Capitolul şaisprezece

„Să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii“

1. Ce îi impresionează, în general, pe cei care vin pentru prima oară la o întrunire a Martorilor lui Iehova?

CEI care vin pentru prima oară la o întrunire a Martorilor lui Iehova sunt, de obicei, impresionaţi de iubirea pe care o văd aici. Ei remarcă această iubire din modul călduros în care sunt primiţi şi din atmosfera plăcută ce domneşte între Martori. Şi cei care asistă la congresele noastre observă această iubire. Iată ce a scris un ziarist referitor la un congres: ‘Nimeni nu a consumat droguri sau alcool. Nu se aud ţipete ori strigăte. Nu vezi oameni înghesuindu-se sau îmbrâncindu-se. Nimeni nu înjură, nici nu blestemă. Nu auzi glume vulgare sau cuvinte obscene. Nu se fumează. Nu se fură. Nimeni nu aruncă cutii goale pe gazon. E o privelişte cu totul şi cu totul neobişnuită’. Toate acestea sunt dovezi ale iubirii, acel gen de iubire care „nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese“. — 1 Corinteni 13:4–8.

2. a) Ce trebuie să se vadă, cu timpul, în ce priveşte modul în care ne arătăm iubirea? b) Imitându-l pe Cristos, ce fel de iubire trebuie să cultivăm?

² Iubirea frăţească este semnul de identificare al adevăraţilor creştini (Ioan 13:35). Pe măsură ce creştem din punct de vedere spiritual, învăţăm şi să ne exprimăm iubirea mult mai bine. Apostolul Pavel s-a rugat ca iubirea colaboratorilor lui creştini „să abunde din ce în ce mai mult“ (Filipeni 1:9). Apostolul Ioan a arătat că iubirea noastră trebuie să fie caracterizată prin spirit de sacrificiu. Iată ce a scris  el: „Prin aceasta am ajuns să cunoaştem iubirea, fiindcă acela [Fiul lui Dumnezeu] şi-a dat sufletul pentru noi; şi noi avem obligaţia să ne dăm sufletele pentru fraţii noştri“ (1 Ioan 3:16; Ioan 15:12, 13). Ne-am da, într-adevăr, viaţa pentru fraţii noştri? Chiar dacă, în general, nu suntem puşi în această situaţie, în ce măsură ne străduim totuşi să-i ajutăm pe fraţii noştri, chiar şi când acest lucru nu e convenabil pentru noi?

3. a) Cum ne-am putea exprima şi mai mult iubirea? b) De ce este vital să avem o iubire intensă unii faţă de alţii în aceste zile?

³ În afară de acţiuni prin care demonstrăm spirit de sacrificiu, trebuie să avem o adevărată afecţiune pentru fraţii noştri. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă astfel: „În iubirea frăţească să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“ (Romani 12:10). Cu toţii avem o asemenea afecţiune faţă de unele persoane. Dar am putea oare învăţa să cultivăm afecţiune tandră şi faţă de alte persoane? În timp ce sfârşitul acestui sistem vechi se apropie, este vital să ne ataşăm tot mai mult de colaboratorii noştri creştini. Biblia ne spune: „Sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. . . . Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii, căci iubirea acoperă o mulţime de păcate“. — 1 Petru 4:7, 8.

Când apar probleme

4. a) De ce e posibil să apară probleme între membrii unei congregaţii? b) Chiar dacă nu întotdeauna suntem înclinaţi să aplicăm sfaturile biblice, ce rezultate pozitive obţinem dacă facem acest lucru?

⁴ Bineînţeles că, atâta timp cât suntem imperfecţi, vom face uneori lucruri care îi vor ofensa pe alţii. Fraţii noştri ar putea păcătui şi ei împotriva noastră în multe feluri (1 Ioan 1:8). Dacă ajungi într-o astfel de situaţie, ce trebuie să faci? Scripturile ne oferă îndrumarea necesară. S-ar putea ca sfaturile Bibliei să nu coincidă cu ceea ce suntem înclinaţi să facem ca oameni imperfecţi (Romani 7:21–23).  Totuşi, eforturile noastre asidue de a aplica ce spune Biblia demonstrează că dorim cu adevărat să-i fim plăcuţi lui Iehova. Punând în practică sfaturile biblice, ne vom îmbunătăţi calitatea iubirii pe care o avem faţă de ceilalţi.

5. Dacă cineva ne jigneşte, de ce nu trebuie să ne răzbunăm?

⁵ Uneori, când sunt jigniţi, unii caută ocazii de a se răzbuna pe cel care i-a jignit. Dar aceasta nu face decât să înrăutăţească lucrurile. Dacă, într-adevăr, e necesară o pedeapsă, ar fi bine să lăsăm acest lucru în seama lui Dumnezeu (Proverbele 24:29; Romani 12:17–21). Alţii încearcă probabil să nu mai aibă nici o legătură cu cel care i-a jignit. Însă n-ar trebui să reacţionăm aşa faţă de colaboratorii noştri în credinţă, deoarece închinarea noastră este acceptată şi în funcţie de iubirea pe care o avem faţă de fraţii noştri (1 Ioan 4:20). Astfel, Pavel a scris: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi“ (Coloseni 3:13). Poţi face acest lucru?

6. a) De câte ori trebuie să-l iertăm pe fratele nostru? b) Înţelegerea cărui lucru ne va ajuta să reacţionăm în mod corect când cineva păcătuieşte împotriva noastră?

⁶ Ce facem însă când cineva păcătuieşte de repetate ori împotriva noastră, fără a comite totuşi păcate grave pentru care ar putea fi exclus din congregaţie? Referindu-se la astfel de păcate minore, apostolul Petru a sugerat să iertăm „până la şapte ori“. Dar Isus a zis: „Nu până la şapte ori, ci: Până la şaptezeci şi şapte de ori“. El a scos în evidenţă cât de uriaşă este datoria noastră faţă de Dumnezeu în comparaţie cu tot ceea ce ne-ar putea datora vreun om (Matei 18:21–35). Zilnic păcătuim împotriva lui Dumnezeu în multe feluri — uneori, printr-o acţiune egoistă, prin ceea ce spunem sau gândim ori prin faptul că nu reuşim  să facem ceea ce trebuie —, şi nici măcar nu ne dăm seama că am păcătuit (Romani 3:23). Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să fie îndurător cu noi (Psalmii 103:10–14; 130:3, 4). El ne cere să avem aceeaşi atitudine, fiind îndurători unii cu alţii (Matei 6:14, 15; Efeseni 4:1–3). Procedând astfel, vom arăta acel gen de iubire care „nu ţine cont de răul suferit“. — 1 Corinteni 13:4, 5; 1 Petru 3:8, 9.

7. Ce ar trebui să facem dacă un frate are ceva împotriva noastră?

⁷ Uneori ne dăm seama că, deşi noi nu avem resentimente faţă de fratele nostru, el are totuşi ceva împotriva noastră. Am putea decide să ‘acoperim lucrurile cu iubire’, aşa cum suntem îndemnaţi în 1 Petru 4:8. Ori am putea lua iniţiativa de a sta de vorbă cu fratele nostru şi de a încerca să restabilim pacea între noi. — Matei 5:23, 24.

8. Ce putem face când comportamentul unui colaborator în credinţă ne deranjează?

⁸ Poate că felul în care se comportă un colaborator în credinţă nu te deranjează numai pe tine, ci şi pe alţii. Ar fi bine oare să stai de vorbă cu el? Probabil că da. Explicându-i cu amabilitate în ce constă problema, s-ar putea să obţii rezultate bune. Dar mai întâi e bine să te întrebi: Este comportamentul său cu adevărat nebiblic? Sau problema se datorează în mare parte faptului că provenim din medii diferite şi că am primit o educaţie diferită? Fii atent să nu-i judeci pe alţii după criteriile tale (Iacov 4:11, 12). În mod imparţial, Iehova acceptă oameni de orice fel şi are răbdare cu ei în timp ce cresc spiritualiceşte.

9. a) Cine se ocupă în congregaţie de rezolvarea cazurilor în care s-a comis un păcat grav? b) În ce situaţii cel care a suferit un prejudiciu are responsabilitatea de a acţiona primul, şi cu ce obiectiv?

⁹ Dacă cineva din congregaţie comite un păcat grav, cum ar fi imoralitate, trebuie să se acorde imediat atenţie cazului respectiv. Dar cine se va ocupa de caz? Bătrânii (Iacov  5:14, 15). Însă, dacă e vorba de un păcat comis împotriva unei persoane, de exemplu, într-o chestiune de afaceri sau când cineva şi-a folosit în mod greşit limba, atunci cel care a suferit un prejudiciu trebuie mai întâi să încerce să stea de vorbă în particular cu cel care a păcătuit (Matei 18:15). Dacă problema nu se rezolvă, trebuie făcuţi alţi paşi, cei menţionaţi în Matei 18:16, 17. Iubirea pentru fratele nostru care a greşit şi dorinţa de a-l ‘câştiga’ ne vor ajuta să acţionăm în aşa fel încât să-i sensibilizăm inima. — Proverbele 16:23.

10. Când apare o problemă, ce anume ne ajută să vedem lucrurile în mod corect?

¹⁰ Când apare o problemă, indiferent că e gravă sau minoră, este util să încercăm să înţelegem cum o priveşte Iehova. El nu aprobă păcatul sub nici o formă, iar, la timpul  stabilit de el, toţi cei care practică păcate grave şi nu se căiesc vor fi daţi afară din organizaţia sa. Cu toate acestea, să nu uităm că, într-un fel sau altul, toţi păcătuim şi avem nevoie de îndelunga sa răbdare şi de îndurarea sa. Astfel, Iehova ne lasă un model pe care îl putem imita când alţii păcătuiesc împotriva noastră. Dacă suntem îndurători, reflectăm iubirea sa. — Efeseni 5:1, 2.

Să căutăm modalităţi de a ne ‘lărgi’

11. De ce i-a îndemnat Pavel pe corinteni să se ‘lărgească’?

¹¹ Timp de câteva luni, Pavel s-a străduit să întărească congregaţia din Corint (Grecia). El îi iubea pe fraţii din Corint şi a depus eforturi pentru a-i ajuta. Însă unii dintre ei nu aveau afecţiune pentru el. Ei erau foarte critici. Dar Pavel i-a îndemnat ‘să se lărgească’ în ce priveşte exprimarea afecţiunii (2 Corinteni 6:11–13; 12:15). Ar fi bine ca toţi să vedem în ce măsură ne exprimăm iubirea faţă de alţii şi să căutăm modalităţi de a ne lărgi. — 1 Ioan 3:14.

12. Cum putem face ca iubirea noastră faţă de toţi membrii congregaţiei să crească?

¹² Există în congregaţie fraţi sau surori de care nu reuşim să ne apropiem? Dacă ne străduim să trecem peste orice diferenţă de personalitate care există probabil între noi — aşa cum, de altfel, am dori ca şi ei să facă —, vom reuşi să legăm relaţii călduroase cu aceştia. Sentimentele noastre de iubire faţă de ei vor deveni tot mai profunde dacă vom căuta să le vedem calităţile şi dacă ne vom concentra asupra acestor calităţi. Cu siguranţă, în acest fel iubirea noastră faţă de ei va creşte. — Luca 6:32, 33, 36.

13. Cum putem să ne lărgim în ce priveşte manifestarea iubirii faţă de cei din congregaţia noastră?

¹³ Trebuie să recunoaştem că posibilităţile noastre de a face ceva pentru alţii sunt limitate. Probabil că nu reuşim să-i salutăm pe toţi membrii congregaţiei la fiecare întrunire.  Poate că nu avem posibilitatea să-i includem pe toţi membrii congregaţiei când invităm prieteni la masă. Dar n-am putea oare să ne lărgim petrecând chiar şi numai câteva minute cu cineva din congregaţia noastră pentru a ne putea cunoaşte mai bine? N-ar fi oare posibil ca din când în când să invităm în lucrarea de predicare o soră sau un frate din congregaţie pe care nu-l cunoaştem prea bine?

14. Când întâlnim creştini pe care nu-i cunoaştem, cum ne putem arăta reciproc o iubire intensă?

¹⁴ Congresele creştine ne oferă ocazii excelente de a ne lărgi iubirea faţă de alţii. Poate că la aceste congrese sunt prezenţi mii de oameni. Nu-i putem saluta pe toţi, dar ne putem comporta în aşa fel încât să arătăm că punem binele lor înaintea confortului nostru. În pauze, putem arăta interes personal luând iniţiativa de a face cunoştinţă cu câţiva dintre cei aflaţi în jurul nostru. Într-o bună zi, toţi locuitorii pământului vor fi fraţi şi surori, uniţi în închinarea adusă adevăratului Dumnezeu, Tatăl tuturor. Ce bucurie va fi când ne vom putea cunoaşte toţi unii pe alţii! Iubirea intensă ne va determina să ne dorim acest lucru. De ce n-am începe chiar acum?

Recapitulare

• Când apar probleme între creştini, cum trebuie ele rezolvate, şi de ce?

• Pe măsură ce creştem din punct de vedere spiritual, în ce moduri ar trebui să crească şi iubirea noastră?

• Cum putem arăta iubire intensă şi faţă de cei care nu fac parte din cercul nostru de prieteni?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 148]

Putem manifesta iubire creştină în multe moduri, chiar şi cu ocazia întrunirilor