Capitolul 14

Putere asupra vîntului şi a valurilor

AI FOST tu vreodată într-o furtună‚ care a suflat ca un vînt puternic? — Ţi-a fost frică? — E bine ca pe o astfel de vreme să fi prevăzător. Căci într-o astfel de furtună rea ai putea să fii rănit.

Ce-ar trebui să faci tu‚ aşadar‚ dacă vîntul începe să bată tare sau dacă vezi fulgerele din cer? Ce gîndeşti tu? — Este înţelept să intri atunci în casă. Dacă nu intri vîntul ar putea rupe o creangă dintr-un copac şi aceasta să cadă asupra ta. Sau ar putea să te nimerească fulgerul. Sute de oameni sînt omorîţi în fiecare an în urma furtunilor.

Noi amîndoi‚ n-am putea opri vînturile puternice. Şi noi nu putem linişti valurile mari ale mării. De fapt‚ nici un om‚ care trăieşte astăzi‚ nu poate face aceasta. Ai ştiut tu că odată a trăit cineva pe pămînt‚ care avea putere peste vînt şi valuri? — Aceasta era Isus‚ Învăţătorul cel Mare. Ai dori tu să asculţi cu plăcere ce a făcut el? —

Tîrziu‚ într-o zi‚ după ce învăţase pe oameni la marea Galileii‚ a spus discipolilor săi: „Să trecem de partea cealaltă a mării.“ Astfel au intrat într-o corabie şi au început să meargă pe mare.

Isus era foarte obosit. El lucrase greu toată  ziua. Astfel‚ a mers în partea din spate a corăbiei şi s-a culcat pe o pernă. Imediat a adormit greu.

Discipolii au rămas de veghe‚ pentru ca corabia să-şi menţină drumul. Toate erau în regulă un răstimp‚ dar‚ apoi deodată s-a ridicat un vînt puternic. El sufla din ce în ce mai puternic‚ iar valurile se ridicau tot mai sus. Apa intra deja în corabie şi corabia începea să se umple cu apă. Discipolii se temeau că se vor îneca.

Isus nu se temea. El tot mai dormea în spatele corabiei. În sfîrşit discipolii l-au trezit şi i-au zis: ’Învăţătorule‚ Învăţătorule‚ salvează-ne; pierim în această furtună.‘

Isus s-a sculat şi a certat vîntul şi a zis valurilor: „Tăcere! Potoliţi-vă!“ Îndată vîntul a stat. Marea s-a liniştit.

Discipolii erau adînc surprinşi. Aşa ceva nu văzuseră ei niciodată. Ei au început să zică unul către altul: „Cine este acesta‚ căci porunceşte chiar vînturilor şi apei şi ele îl ascultă?“ — Marcu 4:35–41; Luca 8:22–25.

Ştii tu cine este Isus? — Ştii tu‚ de unde primeşte el puterea sa cea mare? — Discipolii nu trebuiau să se teamă‚ cînd Isus era cu ei‚ căci Isus nu era un om obişnuit. El putea să facă lucruri minunate‚ pe care nimeni altul nu le putea face. Vreau să-ţi povestesc încă altceva‚ despre ceea ce a făcut el odată pe o mare furtunoasă.

Era cam tîrziu‚ într-o altă zi. Cînd s-a înnoptat‚ Isus a spus discipolilor săi să se urce în corabie şi să treacă‚ înaintea lui de partea cealaltă a  mării. Apoi‚ Isus s-a suit singur pe munte. Era un loc liniştit‚ unde putea să se roage Tatălui său‚ Iehova Dumnezeu.

Discipolii s-au urcat în corabie şi au început apoi să traverseze mare. Dar îndată a început să bată un vînt. El sufla tot mai tare. Deja se înnoptase de-a binelea.

Oamenii au strîns pînzele şi au început să vîslească. Dar n-au mers prea departe‚ deoarece aveau un contravînt puternic. Corabia era aruncată încoace şi încolo de pe înălţimea valurilor şi apa intra în corabie. Oamenii lucrau din greu‚ pentru a ajunge la mal‚ totuşi‚ nu reuşeau.

Isus era încă tot singur pe munte. Era de mult acolo. Acum însă‚ putea să vadă că discipolii săi erau în primejdie în vîrful valurilor. Astfel el a coborît de pe munte pe malul mării. El n-a sărit în apă‚ ca să înoate‚ şi nici nu şi-a croit drum prin ea. Nu‚ ci Isus a început să meargă pe marea înfuriată‚ aşa cum am merge noi pe iarbă verde!

Ce s-ar întîmpla‚ dacă tu ai încerca să mergi pe apă? Ştii tu? — Te-ai scufunda şi ai putea să te îneci. Dar Isus era cu totul altceva. El avea puteri deosebite.

Isus avea un  drum lung de circa cinci pînă la şase kilometri de străbătut‚ pentru a ajunge la corabie. Era cam pe la revărsatul zorilor‚ cînd discipolii l-au văzut pe Isus venind pe apă spre ei. Dar ei nu puteau crede ceea ce vedeau. Ei s-au temut foarte tare şi au strigat de frică.

Atunci Isus le-a vorbit şi a zis: „Îndrăzniţi‚ eu sînt; nu vă temeţi.“

Imediat ce Isus s-a suit în corabie furtuna a încetat. Discipolii au fost din nou surprinşi. Ei au căzut în genunchi înaintea lui Isus şi i-au spus: „Tu eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu.“ — Matei 14:23–33; Ioan 6:16–21.

N-ar fi fost minunat să trăieşti atunci şi să vezi cum a făcut Isus astfel de lucruri? — Ei bine‚ noi putem să trăim într-un timp cînd Isus va face lucruri‚ care sînt de asemenea‚ minunate.

Biblia spune că Dumnezeu l-a făcut pe Isus domnitor în Regatul lui Dumnezeu‚ şi în curînd numai guvernul său va domni pe acest pămînt. Nici unul din cei vii nu vor trebui atunci să se teamă vreodată de furtună. Pentru binecuvîntarea tuturor acelora‚ care ascultă de Isus‚ va întrebuinţa el puterea sa peste vînt şi valuri. N-ar fi minunat să trăieşti atunci? —

(Alte texte care arată puterea cea mare a lui Isus‚ anume a aceluia pe care Dumnezeu l-a făcut Domnitor în Regatul lui‚ sînt în Matei 28:18; Daniel 7:13, 14; Efeseni 1:20–22.)