Capitolul 9

Rămâneţi ataşaţi de numele lui Isus!

PERGAM

1. Ce congregaţie a primit următorul mesaj din partea lui Isus, şi cum era oraşul în care trăiau creştinii din acea congregaţie?

LA 80 de kilometri nord de Smirna şi la 24 de kilometri de ţărm, de-a lungul râului Caicus, se afla Pergamul, astăzi Bergama. Oraşul era renumit pentru templul lui Zeus, sau Jupiter. În secolul al XIX-lea, arheologii au mutat altarul din acest templu, împreună cu alte statui şi basoreliefuri înfăţişând zeităţi păgâne, la Muzeul Pergamon din Berlin, unde poate fi văzut şi astăzi. Ce mesaj a adresat Domnul Isus congregaţiei din acest oraş idolatru?

2. Cum îşi stabileşte Isus identitatea, şi ce semnifică faptul că el are „sabia cu două tăişuri“?

² Mai întâi Isus îşi stabileşte identitatea: „Îngerului congregaţiei din Pergam scrie-i: Iată ce spune cel care are sabia cu două tăişuri, lungă şi ascuţită“ (Revelaţia 2:12). Isus repetă aici descrierea care i se face în Revelaţia 1:16. În calitate de Judecător şi Executor al dreptăţii, el îi va doborî pe toţi cei ce îi persecută pe discipolii săi. Câtă mângâiere ne aduce această asigurare! Însă, în ce priveşte judecata, şi cei din congregaţie trebuie să ştie că Iehova, prin „mesagerul legământului“, Isus Cristos, ‘se va grăbi să depună mărturie’ împotriva tuturor pretinşilor creştini care practică idolatria, imoralitatea, minciuna şi necinstea şi nu-i ajută pe cei nevoiaşi (Maleahi 3:1, 5; Evrei 13:1-3). Să dăm atenţie sfaturilor şi mustrărilor pe care le adresează Dumnezeu prin intermediul lui Isus!

3. Ce formă de închinare falsă se practica în Pergam, şi de ce se poate spune că acolo se afla „tronul lui Satan“?

 ³ Isus îi spune acum congregaţiei: „Ştiu unde locuieşti: unde este tronul lui Satan“ (Revelaţia 2:13a). Acei creştini se aflau cu adevărat în centrul închinării la Satan. În afară de templul lui Zeus, în oraş era un altar al lui Asclepios, zeul medicinei. Pergamul era şi un renumit centru al cultului împăratului. Echivalentul ebraic al cuvântului „Satan“ înseamnă „împotrivitor“, iar „tronul“ acestuia reprezintă guvernarea sa mondială permisă pentru un timp de Dumnezeu (Iov 1:6, nota de subsol). Idolatria atât de răspândită în Pergam arată că „tronul“ lui Satan era bine stabilit în acel oraş. Cât de furios trebuie să fi fost Satan să vadă că creştinii nu luau parte la închinarea naţionalistă, refuzând astfel să i se supună lui!

4. a) Cum îi laudă Isus pe creştinii din Pergam? b) Ce i-a scris legatul roman Pliniu împăratului Traian despre felul în care îi trata pe creştini? c) În pofida ameninţării cu moartea, ce cale au urmat creştinii din Pergam?

⁴ Da, „tronul lui Satan“ se afla chiar în Pergam. Isus continuă: „Totuşi, ai rămas ataşat de numele meu şi nu ţi-ai renegat credinţa în mine nici chiar în zilele lui Antipa, martorul meu fidel, care a fost omorât lângă voi, acolo unde locuieşte Satan“ (Revelaţia 2:13b). Ce laude impresionante! Fără îndoială că Antipa fusese martirizat în urma refuzului său de a lua parte la practici demonice şi de a-l venera pe împăratul roman. La puţin timp după ce Ioan a primit profeţia, Pliniu cel Tânăr, legatul personal al împăratului Traian, i-a scris acestuia despre tratamentul pe care îl aplica tuturor celor acuzaţi că erau creştini, iar împăratul a fost de acord. Cei ce-şi renegau credinţa în Cristos erau eliberaţi după ce mai întâi, spune Pliniu, „repetau după mine o invocaţie a zeilor, ofereau tămâie şi vin înaintea chipului tău [al lui Traian] . . ., iar apoi îl blestemau pe Cristos“. Cei ce nu renunţau la credinţa lor erau executaţi. Chiar şi în faţa acestei ameninţări, creştinii din Pergam n-au făcut niciun compromis. Ei ‘au rămas ataşaţi de numele lui Isus’ deoarece au continuat să onoreze înalta sa poziţie de Justificator al suveranităţii lui Iehova şi de Judecător numit de El. Aceşti creştini au păşit în mod loial pe urmele lui Isus ca martori ai Regatului.

5. a) Ce corespondent modern al cultului împăratului i-a pus la încercări aspre pe creştinii din zilele noastre? b) Ce ajutor le-a oferit creştinilor revista Turnul de veghe?

⁵ În mai multe rânduri, Isus arătase că Satan este conducătorul actualei lumi nelegiuite. Însă, întrucât Isus şi-a păstrat integritatea, Satan n-a avut nicio putere asupra lui (Matei 4:8-11; Ioan 14:30). În zilele noastre, naţiuni puternice, în principal „regele nordului“ şi „regele sudului“, şi-au disputat dominaţia asupra lumii (Daniel 11:40). Febra patriotică a fost alimentată, iar cultul împăratului are un corespondent modern în valul de naţionalism care a cuprins întregul pământ. Articolele pe tema neutralităţii apărute în Turnul de veghe din 1 noiembrie 1939 (engl.), 1 martie 1981 şi 1 septembrie 1986 (engl.) au explicat în mod clar ce învaţă Biblia cu privire la acest subiect şi le-au oferit îndrumări creştinilor care vor să umble în numele lui Iehova şi să învingă lumea, aşa cum a făcut cu mult curaj Isus. — Mica 4:1, 3, 5; Ioan 16:33; 17:4, 6, 26; 18:36, 37; Faptele 5:29.

6. Asemenea lui Antipa, ce poziţie au adoptat Martorii lui Iehova în timpurile moderne?

⁶ Era mare nevoie de asemenea sfaturi. În faţa patriotismului dus la extrem, Martorii lui Iehova, atât cei unşi, cât şi însoţitorii lor, trebuiau să rămână fermi în credinţă. În Statele Unite, sute de copii şi profesori au fost daţi afară din şcoli ca urmare a refuzului lor de a saluta drapelul naţional, în timp ce Martorii din Germania au fost crunt persecutaţi pentru că n-au vrut să salute svastica. Pe timpul lui Hitler, naziştii au ucis mii de slujitori loiali ai lui Iehova, care au refuzat să susţină în vreun fel naţionalismul, o formă de idolatrie. În anii ’30 ai secolului trecut, când şintoismul şi cultul împăratului se bucurau de multă popularitate  în Japonia, doi pionieri Martori ai lui Iehova au semănat multă sămânţă a Regatului în insula Taiwan, aflată sub ocupaţie japoneză. Conducătorii militari i-au aruncat în închisoare, unde unul din ei a murit din cauza tratamentului dur la care a fost supus. Mai târziu, celălalt a fost eliberat, însă a fost împuşcat pe la spate, devenind astfel un Antipa modern. Şi astăzi există ţări în care venerarea simbolurilor naţionale şi devoţiunea exclusivă faţă de stat sunt obligatorii. Mulţi Martori tineri au fost închişi, iar unii au fost executaţi pentru că şi-au păstrat plini de curaj neutralitatea creştină. Tinerilor, dacă vă confruntaţi cu asemenea probleme, studiaţi zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, ca să dobândiţi „credinţă spre păstrarea sufletului în viaţă“ şi să aveţi perspectiva vieţii veşnice! — Evrei 10:39—11:1; Matei 10:28-31.

7. Ce atitudine au adoptat câţiva elevi din India faţă de venerarea simbolurilor naţionale, şi cu ce rezultat?

⁷ Elevii s-au confruntat cu probleme asemănătoare. În 1985, în statul indian Kerala, trei copii ai unor Martori ai lui Iehova au refuzat să intoneze imnul naţional, deoarece aceasta ar fi însemnat să-şi renege credinţa bazată pe Biblie. Deşi au stat în picioare în semn de respect în timp ce colegii lor cântau, au fost exmatriculaţi. Tatăl lor a intentat proces, ajungând până la Curtea Supremă a Indiei, unde cei doi judecători le-au dat câştig de cauză copiilor, declarând cu mult curaj: „Tradiţia noastră învaţă toleranţa; filozofia noastră învaţă toleranţa şi constituţia noastră practică toleranţa; să nu o diluăm“. Articolele favorabile apărute în urma acestui proces au informat întreaga naţiune, care la acea dată reprezenta aproape o cincime din populaţia globului, că în ţară există creştini care se închină adevăratului Dumnezeu, Iehova, şi rămân loiali principiilor biblice.

Influenţe corupătoare

8. Cum a trebuit să-i mustre Isus pe creştinii din Pergam?

⁸ Da, creştinii din Pergam sunt cu adevărat integri. „Dar“, spune Isus, „am câteva lucruri împotriva ta“. Ce au făcut aceştia ca să fie mustraţi? Isus ne spune: „[Tu] îi ai acolo pe cei ce ţin cu tărie la învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca ei să mănânce lucruri jertfite idolilor şi să comită fornicaţie“. — Revelaţia 2:14.

9. Cine era Balaam, şi cum a pus sfatul său „o piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel“?

⁹ Pe vremea lui Moise, regele Balac al Moabului îi ceruse lui Balaam, un profet neisraelit care ştia câte ceva despre închinarea la Iehova, să blesteme Israelul. Iehova i s-a opus lui Balaam, obligându-l să-i binecuvânteze pe israeliţi şi să-i blesteme pe duşmanii acestora. Drept urmare, Balac s-a mâniat, însă Balaam l-a liniştit sugerându-i un atac mai subtil: Moabitele să-i ademenească pe israeliţi să se dedea la practici sexuale degradante şi să se închine la dumnezeul fals Baal-Peor! Tactica a dat rezultatul dorit. Drept urmare, mânia îndreptăţită a lui Iehova a izbucnit şi 24 000 dintre acei israeliţi fornicatori au murit în flagelul care a urmat. Flagelul a încetat numai când preotul Fineas a acţionat cu hotărâre pentru a înlătura răul din Israel. — Numerele 24:10, 11; 25:1-3, 6-9; 31:16.

10. Ce pietre de poticnire s-au strecurat în congregaţia din Pergam, şi de ce şi-au imaginat, probabil, acei creştini că Dumnezeu le va trece cu vederea păcatele?

 ¹⁰ În zilele lui Ioan au existat oare şi în Pergam pietre de poticnire asemănătoare? Cu siguranţă! În congregaţie se strecuraseră imoralitatea şi idolatria. Acei creştini n-au dat atenţie avertismentelor divine transmise prin intermediul apostolului Pavel (1 Corinteni 10:6-11). Întrucât înduraseră persecuţii, ei şi-au imaginat, probabil, că Iehova va trece cu vederea imoralitatea lor sexuală. De aceea, Isus le spune cât se poate de clar că trebuie să respingă asemenea practici nelegiuite.

11. a) La ce trebuie să fie atenţi creştinii, şi ce mod de gândire trebuie să evite? b) Câţi au fost excluşi de-a lungul anilor din congregaţia creştină, şi care a fost de cele mai multe ori motivul?

¹¹ Şi creştinii de astăzi trebuie să se ferească să „schimb[e] bunătatea nemeritată a Dumnezeului nostru într-o scuză pentru o conduită libertină“ (Iuda 4). Trebuie să urâm ce este rău şi să ‘ne lovim corpul cu pumnii’, astfel încât să rămânem pe calea integrităţii creştine (1 Corinteni 9:27; Psalmul 97:10; Romani 8:6). Să nu ne imaginăm vreodată că, dacă suntem zeloşi în serviciul lui Dumnezeu şi ne păstrăm integritatea în timp de persecuţii, putem practica imoralitatea sexuală. De-a lungul anilor, zeci de mii au fost excluşi din congregaţia creştină, majoritatea pentru imoralitate sexuală. Au fost ani când numărul celor excluşi din acest motiv a fost mai mare chiar decât al israeliţilor care au căzut din cauza lui Baal-Peor. Să nu permitem niciodată să ne slăbească vigilenţa şi să ajungem într-o asemenea situaţie! — Romani 11:20; 1 Corinteni 10:12.

12. Ce principii care li se aplicau slujitorilor din vechime ai lui Dumnezeu sunt valabile şi pentru creştinii de azi?

¹² Isus îi mustră pe creştinii din Pergam şi pentru că ‘mâncau lucruri jertfite idolilor’. Ce însemna aceasta? Având în vedere cuvintele adresate de Pavel corintenilor, este posibil ca unii să fi abuzat de libertatea lor creştină şi să fi lezat cu bună ştiinţă conştiinţa altora. Sau, mult mai probabil, participau la ceremonii idolatre (1 Corinteni 8:4-13; 10:25-30). Creştinii fideli de astăzi trebuie să dea dovadă de iubire neegoistă, fiind atenţi să nu abuzeze de libertatea lor creştină şi astfel să-i poticnească pe alţii. Desigur, ei trebuie să evite formele moderne de idolatrie, cum ar fi adorarea starurilor TV, de cinema şi din lumea sportului, precum şi tendinţa de a considera banii sau chiar propriul pântece un dumnezeu! — Matei 6:24; Filipeni 1:9, 10; 3:17-19.

Feriţi-vă de secte!

13. Cum îi mustră în continuare Isus pe creştinii din Pergam, şi de ce trebuia mustrată congregaţia?

¹³ Isus îi mustră în continuare pe creştinii din Pergam: „Şi îi mai ai şi pe cei care ţin cu tărie la învăţătura sectei nicolaiţilor“ (Revelaţia 2:15). Mai înainte, Isus îi lăudase pe efeseni pentru că urau faptele acestei secte. Dar creştinii din Pergam sunt sfătuiţi să înlăture sectele din congregaţie. Normele creştine trebuiau respectate cu mai multă stricteţe, ca să fie păstrată unitatea pentru care s-a rugat Isus în Ioan 17:20-23. De asemenea, trebuiau date ‘îndemnuri prin învăţătura sănătoasă şi mustraţi cei care vorbeau împotrivă’. — Tit 1:9.

14. a) Împotriva cui a trebuit să lupte de la început congregaţia creştină, şi cum i-a descris apostolul Pavel? b) Ce cuvinte ale lui Isus trebuie să ia în considerare oricine este tentat să se alăture unui grup care s-a separat de congregaţie?

¹⁴ Congregaţia creştină a trebuit să lupte încă de la început împotriva apostaţilor aroganţi care, prin vorbe dulci şi înşelătoare, ‘au provocat dezbinări şi prilejuri de poticnire’ contrar învăţăturii oferite de Iehova prin mijlocul său de comunicare cu slujitorii săi de pe pământ (Romani 16:17, 18). Apostolul Pavel i-a avertizat pe creştini cu privire la acest pericol în majoritatea scrisorilor sale. * În zilele noastre, când Isus a făcut ca adevărata congregaţie să-şi redobândească puritatea şi unitatea, există încă  pericolul sectelor. Aşadar, oricine este tentat să se alăture unui grup care s-a separat de congregaţie şi care formează o sectă trebuie să ia în considerare următoarele cuvinte ale lui Isus: „De aceea, căieşte-te! Dacă nu, voi veni repede la tine şi voi purta război împotriva lor cu sabia lungă a gurii mele“. — Revelaţia 2:16.

15. Cum apar sectele?

¹⁵ Cum apar sectele? Un membru al congregaţiei care se consideră învăţător ar putea să semene îndoieli, punând la îndoială unele adevăruri biblice (de exemplu, faptul că trăim în zilele din urmă). Apoi, un grup se separă de congregaţie şi urmează această persoană (2 Timotei 3:1; 2 Petru 3:3, 4). Sau poate că cineva care critică felul în care îşi înfăptuieşte Iehova lucrarea refuză, din comoditate, să mai ia parte la răspândirea din casă în casă a mesajului despre Regat, pretinzând că aceasta nu este o cerinţă biblică. Dacă ar participa la acest serviciu, după exemplul lăsat de Isus şi de apostolii săi, astfel de persoane ar învăţa umilinţa. Însă ele preferă să se separe de congregaţie şi să ducă o viaţă liniştită, probabil citind din când în când din Biblie într-un grup restrâns (Matei 10:7, 11-13; Faptele 5:42; 20:20, 21). Aceste persoane născocesc învăţături despre Comemorarea morţii lui Isus, despre porunca biblică referitoare la sânge, despre sărbătorile lumeşti şi despre folosirea tutunului. În plus, ele înjosesc numele lui Iehova şi, nu după mult timp, se întorc pe calea laxistă a Babilonului cel Mare. Mai mult decât atât, unele dintre aceste persoane, manevrate de Satan, se întorc ‘să-i bată pe tovarăşii de sclavie’, foştii lor fraţi. — Matei 24:49; Faptele 15:29; Revelaţia 17:5.

16. a) De ce trebuie să se căiască fără întârziere cei în inima cărora apostaţii au semănat îndoieli? b) Ce se va întâmpla cu cei ce nu vor să se căiască?

¹⁶ Oricine are îndoieli ca urmare a influenţei apostaţilor trebuie să reacţioneze fără întârziere la îndemnul lui Isus de a se căi! Propaganda apostaţilor trebuie respinsă ca o otravă! Spre deosebire de adevărurile atrăgătoare, caste şi drepte cu care îşi nutreşte Isus congregaţia, această propagandă este alimentată de invidie şi de ură (Luca 12:42; Filipeni 1:15, 16; 4:8, 9). Cât despre cei ce refuză să se căiască, Domnul Isus ‘va purta război împotriva lor cu sabia lungă a gurii sale’. El îşi cerne poporul ca să păstreze unitatea pentru care s-a rugat în ultima seară petrecută cu discipolii săi pe pământ (Ioan 17:20-23, 26). Întrucât apostaţii refuză sfaturile şi ajutorul iubitor pe care le dau stelele din mâna dreaptă a lui Isus, el îi va judeca şi îi va pedepsi „cu toată asprimea“, sortindu-i ‘întunericului de afară’. Ei sunt excluşi din congregaţie, ca să nu mai fie ca plămădeala în mijlocul poporului lui Dumnezeu. — Matei 24:48-51; 25:30; 1 Corinteni 5:6, 9, 13; Revelaţia 1:16.

‘Mana ascunsă şi o pietricică albă’

17. Ce răsplată îi aşteaptă pe creştinii unşi care înving, şi din ce luptă trebuiau să iasă învingători creştinii din Pergam?

¹⁷ O mare răsplată îi aşteaptă pe cei ce urmează sfatul lui Isus, oferit prin îndrumarea  spiritului sfânt al lui Iehova. Ascultaţi! „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul: Celui care învinge îi voi da din mana ascunsă şi îi voi da şi o pietricică albă, iar pe pietricică este scris un nume nou, pe care nimeni nu-l cunoaşte, decât cel care-l primeşte“ (Revelaţia 2:17). Creştinii din Pergam, asemenea celor din Smirna, sunt încurajaţi să ‘învingă’. Dacă vor să iasă învingători, cei din Pergam, unde se află tronul lui Satan, trebuie să respingă idolatria, imoralitatea, sectele şi apostazia asemănătoare celei cauzate de Balac, de Balaam şi de secta nicolaiţilor. Dacă vor proceda aşa, aceşti creştini unşi vor fi invitaţi să mănânce din „mana ascunsă“. Ce semnifică aceasta?

18, 19. a) Ce era mana pe care Iehova le-a dat-o israeliţilor? b) Ce mană era ascunsă? c) Ce simbolizează faptul de a mânca din mana ascunsă?

¹⁸ Pe timpul lui Moise, Iehova i-a hrănit pe israeliţi cu mană în timpul călătoriei lor prin deşert. Mana aceea nu era ascunsă, deoarece în fiecare dimineaţă, cu excepţia zilelor de sabat, ea acoperea în mod miraculos pământul ca o brumă măruntă. Datorită acestei îngrijiri divine, israeliţii au rămas în viaţă. Iehova i-a poruncit lui Moise să păstreze ca aducere-aminte o parte din această ‘pâine’ într-un vas de aur pus în arca sacră a legământului „în toate generaţiile“ Israelului. — Exodul 16:14, 15, 23, 26, 33; Evrei 9:3, 4.

¹⁹ Ce simbol potrivit! Această mană era ascunsă în Sfânta Sfintelor din tabernacol, unde, deasupra capacului Arcei, plutea lumina miraculoasă ce simboliza prezenţa lui Iehova (Exodul 26:34). Nimeni nu avea voie să intre în acel loc sacru ca să mănânce din mana ascunsă. Totuşi, Isus a zis despre continuatorii săi unşi care înving că vor mânca din „mana ascunsă“. Asemenea lui Cristos înaintea lor, ei nu intră „într-un loc sfânt făcut de mâini, care este o copie a realităţii, ci chiar în cer“ (Evrei 9:12, 24). La învierea lor, ei se îmbracă în neputrezire şi în nemurire, o măsură minunată luată de Iehova, simbolizată aici de faptul că li se dă „mana ascunsă“, nepieritoare. Cât de privilegiat este acest mic grup de învingători! — 1 Corinteni 15:53-57.

20, 21. a) Ce simbolizează pietricica albă care li se dă creştinilor unşi? b) Întrucât nu există decât 144 000 de pietricele albe, ce speranţă nutresc membrii marii mulţimi?

²⁰ Aceştia primesc şi „o pietricică albă“. La tribunalele romane, pietricelele erau folosite la pronunţarea sentinţei. * O pietricică albă însemna achitarea acuzatului, iar una neagră, condamnarea acestuia, deseori la moarte. Faptul că Isus le dă creştinilor din Pergam „o pietricică albă“ înseamnă că el îi declară nevinovaţi, puri şi curaţi. Dar cuvintele lui Isus pot avea şi o altă semnificaţie. Pe vremea romanilor, pietricelele erau folosite şi ca bilete de intrare la manifestările importante. Astfel, pietricica albă poate fi de mare importanţă pentru creştinii unşi care înving, însemnând primirea lor într-un loc de mare cinste în cer, la căsătoria Mielului. Există numai 144 000 de pietricele de acest fel. — Revelaţia 14:1; 19:7-9.

²¹ Înseamnă aceasta că însoţitorii creştinilor unşi care fac parte din marea mulţime sunt lăsaţi deoparte? Nicidecum! Deşi nu primesc pietricica albă pentru a fi primiţi în cer, ei pot, dacă perseverează, să supravieţuiască marelui necaz şi să ia parte la minunata lucrare de restabilire a Paradisului pe pământ. Lor li se vor alătura cei fideli înviaţi care au murit în perioada precreştină, precum şi cei dintre alte oi care au murit mai recent. În cele din urmă, toţi ceilalţi morţi răscumpăraţi vor fi înviaţi pe un pământ transformat în Paradis. — Psalmul 45:16; Ioan 10:16; Revelaţia 7:9, 14.

22, 23. Ce semnifică numele scris pe pietricica dată creştinilor unşi, şi ce încurajare trebuie să ofere lucrul acesta?

²² Dar care este noul nume scris pe pietricică? Numele serveşte la identificarea persoanei care îl poartă, deosebind-o de ceilalţi. Creştinii  unşi primesc pietricica după ce termină ca învingători alergarea pământească. Este limpede deci că numele de pe pietricică are legătură cu privilegiul de a fi uniţi cu Isus în cer şi cu primirea lor într-un serviciu regal, poziţie extrem de privilegiată de care se bucură numai cei ce moştenesc Regatul ceresc. Aşadar, acesta este o numire într-o funcţie, un nume „pe care nimeni nu-l cunoaşte, decât cel care-l primeşte“. — Compară cu Revelaţia 3:12.

²³ Cât de încurajaţi se simt membrii clasei Ioan să „audă ce le spune congregaţiilor spiritul“ şi să pună în practică cele auzite! Şi cât de încurajaţi se simt însoţitorii lor, membrii marii mulţimi, să li se alăture celor unşi în lucrarea pe care o au de înfăptuit pe pământ, vestirea Regatului lui Iehova!

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 43]

Exponate de la Muzeul Pergamon din Berlin, dovadă a desfrâului ce caracteriza închinarea păgână

[Legenda ilustraţiei de la pagina 45]

În arca legământului era ascunsă mană. Faptul că celor unşi care înving li se dă din mana simbolică ascunsă înseamnă că ei primesc nemurirea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 45]

Pietricica albă este pentru cei primiţi la căsătoria Mielului