Străduiţi-vă să ieşiţi învingători!
Capitolul 8
Străduiţi-vă să ieşiţi învingători!
SMIRNA
1. a) Ce congregaţie primeşte mesajul următor din partea glorificatului Isus? b) Numindu-se „Cel dintâi şi Cel de pe urmă“, ce anume le aminteşte Isus creştinilor din această congregaţie?
DIN Efesul de altădată n-au mai rămas decât ruine. Însă al doilea mesaj al lui Isus este adresat unui oraş care freamătă şi astăzi de viaţă. La aproximativ 56 de kilometri nord de ruinele Efesului, pe teritoriul Turciei de astăzi, se află oraşul Izmir, unde există patru congregaţii zeloase de Martori ai lui Iehova. Pe acest loc se afla în secolul I Smirna. Acum să fim atenţi la cuvintele lui Isus: „Îngerului congregaţiei din Smirna scrie-i: Iată ce spune «Cel dintâi şi Cel de pe urmă», care a fost mort şi a revenit la viaţă“ (Revelaţia 2:8). Adresându-le aceste cuvinte creştinilor din Smirna, Isus le aminteşte că el a fost primul şi ultimul om ce şi-a păstrat în mod perfect integritatea, pe care însuşi Iehova l-a înviat la viaţă nemuritoare ca spirit. Isus însuşi avea să-i învie pe toţi ceilalţi creştini unşi. Prin urmare, el este pe deplin calificat să le dea sfaturi fraţilor săi, a căror speranţă este să primească la fel ca el viaţă nemuritoare în ceruri.
2. De ce se simt toţi creştinii mângâiaţi de cuvintele Celui care „a fost mort şi a revenit la viaţă“?
2 Isus a lăsat un model suferind de dragul dreptăţii şi a primit recompensa care i se cuvenea. Fidelitatea sa până la moarte şi învierea de care s-a bucurat apoi constituie baza speranţei tuturor creştinilor (Faptele 17:31). Faptul că Isus „a fost mort şi a revenit la viaţă“ dovedeşte că nimic din ce ar trebui să îndurăm pentru adevăr nu este în zadar. Învierea lui Isus le aduce multă mângâiere creştinilor, mai ales când suferă din cauza credinţei lor. Te afli într-o asemenea situaţie? Atunci cuvintele pe care le adresează Isus în continuare congregaţiei din Smirna te vor încuraja şi pe tine.
3. a) Cum i-a încurajat Isus pe creştinii din Smirna? b) Deşi creştinii din Smirna erau săraci, de ce a zis Isus că erau „bogaţi“?
3 „Cunosc necazul şi sărăcia ta — deşi eşti bogat — şi blasfemia celor care spun că sunt iudei şi totuşi nu sunt, ci sunt o sinagogă a lui Satan“ (Revelaţia 2:9). Isus nu-i critică deloc pe fraţii săi din Smirna, ci îi laudă cu căldură. Aceştia au suferit mult din cauza credinţei lor. Din punct de vedere material ei sunt săraci, probabil pentru că şi-au păstrat fidelitatea (Evrei 10:34). Însă ei sunt preocupaţi în primul rând de lucrurile spirituale, adunându-şi comori în cer, aşa cum spusese Isus (Matei 6:19, 20). De aceea, Păstorul Principal îi consideră „bogaţi“. — Compară cu Iacov 2:5.
4. Cine li s-a opus creştinilor din Smirna, şi cum îi considera Isus pe aceşti împotrivitori?
4 Isus remarcă îndeosebi că aceşti creştini au avut de înfruntat multă opoziţie din partea iudeilor. La început, mulţi adepţi ai iudaismului s-au opus cu înverşunare creştinismului (Faptele 13:44, 45; 14:19). Trecuseră doar câteva decenii de la căderea Ierusalimului, iar iudeii din Smirna manifestau acelaşi spirit satanic. Nu-i de mirare că Isus îi considera „o sinagogă a lui Satan“! *
5. Ce încercări îi aşteptau pe creştinii din Smirna?
5 Creştinii din Smirna, care întâmpinau atâta ură, sunt îmbărbătaţi de Isus astfel: „Nu te teme de lucrurile pe care le vei suferi. Iată că Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare pe deplin şi ca să aveţi un necaz de zece zile. Dovedeşte-te fidel până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii!“ (Revelaţia 2:10). Aici Isus foloseşte de trei ori forma de plural a pronumelui grecesc arătând astfel că se adresează întregii congregaţii. Isus nu le promite creştinilor din Smirna că încercările lor se vor sfârşi. Unii dintre ei vor fi în continuare persecutaţi şi aruncaţi în închisoare. Ei vor avea un necaz de „zece zile“. Numărul zece simbolizează ceva complet sau întreg cu privire la lucrurile de pe pământ. Chiar şi cei integri şi bogaţi spiritualiceşte vor fi pe deplin încercaţi cât timp au corpuri de carne.
6. a) De ce nu trebuia să le fie teamă creştinilor din Smirna? b) Cum şi-a încheiat Isus mesajul adresat congregaţiei din Smirna?
6 Cu toate acestea, creştinii din Smirna nu trebuiau să se teamă sau să facă vreun compromis. Dacă rămâneau fideli până la sfârşit, recompensa lor era „coroana vieţii“, în cazul lor, viaţa nemuritoare în ceruri (1 Corinteni 9:25; 2 Timotei 4:6-8). Apostolul Pavel a considerat că acest premiu preţios merită orice sacrificiu, chiar şi cel al vieţii sale pământeşti (Filipeni 3:8). Desigur, cei fideli din Smirna gândeau la fel. Isus îşi încheie mesajul astfel: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul: Cel care învinge nu va fi nicidecum vătămat de moartea a doua“ (Revelaţia 2:11). Învingătorilor le este rezervată viaţa cerească nemuritoare, asupra căreia moartea nu are nicio putere. — 1 Corinteni 15:53, 54.
„Un necaz de zece zile“
7, 8. Asemenea congregaţiei din Smirna, cum a fost ‘pusă la încercare pe deplin’ congregaţia creştină în 1918?
7 Asemenea creştinilor din Smirna, clasa Ioan de astăzi şi cei ce o însoţesc au fost şi încă sunt „puşi la încercare pe deplin“. Fidelitatea lor în încercări dovedeşte că sunt poporul lui Dumnezeu (Marcu 13:9, 10). La scurt timp după ce a început ziua Domnului, cuvintele adresate de Isus creştinilor din Smirna i-au adus multă mângâiere micului grup internaţional de slujitori ai lui Iehova (Revelaţia 1:10). Din 1879, ei au scos la iveală din Cuvântul lui Dumnezeu nestemate spirituale pe care le-au împărtăşit cu generozitate altora. Dar, în timpul Primului Război Mondial, ei au întâmpinat ură şi opoziţie înverşunată pentru că nu s-au lăsat cuprinşi de febra războiului şi au demascat fără teamă erorile creştinătăţii. Persecuţia, în spatele căreia s-au aflat conducătorii creştinătăţii, a atins punctul maxim în 1918, asemănându-se cu atacurile comunităţii evreieşti din Smirna îndreptate împotriva creştinilor din acel oraş.
8 Valul de persecuţii care s-a abătut asupra Martorilor din Statele Unite ale Americii a atins punctul maxim în 22 iunie 1918, când Joseph Rutherford, noul preşedinte al Societăţii Watch Tower, şi şapte colaboratori ai săi au fost arestaţi, majoritatea lor fiind condamnaţi la 20 de ani de închisoare. După nouă luni au fost eliberaţi pe cauţiune. La 14 mai 1919, curtea de apel a anulat condamnările nedrepte, cu acea ocazie constatându-se că pe parcursul procesului se făcuseră 130 de erori judiciare. Judecătorul romano-catolic Manton, cavaler al ordinului Sf. Grigore cel Mare, care refuzase în 1918 să-i elibereze pe cauţiune pe aceşti creştini, a fost condamnat mai târziu, în 1939, la doi ani de închisoare şi a primit o amendă de 10 000 de dolari în baza a şase capete de acuzare pentru că pretinsese şi luase mită.
9. Cum au fost trataţi de Hitler Martorii lui Iehova din Germania nazistă, şi cum a reacţionat clerul?
9 În Germania nazistă, Hitler a interzis complet lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova. De-a lungul anilor, mii de Martori au fost aruncaţi fără milă în lagăre de concentrare şi în închisori, unde mulţi dintre ei au murit, iar aproape 200 de tineri care au refuzat să lupte în armata lui Hitler au fost executaţi. Clerul catolic a susţinut aceste decizii, după cum reiese din cuvintele unui preot catolic, publicate în ziarul Der Deutsche Weg din 29 mai 1938. Între altele, el a spus: „Actualmente, într-o singură ţară din lume cei ce îşi spun . . . Studenţi în Biblie [Martori ai lui Iehova] sunt interzişi. Această ţară este Germania! . . . Când Adolf Hitler a venit la putere, iar Episcopatul Catolic German a formulat aceeaşi cerere, Hitler a spus: «Aceşti aşa-zişi Cercetători Zeloşi ai Bibliei [Martori ai lui Iehova] tulbură liniştea publică. . . . Sunt nişte şarlatani; nu tolerez ca judecătorul ăsta american, Rutherford, să-i murdărească într-un asemenea mod pe credincioşii germani; îi desfiinţez [pe Martorii lui Iehova] din Germania»“. La care preotul a spus: „Bravo!“
10. a) De la începutul zilei Domnului, ce persecuţii au îndurat Martorii lui Iehova? b) Care a fost deseori rezultatul bătăliilor juridice ale creştinilor pentru libertate religioasă?
10 De când a început ziua Domnului, Şarpele şi sămânţa lui n-au încetat să lupte împotriva creştinilor unşi şi a însoţitorilor acestora. Mulţi dintre ei au fost aruncaţi în închisori şi persecutaţi cu cruzime (Revelaţia 12:17). Duşmanii lor au continuat să ‘pregătească nelegiuirea la adăpostul legii’, dar poporul lui Iehova a fost hotărât ‘să asculte mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’ (Psalmul 94:20, Cornilescu, 1921; Faptele 5:29). În 1954, în revista Turnul de veghe se spunea: „În ultimii 40 de ani, peste 70 de ţări i-au interzis la un moment dat pe Martorii lui Iehova şi i-au persecutat“. Acolo unde au putut să-şi apere libertatea religioasă înaintea tribunalelor, aceşti creştini au obţinut victorii răsunătoare în mai multe ţări. Numai la Curtea Supremă a Statelor Unite, Martorii lui Iehova au câştigat 50 de procese.
11. Ce profeţie a lui Isus cu privire la semnul prezenţei sale se împlineşte cu privire la Martorii lui Iehova pe parcursul zilei Domnului?
11 Nicio altă grupare n-a respectat cu atâta stricteţe porunca lui Isus de a-i da Cezarului ce este al Cezarului (Luca 20:25; Romani 13:1, 7). Şi totuşi, membrii niciunei alte grupări n-au fost întemniţaţi de atâtea guverne şi în atâtea ţări, ceea ce vedem că se întâmplă şi astăzi în unele locuri din America Centrală şi Latină, din Europa, din Africa şi din Asia. Din marea profeţie a lui Isus cu privire la semnul prezenţei sale fac parte cuvintele: „Atunci vă vor da necazului, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui meu“ (Matei 24:3, 9). Pe parcursul zilei Domnului, aceste cuvinte s-au împlinit în mod cert cu privire la creştinii Martori ai lui Iehova.
12. Cum i-a întărit clasa Ioan pe membrii poporului lui Dumnezeu în vederea persecuţiei?
12 Pentru a întări poporul lui Iehova în vederea necazurilor, clasa Ioan i-a amintit încontinuu cuvintele lui Isus adresate creştinilor din Smirna. De exemplu, când a început persecuţia nazistă, în ediţiile Turnului de veghe din 1933 şi 1934 s-au publicat articole precum „Nu vă temeţi de ei“, în care se analiza Matei 10:26-33, „Cuptorul de foc“, ce avea la bază textul din Daniel 3:17, 18 şi „Gura leilor“, în care textul de bază era Daniel 6:22. În anii ’80 ai secolului trecut, când această carte a fost publicată prima dată, iar Martorii lui Iehova au suferit persecuţii nemiloase în peste 40 de ţări, revista Turnul de veghe i-a întărit pe slujitorii lui Dumnezeu publicând articole precum „Fericiţi în ciuda persecuţiilor“ şi „Creştinii suportă persecuţia“. *
13. Asemenea creştinilor din Smirna, de ce Martorii lui Iehova nu se tem de persecuţii?
13 Într-adevăr, Martorii lui Iehova suportă persecuţii fizice şi alte încercări zece zile simbolice. Asemenea creştinilor din Smirna, lor nu le este frică. În mod asemănător, niciunul dintre noi nu trebuie să tremure de frică văzând cum problemele de pe pământ se accentuează. Suntem pregătiţi să suferim şi chiar să acceptăm cu bucurie ‘jefuirea bunurilor noastre’ (Evrei 10:32-34). Studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicându-l în viaţă, vom fi echipaţi să rămânem fermi în credinţă. Fiţi siguri că Iehova poate să ne păzească şi chiar ne va păzi dacă rămânem integri. ‘Aruncaţi toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi.’ — 1 Petru 5:6-11.
[Note de subsol]
^ par. 4 După aproape 60 de ani de la moartea lui Ioan, Policarp, un creştin de 86 de ani, a fost ars pe rug în Smirna pentru că refuzase să-şi renege credinţa în Isus. În Martirium Policarpi (Martiriul lui Policarp), lucrare despre care se crede că a fost scrisă în această perioadă, se spune că „iudeii, potrivit obiceiului lor, au participat cu mult zel“ la strângerea lemnelor pentru rug, deşi execuţia a avut loc într-un „mare sabat“.
^ par. 12 Vezi numerele Turnului de veghe din 1 noiembrie 1933 (engl.), 1 şi 15 octombrie, 1 şi 15 decembrie 1934 (engl.) şi 1 septembrie 1985.
[Întrebări de studiu]
[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 39]
De mulţi ani, istoricii aduc dovezi în sprijinul integrităţii martorilor germani ai lui Iehova în timpul regimului nazist. În cartea Mothers in the Fatherland, apărută în 1986, Claudia Koonz, istoric, scrie: „Majoritatea covârşitoare a germanilor care nu erau nazişti au găsit diferite mijloace pentru a supravieţui sub un regim pe care îl dispreţuiau. . . . La polul opus, ca număr şi convingeri, se aflau cei 20 000 de Martori ai lui Iehova, care, fără excepţie, au refuzat categoric să se supună în vreun fel regimului nazist. . . . Credinţa a susţinut cel mai omogen grup de rezistenţă. De la început, Martorii lui Iehova n-au colaborat în niciun fel cu instituţiile statului nazist. Chiar şi după ce Gestapoul le-a distrus sediul din Germania în 1933, iar în 1935 a scos secta în afara legii, ei au refuzat chiar şi să rostească «Heil Hitler». Aproximativ jumătate dintre Martorii lui Iehova, majoritatea bărbaţi, au fost trimişi în lagăre de concentrare; o mie au fost executaţi, iar o altă mie au murit între 1933 şi 1945. . . . Catolicii şi protestanţii au fost îndemnaţi de preoţii lor să colaboreze cu Hitler. Cei ce n-au acceptat au făcut lucrul aceasta împotriva ordinelor Bisericii şi ale Statului“.
