Controversa care pretinde un răspuns din partea noastră
Capitolul şase
Controversa care pretinde un răspuns din partea noastră
1, 2. a) Ce controversă a generat Satan în Eden? b) Cum reiese din cuvintele lui în ce constă controversa?
EŞTI implicat în cea mai importantă controversă în care s-au aflat vreodată oamenii. Viitorul tău veşnic depinde de poziţia pe care o vei adopta în această controversă. Aceasta a început odată cu răzvrătirea din Eden. Satan a întrebat-o atunci pe Eva: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“ Eva i-a răspuns că, despre unul dintre pomi, Dumnezeu le spusese: „Să nu mâncaţi din el . . . ca să nu muriţi“. Atunci Satan l-a acuzat în mod direct pe Iehova de minciună, afirmând că nici viaţa Evei, nici cea a lui Adam nu depindeau de ascultarea lor faţă de Dumnezeu. Satan a pretins că Dumnezeu le privează pe creaturile sale de ceva bun: capacitatea de a-şi stabili singure norme după care să trăiască. Iată ce a afirmat Satan: „Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. — Geneza 3:1–5.
2 De fapt, Satan voia să spună că oamenilor le-ar merge mai bine dacă ar lua singuri decizii, decât dacă ar asculta de legile lui Dumnezeu. Astfel, el a pus la îndoială modul de guvernare al lui Dumnezeu. Aceasta a dus la apariţia celei mai importante controverse, cea legată de suveranitatea universală a lui Dumnezeu, adică de dreptul său de a guverna. Chestiunea în discuţie era următoarea: Ce este mai bine pentru oameni? Să fie guvernaţi de Iehova sau să se guverneze singuri, independent de el? Iehova ar fi putut să-i execute imediat pe Adam şi pe Eva, dar această acţiune nu ar fi clarificat într-un mod corespunzător controversa legată de suveranitatea sa. Permiţând însă ca societatea umană să se dezvolte pe parcursul unei lungi perioade de timp, Dumnezeu putea demonstra într-un mod cât se poate de clar care sunt rezultatele independenţei faţă de el şi faţă de legile sale.
3. Ce controversă secundară a generat Satan?
3 Atacul lui Satan îndreptat împotriva dreptului lui Iehova de a guverna nu s-a oprit odată cu evenimentele petrecute în Eden. Satan a pus la îndoială şi loialitatea creaturilor faţă de Iehova. Aceasta a devenit o controversă secundară, strâns legată de prima, implicându-i nu numai pe descendenţii lui Adam şi ai Evei, ci şi pe fiii spirituali ai lui Dumnezeu, chiar şi pe mult iubitul său Fiu întâi-născut. Pe timpul lui Iov, de exemplu, Satan a pretins că oamenii îi slujesc lui Iehova din motive egoiste, nu din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de modul său de guvernare. El a susţinut că, atunci când asupra lor se vor abate necazuri, vor ceda cu toţii în faţa dorinţelor egoiste. — Iov 2:1–6; Revelaţia 12:10.
Ce a demonstrat istoria
4, 5. Ce a demonstrat istoria cu privire la capacitatea omului de a-şi dirija singur paşii?
4 Un aspect esenţial în controversa referitoare la suveranitate este următorul: Dumnezeu nu i-a creat pe oameni ca să trăiască în mod independent de guvernarea sa, bucurându-se în acelaşi timp de succes. Pentru binele lor, el i-a creat dependenţi de legile sale drepte. Profetul Ieremia a confirmat acest lucru spunând: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii. Corectează-mă, DOAMNE“ (Ieremia 10:23, 24). Astfel, în Cuvântul lui Dumnezeu găsim următorul îndemn: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta“ (Proverbele 3:5). Aşa cum a stabilit legi fizice care să-i ţină pe oameni în viaţă, Dumnezeu a stabilit şi legi morale, care, dacă erau respectate, urmau să aducă în existenţă o societate umană în mijlocul căreia să domnească armonia.
5 În mod clar, Dumnezeu ştia că familia umană nu va putea niciodată să aibă succes dacă se conduce singură, fără să se supună guvernării sale. În încercarea de a fi independenţi de guvernarea lui Dumnezeu, oamenii au adus în existenţă diverse sisteme politice, economice şi religioase, dar fără succes. Diferenţele existente au creat în permanenţă între oameni conflicte, care au generat violenţă, războaie şi moarte. „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Exact aşa s-a întâmplat de-a lungul întregii istorii umane. După cum s-a profeţit în Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ticăloşi şi impostorii au continuat să ‘înainteze din rău în mai rău’ (2 Timotei 3:13). Iar în secolul al XX-lea, când omenirea a înregistrat mari progrese în domeniul ştiinţei şi industriei, s-au produs şi cele mai grave nenorociri din istorie. Cuvintele consemnate în Ieremia 10:23 s-au dovedit pe deplin adevărate: oamenii nu au fost creaţi să-şi dirijeze singuri paşii.
6. Cum va soluţiona Dumnezeu în curând problema independenţei omului faţă de el?
6 Consecinţele tragice, de lungă durată ale independenţei faţă de Dumnezeu au demonstrat o dată pentru totdeauna că guvernarea umană nu poate avea succes. Guvernarea lui Dumnezeu este singura care îi poate aduce omului fericire, unitate, sănătate şi viaţă. Iar Cuvântul lui Dumnezeu arată că Iehova nu va mai tolera mult timp guvernarea umană independentă (Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5). În curând, el va interveni în treburile omului şi va începe să guverneze asupra întregului pământ. Iată ce spune o profeţie biblică: „În zilele acestor împăraţi [guvernele umane existente], Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie [în cer] care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor [pământul nu va mai fi guvernat niciodată de oameni]. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii [din prezent], dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“. — Daniel 2:44.
Cum putem supravieţui pentru a intra în lumea nouă a lui Dumnezeu
7. Cine va supravieţui când guvernarea lui Dumnezeu va pune capăt guvernării umane?
7 Cine va supravieţui când guvernarea lui Dumnezeu va pune capăt guvernării umane? Biblia ne răspunde astfel: „Oamenii drepţi [cei care au susţinut dreptul lui Dumnezeu de a guverna] vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi [cei care nu au susţinut dreptul lui Dumnezeu de a guverna] vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“ (Proverbele 2:21, 22). În mod asemănător, psalmistul a declarat: „Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi . . . Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. — Psalmul 37:10, 29.
8. Cum îşi va justifica în mod deplin Dumnezeu suveranitatea?
8 După ce sistemul lui Satan va fi distrus, Dumnezeu va instaura lumea sa nouă, eliminând complet violenţa, războaiele, sărăcia, suferinţa, boala şi moartea, care au făcut atâtea ravagii şi au ţinut omenirea captivă mii de ani. Biblia descrie într-un mod foarte sugestiv binecuvântările de care vor avea parte oamenii ascultători: „El [Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4). Prin intermediul Regatului său ceresc, condus de Cristos, Dumnezeu îşi va justifica (va confirma, sau va dovedi) în mod deplin dreptul de a fi Suveranul nostru, sau, cu alte cuvinte, Conducătorul nostru. — Romani 16:20; 2 Petru 3:10–13; Revelaţia 20:1–6.
Cum au răspuns ei
9. a) Cum au considerat cuvântul lui Iehova cei ce i-au rămas loiali lui Dumnezeu? b) Cum şi-a dovedit Noe loialitatea, şi ce putem învăţa din exemplul lui?
9 Pe parcursul istoriei au existat bărbaţi şi femei ai credinţei care şi-au dovedit loialitatea faţă de Iehova, considerându-l Suveranul lor. Ei ştiau că viaţa lor depindea de ascultarea şi de supunerea faţă de el. Noe a fost unul dintre aceştia. Iată ce i-a zis Dumnezeu lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea . . . Fă-ţi o corabie“. Iar Noe s-a supus îndrumării primite de la Iehova. Deşi fuseseră avertizaţi, oamenii din zilele lui Noe îşi trăiau viaţa ca şi cum nu avea să se întâmple nimic neobişnuit. În schimb, Noe a construit o arcă uriaşă şi a fost tot timpul ocupat, predicându-le şi vorbindu-le oamenilor despre căile drepte ale lui Iehova. Relatarea biblică ne spune în continuare: „Aşa a făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu“. — Geneza 6:13–22; Evrei 11:7; 2 Petru 2:5.
10. a) Cum au susţinut Avraam şi Sara suveranitatea lui Iehova? b) Ce putem învăţa din exemplul lui Avraam şi al Sarei?
10 Avraam şi Sara au dat şi ei un excelent exemplu în ce priveşte susţinerea suveranităţii lui Iehova, făcând tot ce le-a poruncit el. Ei trăiau în prosperul oraş Ur, din Caldeea. Dar, când Iehova i-a zis lui Avraam să plece în altă ţară, pe care nu o cunoştea, el „a plecat, cum îi spusese DOMNUL“. Fără îndoială că Sara ducea o viaţă liniştită în oraşul Ur: avea o casă, prieteni şi rude. Cu toate acestea, ea s-a supus lui Iehova şi soţului ei şi a plecat în ţara Canaanului, fără să ştie ce condiţii avea să găsească acolo. — Geneza 11:31—12:4; Faptele 7:2–4.
11. a) În ce situaţii a susţinut Moise suveranitatea lui Iehova? b) Ce putem învăţa din exemplul lui Moise?
11 Un alt bărbat care a susţinut suveranitatea lui Iehova a fost Moise. El a făcut acest lucru în situaţii foarte grele; de exemplu, de câteva ori a trebuit să se prezinte chiar în faţa faraonului Egiptului. Iar Moise nu era un bărbat sigur pe el. Dimpotrivă, el se îndoia de capacitatea lui de a vorbi bine. Totuşi, s-a supus lui Iehova. Cu sprijinul lui Iehova şi cu ajutorul lui Aaron, fratele său, Moise i-a transmis de repetate ori acestui faraon încăpăţânat cuvântul lui Iehova. Chiar dacă până şi unii dintre fiii lui Israel l-au criticat cu asprime, Moise a îndeplinit cu loialitate tot ce i-a poruncit Iehova, iar, prin intermediul lui, poporul Israel a fost eliberat din Egipt. — Exodul 7:6; 12:50, 51; Evrei 11:24–27.
12. a) De unde ştim că a-i fi loiali lui Iehova înseamnă mai mult decât a face ceea ce a fost lăsat în scris de Dumnezeu? b) Înţelegând acest aspect legat de loialitate, cum am putea aplica porunca din 1 Ioan 2:15?
12 Cei care i-au rămas loiali lui Iehova nu s-au gândit că trebuiau să respecte numai ce era lăsat în scris de Dumnezeu. Când soţia lui Potifar a încercat să-l ispitească pe Iosif ca să întreţină relaţii adultere cu ea, nu exista nici o poruncă scrisă prin care Dumnezeu să interzică adulterul. Totuşi, Iosif cunoştea normele referitoare la căsătorie stabilite de Iehova în Eden. El şi-a dat seama că Dumnezeu dezaprobă întreţinerea relaţiilor sexuale cu soţia altui bărbat. Iosif n-a vrut să vadă până unde îi permitea Dumnezeu să fie asemenea egiptenilor. El a respectat căile lui Iehova, meditând asupra modului în care Dumnezeu a tratat cu oamenii şi îndeplinind apoi cu conştiinciozitate ceea ce a înţeles că era voinţa lui Dumnezeu. — Geneza 39:7–12; Psalmul 77:11, 12.
13. a) Cum a demonstrat Iov că Diavolul este un mincinos? b) Dar cei trei evrei?
13 Chiar şi când sunt supuşi unor grele încercări, cei ce îl cunosc cu adevărat pe Iehova nu se îndepărtează de el. Satan a pretins că Iov — despre care Iehova spusese că se bucura de aprobarea sa — avea să-l părăsească pe Dumnezeu dacă şi-ar fi pierdut multele bunuri materiale sau sănătatea. Însă Iov a demonstrat că Diavolul e un mincinos, chiar dacă nu a ştiut motivul pentru care s-au abătut acele necazuri asupra lui (Iov 2:9, 10). Secole mai târziu, încercând să-şi demonstreze afirmaţiile, Satan s-a folosit de un rege al Babilonului care, plin de furie, i-a ameninţat pe trei tineri evrei că vor muri arşi de vii într-un cuptor încins dacă nu aveau să se închine înaintea unei imagini ridicate la porunca regelui. Fiind constrânşi să aleagă între ascultarea de porunca regelui şi ascultarea de legea dată de Iehova care interzicea idolatria, aceşti tineri şi-au făcut cunoscută poziţia în mod ferm, arătând că îi slujeau lui Iehova şi că el era Suveranul lor Suprem. Fidelitatea faţă de Dumnezeu a fost pentru ei mai preţioasă decât viaţa! — Daniel 3:14–18.
14. Cum e posibil ca noi, oameni imperfecţi, să demonstrăm că îi suntem cu adevărat loiali lui Iehova?
14 Să înţelegem oare din aceste exemple că pentru a-i fi loiali lui Iehova trebuie să fim perfecţi sau că am eşuat total dacă am făcut o greşeală? Nicidecum! Biblia ne spune că şi Moise a dat greş uneori. Deşi lui Iehova nu i-a plăcut acest lucru, el nu l-a respins pe Moise. Apostolii lui Isus Cristos au avut şi ei defecte. Iehova ţine cont că am moştenit imperfecţiunea şi se bucură dacă noi nu ignorăm în mod deliberat voinţa sa în nici o privinţă. Dar, dacă din cauza slăbiciunilor comitem totuşi o faptă rea, este important să ne căim sincer şi să nu practicăm acea greşeală. Astfel demonstrăm că într-adevăr iubim ceea ce ne spune Iehova că e bine şi urâm ceea ce ne spune el că e rău. Pe baza credinţei noastre în valoarea ispăşitoare a jertfei lui Isus, ne putem bucura de o poziţie curată înaintea lui Dumnezeu. — Amos 5:15; Faptele 3:19; Evrei 9:14.
15. a) Care om şi-a păstrat în mod perfect integritatea faţă de Dumnezeu, şi ce a demonstrat acest lucru? b) Ce învăţăm din ceea ce a făcut Isus?
15 Dar oare le este imposibil oamenilor să asculte în mod perfect de Iehova, susţinând astfel suveranitatea sa? Timp de aproximativ 4 000 de ani, răspunsul la această întrebare a rămas un „secret sacru“ (1 Timotei 3:16). Deşi a fost creat perfect, Adam nu a oferit un exemplu perfect de devoţiune sfântă. Dar cine putea să facă acest lucru? Cu siguranţă, nici unul dintre descendenţii lui păcătoşi. Singurul om care a putut să ofere un astfel de exemplu a fost Isus Cristos (Evrei 4:15). Prin ceea ce a realizat, Isus a demonstrat că Adam, care trăise în condiţii mult mai favorabile, ar fi putut să-şi păstreze în mod perfect integritatea dacă ar fi dorit lucrul acesta. Nu a fost nici o greşeală în lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu. Aşadar, Isus Cristos constituie exemplul pe care încercăm să-l imităm pentru a demonstra nu numai că ascultăm de legea lui Dumnezeu, dar şi că îi acordăm devoţiunea noastră lui Iehova, Suveranul Universului. — Deuteronomul 32:4, 5.
Care este răspunsul nostru?
16. De ce trebuie să fim în permanenţă atenţi în ce priveşte atitudinea pe care o avem faţă de suveranitatea lui Iehova?
16 Fiecare dintre noi trebuie să dea un răspuns în controversa referitoare la suveranitatea universală. Dacă declarăm în mod deschis că suntem de partea lui Iehova, devenim o ţintă a lui Satan. El aduce asupra noastră presiuni din toate părţile şi va continua să facă aceasta până la sfârşitul sistemului rău de lucruri condus de el. Trebuie să fim vigilenţi în fiecare clipă (1 Petru 5:8). Conduita noastră arată de care parte ne aflăm în controversa principală, referitoare la suveranitatea lui Iehova, şi în controversa secundară, referitoare la integritatea faţă de Dumnezeu în încercări. Nu ne putem permite să trecem cu vederea o conduită neloială, doar pentru că o astfel de conduită e ceva obişnuit în lumea de azi. Pentru a ne păstra integritatea trebuie să ne străduim să aplicăm normele drepte ale lui Iehova în toate aspectele vieţii.
17. Având în vedere originea minciunii şi a furtului, de ce nu trebuie să le practicăm?
17 De exemplu, nu putem să-l imităm pe Satan, care este „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Trebuie să spunem adevărul întotdeauna. În lumea lui Satan, tinerii nu le spun, în general, adevărul părinţilor lor. Însă tinerii creştini nu procedează aşa, demonstrând astfel că acuzaţia lui Satan, şi anume că slujitorii lui Dumnezeu nu rămân integri în încercări, e falsă (Iov 1:9–11; Proverbele 6:16–19). Apoi în domeniul afacerilor există unele practici care ar putea arăta dacă o persoană e de partea „tatălui minciunii“ sau de partea Dumnezeului adevărului. Trebuie să evităm astfel de practici (Mica 6:11, 12). În plus, furtul nu este niciodată justificat, nici chiar atunci când cel care fură se află în nevoie sau când cel păgubit este bogat (Proverbele 6:30, 31; 1 Petru 4:15). Chiar dacă în zona în care trăim se obişnuieşte să se fure sau dacă obiectul furat e de mică valoare, furtul rămâne o încălcare a legii lui Dumnezeu. — Luca 16:10; Romani 12:2; Efeseni 4:28.
18. a) La ce test vor fi supuşi toţi oamenii la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos? b) Ce obicei trebuie să cultivăm în prezent?
18 În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, Satan şi demonii săi se vor afla în abis, fără să-i mai poată influenţa în vreun fel pe oameni. Ce uşurare! Însă după aceşti o mie de ani, ei vor fi eliberaţi pentru puţin timp. Satan şi cei ce îl vor urma vor exercita presiuni asupra omenirii restabilite care îşi va fi păstrat integritatea faţă de Dumnezeu (Revelaţia 20:7–10). Ce poziţie vom adopta în controversa referitoare la suveranitatea universală dacă vom avea privilegiul de a fi în viaţă în acele zile? Întrucât toţi oamenii vor fi atunci perfecţi, orice act de neloialitate va fi un act deliberat şi va avea drept consecinţă distrugerea eternă. Cât de vital este să cultivăm de pe acum obiceiul de a respecta orice îndrumare pe care ne-o dă Iehova prin Cuvântul său ori prin organizaţia sa! Dacă vom face aşa, vom demonstra că îi acordăm lui devoţiunea noastră sinceră, considerându-l Suveranul Universului.
Recapitulare
• Care este marea controversă care pretinde un răspuns din partea tuturor? Cum am ajuns să fim implicaţi în această controversă?
• Ce este remarcabil în modul în care bărbaţii şi femeile din vechime şi-au dovedit integritatea faţă de Iehova?
• De ce este vital să-l onorăm pe Iehova prin conduita noastră în fiecare zi?
[Întrebări de studiu]
