Capitolul optsprezece

„Ei nu fac parte din lume“

1. a) Ce a cerut Isus în rugăciune pentru discipolii lui înaintea morţii sale? b) De ce este atât de important ‘să nu facem parte din lume’?

ÎN NOAPTEA dinaintea morţii sale, Isus s-a rugat pentru discipolii săi. Ştiind că aveau să fie supuşi unor presiuni uriaşe din partea lui Satan, Isus i-a zis Tatălui său: „Te rog nu să-i iei din lume, ci să veghezi asupra lor din cauza celui rău. Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:15, 16). De ce este atât de important să fim separaţi de lume? Deoarece conducătorul acestei lumi este Satan. Creştinii nu doresc să facă parte din lumea aflată sub stăpânirea acestui conducător. — Luca 4:5–8; Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19.

2. Cum a arătat Isus că nu făcea parte din lume?

² Isus nu a făcut parte din lume. Dar acest lucru nu a însemnat că nu i-a iubit pe oameni. Dimpotrivă, Isus a vindecat bolnavi, a înviat morţi şi i-a învăţat pe oameni despre Regatul lui Dumnezeu. El chiar şi-a dat viaţa în folosul oamenilor. Însă el nu a iubit atitudinea şi acţiunile lipsite de devoţiune ale celor care manifestau spiritul lumii lui Satan. Din acest motiv, el ne-a avertizat să evităm dorinţele imorale, modul de viaţă materialist şi dorinţa de a ajunge persoane importante (Matei 5:27, 28; 6:19–21; Luca 20:46, 47). Aşadar, nu ne surprinde deloc că Isus nu s-a amestecat în treburile politice ale lumii. Deşi era iudeu, el a rămas neutru în controversele politice dintre Roma şi iudei.

 „Regatul meu nu face parte din această lume“

3. a) Ce acuzaţie au adus conducătorii religioşi iudei împotriva lui Isus în faţa lui Pilat, şi de ce? b) De unde ştim că Isus nu era deloc interesat să devină rege uman?

³ Să vedem ce s-a întâmplat când conducătorii religioşi iudei l-au arestat pe Isus şi l-au adus în faţa lui Ponţiu Pilat, guvernatorul roman. Ceea ce îi deranja în realitate pe acei conducători era faptul că Isus le demascase ipocrizia. Pentru a-l determina pe guvernator să acţioneze împotriva lui Isus, ei l-au acuzat spunând: „Pe omul acesta l-am găsit subminând naţiunea noastră, interzicând plătirea de impozite Cezarului şi zicând că el însuşi este Cristos, un rege“ (Luca 23:2). Această acuzaţie era în mod clar o minciună, deoarece cu un an înainte, când oamenii au vrut să-l facă rege, Isus a refuzat (Ioan 6:15). El ştia că în viitor avea să fie Rege ceresc (Luca 19:11, 12). În plus, el urma să fie întronat de Iehova, nu de oameni.

4. Care era poziţia lui Isus faţă de plătirea impozitelor?

⁴ Cu numai trei zile înainte ca Isus să fie arestat, fariseii încercaseră să-l facă să spună ceva compromiţător privind plătirea impozitelor. Dar Isus a zis: „Arătaţi-mi un dinar [o monedă romană]. A cui imagine şi inscripţie o poartă?“ Când ei au răspuns „a Cezarului“, el le-a spus: „Neapărat deci, restituiţi-i Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“. — Luca 20:20–25.

5. a) Ce lecţie i-a învăţat Isus pe discipolii săi în momentul arestării? b) În ce mod a explicat Isus motivul pentru care reacţionase astfel? c) Cum s-a sfârşit acel proces?

⁵ Cu certitudine, Isus nu i-a învăţat pe oameni să se răzvrătească împotriva autorităţilor laice. Când nişte  soldaţi, împreună cu alţi oameni, au venit să-l aresteze pe Isus, Petru a scos sabia şi l-a lovit pe unul dintre oameni, tăindu-i o ureche. Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie“ (Matei 26:51, 52). A doua zi, Isus i-a explicat lui Pilat de ce reacţionase aşa: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor“ (Ioan 18:36). Pilat a recunoscut că ‘nu a găsit nici o bază pentru învinuirile’ aduse împotriva lui Isus. Totuşi, el a cedat în faţa presiunilor mulţimii şi a permis ca Isus să fie ţintuit pe un stâlp. — Luca 23:13–15; Ioan 19:12–16.

Discipolii urmează exemplul lui Isus

6. Cum au arătat primii creştini că evitau spiritul lumii, dar că îi iubeau pe oameni?

⁶ Aşadar, discipolii lui Isus au înţeles ce însemna să nu facă parte din lume. Aceasta însemna să evite spiritul şi acţiunile lipsite de devoţiune ale lumii, inclusiv spectacolele violente şi imorale din circurile şi teatrele romane. Din acest motiv, despre ei s-a spus că îi urau pe oameni. Dar ei nu-i urau pe semenii lor, ci se străduiau din greu să-i ajute să beneficieze şi ei de pe urma măsurilor luate de Dumnezeu în vederea salvării.

7. a) Întrucât nu făceau parte din lume, cu ce s-au confruntat primii discipoli? b) Care era punctul lor de vedere cu privire la conducătorii politici şi la plătirea impozitelor, şi de ce?

⁷ La fel ca Isus, continuatorii săi au fost persecutaţi de multe ori de unii funcţionari guvernamentali greşit informaţi. Cu toate acestea, aproximativ în anul 56 e.n., apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Roma, îndemnându- i să fie ‘supuşi autorităţilor superioare [conducătorilor politici], căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu’. Aceasta nu înseamnă că Iehova aşază guvernele laice într-o poziţie de autoritate, ci că le permite să existe până când Regatul său va domni peste întregul pământ. În mod potrivit, Pavel i-a sfătuit pe creştini să-i respecte pe funcţionarii publici şi să plătească impozitele. — Romani 13:1–7; Tit 3:1, 2.

8. a) În ce măsură trebuie creştinii să se supună autorităţilor superioare? b) Cum au urmat primii creştini exemplul lui Isus?

⁸ Totuşi, supunerea faţă de conducătorii politici trebuie să fie relativă, nu absolută. Când legile omeneşti vin în contradicţie cu legile lui Iehova, cei care îi slujesc lui Iehova trebuie să respecte legile Sale. Să observăm ce se spune într-o carte despre primii creştini: „Creştinii refuzau să îndeplinească anumite îndatoriri pe care le aveau cetăţenii romani. Creştinii . . . considerau că serviciul militar este o violare a credinţei lor. Ei nu deţineau funcţii politice, nici nu se închinau împăratului“ (On the Road to Civilization — A World History). Când curtea supremă iudaică le-a „ordonat în mod expres“ să nu mai predice, discipolii au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:27–29.

9. a) Ce au făcut creştinii din Ierusalim în anul 66 e.n., şi de ce? b) În ce privinţă exemplul lor este valoros pentru noi?

⁹ Discipolii şi-au menţinut o neutralitate strictă în conflictele politice şi militare. În anul 66 e.n., evreii din Iudeea s-au răzvrătit împotriva Cezarului. Armata romană a înconjurat imediat Ierusalimul. Ce au făcut creştinii din oraş? Ei şi-au amintit de sfatul lui Isus de a părăsi  oraşul, iar când romanii s-au retras pentru puţin timp, au fugit în regiunea muntoasă Pella, dincolo de râul Iordan (Luca 21:20–24). Neutralitatea lor este un exemplu pentru toţi creştinii fideli.

Creştinii trebuie să fie neutri în aceste ultime zile

10. a) Cu ce lucrare sunt ocupaţi Martorii lui Iehova, şi de ce? b) În ce privinţă sunt ei neutri?

¹⁰ Potrivit consemnărilor istorice, există vreun grup de persoane care, imitându-i pe primii creştini, şi-a menţinut o neutralitate strictă în aceste ultime zile? Da, Martorii lui Iehova! În tot acest timp, ei au continuat să predice Regatul lui Dumnezeu, care este singurul mijloc prin care iubitorii dreptăţii se pot bucura pentru totdeauna de pace, prosperitate şi fericire (Matei 24:14). Însă în privinţa conflictelor dintre naţiuni, ei şi-au păstrat o neutralitate strictă.

11. a) Ce contrast există între neutralitatea Martorilor şi practicile clerului? b) Cum privesc Martorii lui Iehova deciziile altora în chestiuni politice?

¹¹ Spre deosebire de ei, clerul religiilor din această lume s-a implicat foarte mult în treburile politice. În unele ţări, clericii au susţinut activ campanii în favoarea sau împotriva unor candidaţi politici. Unii clerici deţin chiar funcţii politice. Alţii exercită presiuni asupra politicienilor pentru a-i determina să susţină programele aprobate de cler. Însă Martorii lui Iehova nu se amestecă în politică şi nici nu intervin când alţii vor să intre în vreun partid politic, să candideze pentru o funcţie politică sau să voteze când sunt alegeri. Isus a zis că discipolii săi nu vor face parte din lume şi deci Martorii lui Iehova nu participă la nici o activitate politică.

12. Care a fost rezultatul faptului că religiile lumii nu au rămas neutre?

 ¹² Aşa cum a prezis Isus, naţiunile au luat parte de repetate ori la războaie. Chiar şi între grupările aceleiaşi naţiuni au izbucnit conflicte (Matei 24:3, 6, 7). Aproape în toate cazurile, conducătorii religioşi au fost de partea unei ţări sau a unei grupări, îndemnându-i pe enoriaşii lor să le urmeze exemplul. Care a fost rezultatul? Membri ai aceleiaşi religii s-au ucis unii pe alţii pentru simplul motiv că aveau naţionalităţi diferite sau că erau din triburi diferite. Acest lucru e contrar voinţei lui Dumnezeu. — 1 Ioan 3:10–12; 4:8, 20.

13. Ce demonstrează faptele în privinţa neutralităţii Martorilor lui Iehova?

¹³ Martorii lui Iehova însă şi-au păstrat o neutralitate strictă în toate conflictele. În Turnul de veghe din 1 noiembrie 1939 (ediţia din limba engleză) se spunea: „Toţi cei care sunt de partea Domnului vor rămâne neutri, fără a trece de partea naţiunilor participante la război“. Indiferent de situaţie, Martorii lui Iehova din toate naţiunile îşi păstrează această poziţie. Ei nu permit ca politica dezbinatoare şi războaiele din această lume să le distrugă unitatea de care se bucură la nivel mondial. Ei ‘şi-au făurit din săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare’. Fiind neutri, ei nu mai învaţă războiul. — Isaia 2:3, 4; 2 Corinteni 10:3, 4.

14. Cu ce s-au confruntat Martorii lui Iehova pentru că s-au păstrat separaţi de această lume?

¹⁴ Întrucât îşi păstrează neutralitatea, cu ce se confruntă ei? Isus a zis: „Fiindcă nu faceţi însă parte din lume, . . . lumea vă urăşte“ (Ioan 15:19). Mulţi Martori ai lui Iehova au fost aruncaţi în închisoare pe motiv că erau  slujitori ai lui Dumnezeu. Unii au fost torturaţi, chiar ucişi, la fel cum s-a întâmplat şi cu creştinii din secolul I. Aceasta deoarece Satan e „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ şi li se opune slujitorilor lui Iehova, care nu fac parte din lume. — 2 Corinteni 4:4; Revelaţia 12:12.

15. a) Spre ce se îndreaptă toate naţiunile? b) De ce este atât de important să fim separaţi de lume?

¹⁵ Slujitorii lui Iehova sunt fericiţi că nu fac parte din lume, întrucât toate naţiunile acesteia îşi vor găsi sfârşitul la Armaghedon (Daniel 2:44; Revelaţia 16:14, 16; 19:11–21). Noi nu vom sfârşi în acest fel deoarece ne menţinem separaţi de lume. Ca popor unit pe întregul pământ, noi îi suntem loiali Regatului ceresc al lui Dumnezeu. E adevărat, pentru că nu facem parte din lume, suntem ţinta batjocurilor şi a persecuţiilor. Foarte curând însă ele vor lua sfârşit, deoarece actuala lume rea condusă de Satan va fi distrusă pentru totdeauna. În schimb, cei care îi slujesc lui Iehova vor trăi etern în noua sa lume dreaptă guvernată de Regatul lui Dumnezeu. — 2 Petru 3:10–13; 1 Ioan 2:15–17.

Recapitulare

• Cum a arătat Isus ce înseamnă a ‘nu face parte din lume’?

• Care a fost atitudinea primilor creştini faţă de a) spiritul lumii, b) conducătorii laici şi c) plătirea taxelor?

• În ce moduri şi-au demonstrat neutralitatea creştină Martorii lui Iehova din timpurile moderne?

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 165]

Isus a explicat că atât el, cât şi continuatorii săi ‘nu făceau parte din lume’