Încercat, însă loial lui Iehova!
Capitolul trei
Încercat, însă loial lui Iehova!
1, 2. Ce evenimente importante au servit drept preludiu al relatării lui Daniel?
ÎN CARTEA profetică a lui Daniel, cortina se ridică în momentul unor importante schimbări pe scena internaţională. Asiria tocmai suferise pierderea capitalei ei, Ninive. Egiptul fusese constrâns să ocupe o poziţie nesemnificativă la sud de ţinutul lui Iuda. Babilonul, în schimb, cunoştea o ascensiune rapidă, ca mare putere mondială, în lupta pentru dominarea lumii.
2 În 625 î.e.n., faraonul egiptean Nechao a făcut un ultim efort de a stăvili expansiunea Babilonului spre sud. Pentru realizarea acestui obiectiv, el şi-a condus armata la Carchemiş, oraş situat pe malurile cursului superior al fluviului Eufrat. Lupta de la Carchemiş, după cum a fost numită, a fost un eveniment istoric decisiv. Armata babiloniană, condusă de prinţul moştenitor Nebucadneţar, a dat lovitura de graţie armatei faraonului Nechao (Ieremia 46:2). Mânat de exaltarea produsă de victoria pe care o repurtase, Nebucadneţar a năvălit în Siria şi în Palestina şi, de fapt, a pus capăt dominaţiei egiptene în această regiune. Singurul lucru care l-a determinat să-şi întrerupă campania, şi aceasta pentru puţin timp, a fost moartea tatălui său, Nabopolassar.
3. Care a fost rezultatul primei campanii conduse de Nebucadneţar împotriva Ierusalimului?
3 În anul următor, Nebucadneţar, întronat acum ca rege al Babilonului, îşi îndreaptă din nou atenţia asupra campaniilor militare din Siria şi Palestina. În această perioadă a mers pentru prima oară la Ierusalim. Biblia relatează: „În zilele lui, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ioiachim i-a fost supus trei ani; apoi s-a întors şi s-a răsculat împotriva lui“. — 2 Împăraţi 24:1.
NEBUCADNEŢAR ÎN IERUSALIM
4. Cum trebuie înţeleasă expresia „în al treilea an al domniei lui Ioiachim“ consemnată în Daniel 1:1?
4 Expresia „trei ani“ prezintă un interes deosebit pentru noi, având în vedere următoarele cuvinte de deschidere ale cărţii lui Daniel: „În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat“ (Daniel 1:1). În cel de-al treilea an de guvernare suverană al lui Ioiachim, care a domnit din 628 până în 618 î.e.n., Nebucadneţar încă nu ajunsese „împăratul Babilonului“, ci era prinţul moştenitor al acestuia. În 620 î.e.n., Nebucadneţar l-a constrâns pe Ioiachim să-i plătească tribut. Însă după aproape trei ani, Ioiachim s-a răzvrătit. Astfel, în 618 î.e.n., adică în timpul celui de-al treilea an de domnie al lui Ioiachim ca vasal al Babilonului, regele Nebucadneţar a venit la Ierusalim pentru a doua oară, pentru a-l pedepsi pe rebelul Ioiachim.
5. Care a fost rezultatul celei de-a doua campanii conduse de Nebucadneţar împotriva Ierusalimului?
5 Urmarea acestui asediu a fost că „Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu“ (Daniel 1:2). Probabil că Ioiachim a murit ori asasinat, ori într-o revoltă din timpul primelor etape ale asediului (Ieremia 22:18, 19). În 618 î.e.n., a fost succedat la tron de fiul lui în vârstă de optsprezece ani, Ioiachin. Însă domnia lui Ioiachin a durat numai trei luni şi zece zile, după care, în 617 î.e.n, acesta s-a predat. — Compară cu 2 Împăraţi 24:10–15.
6. Ce a făcut Nebucadneţar cu ustensilele sacre ale templului din Ierusalim?
6 Nebucadneţar a luat ca pradă ustensilele sacre ale templului din Ierusalim şi „le-a dus în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său“ Marduk, sau, în ebraică, Merodac (Daniel 1:2; Ieremia 50:2). S-a descoperit o inscripţie babiloniană care conţine următoarea declaraţie a lui Nebucadneţar despre templul lui Marduk: „Am depozitat aici argint şi aur şi pietre preţioase . . . şi am amplasat aici vistieria regatului meu“. Vom reveni la aceste ustensile sacre când se va vorbi despre zilele regelui Belşaţar. — Daniel 5:1–4.
ELITA TINERILOR DIN IERUSALIM
7, 8. Ce putem deduce din Daniel 1:3, 4 şi 6 cu privire la mediul din care proveneau Daniel şi cei trei însoţitori ai lui?
7 În Babilon nu au fost aduse numai comorile templului lui Iehova, întrucât în relatare se spune: „Şi împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi, să-i aducă vreo câţiva dintre fiii lui Israel de neam împărătesc şi dintre nobili, tineri fără vreun defect, frumoşi la înfăţişare şi instruiţi în toată înţelepciunea, având cunoştinţe şi înţelegere în ştiinţă, şi care să fie capabili să stea în palatul împăratului“. — Daniel 1:3, 4.
8 Ce tineri au fost aleşi? În relatare se spune: „Printre ei erau, dintre fiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria“ (Daniel 1:6). Acest detaliu face puţină lumină în ceea ce priveşte mediul, altfel necunoscut, din care proveneau Daniel şi însoţitorii lui. Observăm, de pildă, că ei erau „fiii lui Iuda“, adică aparţineau tribului regal. Fie că făceau parte din linia regală, fie că nu, este rezonabil să considerăm că aceştia proveneau, cel puţin, din familii influente care deţineau o poziţie importantă. Pe lângă o minte sănătoasă şi un corp sănătos, ei aveau perspicacitate, înţelepciune, cunoştinţă şi discernământ — şi toate acestea la o vârstă suficient de fragedă pentru a fi consideraţi „copii“, ei fiind, probabil, la începutul adolescenţei. Daniel şi însoţitorii lui trebuie să fi fost remarcabili, elita, în mijlocul tinerilor din Ierusalim.
9. De ce este aproape sigur faptul că Daniel şi ceilalţi trei însoţitori ai lui aveau părinţi temători de Dumnezeu?
9 În relatare nu se spune cine erau părinţii acestor tineri. Cu toate acestea, este aproape sigur faptul că ei au fost oameni temători de Dumnezeu care şi-au luat în serios responsabilităţile ce le reveneau în calitate de părinţi. Dacă ne gândim la degradarea morală şi spirituală care domnea la vremea aceea în Ierusalim, în special în rândul fiilor regelui şi al fiilor nobililor, este limpede că excelentele calităţi pe care le aveau Daniel şi cei trei însoţitori ai lui nu au fost rodul întâmplării. Fără îndoială, trebuie să fi fost dureros pentru părinţi să vadă cum fiii lor sunt luaţi şi duşi într-o ţară îndepărtată. Cât de mândri ar fi fost ei dacă ar fi putut afla urmarea acestui fapt! Cât de important este ca părinţii să-şi crească copiii în „disciplina şi în învăţătura Domnului“! — Efeseni 6:4.
O LUPTĂ INTERIOARĂ
10. Ce li s-a predat tinerilor evrei, şi care era scopul acestei instruiri?
10 Imediat după aceea, în mintea tânără a acestor exilaţi a început să se dea o luptă. Urmărind ca adolescenţii evrei să fie presaţi în tiparul sistemului babilonian, Nebucadneţar a decretat ca funcţionarii săi „să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor“ (Daniel 1:4). Aceasta nu era o instruire obişnuită. The International Standard Bible Encyclopedia arată că această instruire „cuprindea studiul limbilor sumeriană, akkadiană, arameică . . . şi a altor limbi, precum şi studierea multor lucrări scrise în aceste limbi“. Dintre aceste „multe lucrări“ făceau parte istoria, matematica, astronomia şi altele. Însă „textele religioase asociate, atât cele care se refereau la semne prevestitoare, cât şi cele care se refereau la astrologie . . ., deţineau un loc important“.
11. Ce demersuri s-au făcut pentru a garanta faptul că tinerii evrei se vor integra în viaţa de la curtea Babilonului?
11 Astfel, pentru ca aceşti tineri evrei să adopte în totalitate obiceiurile şi cultura promovate la curtea Babilonului, „împăratul le-a rânduit pentru fiecare zi o parte din alimentele alese de la masa lui şi din vinul pe care îl bea el, ca să-i hrănească timp de trei ani, după care urmau să stea înaintea împăratului“ (Daniel 1:5). Mai mult decât atât, „căpetenia famenilor le-a dat nume; lui Daniel i-a dat numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego“ (Daniel 1:7). În timpurile biblice se obişnuia să i se dea unei persoane un nume nou pentru a marca un eveniment semnificativ din viaţa ei. De exemplu, Iehova a schimbat numele lui Avram şi pe cel al soţiei lui, Sarai, în Avraam şi Sara (Geneza 17:5, 15, 16). Faptul că o persoană poate să-i schimbe alteia numele este o dovadă clară a autorităţii sau a poziţiei superioare pe care o deţine aceasta. Când Iosif a devenit administratorul hranei în Egipt, faraonul i-a dat numele Ţafnat-Paneah. — Geneza 41:44, 45; compară cu 2 Împăraţi 23:34; 24:17.
12, 13. De ce se poate spune că schimbarea numelor tinerilor evrei a reprezentat un efort de a le distruge credinţa?
12 În cazul lui Daniel şi al celor trei prieteni evrei ai lui, schimbarea numelor era semnificativă. Numele date de părinţii lor erau în armonie cu închinarea la Iehova. „Daniel“ înseamnă „Judecătorul meu este Dumnezeu“. Semnificaţia numelui Hanania este „Iehova a arătat favoare“. „Mişael“ înseamnă, probabil, „Cine este ca Dumnezeu?“, iar „Azaria“ înseamnă „Iehova a ajutat“. Fără îndoială, speranţa vie a părinţilor lor era că aceşti fii vor creşte sub îndrumarea lui Iehova Dumnezeu, devenind slujitori credincioşi şi loiali ai săi.
13 Însă noile nume care le-au fost date celor patru evrei aveau o strânsă legătură cu cele ale unor dumnezei falşi, acest lucru sugerând că Dumnezeul cel adevărat fusese umilit de aceste zeităţi. Câtă viclenie în efortul de a distruge credinţa acestor tineri!
14. Ce semnificaţie au noile nume date lui Daniel şi celor trei însoţitori ai lui?
14 Numele lui Daniel a fost schimbat în Beltşaţar, care înseamnă „Ocroteşte viaţa regelui“. În mod evident, acest nume era o formă prescurtată a unei invocaţii a lui Bel, sau Marduk, divinitatea principală a Babilonului. Fie că Nebucadneţar a contribuit la alegerea acestui nume pentru Daniel, fie că nu, cert este că el a afirmat cu mândrie că acest nume fusese dat „după numele dumnezeului [lui]“ (Daniel 4:8). Lui Hanania i s-a pus numele Şadrac, care, după cum consideră unele surse autorizate, este un nume compus care înseamnă „Porunca lui Aku“. Este interesant faptul că Aku era numele unui dumnezeu sumerian. Lui Mişael i s-a pus numele Meşac (probabil Mishaaku), însemnând „Cine este ceea ce este Aku?“, acest nume fiind după cât se pare o denaturare abilă a sensului pe care îl are numele „Cine este ca Dumnezeu?“. Numele babilonian al lui Azaria era Abed-Nego, care înseamnă probabil „Slujitor al lui Nego“, iar „Nego“ este o variantă a lui „Nebo“ — un zeu după al cărui nume au fost numiţi, de asemenea, mulţi dintre conducătorii babilonieni.
HOTĂRÂŢI SĂ-I RĂMÂNĂ LOIALI LUI IEHOVA
15, 16. Ce pericole îi păşteau acum pe Daniel şi însoţitorii lui, şi cum au reacţionat ei?
15 Numele babiloniene, programul de reeducare şi regimul alimentar special, toate la un loc au constituit o tentativă nu numai de a-i determina pe Daniel şi pe cei trei tineri evrei să se integreze în modul de viaţă babilonian, ci şi de a-i îndepărta de Dumnezeul lor, Iehova, de instruirea lor religioasă şi de mediul din care proveneau. Ce aveau să facă aceşti tineri în faţa tuturor acestor presiuni şi tentaţii?
16 În relatarea inspirată se spune: „Daniel s-a hotărât în inima lui să nu se întineze cu alimentele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul“ (Daniel 1:8a). Deşi numai numele lui Daniel a fost amintit, din cele ce au urmat reiese faptul că cei trei însoţitori ai lui i-au susţinut hotărârea. Cuvintele „s-a hotărât în inima lui“ arată că instruirea pe care a primit-o Daniel acasă, de la părinţii lui şi de la alţii, i-a sensibilizat inima. Fără îndoială că o instruire asemănătoare a stat la baza hotărârii pe care au luat-o şi ceilalţi trei evrei. Acest lucru ilustrează cu prisosinţă valoarea faptului de a ne instrui copiii, chiar şi atunci când ei par să fie prea mici pentru a înţelege. — Proverbele 22:6; 2 Timotei 3:14, 15.
17. De ce s-au opus Daniel şi însoţitorii lui numai în privinţa alimentelor trimise în fiecare zi de rege şi nu şi în privinţa celorlalte dispoziţii?
17 De ce s-au opus tinerii evrei numai în privinţa alimentelor alese şi a vinului şi nu şi în privinţa celorlalte dispoziţii? Raţionamentul lui Daniel arată cu claritate motivul: „Să nu se întineze“. Faptul de a „învăţa scrierea şi limba caldeenilor“ şi de a purta un nume babilonian, oricât de inacceptabil ar fi fost, nu murdărea neapărat pe cineva. Să ne gândim la exemplul lui Moise, care trăise cu aproape 1 000 de ani mai înainte. Deşi a fost „instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“, el i-a rămas loial lui Iehova. Educaţia pe care i-au dat-o părinţii lui a constituit o bază solidă în acest sens. Ca urmare, „prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon şi a ales mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului“. — Faptele 7:22; Evrei 11:24, 25.
18. În ce privinţe i-ar fi întinat pe tinerii evrei alimentele trimise de rege?
18 În ce privinţă i-ar fi întinat pe tineri alimentele trimise de regele babilonian? În primul rând, printre aceste alimente alese se puteau afla şi unele alimente interzise de Legea mozaică. De exemplu, babilonienii se hrăneau cu carnea animalelor necurate a cărei consumare le era interzisă israeliţilor aflaţi sub Lege (Leviticul 11:1–31; 20:24–26; Deuteronomul 14:3–20). În al doilea rând, babilonienii nu aveau obiceiul ca, înainte de a consuma carnea animalelor înjunghiate, să scurgă sângele acestora. Consumarea cărnii din care nu se scursese sângele constituia o violare a legii date de Iehova cu privire la sânge (Geneza 9:1, 3, 4; Leviticul 17:10–12; Deuteronomul 12:23–25). În al treilea rând, închinătorii la dumnezei falşi obişnuiau să-şi ofere alimentele idolilor înainte de a le consuma la o masă de comuniune. Slujitorii lui Iehova nu participau la asemenea activităţi! (Compară cu 1 Corinteni 10:20–22.) În sfârşit, excesul zilnic de alimente şi băuturi alcoolice nu este sănătos la nici o vârstă şi cu atât mai puţin la tinereţe.
19. Cum ar fi putut tinerii evrei să-şi justifice acţiunile, însă ce anume i-a ajutat să ajungă la o concluzie corectă?
19 Una este să ştii ce să faci, dar este cu totul altceva să ai curajul să faci lucrul respectiv când asupra ta se exercită presiuni sau când eşti expus la tentaţii. Daniel şi cei trei prieteni ai lui s-ar fi putut gândi că fiind departe de părinţii şi de prietenii lor, aceştia nu ar fi avut cum să ştie ce fac ei. Ei ar fi putut să-şi justifice acţiunile spunând că regele dăduse ordin în această privinţă şi că nu se întrevedea nici o alternativă. În plus, nu există nici o îndoială că alţi tineri au acceptat fără ezitare aceste dispoziţii şi au considerat faptul de a se supune lor mai degrabă un privilegiu decât o încercare grea. Dar acest raţionament greşit ar fi putut să-i facă să cadă cu uşurinţă în capcana păcatului comis pe ascuns, capcană în care cad mulţi tineri. Tinerii evrei ştiau că „ochii DOMNULUI sunt în orice loc“ şi că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Proverbele 15:3; Eclesiastul 12:14). Ar fi bine ca fiecare dintre noi să tragă învăţăminte din atitudinea acestor tineri fideli.
CURAJUL ŞI PERSEVERENŢA AU FOST RECOMPENSATOARE
20, 21. Ce acţiune a întreprins Daniel, şi cu ce rezultat?
20 Odată ce a luat în inima lui hotărârea de a se împotrivi influenţelor corupătoare, Daniel a început să acţioneze în armonie cu hotărârea luată. „El l-a rugat insistent pe funcţionarul principal al curţii să-i permită să nu se murdărească“ (Daniel 1:8b, NW). „L-a rugat insistent“ — aceasta este o expresie care ne reţine atenţia. De cele mai multe ori, dacă dorim cu ardoare să ne împotrivim tentaţiilor sau să depăşim anumite slăbiciuni, trebuie să depunem eforturi cu perseverenţă. — Galateni 6:9.
21 În cazul lui Daniel, perseverenţa a dat rezultat. „Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi îndurare înaintea căpeteniei famenilor“ (Daniel 1:9). Deznodământul a fost favorabil pentru Daniel şi însoţitorii lui nu pentru că erau atrăgători şi inteligenţi, ci mai degrabă datorită binecuvântării primite de la Iehova. Fără îndoială că Daniel şi-a amintit proverbul ebraic care spune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Faptul de a urma acest sfat s-a dovedit a fi într-adevăr recompensator.
22. Ce obiecţie întemeiată a ridicat funcţionarul curţii?
22 La început, funcţionarul principal al curţii a obiectat: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care v-a rânduit mâncarea şi băutura, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului“ (Daniel 1:10). Acestea erau obiecţii şi temeri întemeiate. Nebucadneţar nu era un rege care să tolereze nesupunerea, iar funcţionarul curţii a înţeles că şi-ar pune „capul“ în joc dacă nu ar urma instrucţiunile date de rege. Ce avea să facă Daniel?
23. Cum a dovedit Daniel perspicacitate şi înţelepciune prin atitudinea adoptată?
23 Acesta a fost momentul în care au intrat în joc perspicacitatea şi înţelepciunea. Probabil că tânărul Daniel şi-a amintit următorul proverb: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia“ (Proverbele 15:1). În loc să insiste cu încăpăţânare să-i fie acceptată cererea şi, eventual, să-i provoace pe alţii să-l martirizeze, Daniel a lăsat lucrurile aşa cum erau. La momentul potrivit, el l-a abordat pe „îngrijitorul“ care era, probabil, mai dispus să le lase puţină libertate de acţiune, întrucât nu era direct răspunzător înaintea regelui. — Daniel 1:11.
SE PROPUNE O PROBĂ DE ZECE ZILE
24. Ce probă a propus Daniel?
24 Daniel i-a propus îngrijitorului să facă o probă, spunând: „Încearcă pe slujitorii tăi, te rog, zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi de băut apă; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele alese ale împăratului şi să faci cu slujitorii tăi după cele ce vei vedea“. — Daniel 1:12, 13.
25. Ce se presupune că erau „zarzavaturile“ care le-au fost servite la masă lui Daniel şi celor trei prieteni ai lui?
25 Zece zile cu „zarzavaturi şi apă“! Aveau feţele lor să devină „mai triste“ în comparaţie cu ale celorlalţi? Termenul „zarzavaturi“ este traducerea unui cuvânt ebraic al cărui sens de bază este „seminţe“. Anumite traduceri ale Bibliei redau acest cuvânt prin „leguminoase“, termen care se referă la „seminţele comestibile ale unor plante leguminoase (cum sunt mazărea, fasolea sau lintea)“. Unii erudiţi consideră că contextul lasă să se înţeleagă că era vorba despre un regim alimentar care nu consta numai în seminţe comestibile. Într-o lucrare de referinţă se face următoarea afirmaţie: „Daniel şi însoţitorii lui au solicitat mai degrabă regimul alimentar simplu, cu zarzavaturi, regim pe care îl urma cea mai mare parte a populaţiei, în locul hranei consistente, cu multă carne, de la masa regală“. Prin urmare, termenul zarzavaturi se putea referi la mâncăruri hrănitoare gătite din fasole, castraveţi, usturoi, praz, linte, pepeni şi ceapă, precum şi la pâine făcută din diferite cereale. Cu siguranţă, nimeni nu ar putea considera că acesta este un regim de înfometare. Probabil că îngrijitorul a înţeles cum stăteau lucrurile. „El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile“ (Daniel 1:14). Care au fost rezultatele acestei probe?
26. Ce s-a întâmplat după proba de zece zile, şi de ce s-au petrecut astfel lucrurile?
26 „După cele zece zile, ei arătau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din alimentele alese ale împăratului“ (Daniel 1:15). Acest lucru nu trebuie privit ca o dovadă a faptului că un regim vegetarian este superior unuia consistent, cu multă carne. Zece zile reprezintă un timp prea scurt pentru a se vedea efectele concrete ale unui regim, însă nu este un timp prea scurt pentru ca Iehova să-şi ducă la îndeplinire scopul. „Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“, spune Cuvântul său (Proverbele 10:22). Cei patru tineri evrei au avut credinţă şi şi-au pus încrederea în Iehova, iar Iehova nu i-a abandonat. Secole mai târziu, Isus Cristos a rezistat fără hrană timp de 40 de zile. Cu privire la aceasta, el a citat următoarele cuvinte din Deuteronomul 8:3: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice [exprimare care, NW] iese din gura DOMNULUI“. Experienţa trăită de Daniel şi de prietenii lui este un exemplu tipic în acest sens.
PERSPICACITATE ŞI ÎNŢELEPCIUNE ÎN LOC DE ALIMENTE ALESE ŞI DE VIN
27, 28. În ce privinţe a fost regimul alimentar pe care l-au urmat Daniel şi cei trei prieteni ai lui o pregătire în vederea unor lucruri mai importante care îi aşteptau?
27 Cele zece zile nu au reprezentat decât o probă, însă rezultatul a fost foarte convingător. „Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi“ (Daniel 1:16). Nu este greu de imaginat ce au gândit ceilalţi tineri care participau la programul de instruire despre Daniel şi însoţitorii lui. Trebuie să li se fi părut stupid să refuzi un ospăţ demn de un rege ca să mănânci legume în fiecare zi. Însă nu după mult timp urmau să vină încercări grele, iar acestea aveau să pretindă toată vigilenţa şi seriozitatea de care puteau da dovadă tinerii evrei. Mai presus de toate, ceea ce avea să-i ajute să supravieţuiască încercării credinţei lor era credinţa în Iehova şi încrederea în el. — Compară cu Iosua 1:7.
28 Dovada faptului că Iehova a fost alături de aceşti tineri reiese cu claritate din cuvintele ce urmează: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri cunoştinţă şi pricepere în tot felul de scrieri şi în înţelepciune; şi Daniel avea pricepere în toate viziunile şi în toate visele“ (Daniel 1:17). Pentru a face faţă timpurilor critice care urmau să vină, ei nu aveau nevoie numai de forţă fizică şi de sănătate. „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea [discernământul, NW] te va păzi, ca să te scape de calea cea rea“ (Proverbele 2:10–12). Iehova le-a acordat aceste calităţi celor patru tineri fideli, pentru a-i echipa în vederea încercărilor care îi aşteptau.
29. De ce a putut Daniel să „priceapă toate viziunile şi toate visele“?
29 S-a afirmat că Daniel „avea pricepere în toate viziunile şi în toate visele“. Acest lucru nu trebuie înţeles în sensul că el ar fi devenit un mediu. Este interesant faptul că, deşi Daniel este privit ca unul dintre marii profeţi evrei, el nu a fost niciodată inspirat să facă declaraţii cum ar fi: „aşa vorbeşte Stăpânul, DOMNUL“ sau „aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor“ (Isaia 28:16; Ieremia 6:9). Totuşi, numai sub îndrumarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu a reuşit Daniel să înţeleagă şi să interpreteze viziunile şi visele care revelau scopul lui Iehova.
LA SFÂRŞIT, ÎNCERCAREA DECISIVĂ
30, 31. Cum s-a dovedit folositoare atitudinea adoptată de Daniel şi de însoţitorii lui?
30 Cei trei ani de reeducare şi pregătire au luat sfârşit. Acum urma încercarea decisivă: o discuţie personală cu regele. „La timpul rânduit de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar“ (Daniel 1:18). Sosise timpul ca aceşti patru tineri să arate ce ştiu. În cazul lor, avea să se dovedească respectarea legilor lui Iehova mai folositoare decât cedarea în faţa modului de viaţă babilonian?
31 „Împăratul a stat de vorbă cu ei; dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au stat înaintea împăratului“ (Daniel 1:19). Cât de justificată a fost atitudinea adoptată de ei pe parcursul ultimilor trei ani! Faptul că au urmat un regim alimentar dictat de credinţa şi de conştiinţa lor nu fusese deloc o nebunie din partea lor. Fiind fideli într-un lucru ce părea a fi de mică importanţă, Daniel şi prietenii lui au fost binecuvântaţi cu lucruri mai importante. Privilegiul de „a sta înaintea împăratului“ era obiectivul tuturor tinerilor care au participat la programul de instruire. Biblia nu ne spune dacă cei patru tineri evrei au fost singurii aleşi. În orice caz, atitudinea lor marcată de fidelitate le-a adus într-adevăr o „mare răsplată“. — Psalmul 19:11.
32. De ce se poate spune că Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria s-au bucurat de un privilegiu mai mare decât acela de a fi membri ai curţii regelui?
32 „Dacă vezi un om harnic în lucrul lui, acela va sta înaintea împăraţilor“, se spune în Scripturi (Proverbele 22:29). Astfel, Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria au fost aleşi de Nebucadneţar să stea înaintea regelui, cu alte cuvinte, să fie membri ai curţii regale. În toate acestea putem vedea cum mâna lui Iehova a dirijat cu dibăcie lucrurile, astfel încât, prin intermediul acestor tineri — în special prin intermediul lui Daniel —, să poată fi dezvăluite unele aspecte importante ale scopului lui Dumnezeu. Deşi faptul de a fi ales membru al curţii regale a lui Nebucadneţar reprezenta o onoare, faptul de a fi folosit într-un mod atât de minunat de către Regele Universului, Iehova, reprezenta o onoare cu mult mai mare.
33, 34. a) De ce a fost regele impresionat de tinerii evrei? b) Ce învăţăminte putem trage din experienţa trăită de cei patru evrei?
33 La scurt timp după aceea, Nebucadneţar a aflat că înţelepciunea şi perspicacitatea acordate de Iehova celor patru tineri evrei erau net superioare celor ale tuturor consilierilor şi înţelepţilor de la curtea lui. „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai buni decât toţi scribii [preoţii magi, NW] şi astrologii care erau în toată împărăţia lui“ (Daniel 1:20). Şi cum să nu fie aşa? „Preoţii magi“ şi „astrologii“ se bizuiau pe învăţăturile superstiţioase şi lumeşti ale Babilonului, în timp ce Daniel şi prietenii lui îşi puseseră încrederea în înţelepciunea de sus. Aceasta înseamnă că, pur şi simplu, nu putea exista comparaţie sau concurenţă!
34 Realitatea este că de-a lungul timpului lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În secolul I e.n., când filozofia greacă şi dreptul roman erau la modă, apostolul Pavel a fost inspirat să scrie: „Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: «El prinde pe cei înţelepţi în vicleniile lor». Şi iarăşi: «DOMNUL cunoaşte gândurile celor înţelepţi, ştie că sunt deşarte». Nimeni să nu se laude, deci, cu oameni“ (1 Corinteni 3:19–21). Astăzi trebuie să ţinem cu fermitate la ceea ce ne-a învăţat Iehova şi să nu ne lăsăm uşor influenţaţi de farmecul şi strălucirea lumii. — 1 Ioan 2:15–17.
FIDEL PÂNĂ LA CAPĂT
35. Ce ni se spune despre cei trei însoţitori ai lui Daniel?
35 Credinţa puternică dovedită de Hanania, Mişael şi Azaria este ilustrată în mod impresionant în Daniel, capitolul 3, în episodul despre imaginea de aur înălţată de Nebucadneţar în câmpia Dura şi despre încercarea cu cuptorul aprins. Este incontestabil faptul că aceşti evrei temători de Dumnezeu i-au rămas fideli lui Iehova până la moarte. Ştim acest lucru, deoarece apostolul Pavel s-a referit, fără îndoială, la ei când a scris despre cei care „prin credinţă . . . au stins puterea focului“ (Evrei 11:33, 34). Ei sunt exemple remarcabile pentru slujitorii lui Iehova atât tineri, cât şi vârstnici.
36. În ce a constat remarcabila carieră a lui Daniel?
36 În ceea ce-l priveşte pe Daniel, în ultimul verset al capitolului 1 se spune: „Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cirus“. Istoria relevă faptul că Cirus a înfrânt Babilonul într-o singură noapte, în 539 î.e.n. Conform dovezilor, datorită reputaţiei şi calităţilor sale, Daniel a slujit în continuare la curtea lui Cirus. De fapt, în Daniel 10:1 ni se spune că „în anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei“, Iehova i-a revelat lui Daniel un lucru remarcabil. Dacă în 617 î.e.n., când a fost adus în Babilon, Daniel era adolescent, el trebuie să fi fost în vârstă de aproape 100 de ani când a primit această ultimă viziune. Ce carieră lungă şi plină de binecuvântări în serviciul adus cu fidelitate lui Iehova!
37. Ce învăţăminte putem trage în urma studierii primului capitol al cărţii Daniel?
37 Primul capitol al cărţii lui Daniel nu ne spune doar o poveste despre patru tineri fideli care trec cu succes încercări ale credinţei. Acesta ne arată că Iehova poate să folosească pe oricine doreşte pentru a-şi aduce la îndeplinire scopul. Relatarea dovedeşte că, dacă Iehova permite, un lucru care ar putea părea o nenorocire poate servi unui scop util. În plus, ea ne spune că fidelitatea manifestată în lucrurile mici aduce o mare răsplată.
CE AŢI ÎNŢELES?
• Ce se poate spune despre mediul din care proveneau Daniel şi cei trei tineri prieteni ai săi?
• Cum a fost pusă la încercare în Babilon educaţia excelentă pe care au primit-o cei patru tineri evrei?
• Cum i-a răsplătit Iehova pe cei patru evrei pentru că au adoptat o poziţie curajoasă?
• Ce învăţăminte pot trage slujitorii lui Iehova din prezent din exemplul lui Daniel şi al celor trei însoţitori ai lui?
[Întrebări de studiu]
[Ilustraţie pe toată pagina 30]
