Capitolul 15

Sclavul nemilos

ŢI-A făcut cineva ceva rău vreodată? — Te-a jignit cineva sau ţi-a spus ceva nepoliticos? — Aceasta ţi-a cauzat durere‚ nu-i aşa?

Ai fi tu în stare‚ dacă s-ar întîmpla aşa ceva‚ să tratezi pe altul tot aşa de nepoliticos‚ cum te-a tratat el pe tine? — Mulţi ar face aceasta.

Dar Învăţătorul cel Mare a spus că noi ar trebui să-i iertăm pe aceia‚ care ne fac nedreptate. Pentru a arăta‚ cît de peste măsură de important este de a ierta‚ Isus a povestit o istorioară. Ai dori s-o auzi? —

A fost odată un rege. El era un rege bun. El era foarte bun. Împrumuta chiar şi bani sclavilor săi‚ dacă erau în nevoie.

Totuşi‚ într-o bună zi‚ regele a vrut să-şi primească banii înapoi. A chemat‚ de aceea‚ pe toţi sclavii săi‚ care-i datorau bani‚ şi i-a somat să plătească. Ei bine‚ un om a datorat regelui şaizeci de milioane de monezi. Aceasta e o mulţime de bani. Aceasta e o sumă de bani mai mare decît am avut în toată viaţa mea.

Sclavul cheltuise banii regelui şi nu avea nimic ce ar fi putut să-i restituie. Astfel‚ regele a poruncit ca sclavul să fie vîndut. De asemenea‚ regele a spus să fie vînduţi şi nevasta sclavului şi copiii săi şi tot ce aparţinuse sclavului. Cu banii care s-ar fi primit din vînzare trebuia să se plătească‚ apoi‚ regelui datoria. Îţi dai tu seama acum ce simţea sclavul acesta? —

 Sclavul s-a rugat de rege: ’Te rog să nu faci una ca asta. Mai dă-mi timp‚ şi-ţi voi restitui tot ce-ţi datorez.“ Ce-ai fi făcut tu cu acest sclav‚ dacă tu ai fi fost regele? —

Bunului rege i s-a făcut milă de sclavul său. De aceea i-a spus că nu trebuie să-i restituie banii. El nu trebuia‚ într-adevăr‚ să mai restituie din cele şaizeci de milioane de monezi nici măcar una! Cît de fericit trebuia să fie sclavul!

Totuşi‚ ce-a făcut sclavul după aceea? Cînd a ieşit afară‚ l-a întîlnit pe unul din ceilalţi sclavi‚ care-i datora doar o sută de monezi. Aceasta cu siguranţă că nu era mult în comparaţie cu şaizeci de milioane de monezi. Omul l-a apucat pe colegul său de sclavie de gît şi a început să-l sugrume. Şi el i-a zis: ’Restituie-mi suta de monezi‚ pe care mi-o datorezi.‘

Poţi tu să-ţi imaginezi cum poate cineva să facă aşa ceva? — Sclavului îi iertase bunul rege atît de mult‚ iar el tăbărîse acum pe colegul lui de sclavie şi cerea să-i restituie suta de monezi. Aceasta‚ cu siguranţă nu era prietenos.

Sclavul care datora numai o sută de monezi‚ era sărac. El nu putea restitui banii imediat. De aceea‚ a căzut la picioarele colegului său de sclavie şi l-a rugat: ’Dă-mi mai mult timp şi-ţi voi restitui tot‚ ceea ce-ţi datorez.‘ Trebuia omul să-i dea colegului său de sclavie mai mult timp? — Ai fi făcut tu aceasta? —

Ei bine‚ acest om nu era aşa de prietenos‚ cum fusese regele. Deoarece colegul său de sclavie nu i-a putut plăti imediat‚ l-a aruncat în închisoare. Desigur că el nu era milos.

Alţi sclavi observaseră toate acestea. Ei au povestit regelui. Regele s-a mîniat foarte tare pe  sclavul nemilos. L-a chemat de aceea‚ şi i-a spus: ’Tu sclav rău‚ nu ţi-am iertat eu tot ceea ce-mi datorai? Nu trebuia‚ aşadar‚ şi tu să fii milostiv faţă de colegul tău de sclavie?‘

Sclavul ar fi avut ceva să înveţe de la bunul rege. Dar el n-a făcut aceasta. De aceea‚ regele l-a aruncat acum‚ la închisoare pe acest sclav nemilos‚ pînă nu va plăti cele şaizeci de milioane de monezi. În închisoare‚ natural‚ nu putea niciodată să cîştige banii‚ pe care să-i înapoieze stapînului său. De aceea‚ el trebuia să rămînă acolo pînă va muri.

Cînd Isus şi-a încheiat istorioara sa‚ a zis urmaşilor săi: ’În mod asemănător va proceda şi Tatăl meu ceresc şi cu voi‚ dacă fiecare din voi nu iartă din inimă pe fratele său.‘ — Matei 18:21–35.

Vezi tu‚ noi toţi îi datorăm lui Dumnezeu foarte mult. Viaţa noastră vine de la Dumnezeu‚ dar‚ deoarece noi facem cîteodată ceea ce nu este drept‚ el ar putea să ne-o ia. Dacă am încerca să plătim pe Dumnezeu cu bani‚ n-am putea cîştiga niciodată în toată viaţa noastră suficient‚ ca să plătim ceea ce-i datorăm lui.

Comparat cu ceea ce datorăm noi lui Dumnezeu‚ alţi oameni ne datorează nouă foarte puţin. Ceea ce ei ne datorează nouă‚ este egal cu o sută de monezi‚ pe care i-a datorat un sclav celuilalt. Dar ceea ce-i datorăm noi lui  Dumnezeu‚ este egal cu şaizeci de milioane de monezi‚ pe care i-a datorat sclavul regelui.

Dumnezeu este foarte bun. Dacă noi am făcut lucruri rele, el ne va ierta. El nu ne va lăsa să plătim datoria noastră prin faptul că ne-ar lua viaţa pentru totdeauna. Dar el ne iartă numai dacă credem în Fiul său‚ Isus‚ şi dacă iertăm altora‚ care ne-au făcut rău. Despre aceasta ar trebui să medităm puţin‚ nu-i aşa? —

Ce-ai face tu‚ aşadar‚ dacă cineva te-ar jigni‚ pe urmă însă spune că-i pare rău? Îl vei ierta tu? — Dar dacă aceasta se întîmplă mai des? Îl vei ierta tu şi atunci? —

Să presupunem că noi am fi persoana care-şi cere iertare‚ n-am voi noi atunci ca celălalt să ne ierte? — Tot aşa ar trebui şi noi să ne purtăm faţă de el. Noi ar trebui nu numai să zicem că-l iertăm‚ ci trebuie să-l iertăm într-adevăr din inimă. Dacă facem aceasta‚ arătăm că am dori cu adevărat să fim urmaşii lui Isus.

(Citiţi de asemenea‚ pentru a arăta cît de important este a ierta: Matei 6:14, 15‚ Luca 17:3, 4 şi Proverbe 19:11.)