Capitolul 38

Iubire pentru casa lui Dumnezeu

ÎŢI place cînd sîntem invitaţi în casa cuiva la masă? — Şi dacă am fi invitaţi în casa lui Dumnezeu‚ ai vrea să mergi şi acolo? —

Ei bine‚ tu ai putea spune că Dumnezeu nu locuieşte într-o casă. Da‚ este adevărat că Dumnezeu nu locuieşte într-o casă ca noi.

Dar Învăţătorul cel Mare a spus că Dumnezeu ar avea o „casă“. Iar Isus a mers chiar ca băiat mic în Casa lui Dumnezeu. Această casă era frumosul templu al lui Iehova‚ în oraşul Ierusalim. Acest templu aparţinea lui Dumnezeu. El a fost folosit pentru închinarea sa. Aşadar‚ el a fost numit „casa lui Iehova“.

Cînd Isus era încă pe pămînt‚ locuia departe de „casa lui Iehova“. Nimeni nu avea automobil în zilele acelea şi nu exista nici tren cu care cineva să poată să călătorească. Pentru a ajunge la templu‚ trebuia mers pe jos. De la localitatea unde locuiau‚ nu era doar o călătorie de aproximativ o oră. Ei trebuiau să meargă cel puţin trei zile‚ pentru a ajunge acolo. Iar drumul la întoarcere necesita alte trei zile. Merita o asemenea călătorie să faci toate aceste eforturi? Ai fi călătorit tu aşa de departe‚ pentru a petrece cîtva timp în „casa lui Dumnezeu“? —

Oamenii care iubeau „casa lui Dumnezeu“‚ nu se gîndeau că ea ar fi prea departe. În fiecare an  părinţii lui Isus s-au îngrijit să meargă la Ierusalim pentru închinare. Isus a mers cu ei.

Într-un an‚ cînd s-au întors acasă din călătorie‚ Isus nu era cu membrii familiei sale. Nimeni nu observase aceasta‚ pînă parcurseseră deja o bucată bună de drum. Atunci părinţii săi s-au întors‚ pentru a-l căuta. Şi ce crezi‚ unde era? —

Ei l-au găsit direct în templu. Acolo asculta pe învăţători. El punea întrebări. Iar cînd ei îl întrebau‚ rămîneau adînc surprinşi de răspunsurile potrivite‚ pe care le dădea el.

Cînd‚ în sfîrşit‚ părinţii l-au găsit‚ natural li s-a luat o piatră de pe inimă. Isus însă‚ nu-şi făcea probleme. El ştia că era bine să fie în templu. Aşadar‚ el a spus: „Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ El ştia că templul era „casa lui Dumnezeu“. Şi-i plăcea să fie acolo. — Luca 2:41–49.

Nu numai odată pe an mergea Isus cu părinţii săi la întruniri‚ pentru a se închina lui Dumnezeu‚ ci în fiecare săptămînă aveau loc‚ în oraşul unde locuiau‚ astfel de întruniri pentru închinare.

La aceste întruniri se scula cineva la momentul potrivit şi citea din Biblie. Ele nu erau cuprinse toate într-o singură carte. Ea era scrisă pe role de scrieri sau role de carte lungi. De aceea‚ ele se rulau pînă la pasajul‚ pe care cineva voia să-l aibă şi apoi începea să citească. După aceea se explica. Biblia spune că „obişnuinţa“ lui Isus era să fie prezent la aceste întruniri. Aceasta înseamnă că el mergea regulat la ele. — Luca 4:16.

Noi ar trebui‚ de asemenea‚ să facem aceasta. Dar unde este astăzi „casa lui Dumnezeu“?  Unde ar trebui să mergem pentru a ne închina lui? —

Templul din Ierusalim‚ în care se ducea Isus‚ nu mai există. El a fost dărîmat. Astfel nu putem să mergem acolo.

Dar Dumnezeu tot mai are o „casă“. Ea nu este o casă care a fost clădită din piatră. Ea constă din oameni. Cum poate fi aceasta? Ei bine‚ o casă e un loc unde cineva locuieşte. Şi Dumnezeu spune că el locuieşte cu poporul său. El nu părăseşte cerul şi nu vine pe pămînt‚ ci Dumnezeu este aşa de aproape de poporul său‚ încît îl simte‚ El este direct aici cu el. — 1 Petru 2:5; Efeseni 2:22: 1 Timotei 3:15.

Unde ar trebui să mergem‚ aşadar‚ pentru a merge în „casa lui Dumnezeu“? — Noi ar trebui să mergem acolo‚ unde poporul lui Dumnezeu se adună pentru închinare. Aceasta ar putea fi într-o clădire mare. Ar putea fi‚ de asemenea‚ într-una mică sau în locuinţa cuiva. Important este că acesta este‚ într-adevăr‚ poporul lui Dumnezeu. Dar cum putem noi recunoaşte‚ dacă acesta este poporul său? —

Ei bine‚ ce fac aceia care aparţin acestui popor‚ la întrunirile lor? Învaţă ei‚ într-adevăr‚ ceea ce stă în Biblie? Citesc ei în ea şi discută ei cele citite? În acest mod ascultăm noi de Dumnezeu‚  nu-i aşa? — Şi nu ne putem aştepta să auzim în „casa lui Dumnezeu“ ceea ce spune Dumnezeu? —

Ce se întîmplă însă‚ dacă oamenii spun că n-ar trebui să trăim‚ cum spune Biblia? Ai spune tu că ei ar fi poporul lui Dumnezeu? —

Iată încă ceva la care poţi medita. Biblia spune că poporul lui Dumnezeu ar fi „un popor pentru numele său“. Cum sună numele lui Dumnezeu? — Iehova. Aşadar‚ noi putem întreba pe oameni‚ dacă Dumnezeul lor este Iehova. Dacă ei spun „nu“‚ atunci noi ştim că ei nu sînt poporul său. — Fapte 15:14.

Nu e suficient să spună doar că Iehova ar fi Dumnezeul lor. Unde este dovada acestui fapt? Ei ar trebui să vorbească despre Iehova cu alţii. Ei ar trebui să spună altor oameni despre Regatul lui Dumnezeu. Ei ar trebui să creadă în Fiul său. Ei ar trebui să–şi arate dragostea faţă de Dumnezeu‚ în timp ce păzesc poruncile sale. — Isaia 43:10.

Cunoaştem noi oameni care fac toate aceste lucruri? — Atunci ar trebui să ne întrunim cu ei în vederea închinării. Şi ar trebui să fim prezenţi regulat. Noi ar trebui să ascultăm de aceia care învaţă pe alţii şi dau răspuns la întrebări‚ dacă acestea sînt puse. Aceasta a făcut Isus cînd era în „casa lui Dumnezeu“. Dacă noi facem aceasta‚ arătăm că şi noi iubim‚ într-adevăr‚ „casa lui Dumnezeu“.

(Noi ar trebui să avem bucuria în a frecventa regulat întrunirile cu poporul lui Dumnezeu. Citiţi ce se spune despre aceasta în Psalm 122:1 şi în Evrei 10:23–25.)