterea spiritului la un munte mare şi înalt şi mi-a arătat oraşul sfânt, Ierusalimul, care cobora din cer, de la Dumnezeu, şi care avea gloria lui Dumnezeu“ (Revelaţia 21:9-11a). Din vârful acestui munte semeţ, o poziţie potrivită, Ioan contemplă oraşul în toată splendoarea lui. Oameni ai credinţei au aşteptat cu nerăbdare venirea lui încă de la căderea omului în păcat  şi moarte. În sfârşit, iată-l (Romani 8:19; 1 Corinteni 15:22, 23; Evrei 11:39, 40)! Este măreţul oraş spiritual, alcătuit din 144 000 de persoane loiale care şi-au păstrat integritatea, strălucitor în sfinţenie şi reflectând însăşi gloria lui Iehova. Acesta este grandiosul deznodământ al Revelaţiei!

3. Cum descrie Ioan frumuseţea Noului Ierusalim?

³ Noul Ierusalim este de o frumuseţe fără seamăn: „Strălucirea lui era ca a unei pietre foarte preţioase, ca a unei pietre de jasp care străluceşte asemenea cristalului. El avea un zid mare şi înalt şi douăsprezece porţi, iar la porţi erau doisprezece îngeri. Pe porţi erau scrise nişte nume: ale celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israel. La est erau trei porţi, la nord trei porţi, la sud trei porţi şi la vest trei porţi. Zidul oraşului avea douăsprezece pietre de temelie şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului“ (Revelaţia 21:11b-14). Cât de potrivit este faptul că primul lucru pe care-l remarcă Ioan este strălucirea! Radiind ca o tânără mireasă, cetatea Noul Ierusalim este demnă de a fi soţia lui Cristos. Ea răspândeşte o lumină strălucitoare, lucru firesc pentru o creaţie a ‘Tatălui luminilor cereşti’. — Iacov 1:17.

4. Ce anume arată că Noul Ierusalim nu este Israelul carnal?

⁴ Pe cele douăsprezece porţi ale sale sunt scrise numele celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Prin urmare, acest oraş simbolic este alcătuit din 144 000 de persoane sigilate „din toate triburile fiilor lui Israel“ (Revelaţia 7:4-8). În armonie cu aceasta, pe pietrele sale de temelie sunt scrise numele celor 12 apostoli ai Mielului. Noul Ierusalim nu este Israelul carnal, întemeiat pe cei doisprezece fii ai lui Iacob, ci Israelul spiritual, a cărui temelie sunt ‘apostolii şi profeţii’. — Efeseni 2:20.

5. Ce arată ‘zidul mare şi înalt’ al Noului Ierusalim şi faptul că la fiecare intrare a sa sunt puşi îngeri?

⁵ Oraşul simbolic este înconjurat de un zid enorm. În antichitate, în jurul oraşelor se construiau ziduri care asigurau protecţie împotriva duşmanilor. ‘Zidul mare şi înalt’ al Noului Ierusalim arată că oraşul se bucură de siguranţă spirituală. Niciun duşman al dreptăţii, niciun om necurat sau necinstit nu va putea intra în el (Revelaţia 21:27). Intrarea în acest frumos oraş a celor cărora li se permite acest lucru este ca intrarea în Paradis (Revelaţia 2:7). După ce Adam a fost alungat din Paradisul originar, la intrarea în el au fost puşi nişte heruvimi pentru a-i ţine departe pe oamenii necuraţi (Geneza 3:24). În mod asemănător, la fiecare intrare în oraşul sfânt, Ierusalim, sunt puşi îngeri, care să-i asigure securitatea spirituală. Într-adevăr, în zilele din urmă, îngerii păzesc congregaţia creştinilor unşi, viitorul Nou Ierusalim, de orice contaminare babilonică. — Matei 13:41.

Măsurarea oraşului

6. a) Cum descrie Ioan măsurarea oraşului, şi ce indică această măsurare? b) Cum se explică faptul că ‘măsura de om este în acelaşi timp o măsură de înger’ (vezi nota de subsol)?

⁶ Ioan îşi continuă relatarea: „Cel care-mi vorbea ţinea o trestie de aur ca măsurătoare, ca să măsoare oraşul, porţile lui şi zidul lui. Oraşul este în formă de pătrat, lungimea lui fiind cât lăţimea. Şi el a măsurat oraşul cu trestia: douăsprezece mii de stadii; lungimea, lăţimea şi înălţimea lui sunt egale. Şi i-a măsurat şi zidul: o sută patruzeci şi patru de coţi, după o măsură de om, care este în acelaşi timp o măsură de înger“ (Revelaţia 21:15-17). Măsurarea sanctuarului templului a garantat împlinirea scopurilor lui Iehova cu privire la acesta (Revelaţia 11:1). Acum, măsurând Noul Ierusalim, îngerul arată că scopurile lui Iehova privind acest oraş glorios nu se schimbă. *

7. Prin ce se remarcă dimensiunile oraşului?

⁷ Ce oraş extraordinar! El este un cub perfect cu perimetrul de 12 000 de stadii (circa 2 220 de kilometri), înconjurat de un zid înalt de 144 de coţi, adică 64 de metri. Niciun oraş de pe pământ n-ar putea avea aceste dimensiuni. El ar acoperi o suprafaţă de aproape 14 ori mai mare decât a Israelului de astăzi şi, datorită  înălţimii lui, ar pătrunde cu aproape 560 de kilometri în spaţiul din afara atmosferei! Având în vedere că Revelaţia i-a fost dată lui Ioan în simboluri, ce ne spun aceste dimensiuni despre Noul Ierusalim ceresc?

8. Ce anume indică: a) înălţimea de 144 de coţi a zidurilor oraşului? b) cele 12 000 de stadii ale oraşului? c) forma de cub perfect a oraşului?

⁸ Înălţimea de 144 de coţi a zidurilor ne aminteşte că oraşul este alcătuit din 144 000 de persoane, pe care Dumnezeu le-a adoptat ca fii spirituali. Cifra 12 din 12 000 de stadii, cât măsoară perimetrul oraşului, lungimea, lăţimea şi înălţimea fiind egale, apare cu valoare simbolică în profeţiile biblice referitoare la probleme de organizare. Prin urmare, Noul Ierusalim este un sistem foarte bine organizat, proiectat într-un mod extraordinar în vederea realizării scopului etern al lui Dumnezeu. Noul Ierusalim, împreună cu Regele Isus Cristos, este o organizaţie, Regatul lui Iehova. Mai mult decât atât, oraşul are formă de cub perfect. În templul lui Solomon, Sfânta Sfintelor, în care se afla o reprezentare simbolică a prezenţei lui Iehova, avea şi ea formă de cub perfect (1 Regi 6:19, 20). Cât de potrivit este, aşadar, faptul că Noul Ierusalim, iluminat de însăşi gloria lui Iehova, are forma unui imens cub perfect! Dimensiunile lui sunt în echilibru perfect. Este un oraş fără asimetrii şi fără defect! — Revelaţia 21:22.

Materiale de construcţie preţioase

9. Cum descrie Ioan materialele din care este construit oraşul?

⁹ Ioan îşi continuă descrierea, spunând: „Zidul lui a fost construit din jasp şi oraşul era de aur pur, ca sticla curată. Temeliile zidului oraşului erau împodobite cu tot felul de pietre preţioase: prima temelie era de jasp, a doua de safir, a treia de calcedonie, a patra de smarald, a cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de crisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de crisopraz, a unsprezecea de hiacint, a douăsprezecea de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece perle. Fiecare poartă era făcută dintr-o singură perlă. Drumul mare al oraşului era de aur curat, ca sticla transparentă“. — Revelaţia 21:18-21.

10. Ce arată faptul că oraşul este construit din jasp, aur şi „tot felul de pietre preţioase“?

¹⁰ Oraşul este într-adevăr construit într-un mod uluitor. În locul materialelor de construcţie folosite în mod obişnuit de oameni, cum ar fi lutul sau piatra, citim aici despre jasp, aur pur şi „tot felul de pietre preţioase“. Cât de bine descriu ele materialele de construcţie  cereşti! Nimic nu le poate egala în măreţie. În vechime, arca legământului era îmbrăcată în aur pur, metal care în Biblie reprezintă adesea lucruri frumoase şi de preţ (Exodul 25:11; Proverbele 25:11; Isaia 60:6, 17). Dar întregul Nou Ierusalim şi chiar drumul lui mare sunt din „aur curat, ca sticla transparentă“, depăşind în frumuseţe şi valoare tot ce ne-am putea imagina.

11. Ce anume garantează că cei ce formează Noul Ierusalim vor fi de o puritate spirituală fără egal?

¹¹ Niciun topitor dintre oameni n-ar putea produce aur atât de pur. Dar Iehova este Marele Purificator. El stă „ca un topitor şi ca un purificator al argintului“ şi îl purifică pe fiecare membru fidel al Israelului spiritual cum se purifică „aurul şi argintul“, înlăturând toate impurităţile. Numai aceia care au fost cu adevărat purificaţi vor alcătui, în final, Noul Ierusalim. Astfel, Iehova va construi oraşul cu materiale vii, strălucitoare, de o puritate spirituală fără egal. — Maleahi 3:3, 4.

12. Ce semnifică faptul că: a) temeliile oraşului sunt împodobite cu 12 pietre preţioase? b) porţile oraşului sunt nişte perle?

¹² Chiar şi temeliile oraşului sunt frumoase; ele sunt împodobite cu 12 pietre preţioase. Lucrul acesta ne aduce aminte de marele preot evreu din antichitate, care, cu ocazia ceremoniilor, purta un efod pe care erau prinse 12 pietre preţioase, asemănătoare celor descrise aici (Exodul 28:15-21). În mod sigur, nu este vorba de o simplă coincidenţă! Dimpotrivă, ea subliniază funcţia preoţească a Noului Ierusalim, a cărui „lampă“ este Isus, Marele Preot (Revelaţia 20:6; 21:23; Evrei 8:1). Tot prin intermediul Noului Ierusalim, omenirea va beneficia de binecuvântările care se vor revărsa asupra ei datorită serviciului de mare preot al lui Isus (Revelaţia 22:1, 2). Cele 12 porţi ale oraşului, fiecare fiind o perlă de mare frumuseţe, ne aduc aminte de ilustrarea lui Isus în care Regatul era asemănat cu o perlă de mare valoare. Toţi cei ce intră pe aceste porţi vor trebui să arate că apreciază cu adevărat valorile spirituale. — Matei 13:45, 46; compară cu Iov 28:12, 17, 18.

 Un oraş al luminii

13. Ce mai spune Ioan despre Noul Ierusalim, şi de ce oraşul nu are nevoie de un templu propriu-zis?

¹³ Pe vremea lui Solomon, Ierusalimul era dominat de un templu construit pe locul cel mai înalt al oraşului, pe Muntele Moria, la nord. Dar Noul Ierusalim? Ioan spune: „Şi n-am văzut niciun templu în el, pentru că Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic, este templul lui şi, la fel, este Mielul. Oraşul n-avea nevoie nici de soare, nici de lună, ca să strălucească peste el, căci îl lumina gloria lui Dumnezeu, iar lampa lui era Mielul“ (Revelaţia 21:22, 23). Într-adevăr, nu este necesar un templu propriu-zis în acest oraş. Templul evreiesc din antichitate a fost doar o prefigurare a marelui templu spiritual, care există de când Iehova l-a uns pe Isus Mare Preot, în anul 29 e.n. (Matei 3:16, 17; Evrei 9:11, 12, 23, 24). Un templu presupune şi o clasă preoţească, clasă care să-i aducă lui Iehova jertfe în folosul poporului. Dar toţi cei ce fac parte din Noul Ierusalim sunt preoţi (Revelaţia 20:6). Marea jertfă, viaţa umană perfectă a lui Isus, a fost oferită o dată pentru totdeauna (Evrei 9:27, 28). În plus, toţi locuitorii oraşului au în mod individual acces la Iehova.

14. a) De ce nu este necesar ca soarele sau luna să strălucească deasupra Noului Ierusalim? b) Ce a prezis profeţia lui Isaia cu privire la organizaţia universală a lui Iehova, şi cum face ea referire la Noul Ierusalim?

¹⁴ Când gloria lui Iehova a trecut pe dinaintea lui Moise, la Muntele Sinai, faţa lui Moise a început să strălucească atât de tare, încât în prezenţa fraţilor săi israeliţi a trebuit să şi-o acopere (Exodul 34:4-7, 29, 30, 33). Vă puteţi imagina deci strălucirea unui oraş luminat în permanenţă de gloria lui Iehova? În el n-ar fi niciodată noapte şi n-ar trebui să fie luminat de soare sau de lună. El ar răspândi veşnic lumină (compară cu 1 Timotei 6:16). Noul Ierusalim este scăldat într-o astfel de lumină strălucitoare. Într-adevăr, această mireasă şi Mirele ei Rege devin capitala organizaţiei universale a lui Iehova, „femeia“ sa, „Ierusalimul de sus“, despre care Isaia a profeţit: „Soarele nu-ţi va mai fi lumină ziua, nici luna nu-ţi va mai da lumină prin strălucirea ei. Iehova îţi va fi o lumină veşnică şi Dumnezeul tău, frumuseţea ta. Soarele tău nu va mai apune şi luna ta nu va mai descreşte, căci Iehova îţi va fi o lumină  veşnică şi zilele tale de jale vor lua sfârşit“. — Isaia 60:1, 19, 20; Galateni 4:26.

O lumină pentru naţiuni

15. Ce cuvinte din Revelaţia despre Noul Ierusalim se aseamănă cu cele din profeţia lui Isaia?

¹⁵ Aceeaşi profeţie a mai prezis: „Naţiunile vor veni la lumina ta şi regii la scânteierile strălucirii tale“ (Isaia 60:3). Revelaţia arată că aceste cuvinte se referă la Noul Ierusalim: „Şi naţiunile vor umbla prin lumina lui, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în el. Porţile lui nu vor fi închise deloc ziua, căci acolo nu va fi noapte. Şi vor aduce în el gloria şi onoarea naţiunilor“. — Revelaţia 21:24-26.

16. Cine sunt „naţiunile“ care umblă prin lumina Noului Ierusalim?

¹⁶ Cine sunt ‘naţiunile’ care umblă prin lumina Noului Ierusalim? Sunt oameni care odinioară făceau parte din naţiunile acestei lumi rele, dar care acum se lasă îndrumaţi de lumina revărsată prin intermediul acestui oraş ceresc glorios. Printre ei se află în primul rând membrii marii mulţimi, care au ieşit deja „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ şi care se închină lui Dumnezeu zi şi noapte împreună cu clasa Ioan (Revelaţia 7:9, 15). După ce Noul Ierusalim va coborî din cer, iar Isus va folosi cheile morţii şi ale Hadesului pentru a-i învia pe morţi, lor li se vor alătura milioane de oameni care altădată au făcut parte din „naţiuni“ şi care ajung să-l iubească pe Iehova şi pe Fiul său, Mielul, Soţul Noului Ierusalim. — Revelaţia 1:18.

17. Cine sunt „regii pământului“ care îşi ‘aduc gloria’ în Noul Ierusalim?

¹⁷ Cine sunt oare „regii pământului“ care ‘îşi aduc gloria în el’? Ei nu sunt regii care au domnit literalmente pe pământ, regi consideraţi ca grup, pentru că aceştia vor fi distruşi în timp ce vor lupta împotriva Regatului lui Dumnezeu la Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16; 19:17, 18). Atunci sunt oare oameni de rang înalt din naţiuni care devin membri ai marii mulţimi sau sunt regii înviaţi care se vor supune Regatului lui Dumnezeu în lumea nouă (Matei 12:42)? Puţin probabil, pentru că, în majoritatea cazurilor, gloria lumească a acestor regi s-a stins demult. Aşadar, „regii pământului“, care îşi aduc gloria în Noul Ierusalim, trebuie să fie cei 144 000, ‘cumpăraţi . . . din orice trib, limbă, popor şi naţiune’ pentru a guverna ca regi împreună cu Mielul, Isus Cristos (Revelaţia 5:9, 10; 22:5). Ei aduc în oraş gloria pe care le-a dat-o Dumnezeu, sporindu-i strălucirea.

18. a) Cui nu i se va permite să intre în Noul Ierusalim? b) Cui i se va permite să intre în oraş?

¹⁸ Ioan continuă: „Dar tot ce nu este sacru şi oricine practică vreun lucru dezgustător şi minciuna nu vor intra nicidecum în el. Vor intra numai cei ce sunt scrişi în sulul vieţii, al Mielului“ (Revelaţia 21:27). Nimic pătat de sistemul lui Satan nu poate face parte din Noul Ierusalim. Chiar dacă porţile sale sunt permanent deschise, nimănui care „practică vreun lucru dezgustător şi minciuna“ nu i se va permite să intre. În el nu vor exista nici apostaţi, nici membri ai Babilonului cel Mare. Dacă va căuta cineva să profaneze oraşul corupându-i pe viitorii săi membri cât timp aceştia se află încă pe pământ, eforturile nu-i vor reuşi (Matei 13:41-43). Numai cei ce sunt scrişi în „sulul vieţii, al Mielului“, cei 144 000, vor intra în final în Noul Ierusalim. * — Revelaţia 13:8; Daniel 12:3.

Râul cu apa vieţii

19. a) Cum descrie Ioan Noul Ierusalim revărsând un şuvoi de binecuvântări peste omenire? b) Când curge ‘râul cu apa vieţii’, şi de unde ştim acest lucru?

¹⁹ Strălucitorul oraş, Noul Ierusalim, va revărsa mari binecuvântări peste omenire. Chiar acest lucru îl află acum Ioan: „Şi el mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi care curgea prin mijlocul drumului mare al oraşului“ (Revelaţia 22:1, 2a). Când curge acest „râu“? Întrucât el curge „de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului“, acest lucru ar putea avea loc numai după ce ziua Domnului  a început, după 1914. Atunci a avut loc evenimentul anunţat de sunetul celei de-a şaptea trompete, când au fost rostite aceste cuvinte extraordinare: „Acum au venit salvarea, puterea, regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său“ (Revelaţia 11:15; 12:10). În timpul sfârşitului, spiritul şi mireasa îi invită pe cei cu o dispoziţie corectă să ia apa vieţii fără plată. Ei vor putea bea din apa acestui râu până la sfârşitul acestui sistem şi apoi, în lumea nouă, când Noul Ierusalim ‘coboară din cer, de la Dumnezeu’. — Revelaţia 21:2.

20. De unde ştim că, într-o anumită măsură, unii oameni pot bea chiar acum din apa vieţii?

²⁰ Aceasta nu este prima oară când omenirii i s-a oferit apa dătătoare de viaţă. Când a fost pe pământ, Isus a vorbit despre apa care dă viaţă veşnică (Ioan 4:10-14; 7:37, 38). Acum Ioan aude o invitaţie plină de iubire: „Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!» Şi oricine aude să zică: «Vino!» Şi oricui îi este sete să vină şi oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată“ (Revelaţia 22:17). Această invitaţie răsună chiar acum, fapt ce arată că, într-o oarecare măsură, ei pot bea chiar acum din apa vieţii. Dar, în lumea nouă, acele ape vor veni de la tronul lui Dumnezeu şi vor trece prin Noul Ierusalim ca un adevărat râu.

21. Ce simbolizează „râul cu apa vieţii“, şi cum înţelegem acest lucru din viziunea lui Ezechiel?

²¹ Ce este acest „râu cu apa vieţii“? Apa este esenţială pentru viaţă. Fără hrană, omul poate trăi câteva săptămâni, dar fără apă va muri într-o săptămână. Apa este indispensabilă şi pentru curăţenie, având o importanţă vitală pentru sănătate. Astfel, apa vieţii este un element absolut necesar pentru viaţa şi sănătatea omenirii. Profetului Ezechiel i s-a dat o viziune despre acest „râu cu apa vieţii“, viziune în care râul curgea de la templu în Marea Moartă. Apoi, ca printr-o minune, această apă lipsită de viaţă şi plină de sare s-a transformat în apă dulce, în care mişunau peşti (Ezechiel 47:1-12). Da, râul din viziune aduce la viaţă ceva ce înainte fusese mort, confirmând faptul că râul cu apa vieţii simbolizează măsura luată de Dumnezeu pentru a restabili, prin intermediul lui Isus Cristos, viaţa perfectă pentru omenirea „moartă“. Acest râu este „limpede ca cristalul“, sugerând puritatea şi sfinţenia măsurilor divine. El nu este ca „apele“ pline de sânge şi aducătoare de moarte ale creştinătăţii. — Revelaţia 8:10, 11.

22. a) De unde vine râul, şi de ce este potrivit lucrul acesta? b) Ce simbolizează apa vieţii şi la ce se mai referă acest râu simbolic?

²² Râul vine de la „tronul lui Dumnezeu şi al Mielului“. Lucrul acesta este potrivit, pentru că măsurile luate de Iehova în vederea vieţii au la bază jertfa de răscumpărare a lui Isus. Iehova ‘a iubit atât de mult . . . lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică’ (Ioan 3:16). Apa vieţii se referă şi la Cuvântul lui Dumnezeu, comparat în Biblie cu apa (Efeseni 5:26). Însă râul cu apa vieţii simbolizează nu numai adevărul, ci şi orice altă măsură pe care Iehova a luat-o pe baza jertfei lui Isus pentru a răscumpăra omenirea ascultătoare din păcat şi din moarte şi pentru a-i da viaţă veşnică. — Ioan 1:29; 1 Ioan 2:1, 2.

23. a) De ce este potrivit faptul că râul cu apa vieţii curge prin mijlocul drumului mare al Noului Ierusalim? b) Ce promisiune făcută de Iehova lui Avraam va fi îndeplinită când apa vieţii va curge din abundenţă?

²³ În timpul Domniei de O Mie de Ani, foloasele preţului de răscumpărare sunt aplicate pe deplin prin intermediul preoţiei lui Isus şi a celor 144 000 de subpreoţi. Aşadar, în mod potrivit, râul cu apa vieţii curge prin mijlocul drumului mare al Noului Ierusalim. Acesta este alcătuit din Israelul spiritual, care, împreună cu Isus, constituie adevărata sămânţă a lui Avraam (Galateni 3:16, 29). Prin urmare, când apa vieţii va curge din abundenţă prin mijlocul drumului mare al oraşului simbolic, „toate naţiunile pământului“ vor avea ocazia să se binecuvânteze prin intermediul seminţei lui Avraam. Promisiunea pe care Iehova i-a făcut-o lui Avraam se va împlini pe deplin. — Geneza 22:17, 18.

 Pomii vieţii

24. Ce semnifică ceea ce vede Ioan acum pe malurile râului cu apa vieţii?

²⁴ În viziunea lui Ezechiel, râul a devenit un torent, iar profetul a văzut crescând pe malurile lui tot felul de pomi roditori (Ezechiel 47:12). Dar ce vede Ioan? Iată! „De-o parte şi de alta a râului erau pomii vieţii, care făceau douăsprezece recolte, dându-şi roadele în fiecare lună. Frunzele pomilor erau pentru vindecarea naţiunilor“ (Revelaţia 22:2b). Aceşti ‘pomi ai vieţii’ simbolizează şi ei o parte din măsurile luate de Iehova pentru a da viaţă eternă omenirii ascultătoare.

25. Ce măsură generoasă va lua Iehova în Paradis în folosul oamenilor care nu rămân indiferenţi la bunătatea sa?

²⁵ Ce măsură generoasă din partea lui Iehova pentru oamenii ascultători! Ei pot să bea din aceste ape înviorătoare şi să culeagă din pomi o mare varietate de fructe hrănitoare. Ce bine ar fi fost dacă primii noştri părinţi s-ar fi mulţumit cu măsurile asemănătoare ‘plăcute’, pe care Iehova le-a luat în Paradisul Edenului! (Geneza 2:9). Acum însă există un Paradis mondial şi Iehova veghează ca frunzele acestor pomi simbolici să ajute la „vindecarea naţiunilor“. * Aceste frunze simbolice cu efect calmant, mult mai eficiente decât orice medicament fabricat sau nu din plante, îi vor aduce pe oamenii credincioşi la perfecţiune spirituală şi fizică.

26. Ce ar mai putea include măsurile luate de Iehova şi simbolizate de pomii vieţii, şi de ce?

²⁶ Activitatea celor 144 000 de membri ai soţiei Mielului ar putea fi inclusă printre măsurile luate de Iehova, măsuri reprezentate de pomii bine udaţi de râu. În timp ce se află pe pământ, şi ei beneficiază de măsura luată de Dumnezeu prin Isus Cristos în vederea vieţii. Aceşti fraţi născuţi de spirit ai lui Isus sunt numiţi în mod profetic „copaci mari ai dreptăţii“ (Isaia 61:1-3; Revelaţia 21:6). Ei au adus deja multe roade spirituale spre lauda lui Iehova (Matei 21:43). În timpul Domniei de O Mie de Ani, ei îi vor ajuta pe oameni să se bucure de măsurile dătătoare de viaţă ale lui Iehova, măsuri care vor duce la „vindecarea naţiunilor“ de păcat şi moarte. — Compară cu 1 Ioan 1:7.

Nu va mai fi noapte

27. Ce alte binecuvântări enumeră Ioan pentru cei care au privilegiul de a intra în Noul Ierusalim, şi de ce „nu va mai exista niciun blestem“ acolo?

²⁷ Ce privilegiu mai mare poate exista decât acela de a intra în Noul Ierusalim! Să ne gândim puţin: cei care odinioară erau oameni slabi şi imperfecţi îl vor urma pe Isus în cer şi vor alcătui un oraş glorios (Ioan 14:2)! Ioan ne dă o idee despre binecuvântările de care se vor bucura aceştia. El ne spune: „Şi nu va mai fi niciun blestem, ci tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în oraş, iar sclavii Săi vor îndeplini un serviciu sacru pentru El. Ei îi vor vedea faţa şi numele său va fi pe fruntea lor“ (Revelaţia 22:3, 4). Când preoţii israeliţi s-au corupt, blestemul lui Iehova a venit peste ei (Maleahi 2:2). „Casa“ infidelă a Ierusalimului a fost părăsită, aşa cum a spus Isus (Matei 23:37-39). Dar în Noul Ierusalim „nu va mai fi niciun blestem“ (compară cu Zaharia 14:11). Toţi locuitorii săi sunt testaţi în focul încercărilor aici, pe pământ şi, când vor ieşi victorioşi, se vor ‘îmbrăca în neputrezire şi în nemurire’. Iehova ştie că ei nu se vor îndepărta niciodată de el, aşa cum a ştiut şi despre Isus (1 Corinteni 15:53, 57). De asemenea, „tronul lui Dumnezeu şi al Mielului“ va fi acolo, întărind poziţia oraşului pentru eternitate.

28. De ce membrii Noului Ierusalim au scris pe frunte numele lui Dumnezeu, şi ce emoţionantă perspectivă le stă în faţă?

²⁸ La fel ca Ioan, toţi cei care vor alcătui oraşul ceresc sunt „sclavi“ ai lui Dumnezeu. Prin urmare, pe fruntea lor se vede scris numele lui Dumnezeu, fapt care-l identifică pe Iehova drept Proprietarul lor (Revelaţia 1:1; 3:12). Pentru ei va fi un privilegiu extraordinar să îndeplinească un serviciu sacru pentru el, ca membri ai Noului Ierusalim. Când a fost pe  pământ, Isus le-a făcut o promisiune emoţionantă viitorilor conducători, spunând: „Fericiţi sunt cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!“ (Matei 5:8). Cât de fericiţi vor fi, într-adevăr, aceşti sclavi să-l vadă pe Iehova în persoană şi să i se închine!

29. De ce spune Ioan că în Noul Ierusalim ceresc „nu va mai fi noapte“?

²⁹ Ioan spune în continuare: „Şi nu va mai fi noapte, iar ei nu vor mai avea nevoie de lumina lămpii, nici de lumina soarelui, pentru că Iehova Dumnezeu va revărsa lumină peste ei“ (Revelaţia 22:5a). În Ierusalimul antic, ca în orice alt oraş de pe pământ, principala sursă de lumină în timpul zilei era soarele, iar în timpul nopţii lumina lunii sau lumina artificială. În Ierusalimul ceresc însă nu este necesară o astfel de lumină, deoarece oraşul va fi luminat de însuşi Iehova. Termenul „noapte“ poate fi folosit şi în sens figurat, referindu-se la o nenorocire sau la îndepărtarea de Iehova (Mica 3:6; Ioan 9:4; Romani 13:11, 12). În glorioasa şi strălucitoarea prezenţă a Dumnezeului Atotputernic nu va exista niciodată o astfel de noapte.

30. Cum îşi încheie Ioan magnifica viziune, şi ce asigurare ne dă Revelaţia?

³⁰ Ioan îşi încheie magnifica viziune spunând despre aceşti sclavi ai lui Dumnezeu: „Şi ei vor domni ca regi pentru totdeauna şi veşnic“ (Revelaţia 22:5b). Într-adevăr, la sfârşitul celor o mie de ani se vor fi concretizat în întregime foloasele răscumpărării, iar Isus îi va prezenta Tatălui său omenirea adusă la perfecţiune (1 Corinteni 15:25-28). Nu ştim ce are Dumnezeu în vedere după aceea pentru Isus şi cei 144 000, totuşi Revelaţia ne asigură că ei vor avea veşnic privilegiul să-şi continue serviciul sacru pentru Iehova.

Fericitul deznodământ al Revelaţiei

31. a) Ce deznodământ marchează viziunea despre Noul Ierusalim? b) Ce va face Noul Ierusalim pentru ceilalţi oameni fideli?

³¹ Realizarea acestei viziuni despre Noul Ierusalim, mireasa Mielului, constituie fericitul deznodământ al Revelaţiei. Toţi fraţii creştini din secolul I ai lui Ioan, pentru care a fost scrisă iniţial cartea, au aşteptat cu nerăbdare să intre în acel oraş şi să domnească împreună cu Isus Cristos ca fiinţe spirituale nemuritoare. Membrii rămăşiţei creştinilor unşi care trăiesc încă pe pământ nutresc aceeaşi speranţă. Astfel, Revelaţia se apropie de grandiosul ei deznodământ pe măsură ce clasa completă a miresei se uneşte cu Mielul. Apoi, prin intermediul Noului Ierusalim, omenirea va beneficia de foloasele jertfei de răscumpărare a lui Isus, iar în cele din urmă toţi cei fideli vor obţine viaţa veşnică. În felul acesta, Noul Ierusalim, mireasa loială a Regelui ei Mire, va participa la formarea pentru eternitate a noului pământ drept, spre gloria Domnului nostru Suveran, Iehova. — Matei 20:28; Ioan 10:10, 16; Romani 16:27.

32, 33. Ce am învăţat din Revelaţia, şi la ce ar trebui să ne îndemne acest lucru?

³² Ce bucurie simţim, aşadar, pe măsură ce analiza cărţii Revelaţia se apropie de sfârşit! Am văzut că ultimele eforturi ale lui Satan şi ale seminţei lui vor fi zădărnicite şi judecăţile drepte ale lui Iehova vor fi executate. Babilonul cel Mare şi toate celelalte elemente extrem de corupte ale lumii lui Satan trebuie să dispară pentru totdeauna. Satan însuşi şi demonii săi vor fi aruncaţi în abis, iar apoi distruşi. Noul Ierusalim va guverna din ceruri împreună cu Cristos în timpul învierii şi al judecăţii, iar omenirea adusă la perfecţiune va ajunge să se bucure de viaţă veşnică în paradis pe pământ. Revelaţia descrie toate aceste lucruri în termeni plini de forţă! Ce mult ne întăreşte ea hotărârea de a ‘anunţa, ca mesaj îmbucurător, vestea bună veşnică la orice naţiune, trib, limbă şi popor’ de astăzi de pe pământ (Revelaţia 14:6, 7)! Participaţi din plin la această grandioasă lucrare?

³³ Cu inimile pline de recunoştinţă, să acordăm atenţie cuvintelor cu care se încheie Revelaţia.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]