Capitolul 21

Plăgile aduse de Iehova asupra creştinătăţii

Viziunea 5 — Revelaţia 8:1—9:21

Subiectul: Sună şase din cele şapte trompete

Perioada împlinirii: De la întronarea lui Cristos Isus în 1914 până la necazul cel mare

1. Ce se întâmplă când Mielul rupe al şaptelea sigiliu?

‘CELOR patru vânturi’ nu li se dă drumul până nu sunt sigilaţi cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual şi până nu este aprobată pentru supravieţuire marea mulţime (Revelaţia 7:1-4, 9). Însă, înainte să izbucnească pe pământ această furtună devastatoare, trebuie aduse la cunoştinţă şi sentinţele nefavorabile ale lui Iehova împotriva lumii lui Satan! Când Mielul rupe al şaptelea sigiliu şi ultimul, Ioan este foarte atent la ce se întâmplă şi ne împărtăşeşte ce vede: „Şi când el [Mielul] a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut tăcere cam o jumătate de oră. Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stăteau în picioare înaintea lui Dumnezeu şi cărora li s-au dat şapte trompete“. — Revelaţia 8:1, 2.

Un timp de rugăciuni fierbinţi

2. Ce se întâmplă în simbolica jumătate de oră de tăcere din cer?

² O tăcere plină de semnificaţii! O jumătate de oră poate părea un timp lung când aştepţi să se întâmple ceva. Nici chiar corul ceresc, care cântă necontenit laude, acum nu se mai aude (Revelaţia 4:8). De ce? Ioan înţelege motivul chiar din viziune: „Şi a sosit un alt înger, care avea un vas de aur pentru tămâie, şi a stat lângă altar. I s-a dat tămâie multă, ca s-o ofere împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur dinaintea  tronului. Fumul tămâiei s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor“. — Revelaţia 8:3, 4.

3. a) Ce ne aminteşte ofranda de tămâie? b) De ce în cer se face tăcere o jumătate de oră?

³ Toate acestea ne aduc aminte că în sistemul iudaic se ardea zilnic tămâie la tabernacol şi, mai târziu, la templul din Ierusalim (Exodul 30:1-8). În timp ce se ardea tămâie, israeliţii care nu făceau parte din clasa preoţească aşteptau dincolo de zona sacră şi se rugau în tăcere, în inima lor, Aceluia spre care se înălţa fumul de tămâie (Luca 1:10). Ioan vede acum ceva asemănător în cer. Tămâia oferită de înger este pusă în legătură cu „rugăciunile sfinţilor“. De fapt, într-o viziune anterioară, se arăta că tămâia reprezintă chiar aceste rugăciuni (Revelaţia 5:8; Psalmul 141:1, 2). Este evident deci că tăcerea simbolică din cer permite să se audă rugăciunile sfinţilor de pe pământ.

4, 5. Ce evenimente importante ne ajută să stabilim perioada care corespunde simbolicei jumătăţi de oră de tăcere?

⁴ Putem oare stabili când s-a întâmplat lucrul acesta? Da, putem, dacă examinăm contextul şi ceea ce s-a petrecut la începutul Zilei Domnului (Revelaţia 1:10). În anii 1918 şi 1919, pe pământ au avut loc evenimente care corespund întru totul scenei descrise în Revelaţia 8:1-4. Înainte de 1914, timp de 40 de ani, Studenţii în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, anunţaseră cu îndrăzneală că timpurile păgânilor aveau să ia sfârşit în acel an. Evenimentele dezastruoase din 1914 au dovedit că nu se înşelaseră (Luca 21:24, Galaction; Matei 24:3, 7, 8). Însă mulţi dintre ei credeau, de asemenea, că în 1914 aveau să fie luaţi de pe pământ ca să-şi primească moştenirea cerească. Dar nu s-a întâmplat aşa, ci, dimpotrivă, în cursul Primului Război Mondial au suferit persecuţii aprige. La 31 octombrie 1916, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, Charles T. Russell, a încetat din viaţă. Apoi, la 4 iulie 1918, noul preşedinte, Joseph F. Rutherford, şi alţi şapte reprezentanţi ai Societăţii au fost trimişi la penitenciarul din Atlanta, Georgia, fiind condamnaţi pe nedrept la mulţi ani de închisoare.

⁵ Creştinii sinceri care formau clasa Ioan erau nedumeriţi. Ce mai aştepta Iehova de la ei?  Când aveau să fie luaţi la cer? În Turnul de veghe din 1 mai 1919 (engl.), a apărut un articol intitulat „Secerişul a luat sfârşit — ce va urma?“ Articolul reflecta această stare de incertitudine şi îi încuraja pe cei fideli să persevereze, adăugând: „Se poate spune cu adevărat că secerişul clasei regatului este un fapt împlinit, că toţi membrii ei sunt sigilaţi aşa cum trebuia şi că uşa este închisă“. În această perioadă dificilă, rugăciunile fierbinţi ale clasei Ioan se înălţau ca fumul care iese din multă tămâie arsă. Iar aceste rugăciuni au fost ascultate!

Se aruncă foc pe pământ

6. Ce s-a întâmplat după tăcerea din cer, şi ca răspuns la ce anume?

⁶ Ioan ne spune: „Dar imediat îngerul a luat vasul pentru tămâie, l-a umplut cu foc de la altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au fost tunete, voci, fulgere şi un cutremur de pământ“ (Revelaţia 8:5). După acea tăcere, au început dintr-odată activităţi impresionante! Ele sunt un răspuns la rugăciunile sfinţilor pentru că sunt declanşate de focul luat de la altarul pentru tămâie. În 1513 î.e.n., la Muntele Sinai au fost tunete şi fulgere, un zgomot puternic şi muntele s-a cutremurat, ceea ce arăta că Iehova îşi îndrepta atenţia spre poporul său (Exodul 19:16-20). Manifestările asemănătoare descrise de Ioan indică şi ele că Iehova le acordă atenţie slujitorilor săi de pe pământ. Dar ce observă Ioan este prezentat în simboluri (Revelaţia 1:1). Ce înseamnă deci astăzi focul simbolic, tunetele, vocile şi fulgerele simbolice, precum şi cutremurul simbolic?

7. a) Ce foc simbolic a aprins Isus pe pământ în timpul serviciului său? b) Cum au aprins un foc în creştinătate fraţii spirituali ai lui Isus?

⁷ Cu o anumită ocazie, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu am venit să aprind un foc pe pământ“ (Luca 12:49). El a aprins într-adevăr un foc. Predicând cu zel, Isus a făcut în aşa fel, încât Regatul lui Dumnezeu să devină o chestiune de cea mai mare importanţă pentru poporul iudeu, iar lucrul acesta a stârnit o controversă aprinsă în toată naţiunea (Matei 4:17, 25; 10:5-7, 17, 18). În 1919, fraţii spirituali ai lui Isus aflaţi pe pământ, micul grup de creştini unşi care supravieţuiseră încercărilor din Primul Război Mondial, au aprins un foc asemănător în creştinătate. În luna septembrie a acelui an, spiritul lui Iehova s-a manifestat cu putere când Martorii săi loiali s-au adunat din toate părţile la Cedar Point, Ohio, SUA Joseph F. Rutherford, care tocmai fusese eliberat din închisoare şi în scurtă vreme avea să vadă anulate toate acuzaţiile care i se aduseseră, s-a adresat plin de curaj asistenţei şi a zis: „Supunându-ne poruncii Domnului nostru şi recunoscându-ne privilegiul şi îndatorirea de a purta război împotriva fortăreţelor erorii, care i-au ţinut atâta timp pe oameni în robie, hotărârea noastră a fost şi este să anunţăm venirea regatului glorios al lui Mesia“. Aceasta este chestiunea principală: Regatul lui Dumnezeu!

8, 9. a) Cum a descris J.F. Rutherford atitudinea şi dorinţa poporului lui Dumnezeu din anii grei ai războiului? b) Cum a fost aruncat foc pe pământ? c) În ce sens au fost tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ?

⁸ Referindu-se la încercările grele prin care tocmai trecuse poporul lui Dumnezeu, vorbitorul a spus: „Atacurile duşmanului au fost atât de înverşunate, încât mulţi dintre cei ce fac parte din turma iubită a Domnului au rămas uluiţi şi înmărmuriţi, rugându-se şi aşteptând ca Domnul să-şi arate voinţa . . . Dar, în pofida descurajării de moment, a existat o dorinţă înflăcărată de a proclama mesajul Regatului“. — Vezi Turnul de veghe din 15 septembrie 1919, pagina 280 (engl.).

⁹ În 1919 această dorinţă a fost împlinită. Acest grup mic, dar activ, de creştini ardea de nerăbdare să înceapă o campanie de predicare mondială (compară cu 1 Tesaloniceni 5:19). A fost aruncat foc pe pământ în sensul că Regatul lui Dumnezeu a devenit o chestiune arzătoare şi aşa a rămas până azi! Voci puternice au luat locul tăcerii şi au făcut să se audă clar mesajul Regatului. Avertismente bazate pe Biblie au răsunat ca nişte tunete. Raze scânteietoare ale adevărului au strălucit din paginile Cuvântului profetic al lui Iehova ca nişte  fulgere şi domeniul religios al lumii a fost zguduit din temelii ca de un cutremur puternic. Clasa Ioan a văzut că trebuia făcută o lucrare. Ea continuă până astăzi pe întregul pământ locuit! — Romani 10:18.

Îngerii se pregătesc să sune din trompetă

10. Ce se pregătesc să facă cei şapte îngeri, şi de ce?

¹⁰ Ioan continuă: „Şi cei şapte îngeri cu cele şapte trompete s-au pregătit să sune din ele“ (Revelaţia 8:6). Ce semnificaţie au aceste sunete de trompetă? În vechiul Israel, sunetele de trompetă anunţau zile importante sau evenimente speciale (Leviticul 23:24; 2 Regi 11:14). În mod asemănător, sunetele de trompetă pe care urmează să le audă Ioan vor atrage atenţia asupra unor probleme de importanţă vitală.

11. Ce lucrare de pregătire a îndeplinit clasa Ioan pe pământ din 1919 până în 1922?

¹¹ Pregătindu-se să sune din trompetă, îngerii conduceau şi o lucrare de pregătire pe pământ. Din 1919 până în 1922, clasa Ioan, reînsufleţită, a reorganizat cu sârguinţă lucrarea de predicare şi a pregătit noi locuri de tipărire. În 1919 a văzut lumina tiparului revista The Golden Age, cunoscută astăzi sub numele de Treziţi-vă! Ea avea menirea să fie o „Revistă a faptelor, a speranţei şi a convingerilor“, — un instrument asemănător unei trompete, care avea să joace un rol hotărâtor în demascarea implicării în politică a religiei false.

12. Ce anunţă fiecare sunet de trompetă, şi ce ni se reaminteşte astfel despre zilele lui Moise?

¹² După cum vom vedea, fiecare sunet de trompetă anunţă o scenă dramatică în care plăgi înspăimântătoare lovesc anumite părţi ale pământului. Unele dintre acestea ne aduc aminte de plăgile pe care le-a trimis Iehova pentru a-i pedepsi pe egipteni în zilele lui Moise (Exodul 7:19—12:32). Prin ele au fost exprimate hotărârile judecătoreşti ale lui Iehova împotriva acelei naţiuni şi a fost deschisă calea eliberării din sclavie a poporului lui Dumnezeu. Plăgile văzute de Ioan au un rol asemănător. Ele nu sunt însă plăgi în sens literal, ci sunt simboluri care reprezintă sentinţele drepte ale lui Iehova. — Revelaţia 1:1.

 „O treime“ — ce reprezintă ea

13. Ce se întâmplă când sună primele patru trompete, şi ce întrebare se naşte?

¹³ Când sună primele patru trompete, nişte plăgi se abat peste „o treime“ din pământ, din mare, din râuri şi din izvoarele de ape, precum şi peste o treime din sursele de lumină ale pământului (Revelaţia 8:7-12). O treime este o parte considerabilă a unui lucru, dar nu întregul (compară cu Isaia 19:24; Ezechiel 5:2; Zaharia 13:8, 9). Aşadar, care „treime“ merită în cea mai mare măsură aceste plăgi? Marea majoritate a omenirii a fost orbită şi coruptă de Satan şi de sămânţa lui (Geneza 3:15; 2 Corinteni 4:4). Situaţia este aşa cum a descris-o David: „Toţi s-au abătut, toţi s-au stricat, nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul“ (Psalmul 14:3). Da, întreaga omenire riscă să primească o sentinţă nefavorabilă. Dar o anumită parte a ei poartă o vină deosebită. Această parte, „o treime“, ar fi trebuit să aibă o comportare mai bună! Care este această parte?

14. Care este simbolica treime ce primeşte mesaje usturătoare de la Iehova?

¹⁴ Este vorba despre creştinătate! În anii ’20 ai secolului trecut, ea cuprindea circa o treime din omenire. Religia ei este rodul îndepărtării de adevăratul creştinism, al marii apostazii prezise de Isus şi de discipolii săi (Matei 13:24-30; Faptele 20:29, 30; 2 Tesaloniceni 2:3; 2 Petru 2:1-3). Clericii creştinătăţii pretind că se află în templul lui Dumnezeu şi că îi învaţă pe alţii creştinismul. Însă doctrinele lor sunt foarte departe de adevărul Bibliei. Ei nu contenesc să dezonoreze numele lui Dumnezeu. Bine reprezentată prin această treime simbolică, creştinătatea primeşte de la Iehova mesaje puternice, usturătoare. Această treime a omenirii nu merită favoare divină!

15. a) Se aude fiecare sunet de trompetă doar într-un an anume? Explicaţi. b) Cine şi-a unit glasul cu cel al clasei Ioan pentru a proclama sentinţele lui Iehova?

¹⁵ Aşa cum sunetele de trompetă urmează unul după altul, tot aşa, la şapte congrese ţinute între 1922 şi 1928 s-au adoptat rezoluţii speciale. Dar aceste sunete de trompetă nu s-au făcut auzite doar în acei ani. Nelegiuirea creştinătăţii este demascată cu forţă şi fără întrerupere în timp ce ziua Domnului îşi urmează cursul. Sentinţele lui Iehova trebuie proclamate la scară mondială tuturor naţiunilor, în pofida urii şi a persecuţiei internaţionale. Numai atunci va veni sfârşitul sistemului lui Satan (Marcu 13:10, 13). Din fericire, marea mulţime şi-a unit acum glasul cu cel al clasei Ioan pentru a proclama aceste declaraţii de importanţă mondială, asemănătoare unor tunete.

O treime din pământ a ars

16. Ce se întâmplă după ce sună din trompetă primul înger?

¹⁶ Referindu-se la îngeri, Ioan scrie: „Şi primul a sunat din trompetă. Şi au fost grindină şi foc amestecate cu sânge, iar acestea au fost aruncate pe pământ. O treime din pământ a ars, o treime din pomi a ars şi toate plantele verzi au ars“ (Revelaţia 8:7). Aceste nenorociri ne amintesc de a şaptea plagă din Egipt! Dar ce semnificaţie au pentru timpul nostru? — Exodul 9:24.

17. a) La ce se referă cuvântul „pământ“ din Revelaţia 8:7? b) În ce sens arde acea treime din pământ, creştinătatea?

¹⁷ În Biblie, cuvântul „pământ“ se referă deseori la omenire (Geneza 11:1; Psalmul 96:1). Întrucât cea de-a doua plagă loveşte marea, care reprezintă şi ea omenirea, „pământul“ trebuie să se refere la societatea umană aparent stabilă pe care a clădit-o Satan şi care trebuie să fie distrusă (2 Petru 3:7; Revelaţia 21:1). Descrierea acestei plăgi dezvăluie că acea treime din pământ, creştinătatea, este pârjolită de căldura dogoritoare a dezaprobării lui Iehova. Cei care ocupă poziţii înalte, ca nişte pomi care se ridică în mijlocul ei, sunt arşi de proclamarea sentinţei nefavorabile a lui Iehova. Iar sutele de milioane de membri ai bisericilor ei vor ajunge ca iarba pârjolită, ofiliţi spiritual în ochii lui Dumnezeu, dacă vor sprijini în continuare religia creştinătăţii. — Compară cu Psalmul 37:1, 2. *

18. Cum a fost proclamat mesajul de condamnare al lui Iehova la congresul din 1922 de la Cedar Point?

 ¹⁸ Cum este transmis acest mesaj de condamnare? În general, nu prin mijloacele de informare în masă, care aparţin lumii şi care deseori sunt ostile „sclavului“ lui Dumnezeu (Matei 24:45). Acest mesaj a fost proclamat în mod remarcabil la a doua adunare de importanţă istorică a poporului lui Dumnezeu, ţinută la Cedar Point, Ohio, la 10 septembrie 1922. Aici s-a adoptat în unanimitate şi cu entuziasm o rezoluţie intitulată „O provocare adresată conducătorilor lumii“. Ea avertizează pământul simbolic de astăzi, spunând fără ocolişuri: „De aceea, invităm naţiunile pământului, pe stăpânitorii şi conducătorii lor, pe clericii din toate confesiunile pământului, pe adepţii şi pe susţinătorii lor, pe marii oameni de afaceri şi pe marii politicieni să prezinte dovezi pentru a-şi justifica pretenţia că pot institui pacea şi prosperitatea pe pământ şi că le pot aduce oamenilor fericirea; iar dacă nu reuşesc să aducă dovezi, îi invităm să dea ascultare mărturiei pe care le-o depunem în calitate de martori ai Domnului şi să spună apoi dacă mărturia noastră este sau nu adevărată“.

19. Ce mărturie cu privire la Regatul lui Dumnezeu i-a depus creştinătăţii poporul lui Iehova?

¹⁹ Iată ce mărturie au depus aceşti creştini: „Noi susţinem şi declarăm că regatul mesianic este unicul remediu pentru toate bolile omenirii şi că el va aduce pacea pe pământ şi înţelegerea între oameni, lucruri pe care le doresc toate naţiunile; că aceia care se supun de bunăvoie domniei sale drepte, care a început deja, vor fi binecuvântaţi cu pace durabilă, cu viaţă, cu libertate şi fericire fără sfârşit“. În aceste timpuri pline de corupţie, în care guvernele omeneşti, în special cele din creştinătate, nu reuşesc în niciun fel să rezolve problemele lumii, această provocare asemănătoare unui sunet de trompetă răsună cu şi mai mare putere decât în 1922. Regatul lui Dumnezeu, încredinţat lui Cristos, Regele biruitor, este cu adevărat singura speranţă a omenirii!

20. a) Prin ce mijloace a transmis congregaţia creştinilor unşi mesajele de condamnare în 1922 şi după aceea? b) Ce efect a avut asupra creştinătăţii primul sunet de trompetă?

²⁰ Congregaţia creştinilor unşi a făcut să răsune această proclamaţie şi, ulterior, altele, asemănătoare unor sunete de trompetă, prin rezoluţii, tracte, broşuri, cărţi, reviste şi cuvântări. Când s-a auzit primul sunet de trompetă, creştinătatea a fost lovită ca de o grindină puternică. Vina de sânge pe care şi-a atras-o participând la războaiele din secolul al XX-lea a fost dată pe faţă, şi s-a dovedit că ea merită să fie lovită de mânia aprinsă a lui Iehova. Clasa Ioan, ajutată mai târziu de marea mulţime, a făcut să se audă în continuare ecoul primului sunet de trompetă, atrăgând astfel atenţia că, în ochii lui Iehova, creştinătatea merită distrugerea. — Revelaţia 7:9, 15.

Ca un munte cuprins de foc

21. Ce se întâmplă când sună din trompetă al doilea înger?

²¹ „Şi al doilea înger a sunat din trompetă. Şi ceva ca un munte mare cuprins de foc a fost aruncat în mare. O treime din mare a devenit sânge, o treime din creaturile care sunt în mare şi care au suflete au murit şi o treime din corăbii au naufragiat“ (Revelaţia 8:8, 9). Ce ilustrează această scenă înspăimântătoare?

22, 23. a) Ce rezoluţie a fost adoptată după sunetul celei de-a doua trompete? b) Ce reprezintă „o treime din mare“?

²² Putem înţelege mai bine acest lucru dacă examinăm cele petrecute la congresul ţinut de slujitorii lui Iehova la Los Angeles, California, SUA, între 18 şi 26 august 1923. Principala cuvântare din după-amiaza zilei de sâmbătă, ţinută de J. F. Rutherford, a avut tema: „Oile şi caprele“. „Oile“ au fost identificate clar ca fiind oamenii înclinaţi spre dreptate care vor moşteni domeniul pământesc al Regatului lui Dumnezeu. Rezoluţia care a urmat a atras atenţia asupra ipocriziei „clericilor apostaţi şi a «conducătorilor turmelor lor» care sunt oameni lumeşti cu mare putere financiară şi influenţă politică“. Rezoluţia invita „mulţimea de  oameni iubitori de pace şi ordine din bisericile diferitelor confesiuni . . . să se retragă din sistemele religioase nedrepte, numite de Domnul «Babilon»“, şi să se pregătească „să primească binecuvântările regatului lui Dumnezeu“.

²³ Fără îndoială, această rezoluţie a urmat sunetului celei de-a doua trompete. Cei care, cu timpul, aveau să reacţioneze favorabil la acest mesaj aveau să se separe de cei pe care Isaia îi descrie astfel: „Dar cei răi sunt ca marea agitată, când nu se poate linişti, ale cărei ape aruncă afară alge şi noroi“ (Isaia 57:20; 17:12, 13). Astfel, „marea“ ilustrează foarte bine omenirea agitată, instabilă şi rebelă care stârneşte tulburări şi vrea să aducă schimbări radicale (compară cu Revelaţia 13:1). Va veni timpul când această „mare“ nu va mai fi (Revelaţia 21:1). Până atunci, prin sunetul celei de-a doua trompete, Iehova pronunţă sentinţe împotriva unei treimi din mare, acea parte agitată a omenirii din sânul creştinătăţii.

24. Ce ilustrează muntele care arde şi care a fost aruncat în mare?

²⁴ Ceva gigantic, asemănător unui munte cuprins de foc este aruncat în această „mare“. În Biblie, munţii simbolizează adesea guverne. De exemplu, Regatul lui Dumnezeu este descris ca un munte (Daniel 2:35, 44). Babilonul devastator a devenit un „munte ars“ (Ieremia 51:25). Dar muntele pe care-l vede Ioan arde încă. El este aruncat în mare, ceea ce reprezintă modul în care, în cursul Primul Război Mondial şi după aceea, problema guvernării a devenit o chestiune arzătoare în sânul omenirii, îndeosebi în ţările creştinătăţii. În Italia, Mussolini a introdus fascismul. Germania a îmbrăţişat nazismul lui Hitler, în timp ce alte ţări au încercat diferite forme de socialism. O schimbare radicală a avut loc în Rusia, unde revoluţia bolşevică a dat naştere primului stat comunist, iar, ca urmare a acestui fapt, conducătorii religioşi ai creştinătăţii şi-au pierdut puterea şi influenţa în această ţară care era altădată una dintre fortăreţele lor.

25. Cum a rămas problema guvernării o chestiune arzătoare şi după al Doilea Război Mondial?

²⁵ Cel de-al Doilea Război Mondial a pus capăt experimentelor fascist şi nazist, dar problema guvernării a rămas o chestiune arzătoare, iar marea omenirii a continuat să se agite şi să arunce afară noi guverne revoluţionare. În  deceniile care au urmat după 1945, acestea erau instalate în multe locuri de pe pământ, cum ar fi în China, Vietnam, Cuba şi Nicaragua. În Grecia, o încercare de dictatură militară a eşuat. În Cambodgia (fostă Kampuchia) s-a experimentat o formă de comunism fundamentalist care a avut drept rezultat peste două milioane de morţi.

26. Cum a continuat ‘muntele cuprins de foc’ să ridice valuri în marea omenirii?

²⁶ Acest ‘munte cuprins de foc’ a continuat să ridice valuri în marea omenirii. S-au auzit mereu ştiri despre luptele pentru guvernare din Africa, America, Asia şi insulele Pacificului. Multe dintre aceste lupte au avut loc în ţări ale creştinătăţii sau acolo unde misionari ai creştinătăţii au susţinut acţiuni politice violente. Unii preoţi romano-catolici chiar s-au alăturat unor grupări comuniste de gherilă, luptând ca membri ai acestora. În acelaşi timp, unele grupări evanghelice protestante au activat în America Centrală pentru a neutraliza ceea ce ele numeau „vicioasa şi nepotolita sete de putere“ a comuniştilor. Dar niciuna dintre aceste frământări ale mării omenirii nu a adus pace şi securitate. — Compară cu Isaia 25:10-12; 1 Tesaloniceni 5:3.

27. a) Cum a devenit ca sângele „o treime din mare“? b) Cum au murit ‘o treime din creaturile mării’, şi ce se va întâmpla cu ‘o treime din corăbii’?

²⁷ Sunetul celei de-a doua trompete dezvăluie că oamenii care, în loc să se supună Regatului lui Dumnezeu, s-au implicat în conflicte revoluţionare şi în lupte pentru guvernare sunt vinovaţi de sânge. Îndeosebi acea „treime din mare“ care reprezintă creştinătatea a devenit ca sângele. Tot ce este viu în ea este mort în ochii lui Dumnezeu. Niciuna dintre aceste organizaţii extremiste, care plutesc asemenea unor corăbii pe acea treime din mare, nu poate evita naufragiul definitiv. Cât de fericiţi suntem că milioane de oameni asemănători oilor au dat acum ascultare chemării ca de trompetă de a se separa de cei ce se complac încă în naţionalismul îngust şi în vina de sânge a acestei mări!

O stea cade din cer

28. Ce se întâmplă când sună din trompetă al treilea înger?

²⁸ „Şi al treilea înger a sunat din trompetă. O stea mare, care ardea ca o lampă, a căzut din cer; a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele de ape. Numele stelei este Pelin. O treime din ape s-au prefăcut în pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că se făcuseră amare“ (Revelaţia 8:10, 11). Din nou, alte părţi ale Bibliei ne ajută să înţelegem cum se aplică acest text biblic în Ziua Domnului.

29. Ce se împlineşte prin simbolul ‘stelei mari care ardea ca o lampă’, şi de ce?

²⁹ Am mai întâlnit simbolul stelei în mesajele adresate de Isus celor şapte congregaţii, unde cele şapte stele îi simbolizează pe bătrânii congregaţiilor * (Revelaţia 1:20). ‘Stelele’ unse, împreună cu toţi ceilalţi creştini unşi, locuiesc în sens spiritual în locuri cereşti din momentul sigilării lor cu spiritul sfânt, ca acont al moştenirii lor cereşti (Efeseni 2:6, 7). Apostolul Pavel însă a avertizat că din rândurile acestor persoane asemănătoare stelelor aveau să se ridice unii apostaţi, persoane cu spirit sectar, care aveau să inducă în eroare turma (Faptele 20:29, 30). Această infidelitate avea să ducă la o mare apostazie, iar, în sens colectiv, aceşti bătrâni decăzuţi aveau să constituie un om al nelegiuirii care avea să se înalţe ca un dumnezeu mai presus de ceilalţi oameni (2 Tesaloniceni 2:3, 4). Avertismentele lui Pavel s-au împlinit când a apărut pe scena lumii clerul creştinătăţii. Acest grup este simbolizat printr-o „stea mare, care ardea ca o lampă“.

30. a) Ce semnificaţie au avut cuvintele care spun că regele Babilonului a căzut din cer? b) Ce înseamnă a cădea din cer?

 ³⁰ Ioan vede această stea căzând din cer. Cum anume? Ceea ce i s-a întâmplat unui rege din antichitate ne ajută să înţelegem. Vorbindu-i regelui Babilonului, Isaia a spus: „O, cum ai căzut din cer, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, care făceai neputincioase naţiunile!“ (Isaia 14:12). Această profeţie s-a împlinit când Babilonul a fost doborât de armatele lui Cirus, iar regele lui a căzut brusc din poziţia de stăpânitor al lumii, suferind o ruşinoasă înfrângere. Astfel, a cădea din cer poate însemna a pierde o poziţie înaltă şi a ajunge într-o stare de înjosire.

31. a) Când a căzut clerul creştinătăţii din poziţia „cerească“? b) Cum au devenit „pelin“ apele oferite de cler, şi ce consecinţe a avut acest lucru asupra multora?

³¹ Când clerul creştinătăţii a devenit apostat, deviind de la adevăratul creştinism, el a căzut din înalta poziţie „cerească“ descrisă de apostolul Pavel în Efeseni 2:6, 7. În loc să ofere apa proaspătă a adevărului, el a dat „pelin“, minciuni amare precum învăţătura despre focul iadului, despre purgatoriu, despre trinitate şi despre predestinare. Clerul apostat a împins naţiunile în războaie, tocmai fiindcă n-a făcut din membrii acestora slujitori ai lui Dumnezeu cu principii morale. Care a fost rezultatul? Cei care au crezut aceste minciuni au fost otrăviţi pe plan spiritual. S-a întâmplat ca în cazul israeliţilor infideli din zilele lui Ieremia, despre care Iehova a spus: „Iată că-i fac să mănânce pelin şi le voi da să bea apă otrăvită, fiindcă de la profeţii din Ierusalim s-a răspândit apostazia în toată ţara“. — Ieremia 9:15; 23:15.

32. Când a devenit evidentă căderea creştinătăţii din cerurile spirituale, şi când a fost şi mai evident lucrul acesta?

³² Această cădere din cerurile spirituale a devenit evidentă în anul 1919, când interesele Regatului au fost încredinţate nu clerului creştinătăţii, ci micii rămăşiţe a creştinilor unşi (Matei 24:45-47). Iar această cădere a fost şi mai evidentă din 1922, când acest grup de creştini şi-a reluat campania de demascare plină de curaj a erorilor clerului creştinătăţii.

33. Cum a fost demascat clerul creştinătăţii la congresul din 1924 de la Columbus, Ohio, SUA?

³³ Remarcabilă în acest sens a fost proclamaţia făcută la congresul din Columbus, Ohio,  ţinut între 20 şi 27 iulie 1924, pe care revista Epoca de aur (engl.) l-a descris drept „cel mai mare congres al Studenţilor în Biblie care a avut loc de-a lungul timpului“. Atunci s-a adoptat o rezoluţie plină de forţă, fără îndoială sub îndrumarea îngerului care a sunat din cea de-a treia trompetă. Mai târziu, aceasta a fost răspândită în 50 de milioane de exemplare sub forma unui tract intitulat: Clericii sub acuzaţie. Un subtitlu al acesteia prezenta controversa: „Sămânţa promisă contra seminţei şarpelui“. Acuzaţia propriu-zisă demasca fără menajamente clerul creştinătăţii pentru că îşi atribuia titluri religioase pompoase, acorda locuri de frunte în mijlocul turmelor sale unor mari oameni de afaceri şi politicieni, dorea să strălucească înaintea oamenilor şi refuza să predice mesajul despre Regatul lui Mesia. Rezoluţia sublinia că fiecare creştin dedicat a primit de la Dumnezeu sarcina să proclame ‘ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâie pe toţi cei întristaţi’. — Isaia 61:2, Cornilescu, 2001.

34, 35. a) Ce s-a întâmplat cu autoritatea şi influenţa clerului de când al treilea înger a început să sune din trompetă? b) La ce se poate aştepta clerul creştinătăţii?

³⁴ De când a început al treilea înger să sune din trompetă, poziţia de stăpânitor pe care o avea clerul este în permanent declin. Astăzi foarte puţini clerici se mai bucură de acele puteri „divine“ pe care le-au avut în secolele trecute. Datorită predicării Martorilor lui Iehova, un mare număr de oameni a înţeles că multe doctrine predate de clerici sunt o otravă spirituală, „pelin“. În plus, în ţările din nordul Europei, clericii şi-au pierdut aproape toată autoritatea, în timp ce, în alte ţări, guvernele le reduc drastic influenţa. În teritoriile catolice ale Europei şi în cele două Americi, conduita scandaloasă a clericilor pe plan financiar, politic şi moral le-a pătat reputaţia. De-acum înainte situaţia lor nu poate decât să se înrăutăţească, fiindcă, în curând, vor avea aceeaşi soartă ca toţi ceilalţi membri ai religiei false. — Revelaţia 18:21; 19:2.

³⁵ Dar Iehova va aduce şi alte plăgi asupra creştinătăţii. Să urmărim ce se întâmplă după al patrulea sunet de trompetă.

Întuneric!

36. Ce se întâmplă după ce sună din trompetă al patrulea înger?

³⁶ „Şi al patrulea înger a sunat din trompetă. Şi a fost lovită o treime din soare, o treime din lună şi o treime din stele, pentru ca o treime din ele să se întunece şi ziua să nu fie lumină o treime din zi şi, tot aşa, din noapte“ (Revelaţia 8:12). A noua plagă care a lovit Egiptul a fost o plagă de întuneric în sensul  propriu al cuvântului (Exodul 10:21-29). Dar ce este întunericul simbolic care-i loveşte pe oameni?

37. Cum au descris apostolii Petru şi Pavel starea spirituală a celor din afara congregaţiei creştine?

³⁷ Apostolul Petru le-a spus tovarăşilor săi de credinţă că, din punct de vedere spiritual, ei fuseseră în întuneric înainte de a deveni creştini (1 Petru 2:9). Pavel a folosit şi el cuvântul „întuneric“ pentru a descrie starea spirituală a celor din afara congregaţiei creştine (Efeseni 5:8; 6:12; Coloseni 1:13; 1 Tesaloniceni 5:4, 5). Dar ce se poate spune despre membrii creştinătăţii, care declară că au credinţă în Dumnezeu şi că îl acceptă pe Isus ca Salvator?

38. Ce anunţă despre „lumina“ creştinătăţii al patrulea înger care sună din trompetă?

³⁸ Isus a spus că adevăraţii creştini vor fi recunoscuţi după roadele lor, dar că mulţi dintre cei ce aveau să declare că sunt continuatorii săi aveau să fie „lucrători ai nelegiuirii“ (Matei 7:15-23). Oricine priveşte roadele acestei treimi din lume, creştinătatea, nu poate să nege că ea bâjbâie în întuneric spiritual dens (2 Corinteni 4:4). Ea este cea mai de condamnat, fiindcă pretinde că este creştină. Este deci foarte potrivit ca îngerul al patrulea să anunţe că „lumina“ creştinătăţii este, de fapt, întuneric şi că sursele ei de „lumină“ sunt babilonice, necreştine. — Marcu 13:22, 23; 2 Timotei 4:3, 4.

39. a) Cum vorbea rezoluţia adoptată la congresul din 1925 despre lumina falsă a creştinătăţii? b) Cum a fost demascat din nou clerul în 1955?

³⁹ În armonie cu acea proclamaţie cerească, o mare mulţime de slujitori ai lui Dumnezeu s-a adunat la 29 august 1925 la congresul de la Indianapolis, Indiana, SUA, şi a adoptat o rezoluţie formulată în termeni direcţi şi intitulată „Mesaj de speranţă“. Şi de data aceasta s-au distribuit aproximativ 50 de milioane de exemplare în mai multe limbi. Rezoluţia arăta lumina falsă pe care o răspândeau deopotrivă oamenii de afaceri lacomi de câştig, conducătorii politici şi clerul şi din cauza căreia „popoarele s-au cufundat în întuneric“. Ea sublinia că Regatul lui Dumnezeu este adevărata speranţă de binecuvântare cu „pace, prosperitate, viaţă, libertate şi fericire eternă“ a omenirii. Micul grup de creştini unşi a avut nevoie de curaj ca să proclame aceste mesaje împotriva uriaşei organizaţii a creştinătăţii. Şi a făcut fără încetare lucrul acesta, de la începutul anilor  1920 până în prezent. Mai recent, în 1955, clerul a fost din nou demascat prin distribuirea la scară mondială şi în multe limbi a broşurii intitulate Creştinismul sau creştinătatea — care este „lumina lumii“? Astăzi, ipocrizia creştinătăţii a devenit atât de evidentă, încât mulţi oameni din lume o pot vedea şi singuri. Dar poporul lui Iehova nu încetează să dezvăluie ce este în realitate creştinătatea: un regat al întunericului.

O acvilă în zbor

40. Ce au arătat primele patru sunete de trompetă cu privire la creştinătate ?

⁴⁰ Primele patru sunete de trompetă au făcut într-adevăr să se vadă pustiirea şi agonia creştinătăţii. Ele au dovedit că partea ei de „pământ“ este vrednică de judecata lui Iehova. Au dezvăluit că guvernele revoluţionare apărute în ţările ei şi în alte locuri sunt duşmani ai vieţii spirituale. Au arătat cât de decăzut este clerul ei şi au demascat înaintea tuturor întunericul care domină starea ei spirituală. Creştinătatea este într-adevăr partea cea mai condamnabilă a sistemului lui Satan.

41. Ce vede şi aude Ioan în timpul pauzei care intervine în seria sunetelor de trompetă?

⁴¹ Mai este oare ceva de dezvăluit? Înainte de a afla răspunsul la această întrebare, o scurtă pauză intervine în seria sunetelor de trompetă. Ioan spune: „M-am uitat şi am auzit cum o acvilă care zbura prin mijlocul cerului zicea cu glas tare: «Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trompetă ale celor trei îngeri care urmează să sune din trompetă!»“ — Revelaţia 8:13.

42. Ce ar putea reprezenta acvila care zboară, şi care este mesajul ei?

⁴² Această acvilă zboară în înălţimea cerului şi poate fi văzută de oamenii dintr-o vastă regiune. Ea însăşi are o acuitate vizuală extraordinară şi poate vedea foarte departe (Iov 39:29). Una dintre cele patru creaturi vii, sau heruvimi, din jurul tronului lui Dumnezeu a fost descrisă ca o acvilă în zbor (Revelaţia 4:6, 7). Fie că acvila despre care este vorba aici este un heruvim, fie că este un alt slujitor al lui Dumnezeu cu privire pătrunzătoare, ea proclamă cu glas tare un mesaj plin de forţă: „Vai, vai, vai!“ Să ia aminte deci locuitorii pământului, în timp ce se aud celelalte trei sunete de trompetă, care au legătură fiecare cu unul dintre aceste ‘vaiuri’.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Chenarul de la pagina 139]

Apele creştinătăţii s-au dovedit a fi pelin

Doctrine şi concepţii Ce spune

ale creştinătăţii în realitate Biblia

Numele propriu al lui Dumnezeu Isus s-a rugat ca numele lui

nu are importanţă: „Folosirea Dumnezeu să fie sfinţit. Petru

unui nume propriu pentru a spus: „Oricine va chema numele

singurul şi unicul Dumnezeu lui Iehova va fi salvat“ (Faptele 2:21;

. . . nu-şi are locul în credinţa Ioel 2:32; Matei 6:9; Exodul 6:3;

universală a Bisericii Creştine“ Revelaţia 4:11; 15:3; 19:6).

(Prefaţă la Revised Standard Version).

Dumnezeu este o Trinitate: „Tatăl Biblia spune că Iehova este

este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu mai mare decât Isus şi că

şi Spiritul Sfânt este Dumnezeu, este Dumnezeul şi Capul lui

totuşi nu sunt trei Dumnezei, Cristos (Ioan 14:28; 20:17;

ci un singur Dumnezeu“ (The 1 Corinteni 11:3). Spiritul

Catholic Encyclopedia, ediţia 1912). sfânt este forţa activă a

lui Dumnezeu (Matei 3:11;

Luca 1:41; Faptele 2:4).

Sufletul omului este nemuritor: Omul este un suflet. La

„Când omul moare, sufletul moarte, sufletul încetează să

lui se separă de corp. gândească sau să simtă şi se

Corpul . . . putrezeşte . . . întoarce în ţărâna din care a

Sufletul însă nu moare“ fost făcut (Geneza 2:7; 3:19;

(What Happens After Death, Psalmul 146:3, 4; Eclesiastul 3:19, 20; 9:5, 10;

o lucrare romano-catolică). Ezechiel 18:4, 20).

Cei răi sunt pedepsiţi Plata păcatului este moartea, nu

după moarte în iad: viaţa în chinuri (Romani 6:23).

„Potrivit credinţei creştine Morţii, în stare de inconştienţă,

tradiţionale, iadul este un se odihnesc în iad (Hades, Şeol),

loc de nesfârşite chinuri şi aşteptând învierea (Psalmul

suferinţe“ (The World Book 89:48; Ioan 5:28, 29; 11:24, 25;

Encyclopedia, ediţia 1987). Revelaţia 20:13, 14).

„Titlul de Mediatoare i se Singurul mediator între

aplică Sfintei Fecioare“ Dumnezeu şi oameni este Isus

(New Catholic Encyclopedia, (Ioan 14:6; 1 Timotei 2:5;

ediţia 1967). Evrei 9:15; 12:24).

Copiii trebuie botezaţi: Botezul este pentru cei care au

„Chiar de la început, fost făcuţi discipoli şi care au

Biserica a prevăzut fost învăţaţi să asculte de

Sacramentul Botezului pentru poruncile lui Isus. Pentru a

copii. Această practică nu îndeplini cerinţele referitoare

numai că a fost considerată la botez, o persoană trebuie

legitimă, dar a fost şi să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu

declarată absolut necesară şi să manifeste credinţă

pentru salvare“ (New Catholic (Matei 28:19, 20; Luca 3:21-23;

Encyclopedia, ediţia 1967). Faptele 8:35, 36).

Cele mai multe biserici sunt Toţi creştinii din primul secol

divizate într-o clasă laică şi erau slujitori şi participau la

o clasă clericală care le predicarea veştii bune (Faptele 2:17, 18;

slujeşte laicilor. Clericilor Romani 10:10-13; 16:1).

li se dă în mod obişnuit Un creştin trebuia ‘să

un salariu în schimbul dea fără plată’, nu pentru un

serviciului lor şi sunt înălţaţi salariu (Matei 10:7, 8).

mai presus de laici prin titluri Isus a interzis cu desăvârşire

ca: „Reverend“, „Părinte“, folosirea de titluri religioase

„Eminenţa sa“. (Matei 6:2; 23:2-12; 1 Petru 5:1-3).

Folosirea în închinare a Creştinii trebuie să fugă de

imaginilor, a icoanelor şi a orice fel de idolatrie, inclusiv

crucilor: „Chipul . . . lui Cristos, de aşa-zisa închinare

al Maicii Domnului, sau Sfânta relativă (Exodul 20:4, 5;

Fecioară, şi chipurile sfinţilor 1 Corinteni 10:14; 1 Ioan 5:21).

trebuie . . . păstrate în biserici Ei se închină lui

şi trebuie să li se dea Dumnezeu nu prin vedere,

onoarea cuvenită“ (Declaraţia ci cu spirit şi adevăr (Ioan 4:23, 24;

Conciliului de la Trent 2 Corinteni 5:7).

[1545—1563]).

Membrii bisericilor sunt Isus a predicat Regatul lui

învăţaţi că scopurile lui Dumnezeu drept speranţă a

Dumnezeu se vor realiza omenirii, nu vreun sistem politic

prin sistemul politic. Cardinalul (Matei 4:23; 6:9, 10). El a

Spellman, în prezent decedat, refuzat să se amestece în

a declarat: „Nu există decât politică (Ioan 6:14, 15). Regatul

o singură cale care duce la său nu a făcut parte din

pace . . ., calea democraţiei“. această lume, de aceea, nici

Presa dezvăluie amestecul continuatorii săi nu trebuiau

religiei în afacerile politice să facă parte din lume (Ioan 18:36; 17:16).

ale lumii (chiar şi în conflicte Iacov a dat un avertisment

armate) şi sprijinul pe care privind prietenia

aceasta îl dă Organizaţiei cu lumea (Iacov 4:4).

Naţiunilor Unite, pe care o

recomandă drept „ultima speranţă

de armonie şi pace“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 132]

La ruperea celor şapte sigilii sună şapte trompete

[Legenda fotografiei de la pagina 140]

„O provocare la adresa conducătorilor lumii!“ (1922)

Această rezoluţie a atras atenţia asupra plăgii aduse de Iehova asupra „pământului“

[Legenda fotografiei de la pagina 140]

„Un avertisment pentru toţi creştinii“ (1923)

Prin această rezoluţie s-a proclamat pe scară largă sentinţa nefavorabilă a lui Iehova împotriva ‘unei treimi din mare’

[Legenda fotografiei de la pagina 141]

„Clericii sub acuzaţie“ (1924)

Prin distribuirea pe scară largă a acestui tract oamenii au fost informaţi că „steaua“ clerului creştinătăţii a căzut

[Legenda fotografiei de la pagina 141]

„Mesaj de speranţă“ (1925)

Prin această rezoluţie, formulată în termeni direcţi, s-a dezvăluit că pretinsele surse de lumină ale creştinătăţii sunt de fapt surse de întuneric