Să ascultăm sfaturile şi să acceptăm disciplina
Capitolul cincisprezece
Să ascultăm sfaturile şi să acceptăm disciplina
1. a) De ce avem nevoie cu toţii de sfaturi şi de disciplină? b) Ce întrebare trebuie să analizăm?
„TOŢI ne poticnim de multe ori“, se spune în Biblie la Iacov 3:2. Probabil că ne vin în minte multe situaţii în care n-am reuşit să fim la înălţimea cerinţelor din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, recunoaştem că Biblia are dreptate când ne spune: „Ascultă sfatul şi acceptă disciplina, pentru a deveni înţelept în viitor“ (Proverbele 19:20, NW). Fără îndoială că am făcut deja schimbări în viaţă pentru a trăi în armonie cu învăţăturile Bibliei. Dar cum reacţionăm când un colaborator creştin ne sfătuieşte în legătură cu o anumită problemă?
2. Ce trebuie să facem când primim un sfat personal?
2 Unii încearcă să se justifice sau să minimalizeze gravitatea problemei ori să dea vina pe alţii. Ar fi însă mai bine să ascultăm sfaturile şi să le punem în practică (Evrei 12:11). Bineînţeles că nimeni nu trebuie să se aştepte ca alţii să fie perfecţi şi nici nu trebuie să dea mereu sfaturi cu privire la lucruri banale sau la chestiuni pe care Biblia le lasă la alegerea noastră. În plus, poate că cel care dă sfaturi nu a luat în considerare toate aspectele problemei, iar în acest caz i se pot aduce la cunoştinţă în mod respectuos detaliile respective. În continuare însă vom discuta despre situaţia în care sfaturile şi disciplina primite sunt necesare şi sunt bazate pe Biblie. Cum ar trebui să reacţionăm într-un astfel de caz?
Exemple avertizatoare
3, 4. a) Ce anume din Biblie ne poate ajuta să cultivăm o atitudine corectă faţă de sfaturi şi disciplinare? b) Cum a reacţionat regele Saul la sfatul primit, şi cu ce rezultat?
3 Cuvântul lui Dumnezeu conţine întâmplări adevărate din viaţa unor persoane care au primit unele sfaturi necesare. Uneori, sfatul a fost însoţit şi de disciplinare. Saul, regele Israelului, a fost o astfel de persoană. El nu a ascultat de porunca lui Iehova referitoare la poporul amalecit. Acest popor se împotrivise slujitorilor lui Dumnezeu, iar judecata lui Iehova cerea ca amaleciţii şi animalele lor să nu fie lăsaţi în viaţă. Cu toate acestea, Saul l-a cruţat pe regele lor, precum şi cele mai bune animale din turmele lor. — 1 Samuel 15:1–11.
4 Iehova l-a trimis pe profetul Samuel să-l mustre pe Saul. Care a fost reacţia acestuia? Saul a argumentat că îi învinsese pe amaleciţi, dar că, pur şi simplu, decisese să-l lase în viaţă pe regele lor. Însă acest lucru era contrar poruncii lui Iehova (1 Samuel 15:20). Cât priveşte animalele, Saul a încercat să dea vina pe popor, spunând: „Mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul“ (1 Samuel 15:24). Se pare că pe Saul l-a interesat mai mult salvarea propriei reputaţii; el chiar l-a rugat pe Samuel să-l onoreze în faţa poporului (1 Samuel 15:30). În cele din urmă, Iehova l-a respins pe Saul ca rege. — 1 Samuel 16:1.
5. Ce s-a întâmplat cu regele Ozia când a respins sfatul primit?
5 Ozia, un rege al lui Iuda, „a păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeului său, intrând în templul DOMNULUI ca să ardă tămâie“ (2 Cronici 26:16). Numai preoţii erau autorizaţi să ofere tămâie. Când marele preot a încercat să-l oprească, Ozia s-a mâniat. Ce s-a întâmplat apoi? Biblia ne spune: „Lepra i-a izbucnit pe frunte . . . pentru că DOMNUL îl lovise. Şi împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii“. — 2 Cronici 26:19–21.
6. a) De ce atât Saul, cât şi Ozia au respins sfatul primit? b) De ce respingerea sfaturilor primite este şi în prezent o problemă serioasă?
6 De ce atât lui Saul, cât şi lui Ozia le-a fost greu să accepte sfatul primit? Cauza principală a fost mândria: amândoi au avut o părere prea bună despre propria persoană. Mulţi oameni ajung să sufere din cauză că sunt mândri. După cât se pare, ei cred că dacă acceptă un sfat înseamnă că îşi recunosc lipsurile sau că îşi strică reputaţia. Însă mândria e un semn de slăbiciune. Ea întunecă gândirea, astfel că persoana mândră are tendinţa să respingă ajutorul pe care Iehova i-l oferă prin Cuvântul său şi prin organizaţia sa. De aceea, Iehova ne avertizează: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“. — Proverbele 16:18; Romani 12:3.
Să acceptăm sfaturile
7. Ce lecţii utile putem învăţa analizând modul în care a reacţionat Moise la sfatul primit?
7 Scripturile conţin şi exemple excelente de persoane care au acceptat sfaturile primite, exemple din care putem învăţa lecţii utile. Să luăm exemplul lui Moise, care a fost sfătuit de socrul lui cum să facă faţă responsabilităţilor sale împovărătoare. Moise l-a ascultat pe socrul său şi a aplicat imediat sfatul primit (Exodul 18:13–24). Chiar dacă avea o mare autoritate, de ce a acceptat Moise sfatul imediat? Deoarece era umil. „Moise era foarte blând [smerit, nota de subsol], mai blând decât orice om de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3). Cât de importantă e smerenia? Potrivit cu Ţefania 2:3, de ea depinde viaţa noastră.
8. a) Ce păcate a comis David? b) Cum a reacţionat David când a fost mustrat de Natan? c) Care au fost consecinţele păcatelor lui David?
8 Regele David a comis adulter cu Batşeba şi a încercat să ascundă păcatul punând la cale uciderea soţul ei, Urie. Iehova l-a trimis pe profetul Natan să-l mustre. David s-a căit şi a recunoscut imediat: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI“ (2 Samuel 12:13). Chiar dacă Dumnezeu a acceptat căinţa lui, David nu a fost scutit de consecinţele păcatelor sale. Iehova i-a zis că sabia „nu se va depărta din casa“ lui, că soţiile sale aveau să fie date „aproapelui“ său, iar fiul născut în urma adulterului avea ‘să moară negreşit’. — 2 Samuel 12:10, 11, 14.
9. Ce nu trebuie să uităm când primim un sfat sau când suntem disciplinaţi?
9 Regele David ştia cât de util era să dea ascultare sfaturilor bune. Odată, chiar i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru persoana care îi dăduse sfatul (1 Samuel 25:32–35). Suntem şi noi asemenea lui? Dacă da, nu vom spune şi nici nu vom face multe lucruri pe care le-am putea regreta mai târziu. Dar cum vom reacţiona când ajungem în situaţia de a fi sfătuiţi sau chiar disciplinaţi? Să nu uităm niciodată că, dacă suntem sfătuiţi sau disciplinaţi, aceasta este o dovadă a iubirii lui Iehova, care are în vedere binele nostru etern. — Proverbele 3:11, 12; 4:13.
Calităţi inestimabile ce trebuie cultivate
10. Potrivit cuvintelor lui Isus, ce calitate este necesară pentru a intra în Regat?
10 Pentru a avea relaţii bune cu Iehova şi cu fraţii noştri creştini, trebuie să cultivăm anumite calităţi. Isus a atras atenţia asupra uneia dintre aceste calităţi când a aşezat un copil în mijlocul discipolilor săi şi a zis: „Dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nu veţi intra nicidecum în regatul cerurilor. Prin urmare, cine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor“ (Matei 18:3, 4). Discipolii lui Isus trebuiau să cultive umilinţa, având în vedere că se certaseră între ei cu privire la cine era cel mai mare. — Luca 22:24–27.
11. a) Faţă de cine trebuie să fim umili, şi de ce? b) Dacă suntem umili, cum vom reacţiona când primim un sfat?
11 Apostolul Petru a scris: „Toţi să vă încingeţi cu umilinţă a minţii unii faţă de alţii, deoarece Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“ (1 Petru 5:5). Ştim că trebuie să fim umili înaintea lui Dumnezeu, însă acest verset spune că trebuie să fim umili şi în relaţiile cu colaboratorii noştri în credinţă. Dacă suntem umili, nu vom respinge sugestiile bune pe care ni le dau alţii, ci vom învăţa de la ei. — Proverbele 12:15.
12. a) Ce calitate importantă este strâns legată de umilinţă? b) De ce trebuie să ne intereseze în ce fel îi influenţăm pe alţii prin conduita noastră?
12 Strâns legată de umilinţă este preocuparea pentru binele altora. Apostolul Pavel a scris: „Fiecare să continue să caute nu propriul său avantaj, ci pe al altuia. . . . Prin urmare, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice altceva, faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu. Evitaţi să deveniţi motive de poticnire pentru iudei şi greci şi pentru congregaţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:24–33). Pavel nu a spus că trebuie să renunţăm la toate preferinţele noastre, ci ne-a îndemnat să nu facem ceva ce ar putea determina o altă persoană să acţioneze împotriva conştiinţei sale.
13. Ce exemplu ne-ar putea arăta dacă avem obiceiul de a aplica sfaturile biblice?
13 Pui tu binele altora înaintea preferinţelor tale? Cu toţii trebuie să învăţăm să procedăm astfel. Există multe moduri în care putem face acest lucru. Să luăm, de exemplu, îmbrăcămintea şi pieptănătura. Ele sunt chestiuni care ţin de gustul fiecăruia, exprimat în conformitate cu îndrumările din Biblie de a fi modeşti, curaţi şi ordonaţi. Dar dacă afli că, din cauza mentalităţii existente în zona în care locuieşti, modul tău de a te îmbrăca şi de a-ţi aranja părul îi împiedică pe alţii să asculte mesajul despre Regat, vei fi dispus să faci schimbări? Cu siguranţă că a-i ajuta pe alţii să obţină viaţa eternă este mai important decât a ne plăcea nouă înşine.
14. De ce este important să cultivăm umilinţă şi interes faţă de alţii?
14 Isus ne-a lăsat un exemplu în ce priveşte umilinţa şi interesul faţă de alţii; el chiar le-a spălat picioarele discipolilor lui (Ioan 13:12–15). Despre Isus, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Păstraţi în voi această atitudine mintală ce era şi în Cristos Isus, care, deşi exista în formă de Dumnezeu, nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor. Mai mult decât atât, când la înfăţişare s-a găsit ca om, s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte“. — Filipeni 2:5–8; Romani 15:2, 3.
Să nu respingem disciplina din partea lui Iehova
15. a) Ce schimbări trebuie să facem dacă vrem ca personalitatea noastră să-i fie plăcută lui Dumnezeu? b) Prin ce mijloace ne oferă Iehova sfaturi şi disciplină?
15 Deoarece toţi suntem păcătoşi, trebuie să facem schimbări în gândirea şi în conduita noastră dacă dorim să reflectăm personalitatea Dumnezeului nostru. Trebuie să ne îmbrăcăm cu „noua personalitate“ (Coloseni 3:5–14). Sfaturile şi disciplina ne ajută să înţelegem unde trebuie să facem schimbări şi apoi cum să le facem. Biblia este principala sursă de îndrumări de care avem nevoie (2 Timotei 3:16, 17). Publicaţiile bazate pe Biblie şi întrunirile pregătite de organizaţia lui Iehova ne ajută să aplicăm ceea ce învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă sfaturile se repetă, înţelegem noi oare că avem nevoie de ele şi ne străduim să facem îmbunătăţiri?
16. Ce ajutor îi oferă Iehova fiecăruia dintre noi?
16 Plin de grijă iubitoare, Iehova ne ajută să facem faţă problemelor. Milioane de persoane au fost ajutate prin intermediul unui studiu biblic la domiciliu. Părinţii îi sfătuiesc şi îi disciplinează pe copiii lor ca să nu ajungă să sufere de pe urma unei conduite greşite (Proverbele 6:20–23). În congregaţie, unii cer adesea sfaturi şi sugestii de la creştinii cu mai multă experienţă pentru a-şi îmbunătăţi activitatea de predicare. Uneori, bătrânii cer sfaturi de la alţi bătrâni sau de la fraţii cu mai multă experienţă în minister. Cei ce sunt calificaţi din punct de vedere spiritual folosesc Biblia pentru a-i ajuta cu blândeţe pe colaboratorii lor care au nevoie de ajutor. Dacă dai un sfat, aminteşte-ţi că trebuie ‘să-ţi menţii privirea asupra ta însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu’ (Galateni 6:1, 2). Într-adevăr, toţi avem nevoie de sfaturi şi de disciplină ca să ne închinăm în unitate singurului Dumnezeu adevărat.
Recapitulare
• Cum ne ajută Iehova în mod iubitor să înţelegem unde trebuie să facem schimbări?
• De ce multora le este greu să accepte sfaturile de care au nevoie, şi cât de serioasă este această problemă?
• Ce calităţi inestimabile ne ajută să fim receptivi la sfaturile primite, şi ce exemplu ne-a lăsat Isus în această privinţă?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 142]
Ozia a respins sfatul şi a fost lovit cu lepră
[Legenda ilustraţiei de la pagina 142]
Moise a tras foloase deoarece a acceptat sfatul dat de Ietro
