Salt la conţinut

Salt la cuprins

Patru călăreţi în galop!

Patru călăreţi în galop!

Capitolul 16

Patru călăreţi în galop!

Viziunea 3 — Revelaţia 6:1-17

Subiectul: Galopul celor patru călăreţi, martorii martirizaţi care sunt dedesubtul altarului şi marea zi a mâniei

Perioada împlinirii: Din 1914 până la încheierea acestui sistem

1. Cum îi dezvăluie Iehova lui Ioan conţinutul sulului care ne stârneşte curiozitatea şi pe care-l deschide Isus?

ÎN ACESTE timpuri critice, nu suntem oare profund interesaţi de „lucrurile care trebuie să se întâmple în curând“? Cu siguranţă, pentru că ele ne privesc şi pe noi! Să ne alăturăm deci lui Ioan când Isus începe să deschidă sulul care ne stârneşte curiozitatea. Dar nu este nevoie ca Ioan să-l citească. De ce? Deoarece conţinutul îi este transmis „în simboluri“, sau semne, printr-o serie de scene pline de dinamism. — Revelaţia 1:1, 10.

2. a) Ce vede şi aude Ioan, şi ce sugerează înfăţişarea primului heruvim? b) Cui îi este adresată porunca primului heruvim? Explicaţi.

2 Să-l ascultăm pe Ioan când Isus rupe primul sigiliu al sulului: „Când Mielul a rupt unul dintre cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit-o pe una dintre cele patru creaturi vii zicând cu glas ca de tunet: «Vino!»“ (Revelaţia 6:1). Acesta este glasul primului heruvim. Înfăţişarea lui ca de leu îi sugerează lui Ioan că organizaţia lui Iehova va acţiona cu mult curaj pentru a executa sentinţele Sale drepte. Dar cui îi este adresată această poruncă? Nu lui Ioan, pentru că Ioan a fost deja invitat să ia parte la aceste scene profetice (Revelaţia 4:1). Acel „glas ca de tunet“ îi cheamă şi pe alţii să participe la primul episod dintr-o serie de patru episoade impresionante.

Calul alb şi gloriosul lui călăreţ

3. a) Ce descrie Ioan acum? b) Ce reprezintă calul alb în simbolistica biblică?

Ioan şi, cu el, zeloasa clasă Ioan şi însoţitorii ei de azi au privilegiul să vadă o serie de scene dramatice care se succed cu rapiditate. Iată ce spune Ioan: „M-am uitat şi iată: un cal alb! Cel ce stătea pe el avea un arc. I s-a dat o coroană şi a ieşit victorios ca să-şi desăvârşească victoria“ (Revelaţia 6:2). Ca răspuns la invitaţia „Vino!“, adresată cu glas ca de tunet, un cal alb porneşte năvalnic. În Biblie calul simbolizează deseori războiul (Psalmul 20:7; Proverbele 21:31; Isaia 31:1). Acest cal, fără îndoială un armăsar frumos, este de un alb strălucitor, ceea ce semnifică sfinţenie desăvârşită (compară cu Revelaţia 1:14; 4:4; 7:9; 20:11). Şi aceasta pe bună dreptate, pentru că el reprezintă un război pur şi drept în ochii sfinţi ai lui Iehova! — Vezi şi Revelaţia 19:11, 14.

4. Cine este Călăreţul de pe calul alb? Explicaţi.

4 Cine este Călăreţul de pe acest cal? El are un arc, o armă de atac, dar a primit şi o coroană. Singurele persoane drepte care au fost văzute cu coroane pe cap în timpul zilei Domnului sunt Isus şi membrii clasei reprezentate prin cei 24 de bătrâni (Daniel 7:13, 14, 27; Luca 1:31-33; Revelaţia 4:4, 10; 14:14). * Dar niciun membru al grupului celor 24 de bătrâni nu-şi primeşte coroana pentru merite proprii. Aşadar, acest călăreţ unic nu poate fi decât Isus Cristos. Ioan îl vede în cer în momentul de importanţă istorică din 1914, când Iehova declară: „Eu, da, eu l-am instalat pe regele meu“ şi îi spune că îi va „da naţiunile ca moştenire“ (Psalmul 2:6-8). * Astfel, rupând primul sigiliu, Isus arată că, în calitate de Rege nou-încoronat, el iese la război la timpul fixat de Dumnezeu.

5. Ce descriere, asemănătoare cu cea din Revelaţia 6:2, îi face psalmistul Călăreţului?

5 Această scenă se armonizează bine cu Psalmul 45:4-7, adresat Regelui întronat de Iehova: „În splendoarea ta mergi spre victorie, înaintează călare pentru adevăr, umilinţă şi dreptate, iar dreapta ta te va învăţa lucruri înfricoşătoare. Săgeţile tale sunt ascuţite — sub tine cad popoare — în inima duşmanilor regelui. Dumnezeu este tronul tău pe timp indefinit, da, pentru totdeauna. Sceptrul domniei tale este un sceptru al dreptăţii. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea. Iată de ce Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu uleiul exultării mai mult decât pe tovarăşii tăi“. Întrucât cunoştea bine această descriere profetică, Ioan a înţeles că ea se referă la ceea ce face Isus în calitate de Rege. — Compară cu Evrei 1:1, 2, 8, 9.

Iese victorios

6. a) De ce trebuie să iasă Călăreţul la război? b) De-a lungul căror ani continuă galopul victorios?

6 Dar de ce porneşte la război Regele nou-încoronat? Deoarece domnia sa regală a întâmpinat opoziţia înverşunată a lui Satan Diavolul, vrăjmaşul principal al lui Iehova, şi a celor de pe pământ care, fie că-şi dau seama, fie că nu, slujesc intereselor lui Satan. Naşterea Regatului a declanşat un mare război în cer. Luptând sub numele de Mihael (care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?“), Isus i-a învins pe Satan şi pe demonii lui şi i-a aruncat pe pământ (Revelaţia 12:7-12). Galopul victorios al lui Isus continuă pe parcursul deceniilor de început ale zilei Domnului, când sunt adunaţi oamenii asemănători oilor. Deşi întreaga lume zace încă „în puterea celui rău“, Isus îi păstoreşte cu iubire pe fraţii săi unşi şi pe însoţitorii acestora, ajutându-l pe fiecare să iasă victorios prin credinţă. — 1 Ioan 5:19.

7. Ce victorii a repurtat Isus pe pământ în deceniile de început ale zilei Domnului, şi care trebuie să fie hotărârea noastră?

7 Ce alte victorii a repurtat Isus în cei peste 90 de ani care au trecut din ziua Domnului? Pe tot pământul, individual şi la nivel de congregaţie, poporul lui Iehova a suportat multe necazuri, presiuni şi persecuţii, asemănătoare celor descrise de apostolul Pavel ca dovadă a serviciului său pentru Iehova (2 Corinteni 11:23-28). Pentru a persevera, Martorii lui Iehova au avut nevoie de „puterea care depăşeşte normalul“, îndeosebi în zonele sfâşiate de războaie şi violenţă (2 Corinteni 4:7). Dar chiar şi în cele mai grele situaţii, Martorii fideli au putut spune asemenea lui Pavel: „Domnul a stat lângă mine şi mi-a dat putere, pentru ca, prin mine, predicarea să fie făcută pe deplin“ (2 Timotei 4:17). Da, Isus a ieşit victorios pentru ei şi va continua să iasă victorios şi pentru noi, atât timp cât suntem hotărâţi să ne desăvârşim propria victorie prin credinţă. — 1 Ioan 5:4.

8, 9. a) De ce victorii a avut parte congregaţia mondială a Martorilor lui Iehova? b) În ce ţări numărul Martorilor lui Iehova a înregistrat creşteri cu adevărat remarcabile?

8 Congregaţia mondială a Martorilor lui Iehova a avut parte de multe victorii sub îndrumarea Regelui ei victorios. În 1918, când Studenţii în Biblie au fost ‘învinşi’ pentru o vreme de organizaţia politică a lui Satan, el i-a salvat de la nimicire. Iar în 1919 a sfărâmat zăvoarele închisorii şi i-a eliberat şi apoi i-a însufleţit ca să anunţe vestea bună „până în cea mai îndepărtată parte a pământului“. — Revelaţia 13:7; Faptele 1:8.

9 Înainte şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, puterile dictatoriale ale Axei au încercat să-i şteargă din existenţă pe Martorii lui Iehova din multe ţări în care conducătorii religioşi, îndeosebi membrii clerului romano-catolic, i-au sprijinit făţiş sau în ascuns pe dictatori. Dar, de la 71 509 Martori, câţi predicau în 1939, când a izbucnit războiul, s-a ajuns la 141 606 în 1945, la sfârşitul războiului, cu toate că peste 10 000 dintre ei au stat mulţi ani în închisori şi în lagăre de concentrare, iar aproximativ 2 000 au fost ucişi. Astăzi, numărul Martorilor activi de pe întregul pământ a depăşit şase milioane. S-au înregistrat creşteri remarcabile în ţările catolice şi în cele în care persecuţiile au fost dintre cele mai aspre, de exemplu în Germania, în Italia şi în Japonia, ţări în care numărul total al Martorilor activi în lucrarea de predicare depăşeşte 600 000. — Isaia 54:17; Ieremia 1:17-19.

10. Cu ce victorii şi-a binecuvântat Regele victorios poporul „în apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“?

10 Regele nostru victorios şi-a binecuvântat poporul zelos dându-i multe victorii „în apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“ în tribunale şi înaintea conducătorilor (Filipeni 1:7; Matei 10:18; 24:9). Aşa s-a întâmplat în multe ţări: în Argentina, în Australia, în Canada, în Elveţia, în Grecia, în India, în Swaziland, în Turcia şi în alte ţări. Printre cele 50 de victorii juridice ale Martorilor lui Iehova la Curtea Supremă a Statelor Unite se numără cele care garantează dreptul de a anunţa vestea bună „în public şi din casă în casă“ şi de a nu participa la ceremoniile patriotice idolatre (Faptele 5:42; 20:20; 1 Corinteni 10:14). Astfel, s-a dat cale liberă extinderii lucrării de mărturie mondială.

11. a) Cum ‘îşi desăvârşeşte victoria’ Călăreţul? b) Ce efect trebuie să aibă asupra noastră ruperea celui de-al doilea, a celui de-al treilea şi a celui de-al patrulea sigiliu?

11 Cum ‘îşi desăvârşeşte victoria’ Isus? * După cum vom vedea, el face lucrul acesta distrugând religia falsă şi apoi aruncând toate celelalte elemente ale organizaţiei vizibile a lui Satan într-un simbolic „lac de foc“ al distrugerii, spre justificarea suveranităţii lui Iehova. Plini de încredere, noi aşteptăm cu nerăbdare ziua când, la Armaghedon, „Regele regilor“ va obţine victoria definitivă asupra organizaţiei politice opresive a lui Satan (Revelaţia 16:16; 17:14; 19:2, 14-21; Ezechiel 25:17)! Până atunci, Învingătorul de pe calul alb, care nu poate fi învins, îşi continuă galopul, în timp ce Iehova adaugă oameni sinceri la naţiunea Sa dreaptă de pe pământ (Isaia 26:2; 60:22). Participi şi tu împreună cu clasa Ioan a celor unşi la această extindere a Regatului care ne umple inima de bucurie? Dacă da, atunci nu încape îndoială că ceea ce vede apostolul Ioan când sunt rupte următoarele trei sigilii te va îndemna să participi şi mai mult la lucrarea lui Iehova din zilele noastre.

Iată, un cal de culoarea focului!

12. Ce lucruri care aveau să marcheze prezenţa sa invizibilă ca Rege a enumerat Isus?

12 Spre sfârşitul serviciului pământesc al lui Isus, discipolii l-au întrebat: „Care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?“ Drept răspuns, el a profeţit dezastre care aveau să fie „începutul durerilor“. Isus a zis: „Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat, vor fi mari cutremure de pământ şi dintr-un loc în altul epidemii şi lipsuri de alimente. Vor fi privelişti înfricoşătoare şi, din cer, semne mari“ (Matei 24:3, 7, 8; Luca 21:10, 11). Ceea ce vede Ioan când sunt rupte şi celelalte sigilii ale sulului este o remarcabilă paralelă a acestei profeţii. Să fim atenţi acum, când glorificatul Isus rupe al doilea sigiliu!

13. Ce urmează să vadă Ioan?

13 „Când a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe a doua creatură vie zicând: «Vino!»“ (Revelaţia 6:3). Această poruncă este dată de al doilea heruvim, cu înfăţişare de taur. Calitatea pe care o simbolizează acesta este puterea, dar puterea folosită în mod drept. Spre deosebire de aceasta, Ioan urmează să vadă acum o manifestare de putere înfricoşătoare şi aducătoare de moarte.

14. Ce cal şi ce călăreţ vede apoi Ioan, şi ce reprezintă această viziune?

14 Dar cum se răspunde la a doua chemare „Vino!“? Iată cum: „Şi a ieşit alt cal, de culoarea focului. Celui care stătea pe el i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare“ (Revelaţia 6:4). Într-adevăr, o viziune sumbră! Ea reprezintă, fără îndoială, războiul! Dar nu războiul drept şi triumfător al Regelui victorios numit de Iehova, ci războiul plin de cruzime, purtat de oameni pe tot globul, război care provoacă inutil vărsări de sânge şi suferinţe. Cât de bine sunt reprezentate toate acestea de călăreţul de pe calul roşu ca focul!

15. De ce nu luăm parte la galopul celui de-al doilea călăreţ?

15 Cu siguranţă că Ioan nu vrea să aibă nicio legătură cu acest călăreţ şi nici să ia parte la galopul său nebunesc, deoarece despre poporul lui Dumnezeu s-a profeţit că „nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4). Deşi se află încă „în lume“, Ioan şi, prin extensie, clasa Ioan şi marea mulţime de azi „nu fac parte“ din acest sistem pătat de sânge. Armele noastre sunt spirituale şi „pline de putere, datorită lui Dumnezeu“, ca să anunţăm adevărul, dar nu prin războaie în sensul propriu al cuvântului. — Ioan 17:11, 14; 2 Corinteni 10:3, 4.

16. Când şi cum i s-a dat călăreţului de pe calul roşu „o sabie mare“?

16 Au fost multe războaie şi până în 1914, anul în care Călăreţul de pe calul alb şi-a primit coroana. Dar atunci călăreţului de pe calul roşu i s-a dat „o sabie mare“. Ce înseamnă lucrul acesta? Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, războaiele omeneşti au devenit mai sângeroase şi mai devastatoare ca niciodată. În baia de sânge din 1914-1918, tancurile, gazele toxice, avioanele, submarinele, artileria grea şi armele automate au fost folosite fie pentru prima dată, fie într-o măsură fără precedent. În aproximativ 28 de ţări, întreaga populaţie a fost obligată să participe la război, nu numai militarii. Numărul victimelor a fost înspăimântător. Au fost omorâţi peste nouă milioane de soldaţi, iar numărul civililor ucişi a fost imens. Dar nici după terminarea războiului, pe pământ n-a mai fost pace cu adevărat. La peste 50 de ani de la încheierea acestui război, Konrad Adenauer, om de stat german, afirma: „Din 1914 încoace, siguranţa şi liniştea au dispărut din viaţa oamenilor“. Într-adevăr, călăreţului de pe calul de culoarea focului i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ.

17. Cum a fost folosită ‘sabia mare’ de la Primul Război Mondial încoace?

17 Odată ce i s-a stârnit setea de sânge, călăreţul de pe calul roşu a pornit năvalnic în al Doilea Război Mondial. Forţele combatante au folosit mijloace de distrugere şi mai cumplite, iar acest conflict a făcut de patru ori mai multe victime decât Primul Război Mondial. În 1945, două bombe atomice au explodat în Japonia, fiecare dintre ele ucigând într-o clipă zeci de mii de oameni. Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, călăreţul de pe calul roşu a secerat o recoltă uriaşă: aproximativ 55 de milioane de vieţi. Dar nu i-a fost de ajuns. Conform statisticilor, de la al Doilea Război Mondial până acum au căzut lovite de ‘sabia lui mare’ peste 20 de milioane de suflete.

18, 19. a) În loc să fie un triumf al tehnologiei militare, ce dovedesc uciderile înregistrate de la al Doilea Război Mondial până acum? b) Cu ce pericol se confruntă omenirea, dar ce va face Călăreţul de pe calul alb ca să-l înlăture?

18 Am putea numi toate acestea un triumf al tehnologiei militare? Ele sunt mai degrabă o dovadă că nemilosul cal roşu îşi continuă galopul. Când se va sfârşi acest galop? Unii savanţi întrezăresc un eventual război nuclear care va izbucni în mod accidental, ca să nu mai vorbim de o conflagraţie nucleară voit declanşată! Dar, din fericire, Călăreţul victorios de pe calul alb are alte intenţii!

19 Atâta timp cât la temelia societăţii stau mândria naţionalistă şi ura, omenirea trăieşte cu teama pericolului nuclear. Chiar dacă naţiunile, cuprinse de disperare, ar distruge toate armele nucleare, ele tot ar deţine secretul fabricării lor, iar, în scurt timp, le-ar putea fabrica din nou. Astfel, orice război dus cu arme convenţionale s-ar putea transforma repede într-un holocaust. Mândria şi ura care domină azi naţiunile ar putea duce omenirea la sinucidere dacă, bineînţeles, Călăreţul de pe calul alb n-ar opri galopul nebunesc al călăreţului de pe calul de culoarea focului. Să fim siguri că Regele Cristos îşi va continua galopul atât pentru a-şi desăvârşi victoria asupra lumii stăpânite de Satan, cât şi pentru a stabili pe pământ o nouă societate bazată pe iubire, iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Această iubire este forţa care menţine adevărata pace, o forţă mult mai puternică decât toate armele nucleare din aceste vremuri atât de tulburi. — Psalmul 37:9-11; Marcu 12:29-31; Revelaţia 21:1-5.

Un cal negru îşi începe galopul

20. Ce asigurare avem că, într-adevăr, Călăreţul de pe calul alb va pune capăt oricărei situaţii cutremurătoare?

20 Isus rupe acum al treilea sigiliu. Ce vede Ioan? „Când a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe a treia creatură vie zicând: «Vino!»“ (Revelaţia 6:5a). Din fericire, acest heruvim, al treilea, are „o faţă ca de om“, ceea ce semnifică iubirea. Iubirea bazată pe principii va caracteriza lumea nouă a lui Dumnezeu, aşa cum această calitate minunată există astăzi în întreaga organizaţie a lui Iehova (Revelaţia 4:7; 1 Ioan 4:16). Putem fi siguri că, plin de iubire, Călăreţul de pe calul alb, care „trebuie să domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale“, va pune capăt situaţiei cutremurătoare pe care o vede Ioan în continuare. — 1 Corinteni 15:25.

21. a) Ce reprezintă calul negru şi călăreţul lui? b) Ce dovezi avem că acest cal negru îşi continuă galopul nebunesc?

21 Ce vede Ioan când se răspunde la a treia chemare „Vino!“? „M-am uitat şi iată: un cal negru! Cel ce stătea pe el avea o balanţă în mână“ (Revelaţia 6:5b). Mesajul sumbru al acestei scene profetice este foamete mare! El se referă la condiţiile de la începutul zilei Domnului, când hrana a fost raţionalizată. Începând din 1914, foametea a fost o problemă mondială permanentă. Războaiele moderne lasă în urmă foamete, pentru că resursele care ar trebui folosite pentru hrănirea celor flămânzi sunt deseori cheltuite pentru arme. Agricultorii sunt luaţi la război, iar ogoarele pustiite de lupte nu mai rodesc îndeajuns. Aşa s-a întâmplat în timpul Primului Război Mondial, când milioane de oameni au suferit de foame şi au murit! Iar călăreţul de pe calul negru, care reprezintă foametea, nu s-a oprit la sfârşitul războiului. Pe parcursul anilor ’30, numai în Ucraina au murit de foame cinci milioane de oameni. Apoi, cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat în urmă mai multe lipsuri de alimente şi mai multă foamete. Iar calul negru îşi continuă galopul. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 5 milioane de copii mor anual din cauza malnutriţiei.

22. a) Ce spune glasul heruvimilor, şi ce trebuie să facă acum oamenii? b) Ce arată preţul unei măsuri de grâu şi a trei măsuri de orz?

22 Dar Ioan mai are să ne spună multe lucruri: „Şi am auzit un glas care parcă venea din mijlocul celor patru creaturi vii zicând: «O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar! Să nu vatămi uleiul de măsline şi vinul!»“ (Revelaţia 6:6). Cei patru heruvimi îşi unesc glasurile pentru a arăta că oamenii trebuie să-şi drămuiască hrana, aşa cum şi înaintea distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n. oamenii trebuiau ‘să mănânce plini de îngrijorare pâine cântărită’ (Ezechiel 4:16). În timpul lui Ioan, o măsură de grâu reprezenta porţia zilnică a unui soldat. Cât costa această porţie? Un dinar *, adică tot salariul pe o zi (Matei 20:2)! Dar ce se întâmpla dacă un om avea familie? Atunci el putea cumpăra trei măsuri de orz. Dar chiar şi în acest caz nu putea fi hrănită decât o familie mică. Iar orzul nu era considerat un aliment de calitate, aşa cum era grâul.

23. Ce se înţelege prin cuvintele „să nu vatămi uleiul de măsline şi vinul“?

23 Ce se înţelege prin cuvintele „să nu vatămi uleiul de măsline şi vinul“? După părerea unora, ea înseamnă că mulţi vor duce lipsă de hrană şi chiar vor muri de foame, dar că delicatesele nu vor lipsi de pe masa bogaţilor. Însă în Orientul Mijlociu uleiul şi vinul nu sunt considerate delicatese. În timpurile biblice, pâinea, uleiul şi vinul erau considerate bunuri de larg consum (compară cu Geneza 14:18; Psalmul 104:14, 15). Apa nu era întotdeauna bună, aşa că vinul era folosit în mod obişnuit ca băutură şi, uneori, în scopuri terapeutice (1 Timotei 5:23). În ce priveşte uleiul, în zilele lui Ilie, văduva din Sarepta, deşi săracă, tot mai avea ulei cu care să pregătească puţina făină care-i mai rămăsese (1 Regi 17:12). Aşadar, porunca „să nu vatămi uleiul de măsline şi vinul“ arată că aceste alimente de bază nu trebuiau consumate repede, ci cu economie. Altfel, ele aveau să fie ‘vătămate’, adică aveau să se termine înainte să treacă foametea.

24. De ce calul negru nu va mai galopa mult timp?

24 Ce fericiţi suntem că, într-adevăr, Călăreţul de pe calul alb va opri în curând galopul calului negru! Prin grija sa plină de iubire, iată ce condiţii vor domni în lumea nouă: „În zilele sale, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. . . . Va fi bogăţie de grâne pe pământ, pe vârful munţilor va fi belşug mare“. — Psalmul 72:7, 16 (vezi şi Isaia 25:6-8).

Calul gălbui şi călăreţul lui

25. Când Isus rupe al patrulea sigiliu, al cui glas se aude, şi la ce ne duce cu gândul acest lucru?

25 Însă relatarea nu s-a sfârşit. Isus rupe al patrulea sigiliu şi Ioan ne spune ce s-a întâmplat: „Când a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra creaturi vii zicând: «Vino!»“ (Revelaţia 6:7). Este glasul heruvimului care seamănă cu o acvilă în zbor. Aceasta ne duce cu gândul la înţelepciune, la capacitatea de a vedea în perspectivă. Şi, având în vedere această viziune, Ioan, clasa Ioan şi toţi ceilalţi slujitori de pe pământ ai lui Dumnezeu trebuie să privească şi să acţioneze cu perspicacitate. Procedând astfel, vom fi feriţi de plăgile care îi lovesc pe înţelepţii generaţiei trufaşe şi imorale de azi. — 1 Corinteni 1:20, 21.

26. a) Cine este al patrulea călăreţ, şi de ce este potrivită culoarea calului său? b) Cine îl urmează, şi ce se întâmplă cu victimele acestui călăreţ?

26 Când al patrulea călăreţ răspunde la chemare, se derulează alte imagini de groază. Ioan ne spune: „M-am uitat şi iată: un cal gălbui! Cel ce stătea pe el se numea Moartea. Hadesul îl urma îndeaproape“ (Revelaţia 6:8a). Călăreţul de pe ultimul cal se numeşte Moartea. Dintre cei patru călăreţi ai Apocalipsei, el este singurul care îşi dezvăluie clar identitatea. Este potrivit ca Moartea să călărească pe un cal gălbui, deoarece cuvântul gălbui (în greceşte: khlorós) este folosit în literatura greacă pentru a descrie un om palid, atins de o boală. Este potrivit şi ca Moartea să fie urmată — versetul nu spune cum — de Hades (mormânt), deoarece Hadesul primeşte victimele tot mai multe ale celui de-al patrulea călăreţ. Din fericire, acestea vor fi înviate când ‘moartea şi Hadesul îi vor da înapoi pe morţii din ele’ (Revelaţia 20:13). Dar cum cere Moartea aceste victime?

27. a) Cum îşi cere victimele călăreţul numit Moartea? b) Ce se înţelege prin „a patra parte a pământului“, asupra căreia Moartea are autoritate?

27 În viziune sunt enumerate câteva modalităţi: „Şi li s-a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu o sabie lungă, cu lipsă de alimente, cu boli ucigătoare şi prin fiarele pământului“ (Revelaţia 6:8b). Acest galop nu va afecta neapărat a patra parte din populaţia pământului, ci mai degrabă o regiune întinsă a pământului, mai mult sau mai puţin populată. Acest călăreţ adună victimele făcute de sabia mare a celui de-al doilea călăreţ, precum şi de foametea şi lipsurile de alimente provocate de al treilea călăreţ. El îşi adună şi propriile victime făcute de bolile ucigătoare şi pe cele ale cutremurelor de pământ, după cum se arată în Luca 21:10, 11.

28. a) Cum s-a împlinit în zilele noastre profeţia despre ‘bolile ucigătoare’? b) Cum este ferit astăzi de multe boli poporul lui Iehova?

28 Să ne îndreptăm acum atenţia spre ‘bolile ucigătoare’. După ravagiile Primului Război Mondial, gripa spaniolă a secerat peste 20 de milioane de vieţi omeneşti, şi aceasta doar în câteva luni din perioada 1918-1919. Singurul loc de pe pământ care a scăpat de acest flagel a fost mica insulă Sf. Elena. Acolo unde populaţia a fost decimată, grămezi de cadavre au fost incinerate. Astăzi se înregistrează înspăimântător de multe cazuri de boli de inimă şi cancer, multe fiind cauzate de fumat. În anii ’80 ai secolului trecut, perioadă numită „deceniul îngrozitor“, ‘bolile ucigătoare’ au inclus flagelul SIDA, rezultat al unui mod de viaţă condamnat de normele biblice. În anul 2000, ministrul american al sănătăţii a afirmat că SIDA este, „probabil, cea mai cumplită epidemie pe care a cunoscut-o vreodată lumea“. El a mai spus că, la nivel mondial, 52 de milioane de oameni au contractat HIV/SIDA, dintre care 20 de milioane au murit deja. Cât de recunoscător este poporul lui Iehova că sfaturile înţelepte din Cuvântul său îl feresc de imoralitate şi de folosirea greşită a sângelui, prin care se transmit astăzi atâtea boli! — Faptele 15:28, 29 (compară cu 1 Corinteni 6:9-11).

29, 30. a) Cum se împlinesc azi cele „patru judecăţi cumplite“ menţionate în Ezechiel 14:21? b) Ce înţelegem prin „fiarele“ din Revelaţia 6:8? c) Care este ideea de bază a acestei scene profetice?

29 În viziunea lui Ioan, fiarele sunt a patra cauză a morţii premature. Într-adevăr, cele patru lucruri prezentate la ruperea celui de-al patrulea sigiliu, războiul, foametea, bolile şi fiarele, erau considerate în timpurile antice principalele cauze ale morţii premature. Aşadar, ele prefigurează toate cauzele morţii premature de azi. Este aşa cum a avertizat Iehova naţiunea Israel: „Aşa va fi şi când îmi voi trimite asupra Ierusalimului cele patru judecăţi cumplite — sabia, foametea, fiara periculoasă şi ciuma —, ca să nimicesc din el şi om pământean, şi animal domestic“. — Ezechiel 14:21.

30 Moartea cauzată de animalele sălbatice a fost mai rară în timpurile moderne, deşi în ţările tropicale nu este ceva neobişnuit. Dacă ţinuturile sunt pustiite de războaie sau dacă oamenii ajung prea slăbiţi de foamete ca să mai lupte cu animalele flămânde, s-ar putea ca în viitor ele să facă şi mai multe victime. În plus, foarte mulţi oameni de azi, asemenea animalelor fără judecată, au însuşiri animalice total opuse celor descrise în Isaia 11:6-9. Ei sunt în mare măsură răspunzători de extinderea mondială a delictelor de natură sexuală, a asasinatelor, a atacurilor teroriste şi a atentatelor cu bombe (compară cu Ezechiel 21:31; Romani 1:28-31; 2 Petru 2:12). Al patrulea călăreţ adună şi aceste victime. Ideea de bază a acestei scene profetice este următoarea: Călăreţul de pe calul gălbui îi adună pe toţi cei care au murit prematur din diferite cauze.

31. În pofida dezastrelor cauzate de călăreţii de pe calul roşu, calul negru şi calul gălbui, ce ne încurajează?

31 Lucrurile dezvăluite când au fost rupte primele patru sigilii ne aduc mângâiere, fiindcă ne arată că nu trebuie să ne descurajăm din cauza războaielor, a foametei, a bolilor şi a altor factori care cauzează moartea prematură şi fac ravagii în lumea de azi, nici să nu ne pierdem speranţa văzând cum conducătorii umani n-au reuşit să rezolve problemele actuale. Chiar dacă stările din lume arată clar că cei trei călăreţi de pe calul roşu, calul negru şi calul gălbui galopează peste tot, să nu uităm că primul care şi-a început galopul a fost Călăreţul de pe calul alb. Isus a devenit Rege şi a obţinut deja o victorie când l-a aruncat pe Satan din ceruri. Printre celelalte victorii ale sale poate fi amintită strângerea celor care au mai rămas dintre fiii Israelului spiritual, precum şi a marii mulţimi internaţionale, care numără câteva milioane şi care va supravieţui marelui necaz (Revelaţia 7:4, 9, 14). Călăreţul va galopa până când îşi va desăvârşi victoria.

32. Ce se întâmplă când este rupt fiecare dintre cele patru sigilii?

32 De fiecare dată când a fost rupt unul dintre cele patru sigilii, s-a auzit chemarea „Vino!“ Şi, de fiecare dată, un cal cu călăreţul lui şi-a început galopul năvalnic. Începând cu al cincilea sigiliu, nu se mai aude această chemare. Dar aceşti călăreţi galopează şi nu se vor opri pe tot parcursul încheierii acestui sistem (compară cu Matei 28:20). Ce alte evenimente importante ne va dezvălui Isus când va rupe celelalte trei sigilii? Unele nu pot fi văzute cu ochi omeneşti, iar altele, chiar dacă pot fi văzute, vor avea loc în viitor. Cu toate acestea, împlinirea lor este sigură. Să vedem care sunt aceste evenimente.

[Note de subsol]

^ par. 4 Să remarcăm însă că ‘femeia’ din Revelaţia 12:1 poartă „o coroană de douăsprezece stele“, o coroană simbolică.

^ par. 4 Pentru detalii privind venirea lui Isus la putere în Regatul său în 1914, vezi paginile 215-218 ale cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 11 Deşi multe traduceri redau această expresie prin „ca să biruiască“ (Cornilescu, 1996) sau „spre învingere“ (Sânta Scriptură a Vechiului şi a Noului Testamentu, 1874), subjonctivul aorist din textul original grecesc transmite ideea de desăvârşire sau finalitate. Iată de ce în lucrarea Word Pictures in the New Testament (Sensul cuvintelor din Noul Testament), de Robertson, se spune: „Timpul aorist folosit aici indică o victorie definitivă“.

^ par. 22 O monedă romană de argint, care cântărea 3,85 g.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 92]

Regele galopează victorios

În anii ’30 şi ’40 ai secolului trecut, duşmanii înverşunaţi ai Martorilor lui Iehova au încercat să răspândească ideea că lucrarea de predicare este ilegală, periculoasă şi chiar subversivă (Psalmul 94:20). Numai în 1936, în Statele Unite s-au făcut 1 149 de arestări. Martorii au purtat multe bătălii juridice, ajungându-se până la Curtea Supremă a Statelor Unite. Iată câteva dintre victoriile lor:

La 3 mai 1943, în procesul Murdock împotriva Pennsylvania, Curtea Supremă a decis că Martorii n-au nevoie de autorizaţie ca să distribuie literatură în schimbul unei contribuţii. În aceeaşi zi, în sentinţa dată în cazul Martin împotriva Oraşului Struthers se arăta că nu este ilegal să suni la uşile oamenilor pentru a oferi invitaţii sau alte materiale informative.

La 14 iunie 1943, în procesul Taylor împotriva Mississippi, Curtea Supremă a stabilit că, prin predicarea lor, Martorii nu îndemnau la răzvrătire împotriva statului. În aceeaşi zi, în cazul Departamentul de Învăţământ al Statului Virginia de Vest împotriva Barnette, Curtea Supremă a decis că direcţiunea unei şcoli nu are dreptul să-i exmatriculeze pe copiii Martorilor lui Iehova care refuzau să salute drapelul. Chiar a doua zi, Tribunalul Suprem al Australiei a luat în unanimitate hotărârea de a ridica interdicţia impusă activităţii Martorilor lui Iehova din această ţară, considerând-o „arbitrară, absurdă şi opresivă“.

[Chenarul de la pagina 94]

„I s-a dat voie să ia pacea de pe pământ“

Unde duce tehnologia? În numărul din 22 ianuarie 1987, ziarul The Globe and Mail, din Toronto, Canada, a publicat următoarele fragmente dintr-un discurs ţinut de Ivan L. Head, preşedintele Centrului Internaţional de Cercetare şi Dezvoltare:

„S-a estimat că unu din patru specialişti în ştiinţă şi tehnică din lume angajaţi în cercetare şi dezvoltare lucrează în industria de armament. . . . Potrivit calculelor, în 1986, cheltuielile pentru înarmare au depăşit 1,5 milioane de dolari pe minut. . . . Oare acest fel de cercetare tehnologică ne garantează mai multă siguranţă? Arsenalele nucleare pe care le deţin superputerile au o forţă explozivă de 6 000 de ori mai mare decât a tuturor muniţiilor folosite de toţi combatanţii pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial! De 6 000 de ori al Doilea Război Mondial! Din 1945, lumea n-a avut parte decât de aproape şapte săptămâni fără operaţiuni militare. În schimb, au avut loc peste 150 de războaie internaţionale sau civile, care au ucis 19,3 milioane de oameni. Majoritatea au fost victimele noilor tehnologii din era Naţiunilor Unite“.

Până în anul 2005, operaţiunile militare au secerat cu mult peste 20 de milioane de vieţi.

[Chenarul de la paginile 98, 99]

Structura cărţii Revelaţia

În acest punct din analiza cărţii Revelaţia înţelegem mai bine structura cărţii. După emoţionanta introducere din Revelaţia 1:1-9, cartea poate fi împărţită în 16 viziuni, după cum urmează:

I-a VIZIUNE (1:10—3:22): Prin inspiraţie, Ioan îl vede pe glorificatul Isus, care le trimite celor şapte congregaţii mesaje călduroase, pline de sfaturi.

a II-a VIZIUNE (4:1—5:14): O viziune grandioasă a tronului ceresc al lui Iehova Dumnezeu. El îi înmânează un sul Mielului.

a III-a VIZIUNE (6:1-17): În timp ce rupe primele şase sigilii ale sulului, Mielul dezvăluie treptat o viziune complexă a evenimentelor care trebuie să se întâmple în ziua Domnului. Cei patru călăreţi ai Apocalipsei îşi încep galopul; sclavii martirizaţi ai lui Dumnezeu primesc robe albe; este descrisă marea zi a mâniei divine.

a IV-a VIZIUNE (7:1-17): Îngerii nu dau drumul vânturilor distrugerii până nu sunt sigilaţi cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual. O mare mulţime din toate naţiunile le atribuie salvarea lui Dumnezeu şi lui Cristos şi este adunată pentru a supravieţui marelui necaz.

a V-a VIZIUNE (8:1—9:21): Când este rupt al şaptelea sigiliu, se aud şapte sunete de trompetă, primele şase alcătuind a cincea viziune. Aceste şase sunete de trompetă anunţă sentinţele lui Iehova asupra omenirii. A cincea şi a şasea trompetă anunţă şi primele două vaiuri.

a VI-a VIZIUNE (10:1—11:19): Un înger puternic îi dă lui Ioan un sul mic; este măsurat templul; aflăm ce li se întâmplă celor doi martori. Viziunea atinge punctul culminant când se sună din a şaptea trompetă, care anunţă al treilea vai pentru duşmanii lui Dumnezeu: venirea Regatului lui Iehova şi al lui Cristos.

a VII-a VIZIUNE (12:1-17): Această viziune descrie naşterea Regatului, după care Mihael îl aruncă pe Satan, şarpele, pe pământ.

a VIII-a VIZIUNE (13:1-18): Puternica fiară iese din mare, iar fiara cu două coarne ca de miel îndeamnă omenirea să se închine primei fiare.

a IX-a VIZIUNE (14:1-20): O splendidă viziune a celor 144 000 pe Muntele Sion. Mesajele îngerilor se aud pe tot pământul; viţa-de-vie a pământului este culeasă; teascul mâniei lui Dumnezeu este călcat în picioare.

a X-a VIZIUNE (15:1—16:21): O altă scurtă viziune a curţii cereşti, urmată de vărsarea celor şapte cupe ale mâniei lui Iehova pe pământ. Şi această parte se încheie cu o descriere profetică a sfârşitului sistemului lui Satan.

a XI-a VIZIUNE (17:1-18): Marea prostituată, Babilonul cel Mare, călăreşte pe o fiară de culoare stacojie, care ajunge în abis pentru scurt timp, dar care se ridică şi pustieşte prostituata.

a XII-a VIZIUNE (18:1—19:10): Se anunţă căderea şi distrugerea definitivă a Babilonului cel Mare. După executarea lui, unii îl jelesc, alţii îl laudă pe Iehova; se anunţă căsătoria Mielului.

a XIII-a VIZIUNE (19:11-21): Isus conduce armatele cereşti ca să execute judecata mâniei lui Dumnezeu asupra sistemului lui Satan, asupra armatelor lui şi asupra susţinătorilor lui; păsările se hrănesc cu cadavrele lor.

a XIV-a VIZIUNE (20:1-10): Satan Diavolul este aruncat în abis; Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos şi a coregenţilor săi; încercarea finală a omenirii; distrugerea lui Satan şi a demonilor lui.

a XV-a VIZIUNE (20:11—21:8): Învierea şi marea Zi de Judecată; un cer nou şi un pământ nou, unde oamenii drepţi se vor bucura de binecuvântări eterne.

a XVI-a VIZIUNE (21:9—22:5): Deznodământul Revelaţiei printr-o viziune glorioasă a Noului Ierusalim, soţia Mielului. Din acest oraş curg îngrijirile lui Dumnezeu pentru vindecarea şi viaţa omenirii.

Revelaţia se încheie prin cuvinte de salut şi sfaturi călduroase de la Iehova, de la Isus, de la înger şi de la Ioan. Tuturor le este adresată invitaţia „Vino!“ — Revelaţia 22:6-21.