Capitolul opt

Salvat din gura leilor!

1, 2. a) Cum şi-a organizat Darius Medul vastul imperiu? b) Descrieţi îndatoririle satrapilor şi arătaţi de ce fel de autoritate se bucurau ei.

BABILONUL căzuse! În doar câteva ore el şi-a pierdut măreţia de care s-a bucurat de veacuri ca putere mondială. Începea o nouă epocă, aceea a mezilor şi perşilor. În calitate de succesor la tronul lui Belşaţar, Darius Medul s-a confruntat cu dificila sarcină de a-şi organiza vastul imperiu.

² Una dintre primele acţiuni pe care le-a întreprins Darius a fost aceea de a numi 120 de satrapi. Se crede că cei ce slujeau în această poziţie erau aleşi uneori dintre rudele regelui. În orice caz, fiecare satrap guverna un district mai mare sau o subdiviziune mai mică a imperiului (Daniel 6:1). Îndatoririle lui includeau strângerea birurilor şi remiterea tributului către curtea regală. Deşi era supus unei inspecţii periodice de către un reprezentant delegat al regelui, satrapul se bucura de o autoritate considerabilă. Titlul pe care îl purta însemna „ocrotitor al Regatului“. În provincia pe care o guverna, satrapul era privit ca un rege vasal, având o putere aproape absolută.

3, 4. De ce l-a favorizat Darius pe Daniel, şi în ce funcţie l-a numit regele pe acesta?

³ Ce rol urma să aibă Daniel  în această nouă administraţie? Avea Darius Medul să-l scoată la pensie pe acest profet evreu în vârstă de peste 90 de ani? Nicidecum! Fără îndoială, Darius şi-a dat seama că Daniel  prezisese cu exactitate căderea Babilonului şi că această prezicere pretindea un discernământ supraomenesc. În plus, Daniel  avea o experienţă de zeci de ani în a trata cu diferitele comunităţi de exilaţi aflate în Babilon. Darius s-a concentrat asupra păstrării unor  relaţii paşnice cu supuşii nou-cuceriţi. Prin urmare, el dorea, cu siguranţă, să aibă în preajmă un consilier înzestrat cu înţelepciunea şi experienţa pe care le avea Daniel. Ce poziţie urma să ocupe acesta?

⁴ Ar fi fost destul de surprinzător dacă Darius l-ar fi numit pe exilatul evreu Daniel  în funcţia de satrap. Dar imaginaţi-vă agitaţia care s-a stârnit când Darius şi-a anunţat decizia de a-l face pe Daniel  unul dintre cei trei înalţi funcţionari care aveau să supravegheze activitatea satrapilor! Şi nu numai atât. Daniel  îi „întrecea pe toţi“, dovedindu-se superior celorlalţi înalţi funcţionari. Într-adevăr, în el se găsea „un duh înalt [spirit extraordinar, NW]“. Darius chiar era hotărât să-i ofere postul de prim-ministru. — Daniel 6:2, 3.

5. Cum trebuie să fi reacţionat ceilalţi înalţi funcţionari şi satrapii la numirea primită de Daniel, şi de ce?

⁵ Ceilalţi înalţi funcţionari şi satrapii trebuie să fi clocotit de mânie. Ei pur şi simplu nu se puteau împăca cu gândul că Daniel, care nu era nici med, nici persan şi care nici nu făcea parte din familia regală, urma să deţină o poziţie de autoritate şi că ei trebuiau să îi fie supuşi! Cum putea Darius să-l ridice pe un străin la un rang atât de înalt, ignorându-i pe conaţionalii lui şi ignorându-şi chiar propria familie? Această manevră trebuie să li se fi părut nedreaptă. Mai mult decât atât, este evident faptul că satrapii priveau integritatea lui Daniel  ca pe o îngrădire care îi împiedica să practice luarea de mită şi corupţia. Cu toate acestea, înalţii funcţionari şi satrapii nu au îndrăznit să-l abordeze pe Darius în legătură cu această problemă. La urma urmei, Darius îl preţuia foarte mult pe Daniel.

6. Cum au încercat înalţii funcţionari şi satrapii să-l discrediteze pe Daniel, şi de ce s-a dovedit inutil acest efort?

⁶ Aşadar, aceşti politicieni invidioşi au pus la cale un complot. Ei au încercat „să afle ceva împotriva lui Daniel, ca să-l acuze în ce privea treburile împărăţiei“. Se putea găsi ceva greşit în felul în care îşi îndeplinea el responsabilităţile? Era  cumva necinstit? Înalţii funcţionari şi satrapii nu puteau găsi nici o dovadă de neglijenţă sau de corupţie în modul în care îşi îndeplinea Daniel  sarcinile. „Nu vom găsi nici un pretext împotriva acestui Daniel, s-au gândit ei, afară numai dacă am găsi vreunul în legătură cu legea Dumnezeului lui.“ Şi astfel, aceşti oameni necinstiţi au urzit un complot. Ei îşi imaginau că acesta va duce la uciderea lui Daniel. — Daniel 6:4, 5.

UN COMPLOT CRIMINAL PUS ÎN APLICARE

7. Ce propunere i-au făcut regelui înalţii funcţionari şi satrapii, şi în ce mod i-au prezentat-o?

⁷ Darius a fost abordat de mai mulţi înalţi funcţionari şi satrapi care „s-au dus în grup la împărat“. Expresia arameică folosită aici transmite ideea de zarvă asurzitoare. După cât se pare, aceşti oameni au lăsat să se înţeleagă că aveau o problemă urgentă pe care doreau să o prezinte înaintea lui Darius. Este posibil să se fi gândit că era mai puţin probabil ca regele să le ceară detalii în legătură cu propunerea lor dacă i-o prezentau cu convingere şi ca fiind un lucru care pretinde o acţiune imediată. De aceea, au trecut direct la subiect, spunând: „Toţi administratorii împărăţiei, îngrijitorii [prefecţii, NW], mai-marii peste ţinuturi [satrapii, NW], sfătuitorii şi guvernatorii s-au consultat ca să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, cereri către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei“. * — Daniel 6:6, 7.

8. a) Ce motiv avea Darius să considere atrăgătoare legea prezentată spre aprobare? b) Care a fost adevărata motivaţie a înalţilor funcţionari şi a satrapilor?

⁸ Documentele istorice confirmă faptul că era ceva obişnuit ca regii mesopotamieni să fie consideraţi divini şi deci  să li se aducă închinare. Prin urmare, Darius s-a simţit, fără îndoială, flatat de această propunere. Este posibil, de asemenea, ca el să fi văzut avantajul pe care îl prezenta pentru el această lege. Să nu uităm că pentru cei ce trăiau în Babilon, Darius era un străin, un nou-venit. Această lege nouă avea să servească la consolidarea regalităţii lui şi avea să îndemne mulţimile care locuiau în Babilon să-şi declare deschis loialitatea faţă de noul regim şi să arate că îl sprijină. Cu toate acestea, când au prezentat spre aprobare acest decret, înalţii funcţionari şi satrapii nu erau câtuşi de puţin preocupaţi de binele regelui. Adevărata lor motivaţie a fost dorinţa de a-l prinde în cursă pe Daniel, întrucât ei cunoşteau obiceiul acestuia de a se ruga lui Dumnezeu de trei ori pe zi în dreptul ferestrelor deschise ale camerei sale de pe acoperiş.

9. De ce noua lege nu avea să creeze nici o problemă pentru majoritatea neevreilor?

⁹ Avea această restricţie cu privire la rugăciune să creeze o problemă tuturor comunităţilor religioase din Babilon? Nu neapărat, mai ales că interdicţia avea să dureze doar o lună de zile. În plus, puţini neevrei ar fi putut considera că faptul de a-i aduce pentru un timp închinare unei persoane însemna a face un compromis. Iată ce spune un biblist: „Cultul împăratului nu pretindea nimic ieşit din comun din partea celei mai idolatre naţiuni; astfel, când babilonienilor li s-a cerut să-i aducă învingătorului — Darius Medul — omagiul cuvenit unui dumnezeu, aceştia s-au conformat cu promptitudine. Numai evreul nu a fost de acord cu această cerinţă“.

10. Cum considerau mezii şi perşii o lege promulgată de regele lor?

¹⁰ În orice caz, vizitatorii lui Darius l-au îndemnat pe acesta: „Confirmă decretul şi semnează redactarea dată lui, ca să nu se poată schimba, potrivit legii mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată“ (Daniel 6:8). În Orientul antic, voinţa unui rege era adesea considerată suverană. Aceasta a dus la perpetuarea ideii că el era infailibil. Chiar şi  o lege care putea cauza moartea unor oameni nevinovaţi trebuia să rămână în vigoare!

11. Cum avea să se răsfrângă decretul lui Darius asupra lui Daniel?

¹¹ Darius a semnat decretul fără să se gândească la Daniel  (Daniel 6:9). Procedând astfel, el a semnat, fără să-şi dea seama, condamnarea la moarte a celui mai de preţ demnitar de la curte. Într-adevăr, acest decret avea să se răsfrângă în mod sigur asupra lui Daniel.

DARIUS CONSTRÂNS SĂ PRONUNŢE O JUDECATĂ NEFAVORABILĂ

12. a) Ce a făcut Daniel  imediat după ce a aflat despre noua lege? b) Cine îl urmărea pe Daniel, şi de ce?

¹² La scurt timp după aceea, Daniel  a aflat despre legea care impunea restricţii cu privire la rugăciune. El a intrat imediat în casa lui şi a urcat în camera de pe acoperiş, ale cărei ferestre erau deschise spre Ierusalim. * Acolo, Daniel  a început să se roage lui Dumnezeu „cum făcea şi mai înainte“. Poate că Daniel  s-a gândit că era singur, însă conspiratorii îl urmăreau. Pe neaşteptate, ei „au dat năvală în casă“, fiind, fără îndoială, într-o stare de agitaţie asemănătoare celei în care s-au prezentat în faţa lui Darius. Acum îl vedeau cu ochii lor pe „Daniel  rugându-se şi prezentându-şi cererile [implorând favoarea, NW] Dumnezeului său“ (Daniel 6:10, 11). Înalţii funcţionari şi satrapii aveau toate dovezile necesare pentru a-l acuza pe Daniel  înaintea regelui.

13. Ce i-au raportat regelui duşmanii lui Daniel?

¹³ Duşmanii lui Daniel  l-au întrebat cu viclenie pe Darius: „N-ai semnat tu o interzicere, care spune că oricine va face timp de treizeci de zile, cereri vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?“ Darius a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, potrivit  legii mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba“. În acest moment conspiratorii au trecut direct la subiect. „Daniel, unul din fiii captivităţii lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de hotărârea pe care ai scris-o şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi“. — Daniel 6:12, 13.

14. După cât se pare, de ce înalţii funcţionari şi satrapii s-au referit la Daniel  ca fiind „unul din fiii captivităţii lui Iuda“?

¹⁴ Este semnificativ faptul că înalţii funcţionari şi satrapii s-au referit la Daniel  ca fiind „unul din fiii captivităţii lui Iuda“. Se pare că ei au dorit să sublinieze faptul că acest Daniel, pe care Darius îl înălţase în această poziţie proeminentă, nu era în realitate decât un simplu sclav evreu. Ei considerau că în această calitate el trebuia neapărat să se supună legii, indiferent de sentimentele pe care le nutrea regele faţă de el!

15. a) Cum a reacţionat Darius la vestea dată de înalţii funcţionari şi de satrapi? b) Cum au continuat înalţii funcţionari şi satrapii să-şi arate dispreţul faţă de Daniel?

¹⁵ Probabil că înalţii funcţionari şi satrapii s-au aşteptat ca regele să-i răsplătească pentru activitatea lor ca detectivi perspicace. În acest caz îi aştepta o surpriză. Darius a fost foarte tulburat de vestea dată de ei. În loc să se înfurie pe Daniel  sau să dea imediat ordin să fie aruncat în groapa cu lei, Darius şi-a petrecut toată ziua străduindu-se să-l salveze. Însă eforturile lui s-au dovedit zadarnice. Nu după mult timp, conspiratorii au revenit şi, cu o atitudine neruşinată, au cerut sângele lui Daniel. — Daniel 6:14, 15.

16. a) De ce l-a respectat Darius pe Dumnezeul lui Daniel? b) Ce spera Darius în legătură cu Daniel?

¹⁶ Darius a ajuns la concluzia că nu avea de ales. Legea nu putea fi abrogată şi nici „nelegiuirea“ lui Daniel  nu putea fi iertată. Singurul lucru pe care Darius a putut să i-l spună lui Daniel  a fost acesta: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, El te va scăpa“. Darius a lăsat să se înţeleagă că îl respecta pe Dumnezeul lui Daniel. Iehova era cel care îi dăduse  lui Daniel  capacitatea de a prezice căderea Babilonului. Şi tot Dumnezeu îi dăduse lui Daniel  „un spirit extraordinar“ (NW) care îl făcea deosebit de ceilalţi înalţi funcţionari. Probabil Darius ştia că, în urmă cu zeci de ani, acelaşi Dumnezeu scăpase trei tineri evrei dintr-un cuptor în care ardea focul. Probabil regele a sperat că Iehova îl va salva pe Daniel, întrucât el, Darius, nu a putut să anuleze legea pe care o semnase. Drept urmare, Daniel  a fost aruncat în groapa cu lei. * Apoi, „au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel“. — Daniel 6:16, 17.

O RADICALĂ SCHIMBARE DE SITUAŢIE

17, 18. a) De unde ştim că Darius era îndurerat din cauza situaţiei în care se afla Daniel? b) Ce s-a întâmplat în dimineaţa următoare, când regele s-a întors la groapa cu lei?

¹⁷ Darius s-a întors deprimat la palat. Nici un muzician nu a fost adus înaintea lui, pentru că nu avea deloc dispoziţia necesară ca să se distreze. În schimb, a rămas treaz toată noaptea şi a postit. „N-a putut să doarmă.“ În revărsatul zorilor, Darius s-a dus în grabă la groapa cu lei. El a strigat cu tristeţe în glas: „Daniel, slujitorul Dumnezeului Celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“ (Daniel 6:18–20). Spre uimirea lui, şi totodată spre completa lui uşurare, Darius a primit un răspuns!

¹⁸ „Veşnic să trăieşti, împărate!“ Prin acest salut plin de respect, Daniel  a arătat că nu nutrea resentimente faţă de rege. El şi-a dat seama că persecuţia fusese declanşată nu de rege, ci de înalţii funcţionari şi de satrapii invidioşi (compară cu Matei 5:44; Faptele 7:60). Daniel  a continuat: „Dumnezeul  meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău“. — Daniel 6:21, 22.

19. Cum a fost Darius înşelat şi manipulat de înalţii funcţionari şi de satrapi?

¹⁹ Cât de tulburată trebuie să fi fost conştiinţa lui Darius de aceste cuvinte! El a ştiut tot timpul că Daniel  nu făcuse nici un lucru pentru care să merite să fie aruncat în groapa cu lei. Darius era cât se poate de conştient de faptul că înalţii funcţionari şi satrapii puseseră la cale un complot, pentru ca Daniel  să fie ucis, şi că îl manipulaseră pentru a-şi realiza obiectivele lor egoiste. Subliniind faptul că „toţi administratorii împărăţiei“ au recomandat aprobarea decretului, ei au sugerat că şi Daniel  a fost consultat în această problemă. Darius urma să încheie socotelile mai târziu cu aceşti oameni vicleni. Înainte însă, el a poruncit ca Daniel  să fie scos din groapa cu lei. Ca printr-un miracol, Daniel  nu a avut nici măcar o zgârietură! — Daniel 6:23.

20. Ce s-a întâmplat cu duşmanii răutăcioşi ai lui Daniel?

²⁰ Odată ce Daniel  a fost în siguranţă, Darius s-a ocupat de alte probleme. „Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care acuzaseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, fiii lor şi soţiile lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele.“ * — Daniel 6:24.

21. Ce contrast exista între Legea mozaică şi legile unor civilizaţii antice în privinţa modului de a-i trata pe membrii familiei unui răufăcător?

²¹ Faptul de a-i executa nu numai pe conspiratori, ci şi pe soţiile şi copiii acestora poate părea o cruzime nejustificată. În contrast cu aceasta, în Legea dată de Dumnezeu prin  intermediul profetului Moise se spunea: „Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui“ (Deuteronomul 24:16). Totuşi, în unele culturi din antichitate, nu era ceva neobişnuit ca membrii familiei unui răufăcător să fie executaţi odată cu acesta, în cazul comiterii unui delict grav. Probabil că acest lucru se făcea pentru a-i împiedica pe membrii familiei să încerce să se răzbune mai târziu. Însă această acţiune îndreptată împotriva familiilor înalţilor funcţionari şi ale satrapilor nu a fost cauzată de Daniel. Probabil că el suferea din cauza nenorocirii pe care aceşti oameni o aduseseră asupra familiilor lor.

22. Ce se spunea în noua proclamaţie emisă de Darius?

²² Înalţii funcţionari şi satrapii asociaţi în uneltire nu mai erau. Darius a emis o proclamaţie în care se spunea: „Dau o hotărâre ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul Cel viu şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El scapă şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a mântuit pe Daniel  din ghearele leilor“. — Daniel 6:25–27.

SĂ-I SLUJIM LUI DUMNEZEU ÎN MOD NECURMAT

23. Ce exemplu a lăsat Daniel  în ceea ce priveşte munca lui laică, şi cum îl putem imita?

²³ Daniel  a lăsat un exemplu excelent pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu din zilele noastre. Conduita lui a fost întotdeauna ireproşabilă. În ceea ce priveşte munca laică, Daniel  „era demn de încredere şi la el nu s-a găsit nici vreo neglijenţă, nici vreun lucru necinstit“ (Daniel 6:4, NW). În mod asemănător, un creştin trebuie să fie harnic la locul de muncă. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fie fără scrupule când este vorba despre munca lui, căutând cu asiduitate să adune  bogăţii sau ignorând bunăstarea altora ca să fie avansat la locul de muncă (1 Timotei 6:10). Scripturile îi cer unui creştin să-şi îndeplinească obligaţiile laice în mod cinstit şi din toată inima, „ca pentru Iehova“ (NW). — Coloseni 3:22, 23; Tit 2:7, 8; Evrei 13:18.

24. Cum s-a dovedit Daniel  integru în ceea ce priveşte închinarea?

²⁴ În ceea ce priveşte închinarea, Daniel  a fost integru. Obiceiul lui de a se ruga era cunoscut de toţi cei din jur. În plus, înalţii funcţionari şi satrapii ştiau foarte bine că Daniel  lua în serios închinarea. Într-adevăr, ei au fost convinşi că el îşi va păstra acest obicei chiar dacă vreo lege l-ar fi interzis. Ce exemplu minunat pentru creştinii din prezent! Şi ei sunt cunoscuţi pentru faptul că pun pe primul plan închinarea la Dumnezeu (Matei 6:33). Acest lucru ar trebui să poată fi observat imediat de cei din afară, deoarece Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările voastre excelente şi să dea glorie Tatălui vostru care este în ceruri“. — Matei 5:16, NW.

25, 26. a) La ce concluzie ar putea ajunge unii în legătură cu conduita lui Daniel? b) De ce a considerat Daniel  că o schimbare a obiceiului său ar echivala cu un compromis?

²⁵ Este posibil ca unii să spună că Daniel  ar fi putut evita persecuţia, rugându-se lui Iehova în secret în acea perioadă de 30 de zile. La urma urmei, nu este nevoie să stai într-o anumită poziţie sau să te afli într-un anumit loc pentru a fi auzit de Dumnezeu. El poate înţelege chiar şi meditaţiile inimii (Psalmul 19:14). Cu toate acestea, Daniel  a considerat că orice schimbare în ce priveşte acest obicei al lui ar echivala cu un compromis. De ce?

²⁶ Întrucât obiceiul lui Daniel  de a se ruga era bine cunoscut, ce mesaj ar fi transmis el dacă l-ar fi întrerupt brusc? Cei din jur ar fi putut ajunge foarte uşor la concluzia că Daniel  se temea de oameni şi că decretul regelui a înlocuit legea lui  Iehova (Psalmul 118:6). Însă, prin acţiunile lui, Daniel  a arătat că Iehova era cel care primea devoţiunea lui exclusivă (Deuteronomul 6:14, 15; Isaia 42:8). Desigur, procedând astfel, Daniel  nu a privit cu dispreţ legea regelui. Totuşi, el nici nu s-a lăsat intimidat ca să facă compromis. Daniel  a continuat pur şi simplu să se roage în camera lui de pe acoperiş „cum făcea şi . . . înainte“ ca regele să emită decretul.

27. Cum pot slujitorii lui Dumnezeu din prezent să fie asemenea lui Daniel  în ceea ce priveşte: a) faptul de a se supune autorităţilor superioare? b) faptul de a asculta mai degrabă de Dumnezeu, în calitate de conducător, decât de oameni? c) faptul de a se strădui să trăiască în pace cu toţi oamenii?

²⁷ Slujitorii lui Dumnezeu din prezent pot să tragă învăţăminte din exemplul lui Daniel. Fiecare dintre ei este „supus autorităţilor superioare“, respectând legile ţării în care trăieşte (Romani 13:1). Însă când legile oamenilor sunt în contradicţie cu cele ale lui Dumnezeu, poporul lui Iehova adoptă poziţia apostolilor lui Isus, care au declarat curajos: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“ (Faptele 5:29). Procedând astfel, creştinii nu promovează răzvrătirea sau împotrivirea. Dimpotrivă, scopul lor este pur şi simplu să trăiască în pace cu toţi oamenii, ca să poată „duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia“. — 1 Timotei 2:1, 2; Romani 12:18.

28. Cum i-a slujit Daniel  lui Iehova în mod „necurmat“?

²⁸ Darius a spus de două ori că Daniel  îi slujea lui Dumnezeu în mod „necurmat“ (Daniel 6:16, 20). Rădăcina cuvântului arameic tradus prin „necurmat“ înseamnă „a se învârti în cerc“. Aceasta sugerează ideea de ciclu continuu, sau de ceva perpetuu. Aşa a fost integritatea lui Daniel. Ea a urmat un model previzibil. Când Daniel  s-a confruntat cu încercări, fie că acestea au fost mari, fie că au fost mici, nu şi-a pus deloc problema ce va face. El a continuat să umble pe calea pe care o alesese deja cu zeci de ani în urmă, calea loialităţii şi a fidelităţii faţă de Iehova.

29. Cum pot slujitorii lui Iehova din prezent să tragă foloase luând în considerare calea fidelităţii urmată de Daniel?

 ²⁹ Slujitorii lui Dumnezeu din prezent terbuie să urmeze calea pe care a umblat Daniel. Desigur, apostolul Pavel i-a îndemnat pe toţi creştinii să reflecteze la exemplul dat de oamenii temători de Dumnezeu din vechime. Prin credinţă „au făcut dreptate, au primit lucrurile făgăduite“ şi — în mod evident o referire evidentă la Daniel  — „au astupat gurile leilor“. Fie ca şi noi, ca slujitori ai lui Iehova din prezent, să manifestăm credinţa şi statornicia lui Daniel  şi „să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte“. — Evrei 11:32, 33; 12:1.

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• De ce a decis Darius Medul să-l folosească pe Daniel  într-o poziţie de autoritate?

• Ce complot viclean au pus la cale înalţii funcţionari şi satrapii? Cum l-a salvat Iehova pe Daniel?

• Ce aţi învăţat în urma analizării exemplului de fidelitate lăsat de Daniel?

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 114]

 [Ilustraţie pe toată pagina 121]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 127]

Daniel  i-a slujit lui Iehova în mod „necurmat“. Faci şi tu la fel?