Capitolul 17

Două persoane‚ care n-au spus adevărul

SĂ PRESUPUNEM că o şcolăriţă promite mamei: „Da‚ eu voi veni imediat acasă de la şcoală.“ Apoi‚ însă‚ alţi copii o roagă să rămînă totuşi‚ şi să se joace cu ei. Ar fi corect să rămînă chiar pentru puţin timp? —

Sau poate un tînăr promite tatălui: „Nu‚ nu voi mai arunca cu mingea în casă.“ Ar fi corect‚ măcar de cîteva ori să facă aceasta‚ dacă tatăl tocmai atunci nu se uită la el? —

Învăţătorul cel Mare a arătat ceea ce este drept. El a spus: „Cuvîntul vostru Da‚ să însemne simplu da‚ Nu al vostru să fie nu; căci ce trece peste aceste cuvinte este de la acela‚ care este rău.“ — Matei 5:37.

La ce s-a referit Isus? — El a avut de gînd să spună că trebuie să ne respectăm întotdeauna promisiunile; noi trebuie să spunem întotdeauna adevărul.

Există o istorioară‚ care arată cît de important este a spune adevărul. Ea se ocupă de două persoane‚ care ziceau că ar fi discipoli ai lui Isus.

Scurt timp după moartea lui Isus‚ mulţi oameni au devenit discipoli ai lui Isus. Unii din aceştia veniseră din locuri îndepărtate la Ierusalim. Aici au aflat ei pentru prima oară despre Isus. Ei voiau să înveţe şi mai mult. De aceea au rămas mai  mult timp la Ierusalim‚ decît s-ar fi aşteptat. Unora din ei li se terminaseră banii şi aveau nevoie de ajutoare‚ ca să-şi poată cumpăra alimente.

Discipolii din Ierusalim au voit să-i ajute. Astfel mulţi din aceşti discipoli au vîndut‚ aşadar‚ lucrurile pe care le posedau şi aduceau banii apostolilor lui Isus. Pe urmă‚ apostolii dădeau banii celor nevoiaşi.

Un discipol cu numele Anania şi nevastă-sa Safira au vîndut un teren‚ care le aparţinea. Nimeni nu le-a spus că trebuie să-l vîndă. Ei înşişi au hotărît aceasta. Ei n-au făcut aceasta pentru că-i iubeau pe noii discipoli. În realitate‚ ei voiau să facă pe alţii să creadă că ar fi mai buni decît erau cu adevărat. Ei s-au hotărît aşa să pună lucrurile la cale‚ ca şi cînd ei ar da acolo toţi banii‚ pentru a ajuta pe alţii. În realitate însă‚ intenţia lor era să dea numai o parte din bani‚ iar restul să-l reţină. Ce crezi tu despre aşa ceva? —

Ei bine‚ Anania a venit primul la apostolii lui Isus. El le-a dat banii. Dar el nu a dat toţi banii. Dumnezeu a ştiut aceasta. Astfel a permis apostolului Petru să ştie că Anania nu procedase credincios adevărului. După aceea Petru a spus:

’Anania‚ pentru ce te-ai lăsat amăgit de Satan ca să faci aceasta? Terenul îţi aparţinea ţie. Nu era nevoie să-l vinzi. Şi chiar după ce ai vîndut terenul‚ tu trebuia să hotăreşti ce voieşti cu banii. Pentru ce ai simulat că dai toţi banii‚ de vreme ce‚ toţuşi‚ ai dat numai o parte din ei? Prin aceasta ai minţit nu numai faţă de noi‚ ci faţă de Dumnezeu.‘

Astfel problema era chiar serioasă. Anania a minţit! El nu făcuse ceea ce avea de gînd să  facă după cuvintele sale. El şi nevastă-sa pretindeau doar să facă aceasta.

Biblia ne raportează ceea ce s-a întîmplat. Acolo se spune: ’Cînd a auzit Anania cuvintele lui Petru‚ a căzut la pămînt şi a murit.‘ Dumnezeu l-a lovit pe Anania aşa că el a murit! Trupul său a fost dus afară şi îngropat.

Cam cu trei ore mai tîrziu‚ a intrat şi soţia sa Safira. Ea nu ştia ce se îmtîmplase cu soţul ei. Astfel Petru i-a pus întrebarea: ’Aţi vîndut voi amîndoi terenul pentru suma de bani‚ pe care ne-aţi dat-o nouă?‘

Safira a răspuns: ’Da‚ noi am vîndut terenul tocmai cu această sumă.‘

Aceasta era însă‚ o minciună. Ea oprise ceva bani pentru ea. De aceea Dumnezeu a lovit-o pe Safira‚ aşa că ea a căzut de asemenea‚ moartă. — Fapte 5:1–11.

Ce părere ai tu‚ ar trebui să învăţăm noi ceva din ceea ce s-a întîmplat cu Anania şi Safira? — Da. Noi învăţăm din aceasta că Dumnezeu nu-i iubeşte pe mincinoşi. El voieşte ca noi să spunem întotdeauna adevărul.

Mulţi oameni sînt de părere că n-ar fi chiar aşa de rău a minţi. Ei povestesc aproape în fiecare zi minciuni. Dar crezi că acest lucru este corect? —

Ştii tu că toate bolile‚ toată durerea şi moartea au venit pe pămînt din cauza unei minciuni? — Diavolul  a minţit pe prima femeie‚ Eva‚ despre Dumnezeu. Ca urmare, ea a călcat legea lui Dumnezeu. Pe urmă ea l-a determinat pe Adam să calce‚ de asemenea‚ legea lui Dumnezeu. Acum erau păcătoşi şi toţi copiii lor au fost născuţi păcătoşi. Şi din cauza păcatului‚ ei vor suferi şi muri. Cum au început toate acestea? — Cu o minciună.

Nu e de mirare că Isus a spus că Satan ar fi „un mincinos şi tată al minciunii“. El este cel dintîi care a minţit. Dacă cineva minte‚ face acelaşi lucru pe care l-a făcut Diavolul. La aceasta ar trebui să ne gîndim‚ cînd ne simţim ispitiţi vreodată ca să spunem o minciună. — Ioan 8:44.

Dacă cineva face ceva rău ar putea să se simtă adesea ispitit‚ din această cauză să mintă. De exemplu‚ tu ai putea să spargi ceva. Tu bineînţeles‚ n-ai vrea să faci aceasta‚ dar totuşi‚ obiectul s-a spart. Ce trebuie să faci? — Trebuie să încerci să ascunzi fapta şi să speri că nimeni n-o va descoperi? —

Să ne gîndim la Anania şi Safira. Ei au încercat să ascundă adevărul. Şi Dumnezeu a arătat cît era aceasta de rău‚ în timp ce el i-a lovit‚ astfel încît ei au căzut şi au murit.

Indiferent‚ aşadar‚ ce am dori să facem‚ niciodată să nu minţim din această cauză. Biblia zice: „Vorbeşte adevărul.“ De asemenea‚ ea spune: „Nu vă minţiţi unii pe alţii.“ Iehova vorbeşte întotdeauna adevărul‚ şi el aşteaptă de la noi să facem acelaşi lucru. — Efeseni 4:25; Coloseni 3:9.

(Noi ar trebui să spunem întotdeauna adevărul. Acest lucru este accentuat în Exod 20:16; Proverbe 6:16–19; 14:5; 12:19; 16:6.)