Capitolul patru

Cel despre care au depus mărturie toţi profeţii

1. Dacă ne gândim la existenţa preumană a lui Isus, ce înţelegem referitor la relaţiile care există între Isus şi Iehova?

„TATĂL are afecţiune pentru Fiul şi îi arată toate lucrurile pe care le face el însuşi“ (Ioan 5:20). Ce relaţii strânse există între Fiul şi Tatăl său, Iehova! Aceste relaţii strânse îşi au începutul odată cu crearea Fiului, cu nenumărate milenii înainte de naşterea lui ca om. El este Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, singurul creat direct de Iehova însuşi. Toate celelalte lucruri din cer şi de pe pământ au fost create cu ajutorul acestui mult iubit Fiu întâi-născut (Coloseni 1:15, 16). De asemenea, el a slujit în calitate de Cuvânt al lui Dumnezeu, adică purtător de cuvânt, cel prin care le-a fost comunicată voinţa lui Dumnezeu celorlalte creaturi. Acest Fiu, de care Dumnezeu era deosebit de ataşat, a devenit omul Isus Cristos. — Proverbele 8:22–30; Ioan 1:14, 18; 12:49, 50.

2. În ce măsură s-au referit profeţiile biblice la Isus?

² Înainte ca Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu să fie conceput ca om într-un mod miraculos, au fost aşternute în scris o mulţime de profeţii inspirate referitoare la el. Iată ce i-a mărturisit lui Corneliu apostolul Petru: „Despre el depun mărturie toţi profeţii“ (Faptele 10:43). Rolul lui Isus a fost prezentat atât de bine în Biblie, încât un înger i-a putut spune apostolului Ioan următoarele cuvinte: „Depunerea mărturiei despre Isus este cea care  inspiră profeţirea“ (Revelaţia 19:10). Acele profeţii l-au identificat în mod clar pe Isus ca fiind Mesia. Ele au atras atenţia asupra diverselor roluri pe care el urma să le aibă în împlinirea scopului lui Dumnezeu. Astăzi ar trebui să acordăm un interes deosebit tuturor acestor profeţii.

Ce dezvăluie profeţiile

3. a) Pe cine reprezintă şarpele, ‘femeia’ şi ‘sămânţa şarpelui’ din profeţia consemnată în Geneza 3:15? b) De ce ‘zdrobirea capului şarpelui’ este de mare interes pentru slujitorii lui Iehova?

³ Prima dintre aceste profeţii a fost rostită după răzvrătirea din Eden. Iehova i-a spus şarpelui: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Cuvintele din această profeţie i-au fost, de fapt, adresate lui Satan, reprezentat aici prin şarpe. ‘Femeia’ este organizaţia cerească loială a lui Iehova, care îi este ca o soţie fidelă. ‘Sămânţa şarpelui’ îi include pe toţi îngerii şi pe toţi oamenii care manifestă spiritul lui Satan, toţi cei care i se opun lui Iehova şi poporului Său. ‘Zdrobirea capului şarpelui’ indică viitoarea distrugere a răzvrătitului Satan, care l-a calomniat pe Iehova şi a adus mari suferinţe întregii omeniri. Dar cine este partea principală a ‘seminţei’ care va zdrobi capul şarpelui? Timp de secole acest lucru a rămas un „secret sacru“. — Romani 16:20, 25, 26.

4. Cum ne ajută genealogia lui Isus să înţelegem că el este Sămânţa promisă?

⁴ După aproximativ 2 000 de ani, Iehova a furnizat noi detalii. El a dezvăluit că Sămânţa avea să vină pe linia genealogică a lui Avraam (Geneza 22:15–18). Însă această linie care urma să ducă la Sămânţă nu avea să depindă de descendenţa naturală, ci avea să fie stabilită de Dumnezeu. Deşi Avraam l-a iubit pe fiul său Ismael, pe care i  l-a născut Agar, Iehova i-a zis: „Legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara“ (Geneza 17:18–21). Mai târziu, acest legământ a fost încheiat cu Iacov, din care au ieşit cele 12 triburi ale lui Israel, nu cu Esau, întâiul născut al lui Isaac (Geneza 28:10–14). Cu timpul, a fost arătat că Sămânţa avea să se nască în tribul lui Iuda, din urmaşii lui David. — Geneza 49:10; 1 Cronici 17:3, 4, 11–14.

5. Când Isus şi-a început ministerul pământesc, ce anume a arătat cât se poate de clar că el era Mesia?

⁵ Ce alte indicii au fost furnizate pentru a stabili cine este Sămânţa? Cu 700 de ani înainte, Biblia a indicat locul naşterii ca om a promisei Seminţe, şi anume oraşul Betleem. De asemenea, a fost dezvăluit faptul că Sămânţa exista deja „din zilele timpului indefinit“, de când fusese creată în ceruri (Mica 5:2, NW). În plus, prin profetul Daniel s-a prezis momentul exact când ea urma să vină pe pământ în calitate de Mesia (Daniel 9:24–26). Iar când Isus a fost uns cu spirit sfânt, devenind astfel Unsul lui Iehova, chiar vocea lui Dumnezeu s-a auzit clar din ceruri identificându-l ca Fiul Său (Matei 3:16, 17). Sămânţa fusese revelată! Astfel, Filip a putut spune cu convingere: „Noi l-am găsit pe acela despre care a scris Moise, în Lege, precum şi Profeţii: este Isus“. — Ioan 1:45.

6. a) Potrivit cu Luca 24:27, ce au înţeles continuatorii lui Isus? b) Cine este partea principală a ‘seminţei femeii’, şi ce înseamnă că aceasta îi va zdrobi capul şarpelui?

⁶ Mai târziu, continuatorii lui Isus au înţeles că Scripturile inspirate conţineau efectiv zeci de menţiuni profetice referitoare la el (Luca 24:27). Astfel, a devenit şi mai clar că Isus este partea principală a ‘seminţei femeii’, cea care îi va zdrobi capul şarpelui, distrugându-l pentru totdeauna pe Satan. Prin intermediul lui Isus, toate promisiunile  făcute de Dumnezeu oamenilor, toate lucrurile pe care le aşteptăm cu atâta nerăbdare, vor deveni realitate. — 2 Corinteni 1:20.

7. În afară de identitatea Celui despre care vorbesc profeţiile, ce e bine să mai înţelegem?

⁷ Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră cunoaşterea acestui fapt? Biblia ne vorbeşte despre un eunuc etiopian care citea unele profeţii despre Mesia, Răscumpărătorul care avea să vină. Nedumerit, el l-a întrebat pe evanghelizatorul Filip: „Despre cine spune profetul lucrul acesta?“ Eunucul nu s-a mulţumit doar cu răspunsul primit. El a ascultat cu atenţie explicaţia pe care i-a dat-o Filip, dându-şi seama că acum, după ce a înţeles cum s-a împlinit acea profeţie, trebuia să treacă la fapte în semn de recunoştinţă. Astfel, el a înţeles că trebuia să fie botezat (Faptele 8:32–38; Isaia 53:3–9). Reacţionăm şi noi la fel?

8. a) Ce a prefigurat încercarea lui Avraam de a-l jertfi pe Isaac? b) De ce i-a spus Iehova lui Avraam că toate naţiunile vor fi binecuvântate prin intermediul Seminţei, şi ce înseamnă acest lucru pentru noi azi?

⁸ Să analizăm şi emoţionanta relatare despre Avraam, care a încercat să-l jertfească pe Isaac, singurul fiu pe care îl avea de la Sara (Geneza 22:1–18). Acest eveniment a prefigurat ceea ce avea să facă Iehova, şi anume să-şi jertfească Fiul unic-născut: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Dacă Iehova l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru a-şi împlini scopul, putem fi siguri că el ne „va da cu bunătate . . . toate celelalte lucruri“ (Romani 8:32). Ce se cere însă din partea noastră? Aşa cum citim în Geneza 22:18, Iehova i-a spus lui Avraam că toate naţiunile vor fi binecuvântate prin intermediul Seminţei  ‘pentru că el [Avraam] a ascultat de glasul [lui Dumnezeu]’. Şi noi trebuie să ascultăm de Iehova şi de Fiul său: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel care nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“. — Ioan 3:36.

9. Dacă suntem recunoscători pentru speranţa vieţii veşnice, care a devenit posibilă datorită jertfei lui Isus, ce ne vom simţi îndemnaţi să facem?

⁹ Dacă suntem recunoscători pentru speranţa vieţii veşnice, care a devenit posibilă datorită jertfei lui Isus, vom  dori să facem toate lucrurile pe care Iehova ni le-a spus prin intermediul lui Isus. Ele se concentrează asupra iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri (Matei 22:37–39). Isus a arătat că iubirea pe care o avem faţă de Iehova ne va motiva să-i învăţăm pe alţii ‘să respecte tot ce ne-a poruncit’ el (Matei 28:19, 20). Şi dorim să împărtăşim această iubire cu ceilalţi slujitori ai lui Iehova ‘întrunindu-ne’ cu regularitate împreună cu ei (Evrei 10:25; Galateni 6:10). În plus, nu trebuie să credem că Dumnezeu şi Fiul său pretind să fim perfecţi când ascultăm de ei. În Evrei 4:15 se spune că Isus, ca Mare Preot al nostru, poate „avea compătimire pentru slăbiciunile noastre“. Cât de mângâietor este să ştim acest lucru, mai ales când îi cerem lui Dumnezeu ajutorul în rugăciune prin Cristos pentru a ne învinge slăbiciunile! — Matei 6:12.

Să ne demonstrăm credinţa în Cristos

10. De ce nu există salvare decât prin Isus Cristos?

¹⁰ După ce a explicat înaintea curţii supreme iudaice din Ierusalim că în persoana lui Isus s-au împlinit profeţiile biblice, apostolul Petru a încheiat cu convingere astfel: „Nu există salvare în nimeni altul, căci nu există alt nume sub cer care să fi fost dat printre oameni prin care trebuie să fim salvaţi“ (Faptele 4:12). Întrucât toţi descendenţii lui Adam sunt păcătoşi, moartea lor nu are valoare de jertfă care să poată fi folosită ca răscumpărare pentru vreun om. Însă Isus a fost perfect, iar viaţa lui a avut valoare de jertfă (Psalmul 49:6–9; Evrei 2:9). El i-a oferit lui Dumnezeu o răscumpărare a cărei valoare corespundea exact cu cea a vieţii perfecte pierdute de Adam (1 Timotei 2:5, 6). Astfel ni s-a deschis calea pentru a putea obţine viaţă veşnică în lumea nouă a lui Dumnezeu.

11. Explicaţi în ce mod jertfa lui Isus ne poate aduce mari foloase.

 ¹¹ Răscumpărarea a deschis calea şi pentru alte foloase, de care ne putem bucura chiar şi în prezent. De exemplu, deşi suntem păcătoşi, datorită jertfei lui Isus putem avea o conştiinţă curată, fiindu-ne iertate păcatele. Acest lucru depăşeşte cu mult tot ce puteau obţine israeliţii pe baza jertfelor de animale cerute de Legea mozaică (Faptele 13:38, 39; Evrei 9:13, 14; 10:22). Totuşi, pentru a beneficia de o astfel de iertare, trebuie să recunoaştem cu sinceritate că avem nevoie neapărat de jertfa lui Cristos: „Dacă declarăm: «Nu avem păcat», ne inducem în eroare pe noi înşine şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea“. — 1 Ioan 1:8, 9.

12. De ce scufundarea în apă este un pas important pentru obţinerea unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu?

¹² Cum îşi pot manifesta păcătoşii credinţa în Cristos şi în jertfa sa? În secolul întâi, cei care au devenit credincioşi au arătat în public acest lucru. În ce mod? Botezându-se. De ce? Deoarece Isus a poruncit ca toţi discipolii lui să fie botezaţi (Matei 28:19, 20; Faptele 8:12; 18:8). Cei a căror inimă e cu adevărat mişcată de această măsură iubitoare luată de Iehova prin intermediul lui Isus nu se vor reţine să se boteze. Vor face toate schimbările necesare în viaţa lor, i se vor dedica lui Dumnezeu în rugăciune şi îşi vor simboliza dedicarea prin scufundare în apă. Această demonstrare a credinţei lor este asemenea unei ‘cereri adresate lui Dumnezeu pentru o conştiinţă bună’. — 1 Petru 3:21.

13. Dacă ne dăm seama că am comis un păcat, ce trebuie să facem, şi de ce?

¹³ Bineînţeles că după botez vom avea în continuare înclinaţii păcătoase. Ce vom face aşadar? Iată ce a spus apostolul  Ioan: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Şi totuşi, dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept. Şi el este o jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 2:1, 2). Înseamnă oare aceasta că, orice păcat am face, dacă ne vom ruga lui Dumnezeu, vom fi iertaţi? Nu neapărat. Pentru a fi iertaţi trebuie să ne căim sincer. S-ar putea să avem nevoie şi de ajutorul unor creştini din congregaţie care sunt mai în vârstă ori au mai multă experienţă. Trebuie să înţelegem în ce a constat greşeala şi să regretăm sincer fapta noastră, astfel încât să putem depune eforturi susţinute pentru a nu o repeta (Faptele 3:19; Iacov 5:13–16). Dacă procedăm aşa, putem fi siguri că vom primi ajutorul lui Isus şi că vom recăpăta favoarea lui Iehova.

14. a) Explică în ce mod minunat beneficiem de pe urma jertfei lui Isus. b) Ce vom face dacă avem cu adevărat credinţă?

¹⁴ Jertfa lui Isus a deschis calea spre viaţă veşnică în cer pentru o „turmă mică“, partea secundară a seminţei din Geneza 3:15 (Luca 12:32; Galateni 3:26–29). De asemenea, ea a deschis calea spre viaţă veşnică pe un pământ paradiziac pentru miliarde de oameni (Psalmul 37:29; Revelaţia 20:11, 12; 21:3, 4). Viaţa veşnică este „darul pe care îl dă Dumnezeu . . . prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23; Efeseni 2:8–10). Dacă credem în acest dar şi dacă suntem recunoscători pentru modul în care a devenit posibilă viaţa veşnică, cu siguranţă că vom arăta acest lucru. Înţelegând în ce mod minunat l-a folosit Iehova pe Isus pentru a duce la îndeplinire voinţa Sa şi cât de vital este ca noi toţi să călcăm îndeaproape pe urmele lui Isus, vom face din ministerul creştin una dintre  cele mai importante activităţi din viaţa noastră. Credinţa noastră se va vedea din convingerea cu care le vom vorbi altora despre acest minunat dar de la Dumnezeu. — Faptele 20:24.

15. Ce efect unificator are credinţa în Isus Cristos?

¹⁵ Ce extraordinar efect unificator are o astfel de credinţă! Ea ne ajută să ne apropiem mai mult de Iehova şi de Fiul său, dar şi de fraţii şi surorile noastre din congregaţia creştină (1 Ioan 3:23, 24). În plus, ne putem bucura că Iehova i-a dat în mod binevoitor Fiului său „numele care este mai presus de orice alt nume [excepţie făcând numele lui Dumnezeu], pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din cer şi al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască în mod deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“. — Filipeni 2:9–11.

Recapitulare

• De ce persoanele care credeau cu adevărat în Cuvântul lui Dumnezeu au putut să-l recunoască în mod clar pe Mesia când acesta a venit?

• Care sunt câteva lucruri pe care trebuie să le facem arătându-ne astfel recunoştinţa pentru jertfa lui Isus?

• Ce foloase am avut deja de pe urma jertfei lui Isus? Cum ne este aceasta de folos când îi cerem lui Iehova în rugăciune să ne ierte păcatele?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 36]

Isus le-a spus discipolilor lui să-i înveţe pe alţii să respecte şi ei poruncile lui Dumnezeu