Capitolul 13

Aceia care au devenit discipoli ai lui Isus

MĂ GÎNDESC la cineva‚ care este cel mai bun serv al lui Dumnezeu‚ care a trăit vreodată pe pămînt. Ştii tu cine este acela? — Corect. Isus Cristos.

Crezi tu că noi amîndoi‚ tu şi eu, am putea fi asemenea lui? — Ei bine‚ Biblia arată că el ne-a dat exemplul‚ pe care noi ar trebui să-l urmăm. Şi el ne invită să fim discipolii săi.

Ce înseamnă a fi discipoli ai lui Isus? — Înseamnă multe. Pentru a fi ucenici ai lui Isus noi trebuie să învăţăm de la el. Dar aceasta nu e totul. Crezi tu într-adevăr tot ce spune el? — Dacă noi credem într-adevăr‚ noi vom face ceea ce spune el‚ nu-i aşa? —

Mulţi oameni spun că ei cred în Isus. Dar sînt ei oare toţi în realitate discipolii săi? Ce crezi tu? —

Nu; cei mai mulţi dintre ei nu sînt. Ei ar putea ocazional să meargă la biserică. Dar mulţi din ei încă nu şi-au făcut timp niciodată să se familiarizeze cu ceea ce a învăţat Isus. Dacă tu încerci să le vorbeşti de Isus‚ ei ar putea spune că n-au nici un interes. De asemenea‚ nici n-au luat ei parte la lucrarea de propovăduire‚ cu care i-a însărcinat Isus pe discipolii săi. Aşadar‚ ei nu sînt în realitate discipolii săi.

Ce fel de oameni devin discipoli ai lui Isus? Ştii  tu aceasta? — Ar fi interesant a face cunoştinţă cu unii din aceia‚ care au fost discipolii lui Isus‚ cînd a fost el pe pămînt ca om.

Unii dintre ei erau pescari. Într-o zi‚ cînd Isus mergea de-a lungul mării Galileii‚ l-a văzut pe Petru şi pe Andrei‚ fratele acestuia. Ei aruncau un năvod în apă. Isus i-a chemat „Veniţi după mine.“

Cînd a mers Isus ceva mai departe‚ a văzut alţi doi oameni‚ care erau fraţi. Ei se numeau Iacob şi Ioan. Ei erau cu tatăl lor într-o corabie şi-şi reparau năvoadele. Isus i-a chemat pe Iacob şi pe Ioan ca şi ei să devină discipoli ai lui.

Ce-ai fi făcut tu‚ dacă Isus te-ar fi chemat? Ai fi mers tu numaidecît cu Isus? — Aceşti oameni ştiau cine era Isus. Ei ştiau că Isus fusese trimis de Dumnezeu. De aceea şi-au părăsit imediat pescăria şi l-au urmat pe Isus. — Matei 4:18–22.

E clar că aceşti oameni erau ascultători. Ei voiau să facă ceea ce este drept şi ceea ce e important. Ei‚ însă‚ nu erau perfecţi. Priveşte la Petru. De multe ori spune el cîte ceva greşit şi şi-a atras dificultăţi asupra sa. Dar el avea o inimă bună. El nu încerca să trezească impresia că n-ar fi făcut nimic greşit dacă ştia că procedase greşit. El asculta mustrarea şi era gata să se schimbe. Dacă noi sîntem ascultători ca şi Petru şi noi putem să fim discipoli ai lui Isus.

Isus a vorbit de asemenea cu un tînăr fruntaş‚ bogat. Putea un astfel de om să devină un discipol al lui Isus? — El a arătat interes. El l-a întrebat pe Isus‚ cum ar putea să dobîndească viaţă veşnică. Isus l-a lămurit. Dar cînd a aflat omul că în viaţa sa trebuia să fie mai important a fi un discipol al lui Isus‚ decît banii‚ el a devenit  nefericit. Isus l-a invitat: „Vino şi urmează-mă.“ Dar omul nu i s-a ataşat. El iubea banii săi mai mult decît pe Dumnezeu. — Luca 18:18–25.

Isus a invitat tot felul de oameni‚ să fie discipoli ai săi. Chiar şi aceia‚ care duseseră o viaţă imorală puteau să se îndrepte. Dar ei trebuiau să fie gata să înveţe şi trebuiau să se întoarcă şi să meargă pe calea cea dreaptă. Ei trebuiau să aibă într-adevăr dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu. Vrei şi tu aceasta? —

Toţi discipolii‚ despre care am vorbit pînă acum‚ erau bărbaţi. Înseamnă aceasta că numai bărbaţi puteau fi discipoli ai lui Isus? — Nu. Şi femei au devenit discipole. Biblia raportează chiar despre o familie în care patru fiice vorbeau zelos altor oameni despre Dumnezeu. Ce familie fericită trebuie să fi fost aceasta! — Fapte 21:8, 9.

Cînd Isus învăţa‚ manifesta interes deosebit pentru copii. Pentru ce a făcut el aceasta? — El ştia că copiii‚ de asemenea‚ puteau să devină  discipoli ai săi. Ce-i drept‚ cei mari pot face anumite lucruri‚ pe care copiii nu le pot face. Dar adulţii nu sînt singurii‚ care pot învăţa de la Isus. Şi ei nu sînt singurii‚ care pot vorbi despre Dumnezeu. Şi tu poţi să faci aceasta.

Ai dori tu să devii un discipol al lui Isus? — Eu da. Aceasta este într-adevăr pentru fiecare din noi cel mai bun lucru.

Totuşi‚ gîndeşte-te bine‚ a spune numai că noi sîntem creştini‚ nu face încă din noi discipoli ai Învăţătorului cel Mare‚ sau? — Dacă noi sîntem într-adevăr discipolii săi‚ ar trebui să arătăm aceasta în tot ceea ce facem.

Noi nu vom pretinde că sîntem creştini numai pentru că mergem la întruniri‚ unde vorbim despre Dumnezeu şi apoi‚ în alte dăţi, să ne purtăm rău. Noi voim aici acasă să trăim ca creştini.

Fiind un creştin include de asemenea şi cum te comporţi cînd te joci cu alţi copii? — Ar trebui să afecteze ceea ce face o persoană când este la servici? — Da‚ dacă sîntem cu adevărat discipoli ai lui Isus‚ trebuie ca toată ziua să procedăm corespunzător‚ indiferent unde sîntem.

(Citiţi acum împreună ceea ce spune Biblia despre discipolii lui Isus: Matei 28:19, 20‚ Ioan 8:31, 32 şi Luca 6:13–15.)