Capitolul zece

Cine se poate ridica împotriva Prinţului prinţilor?

1, 2. De ce prezintă importanţă pentru noi viziunea primită de Daniel în al treilea an al domniei lui Belşaţar?

AU TRECUT cincizeci şi şapte de ani de la distrugerea templului lui Iehova din Ierusalim. Belşaţar şi tatăl lui, Nabonid, guvernează împreună Imperiul Babilonian, cea de-a treia putere mondială menţionată în profeţia biblică. * Daniel, profetul lui Dumnezeu, este exilat în Babilon. Iar în „anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar“, Iehova îi revelează lui Daniel prin intermediul unei viziuni câteva detalii privitoare la restabilirea închinării pure. — Daniel 8:1.

² Viziunea profetică primită de Daniel a avut un efect puternic asupra lui şi prezintă un mare interes pentru noi, care trăim în „timpul sfârşitului“. Îngerul Gabriel îi spune lui Daniel: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la sfârşitul mâniei; căci sfârşitul va fi la un timp hotărât“ (Daniel 8:16, 17, 19, 27). Aşadar, să analizăm cu viu interes ceea ce a văzut Daniel şi semnificaţia pe care o au în prezent pentru noi aceste lucruri.

UN BERBEC CU DOUĂ COARNE

3, 4. Ce animal a văzut Daniel că stătea lângă râu, şi ce simbolizează acesta?

³ „Am privit în viziune“, scrie Daniel, „şi s-a întâmplat, când am văzut, că eram în capitala Suza (Susa), care este în ţinutul  Elam; şi, în timpul viziunii mele, mă aflam lângă râul Ulai“ (Daniel 8:2). Nu se precizează dacă Daniel s-a aflat în realitate la Suza — capitala Elamului, situată la aproximativ 350 de kilometri est de Babilon — sau dacă, datorită viziunii, a avut doar impresia că a fost acolo.

⁴ În continuare, Daniel spune: „Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată, lângă râu stătea un berbec care avea două coarne“ (Daniel 8:3a). Identitatea berbecului nu rămâne un mister pentru Daniel. Mai târziu, îngerul Gabriel îi spune: „Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne: sunt împăraţii Mediei şi Persiei“ (Daniel 8:20). Mezii au venit din platoul muntos care se întindea la est de Asiria, iar perşii au dus, iniţial, o viaţă nomadă în regiunea din nordul Golfului Persic. Însă, pe măsură ce Imperiul Medo-Persan se extindea, locuitorii lui au cultivat un deosebit gust pentru lux.

5. Cum a ajuns să fie mai înalt cornul care „a crescut cel din urmă“?

⁵ Daniel relatează următoarele: „Coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă“ (Daniel 8:3b). Cornul mai înalt, care a crescut mai târziu, îi reprezintă pe perşi, în timp ce celălalt corn îi reprezintă pe mezi. La început, mezii au constituit puterea dominantă, însă în 550 î.e.n., Cirus, conducătorul Persiei, l-a învins cu uşurinţă pe regele Mediei, Astyages. Cirus a combinat  obiceiurile şi legile celor două popoare, a unit regatele lor şi le-a extins aria cuceririlor. Începând de atunci, imperiul format a devenit o dublă putere mondială.

BERBECUL ÎŞI DĂ MARE IMPORTANŢĂ

6, 7. În ce sens „nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă“ berbecului?

⁶ Continuând descrierea berbecului, Daniel spune: „Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; şi el făcea ce voia şi a ajuns puternic“. — Daniel 8:4.

⁷ În viziunea precedentă primită de Daniel, Babilonul fusese prezentat sub forma unei fiare ieşite din mare, care semăna cu un leu şi avea aripi de vultur (Daniel 7:4, 17). Acea fiară simbolică s-a dovedit incapabilă să rămână în picioare în faţa „berbecului“ din această nouă viziune. Cirus cel Mare a cucerit Babilonul în 539 î.e.n. Timp de aproape 50 de ani după acest eveniment, „nici o fiară“, sau guvern politic, nu a fost capabilă să se ridice împotriva Imperiului Medo-Persan — cea de-a patra putere mondială din profeţia biblică.

8, 9. a) Cum „împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi“ „berbecul“? b) Ce spune cartea Estera cu privire la succesorul regelui persan Darius I?

⁸ Venind de la „răsărit“, sau din est, Puterea Mondială Medo-Persană a făcut ce i-a plăcut, întrucât „împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi“ (Isaia 46:11). Regele Cambise II, care l-a succedat pe Cirus cel Mare, a cucerit Egiptul. Succesorul lui a fost regele persan Darius I, care a înaintat spre vest, traversând strâmtoarea Bosfor în 513 î.e.n., şi a invadat teritoriul european al Traciei, a cărei capitală era la Bizanţ (în prezent, Istanbul). În anul 508 î.e.n., el a ocupat Tracia, iar în 496 î.e.n. a cucerit Macedonia. Astfel, în timpul lui Darius, „berbecul“ medo-persan luase în stăpânire teritorii pe cele trei direcţii principale: spre nord, în Babilonia şi Asiria, spre vest, în Asia Mică şi spre sud, în Egipt.

 ⁹ Confirmând faptul că Imperiul Medo-Persan avea dimensiuni extraordinare, Biblia spune că succesorul lui Darius, Xerxes I, era „acel Ahaşveroş care domnea din India până în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi“ (Estera 1:1). Însă acest imperiu de mari proporţii urma să cedeze locul altuia, iar, în acest sens, viziunea lui Daniel dezvăluie câteva detalii uimitoare care ar trebui să ne întărească credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu.

ŢAPUL ÎL DOBOARĂ PE BERBEC

10. În viziunea lui Daniel, ce animal l-a doborât pe „berbec“?

¹⁰ Imaginaţi-vă uimirea lui Daniel când vede cele ce urmează. Relatarea spune: „Pe când mă uitam cu atenţie, iată, a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit spre berbecul care avea cele două coarne, pe care-l văzusem stând înaintea râului, şi s-a repezit asupra lui cu toată furia puterii lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit [l-a doborât, NW] pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui“ (Daniel 8:5–7). Ce înseamnă toate acestea?

11. a) Cum a explicat îngerul Gabriel cine este „ţapul păros“ şi cine este „cornul cel mare“ al acestuia? b) Pe cine a prefigurat cornul cel mare?

¹¹ Nici Daniel nu a fost şi nici noi nu suntem în situaţia de a trebui să ghicim semnificaţia acestei viziuni, deoarece îngerul Gabriel îi spune lui Daniel următoarele: „Ţapul păros . . . este împărăţia [regele, NW] Greciei şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat“ (Daniel 8:21). În 336 î.e.n. a fost încoronat ultimul rege al Imperiului Persan, Darius III (Codoman). În acelaşi an, Alexandru a devenit regele Macedoniei. Istoria arată că Alexandru cel Mare s-a dovedit a fi cel dintâi „rege al Greciei“ care fusese prezis. Pornind „de la apus“, sau din vest, în anul 334 î.e.n., Alexandru a înaintat repede. Ca şi  cum nu ‘atingea faţa pământului’, el a cucerit teritorii şi l-a doborât pe „berbec“. Astfel, punând capăt dominaţiei medo-persane, care durase aproape două secole, Grecia a devenit cea de-a cincea putere mondială cu semnificaţie biblică. Ce remarcabilă împlinire a profeţiei divine!

12. Cum a fost „frânt“ „cornul cel mare“ al ţapului simbolic, şi ce au reprezentat cele patru coarne care au crescut în locul lui?

¹² Însă puterea lui Alexandru avea să fie de scurtă durată. Iată ce dezvăluie viziunea în continuare: „Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar, când a fost [devenit, NW] puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor“ (Daniel 8:8). Explicând profeţia, Gabriel spune: „Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din poporul acesta, dar nu cu puterea lui“ (Daniel 8:22). Conform celor prezise, când a ajuns la apogeul carierei sale bogate în victorii, Alexandru a fost „frânt“, adică a murit, la numai 32 de ani. Marele lui imperiu a fost în cele din urmă împărţit între patru dintre generalii săi.

UN CORN MIC MISTERIOS

13. Ce a crescut dintr-unul din cele patru coarne, şi cum a acţionat acesta?

¹³ Următoarea parte a viziunii se referă la o perioadă de peste 2 200 de ani, împlinirea ei ajungând până în timpurile moderne.  Daniel scrie: „Dintr-unul din ele [cele patru coarne] a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea frumoasă. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Un timp de necaz a fost rânduit jertfei necurmate, din cauza nelegiuirii; şi cornul a aruncat adevărul la pământ, a făcut lucruri mari şi a prosperat“. — Daniel 8:9–12.

14. Ce a spus îngerul Gabriel despre activităţile simbolicului corn mic, şi ce i se va întâmpla acelui corn?

¹⁴ Înainte de a ajunge să înţelegem semnificaţia cuvintelor care tocmai au fost citate, trebuie să-i acordăm atenţie îngerului lui Dumnezeu. După ce îndreaptă atenţia asupra preluării puterii de către cele patru regate care provin din imperiul lui Alexandru, îngerul Gabriel spune: „La sfârşitul stăpânirii lor, când răzvrătiţii vor fi umplut măsura, se va ridica un împărat cu faţa arogantă şi cunoscător al enigmelor. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va prospera, va acţiona, va distruge pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Prin inteligenţa lui va face să prospere înşelăciunea în mâna lui; se va înălţa [îşi va da importanţă, NW] în inima lui; şi prin prosperitatea lui va strica pe mulţi; şi se va ridica împotriva Domnului domnilor [Prinţului prinţilor, NW], dar va fi zdrobit, fără mână de om“. — Daniel 8:23–25.

15. Ce i-a spus îngerul lui Daniel să facă în ceea ce priveşte viziunea?

¹⁵ „Tu, pecetluieşte [păstrează secretă, NW] viziunea,“ îi spune lui Daniel îngerul, „căci este pentru multe zile“ (Daniel 8:26, vezi nota de subsol). Împlinirea acestei părţi a viziunii urma să aibă loc numai după „multe zile“, iar Daniel trebuia să ‘păstreze secretă viziunea’. Probabil că semnificaţia ei a rămas un mister pentru Daniel. Acum însă, acele „multe zile“  trebuie, cu siguranţă, să fi trecut. De aceea, ne întrebăm: Ce dezvăluie istoria omenirii cu privire la împlinirea acestei viziuni profetice?

CORNUL CEL MIC DEVINE TARE

16. a) Din care corn simbolic a crescut cornul cel mic? b) Cum a devenit Roma cea de-a şasea putere mondială anunţată de profeţia biblică, dar de ce nu a fost ea simbolicul corn mic?

¹⁶ Potrivit cu ceea ce spune istoria, cornul cel mic a fost o ramificaţie a unuia dintre cele patru coarne, şi anume a celui situat mai departe, spre vest. Acesta a fost regatul elenistic condus de generalul Cassandru, regat ce cuprindea Macedonia şi Grecia. Ulterior, acest regat a fost asimilat de regatul condus de generalul Lisimah, regele Traciei şi al Asiei Mici. În secolul al II-lea înaintea erei noastre, aceste sectoare vestice ale imperiului elenistic au fost cucerite de Roma. Iar în anul 30 î.e.n., Roma a luat în stăpânire toate regatele elenistice, devenind cea de-a şasea putere mondială din profeţia biblică. Însă nu Imperiul Roman a fost cornul cel mic din viziunea lui Daniel, întrucât acest imperiu nu a continuat să existe până la „timpul fixat al sfârşitului“. — Daniel 8:19, NW.

17. a) Ce legătură a avut Britannia cu Imperiul Roman? b) Ce asociere există între Imperiul Britanic, Grecia şi regatul elenistic al Macedoniei?

¹⁷ Aşadar, pe cine anume identifică istoria ca fiind acest „împărat cu faţa arogantă“? În realitate Britannia a fost o ramificaţie nord-vestică a Imperiului Roman. Pe teritoriul cunoscut în prezent sub numele de Anglia au existat provincii romane până la începutul secolului al V-lea al erei noastre. În decursul timpului, Imperiul Roman a decăzut, însă influenţa civilizaţiei greco-romane s-a făcut simţită în continuare în Anglia şi în alte părţi ale Europei care fuseseră sub dominaţie romană. Scriitorul şi poetul mexican Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel, a consemnat următoarele: „Când Imperiul Roman a căzut, cea care i-a luat locul a fost Biserica“. El a adăugat: „Părinţii Bisericii, precum şi erudiţii de mai târziu au  introdus filozofia greacă în doctrina creştină“. Iar filozoful şi matematicianul Bertrand Russell, care a trăit în secolul nostru, a făcut următoarea remarcă: „Civilizaţia occidentală, apărută din izvoare greceşti, se bazează pe o tradiţie filozofico-ştiinţifică ale cărei origini se află în Miletul [un oraş grecesc din Asia Mică] de acum două mii cinci sute de ani“. Aşadar, s-ar putea spune că Imperiul Britanic şi-a avut rădăcinile, în ceea ce priveşte cultura, în Grecia şi în regatul elenistic al Macedoniei.

18. Cine este cornul cel mic care a devenit „un împărat cu faţa arogantă“ în „timpul sfârşitului“? Explicaţi.

¹⁸ Până în 1763, Imperiul Britanic îşi învinsese deja puternicele rivale, Spania şi Franţa. Începând de atunci, această putere s-a dovedit a fi stăpâna mărilor şi cea de-a şaptea putere mondială a profeţiei biblice. Chiar şi după ce, în 1776, cele 13 colonii americane s-au separat de Marea Britanie pentru a pune bazele Statelor Unite ale Americii, Imperiul Britanic s-a extins, cuprinzând un sfert din suprafaţa planetei şi un sfert din populaţia ei. Cea de-a şaptea putere mondială a dobândit o putere chiar mai mare când Statele Unite ale Americii au început să colaboreze cu Marea Britanie, pentru a alcătui dubla putere mondială anglo-americană. Din punct de vedere economic şi militar, această putere a devenit  într-adevăr „un împărat cu faţa arogantă“. Aşadar, cornul cel mic, care a devenit o putere politică plină de cruzime în „timpul sfârşitului“, este Puterea Mondială Anglo-Americană.

19. Ce este „ţara cea frumoasă“ menţionată în viziune?

¹⁹ Daniel a văzut cum cornul cel mic „s-a mărit nespus de mult“ spre „ţara cea frumoasă“ (Daniel 8:9). Ţara Promisă, pe care Iehova a dat-o poporului său ales, a fost atât de frumoasă, încât a fost numită „podoaba tuturor ţărilor“, cu alte cuvinte a întregului pământ (Ezechiel 20:6, 15, Biblia Regele Carol II). Este adevărat, Marea Britanie a ocupat Ierusalimul la 9 decembrie 1917, iar în anul 1920, Liga Naţiunilor i-a încredinţat Marii Britanii prin mandat teritoriul Palestinei, această decizie rămânând valabilă până la 14 mai 1948. Însă viziunea este profetică şi conţine multe simboluri. „Ţara cea frumoasă“ menţionată în viziune simbolizează, nu Ierusalimul, ci situaţia poporului, pe care Dumnezeu îl consideră sfânt, în timpul celei de-a şaptea puteri mondiale. Să vedem cum încearcă Puterea Mondială Anglo-Americană să-i ameninţe pe cei sfinţi.

„LOCUL SANCTUARULUI SĂU“ SURPAT

20. Cine sunt „oştirea cerurilor“ şi ‘stelele’ pe care cornul cel mic încearcă să le doboare?

²⁰ Cornul cel mic „s-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele“. Potrivit explicaţiei îngerului, „oştirea cerurilor“ şi ‘stelele’ pe care cornul cel mic încearcă să le doboare sunt cei ce alcătuiesc „poporul sfinţilor“ (Daniel 8:10, 24). Aceşti „sfinţi“ sunt creştinii unşi cu spirit. Deoarece intră într-o relaţie cu Dumnezeu prin intermediul noului legământ validat de sângele vărsat al lui Isus Cristos, ei sunt sfinţiţi, curăţaţi şi puşi de o parte pentru a-i sluji în exclusivitate lui Dumnezeu (Evrei 10:10; 13:20). Întrucât i-a desemnat ca moştenitori împreună cu Fiul său în moştenirea cerească, Iehova îi consideră sfinţi (Efeseni  1:3, 11, 18–20). Aşadar, în viziunea lui Daniel, expresia „oştirea cerurilor“ se referă la rămăşiţa de pe pământ a celor 144 000 de „sfinţi“, care vor domni în cer împreună cu Mielul. — Apocalipsa 14:1–5.

21. Cine ocupă „locul sfânt“ pe care cea de-a şaptea putere mondială încearcă să-l pustiască?

²¹ În prezent, membrii rămăşiţei celor 144 000 sunt reprezentanţii pământeşti ai „Ierusalimului ceresc“ — Regatul lui Dumnezeu, asemănat cu o cetate — şi ai templului acestuia (Evrei 12:22, 28; 13:14). În acest sens, ei ocupă un ‘loc sfânt’ (NW) pe care a şaptea putere mondială încearcă să-l calce în picioare şi să-l pustiască (Daniel 8:13). Referindu-se la acest loc sfânt ca fiind şi „locul stabilit al sanctuarului [lui Iehova]“ (NW), Daniel spune: „Jertfa necurmată a fost luată de la el [de la Iehova], iar locul stabilit al sanctuarului său a fost aruncat jos. Şi o armată a fost predată treptat, împreună cu jertfa necurmată, datorită păcatului; şi el a continuat să arunce adevărul la pământ şi a acţionat şi a avut succes“ (Daniel 8:11, 12, NW). Cum s-au împlinit aceste lucruri?

22. Cum a comis a şaptea putere mondială un ‘păcat’ major în timpul celui de-al doilea război mondial?

²² Ce li s-a întâmplat Martorilor lui Iehova în timpul celui de-al doilea război mondial? Ei au suferit aspre persecuţii! Acestea au început în ţările naziste şi fasciste. Dar, în scurtă vreme, ‘adevărul a fost aruncat la pământ’ pe tot cuprinsul  vastului imperiu al ‘cornului celui mic care devenise tare’. „Armata“ de proclamatori ai Regatului şi lucrarea de predicare a „veştii bune“ efectuată de aceasta au fost scoase în afara legii în aproape toate ţările care au făcut parte din Imperiul Britanic (Marcu 13:10). Când au decretat mobilizarea, aceste ţări au refuzat să le acorde Martorilor lui Iehova scutire în ce priveşte serviciul militar, dovedind lipsă de respect pentru numirea teocratică a acestora ca miniştri ai lui Dumnezeu. Slujitorii fideli ai lui Iehova din Statele Unite au suportat din partea gloatelor acte de violenţă şi diferite umiliri. De fapt, cea de-a şaptea putere mondială a încercat să îndepărteze jertfa de laudă — „rodul buzelor“ — pe care membrii poporului i-o ofereau lui Iehova cu regularitate, ca „jertfă necurmată“ a închinării lor (Evrei 13:15). Acea putere mondială a comis astfel ‘păcatul’ de a invada domeniul de drept al Dumnezeului cel Preaînalt — „locul stabilit al sanctuarului său“.

23. a) Cum s-a ridicat Puterea Mondială Anglo-Americană „împotriva Prinţului prinţilor“ în timpul celui de-al doilea război mondial? b) Cine este „Prinţul prinţilor“?

²³ Persecutându-i pe „sfinţi“ în timpul celui de-al doilea război mondial, cornul cel mic şi-a dat o mare importanţă „până la căpetenia [Prinţul, NW] oştirii“. Sau, aşa cum afirmă îngerul Gabriel, el s-a ridicat „împotriva Prinţului prinţilor“ (Daniel 8:11, 25, NW). Titlul de ‘Prinţ al prinţilor’ se aplică în exclusivitate la Iehova Dumnezeu. Cuvântul ebraic sar, tradus prin „prinţ“, este înrudit cu un verb care înseamnă „a-şi exercita stăpânirea“. În afara faptului că se referă la fiul unui rege sau la un membru al familiei regale, acest cuvânt se poate folosi şi în cazul unui conducător, sau al unui şef. Cartea Daniel menţionează şi alţi prinţi îngereşti — cum ar fi Mihail. Dumnezeu este Conducătorul, sau Prinţul tuturor acestor prinţi (Daniel 10:13, 21; compară cu Psalmul 83:18). Ne-am putea imagina pe cineva care să se ridice împotriva lui Iehova, Prinţul prinţilor?

 „LOCUL SFÂNT“ ADUS LA O STARE CORECTĂ

24. Ce asigurare ne dă Daniel 8:14?

²⁴ Nimeni nu se poate ridica împotriva Prinţului prinţilor — nici chiar un rege „cu faţa arogantă“, aşa cum este Puterea Mondială Anglo-Americană! Tentativele acestui rege de a pustii sanctuarul lui Dumnezeu eşuează. După o perioadă de „două mii trei sute de seri şi dimineţi“, spune mesagerul îngeresc, „locul sfânt va fi, cu siguranţă, adus la o stare corectă“ (NW), sau „va trebui să iasă victorios“. — Daniel 8:13, 14; The New English Bible.

25. Cât durează perioada profetică de 2 300 de zile, şi cu ce eveniment trebuie ea asociată?

²⁵ Cele 2 300 de zile constituie o perioadă profetică. Prin urmare, este vorba şi despre un an profetic de 360 de zile (Apocalipsa 11:2, 3; 12:6, 14). În consecinţă, cele 2 300 de zile ar corespunde cu 6 ani, 4 luni şi 20 de zile. Când a existat această perioadă? Începând din anii ’30 ai secolului nostru, poporul lui Dumnezeu a fost supus la persecuţii din ce în ce mai mari în diferite ţări. Iar în timpul celui de-al doilea război mondial, Martorii lui Iehova au fost persecutaţi cu cruzime în ţările dublei puteri mondiale anglo-americane. De ce? Pentru că puneau accent pe faptul de a „asculta mai mult de Dumnezeu [în calitate de conducător, NW] decât de oameni“ (Faptele 5:29). De aceea, cele 2 300 de zile trebuie puse în legătură cu acel război. * Însă ce se poate spune despre începutul şi sfârşitul acestei perioade profetice?

26. a) Care a fost data cea mai recentă de la care ar trebui să înceapă numărarea celor 2 300 de zile? b) Când s-a sfârşit perioada celor 2 300 de zile?

²⁶ Pentru ca „locul sfânt“ să fie „adus“, sau restabilit, la starea pe care ar trebui să o aibă, cele 2 300 de zile trebuie să fi început de la ultima dată când „locul sfânt“ a fost într-o „stare  corectă“ din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Cea mai recentă dată a fost 1 iunie 1938, când în Turnul de veghere s-a publicat prima parte a articolului „Organizare“. Partea a doua a apărut în ediţia din 15 iunie 1938. Numărând 2 300 de zile (6 ani, 4 luni şi 20 de zile după calendarul evreiesc) de la 1 sau de la 15 iunie 1938, ajungem la 8 sau la 22 octombrie 1944. În prima zi a unui congres special ţinut la Pittsburgh, Pennsylvania, S.U.A., între 30 septembrie şi 1 octombrie 1944, preşedintele Watch Tower Society a prezentat un discurs cu tema: „Armonizare cu teocraţia în prezent“. La întrunirea anuală a Societăţii care a avut loc la 2 octombrie 1944, statutul Societăţii a fost amendat pentru a-l armoniza cu principiile teocratice în cea mai mare măsură permisă de lege. La scurt timp după publicarea cerinţelor biblice clarificate, în congregaţiile Martorilor lui Iehova s-a introdus într-un mod mai deplin organizarea teocratică.

27. Care a fost dovada faptului că oferirea ‘jertfei necurmate‘ a fost limitată pe parcursul anilor de persecuţii ai celui de-al doilea război mondial?

²⁷ Pe parcursul celor 2 300 de zile, în timpul celui de-al doilea război mondial, care a început în 1939, oferirea ‘jertfei necurmate’ la sanctuarul lui Dumnezeu a fost limitată în mod drastic de persecuţii. În 1938, Societatea Watch Tower avea 39 de filiale care supravegheau lucrarea mondială a Martorilor, însă în 1943 existau numai 21 de filiale. Creşterile în ceea ce priveşte numărul de proclamatori ai Regatului au fost, de asemenea, mici în acea perioadă.

28, 29. a) Ce eveniment a avut loc în organizaţia lui Iehova spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial? b) Ce se poate spune despre tentativele răutăcioase ale duşmanului de a pustii şi distruge „locul sfânt“?

²⁸ Aşa cum am menţionat, pe parcursul ultimelor luni ale celui de-al doilea război mondial, Martorii lui Iehova şi-au reafirmat hotărârea de a preamări guvernarea lui Dumnezeu, slujindu-I ca organizaţie teocratică. Acesta a fost scopul pentru care, în 1944, a avut loc o reorganizare a activităţii şi a conducerii lor. De fapt, Turnul de veghere din 15 octombrie 1944 conţinea un articol intitulat „Organizaţi pentru lucrarea finală“. Atât  acest articol, cât şi altele publicate în aceeaşi perioadă care au pus accent pe serviciul creştin au indicat faptul că cele 2 300 de zile se sfârşiseră şi că „locul sfânt“ era din nou într-o „stare corectă“.

²⁹ Tentativele răutăcioase ale duşmanului de a pustii şi distruge „locul sfânt“ au eşuat. Într-adevăr, „sfinţii“ rămaşi pe pământ împreună cu însoţitorii lor, care alcătuiesc ‘marea mulţime’, au ieşit victorioşi (Apocalipsa 7:9). Iar sanctuarul, aflat într-o stare teocratică corectă, continuă să-i aducă un serviciu sacru lui Iehova.

30. Ce se va întâmpla în curând cu ‘împăratul cu faţa arogantă’?

³⁰ Puterea Mondială Anglo-Americană îşi păstrează încă poziţia. „Dar va fi zdrobit[ă], fără mână de om“, a spus îngerul Gabriel (Daniel 8:25). În curând, această a şaptea putere mondială din profeţia biblică — acest „împărat cu faţa arogantă“ — va fi zdrobită la Armaghedon, nu de mâini omeneşti, ci de o putere supraomenească (Daniel 2:44; Apocalipsa 16:14, 16). Cât de emoţionant este să ştim că suveranitatea lui Iehova Dumnezeu, Prinţul prinţilor, va fi atunci justificată!

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Ce prefigurează

„berbecul“ cu „două coarne“,

„ţapul păros“ cu un „corn mare“,

cele patru coarne care cresc în locul ‘cornului celui mare’,

cornul cel mic care a ieşit dintr-unul din cele patru coarne?

• În timpul celui de-al doilea război mondial, cum a încercat Puterea Mondială Anglo-Americană să pustiască „locul sfânt“? A reuşit ea să facă acest lucru?

[Întrebări de studiu]

[Harta/Fotografia de la pagina 166]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Imperiul Medo-Persan

MACEDONIA

EGIPT

Memphis

ETIOPIA

Ierusalim

Babilon

Ecbatana

Suza

Persepolis

INDIA

[Harta/Ilustraţia de la pagina 169]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Imperiul Grec

MACEDONIA

EGIPT

Babilon

Fluviul Indus

[Harta de la pagina 172]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Imperiul Roman

BRITANNIA

ITALIA

Roma

Ierusalim

EGIPT

 [Ilustraţie pe toată pagina 164]

 [Legenda fotografiilor de la pagina 174]

Câteva personalităţi marcante ale Puterii Mondiale Anglo-Americane:

1. George Washington, primul preşedinte al S.U.A. (1789–1797)

2. Regina Victoria a Marii Britanii (1837–1901)

3. Woodrow Wilson, preşedinte al S.U.A. (1913–1921)

4. David Lloyd George, prim-ministru al Marii Britanii (1916–1922)

5. Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii (1940–1945, 1951–1955)

6. Franklin D. Roosevelt, preşedinte al S.U.A. (1933–1945)