Capitolul 8

Un aproape bun

CUNOŞTI tu pe cineva care are altă culoare a pielii decît tine? — În multe locuri cei mai mulţi oameni au culoarea pielii neagră sau maro. În alte locuri aproape fiecare are pielea albă. Ei aşa s-au născut.

Prin faptul că tu ai o altă culoare a pielii decît alţii eşti mai bun decît ei? — Trebuie să se gîndească cineva, care are o piele neagră, că el ar fi mai bun decît acela a cărui piele este albă? Sau cineva cu o piele albă ar trebui să se gîndească că el ar fi mai bun decît acela a cărui piele este neagră? Ce crezi tu? —

Dacă noi ascultăm de Învăţătorul cel Mare, Isus Cristos, vom fi prietenoşi faţă de oricine.

N-are importanţă cărei naţiuni îi aparţine cineva sau ce fel de culoare a pielii are el. Noi trebuie să iubim oamenii de toate speciile. Aceasta a învăţat Isus.

Într-o zi, a venit un iudeu pentru a-i pune lui Isus o întrebare grea. Acest bărbat s-a gîndit că Isus n-ar putea să-i răspundă la întrebare. El a zis: ’Ce trebuie să fac ca să trăiesc veşnic?‘

Aceasta era pentru Învăţătorul cel Mare o întrebare uşoară. Dar în loc să-i răspundă el însuşi la ea, Isus l-a întrebat pe bărbatul respectiv: ’Ce trebuie să facem noi după legea lui Dumnezeu?‘

Bărbatul a răspuns: ’În legea lui Dumnezeu se spune: «Să iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău,  din toată inima ta, şi pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi.»‘

Isus a spus: ’Ai răspuns corect. Fă aceasta mai departe şi vei primi viaţă veşnică.‘

Dar bărbatul n-a voit să-l iubească pe fiecare. De aceea, el a căutat să găsească o scuză. El l-a întrebat pe Isus: „Cine este în realitate aproapele meu?“ Cum ai fi răspuns tu la aceasta? Cine este în realitate aproapele tău? —

Poate că acest bărbat ar fi dorit ca Isus să-i fi spus: ’Aproapele tău sînt prietenii tăi.‘ Dar cum stau lucrurile cu ceilalţi oameni? Sînt şi ei aproapele nostru? —

Pentru a răspunde la întrebare, Isus a povestit o istorioară. Ea tratează despre un iudeu şi despre un samaritean. Ea sună cam aşa:

Un om se cobora pe drumul de la Ierusalim spre Ierihon. Acest om era un iudeu. Pe drum l-au atacat hoţii. Ei l-au bătut zdravăn, l-au jefuit de bani şi de haine şi au plecat lăsîndu-l pe drum aproape mort.

În curînd a venit pe acelaşi drum un preot. El l-a văzut pe omul acesta, care era grav rănit. Ce a făcut el? Ce-ai fi făcut tu? —

Preotul a mers, pur şi simplu, pe cealaltă parte a drumului. El nici măcar nu s-a oprit. El n-a făcut într-adevăr nimic, pentru a-l ajuta pe omul acela.

Apoi a venit un alt om foarte religios. El era un levit, care servea în templu, la Ierusalim. S-a oprit el oare, ca să dea ajutor? Nu, el a făcut exact ce a făcut preotul. El n-a oferit nici un fel de ajutor. Era acest lucru corect? —

În sfîrşit, pe acelaşi drum, a venit un samaritean. El l-a văzut pe iudeul, care stătea acolo grav rănit. Cei mai mulţi samariteni şi iudei nu se  puteau suferi unul pe altul. Să fi lăsat oare acest samaritean pe omul acela să zacă fără să-l ajute? El şi-ar fi putut spune: ’Pentru ce l-aş ajuta pe acest iudeu? Nici el nu m-ar ajuta, dacă eu aş fi rănit.‘

Dar samariteanul a privit omul care zăcea la marginea drumului. El a fost mişcat de compătimire pentru acesta. El nu-l putea lăsa să zacă acolo şi să-l lase să moară.

Samariteanul a coborît aşadar, de pe animalul său de călărie. S-a dus la omul acela şi i-a îngrijit rănile. I-a turnat peste ele untdelemn şi vin. Aceasta va ajuta la vindecarea rănilor. Apoi i-a legat rănile cu o pînză.

Samariteanul l-a pus atent pe rănit, pe animalul său. Apoi a plecat încet mai departe, pînă au ajuns la un han sau un mic hotel. Aici l-a adus samariteanul pe omul acela şi l-a îngrijit bine.

Isus l-a întrebat acum pe omul cu care vorbea: ’Care din cei trei bărbaţi a fost, după părerea ta, aproapele cel bun?‘ Cum ai răspunde tu? Era el preotul, levitul sau samariteanul? —

Bărbatul a răspuns: ’Samariteanul, care s-a oprit şi l-a luat cu sine pe rănit, acela este aproapele cel bun.‘

Isus i-a zis: ’Tu ai dreptate. Du-te aşadar, şi fă şi tu la fel.‘ — Luca 10:25–37.

Nu-i aşa, că-i frumoasă această istorioară?  — Ea arată lămurit, cine este aproapele nostru. Aproapele nostru nu sînt numai prietenii noştri intimi. Aproapele nostru nu sînt numai persoanele din propria noastră ţară sau persoanele care au aceeaşi culoare a pielii ca noi. Aproapele nostru sînt oamenii din toate speciile.

Ce vei face tu, aşadar, dacă vezi un rănit? — Ce vei face cînd acesta vine din altă ţară, sau are altă culoare a pielii decît tine? — El este cu toate acestea, aproapele tău. Tu ar trebui, aşadar, să-l ajuţi. Dacă tu te gîndeşti că ai fi prea mic pentru a-l ajuta, atunci tu mă poţi ruga pe mine să ajut. Sau poţi chema un poliţist sau un învăţător. Atunci eşti ca samariteanul.

Învăţătorul cel Mare doreşte ca noi să fim prietenoşi şi plini de iubire. El doreşte ca noi să-i ajutăm pe alţii, indiferent cine ar fi ei. Pentru aceea a povestit el istorioara despre omul, care era un aproape bun.

(În legătură cu modul cum trebuie să privim noi oamenii de alte rase şi naţiuni, citiţi de asemenea: Fapte 10:34, 35; 17:26; Matei 5:44–48.)