Capitolul nouăsprezece

Să continuăm să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală

1. a) Ce veste bună au proclamat discipolii lui Isus, dar care a fost reacţia unor iudei? b) Ce întrebări ne-am putea pune?

CU APROAPE 2 000 de ani în urmă, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost uns ca viitor Rege peste întregul pământ. El a fost omorât în urma instigărilor duşmanilor religioşi, dar Iehova l-a înviat. Prin intermediul lui Isus, era acum posibil ca oamenii să primească viaţă veşnică. Totuşi, când discipolii lui au proclamat această veste bună, ei au fost persecutaţi. Unii dintre ei au fost aruncaţi în închisoare, ba chiar au fost bătuţi şi li s-a ordonat să nu mai vorbească despre Isus (Faptele 4:1–3, 17; 5:17, 18, 40). Dar ce aveau ei să facă? Ce-ai fi făcut tu în această situaţie? Ai fi continuat să depui mărturie cu îndrăzneală?

2. a) Ce veste minunată trebuie să fie proclamată în zilele noastre? b) Cine are responsabilitatea de a predica vestea bună?

² În 1914, Isus Cristos a fost întronat în cer ca Rege al Regatului lui Dumnezeu pentru a guverna ‘în mijlocul vrăjmaşilor săi’ (Psalmul 110:2). Apoi Satan şi demonii lui au fost aruncaţi jos pe pământ (Revelaţia 12:1–5, 7–12). Astfel au început ultimele zile ale actualului sistem rău. Când această perioadă se va sfârşi, Dumnezeu va distruge întregul sistem de lucruri satanic (Daniel 2:44; Matei 24:21). Supravieţuitorii vor avea perspectiva de a trăi  veşnic pe un pământ transformat într-un paradis. Dacă preţuieşti această veste bună, probabil că doreşti să le-o împărtăşeşti şi altora (Matei 24:14). Dar la ce reacţie te poţi aştepta?

3. a) Cum reacţionează oamenii la mesajul despre Regat? b) Ce întrebare trebuie să ne punem?

³ Când vei proclama vestea bună despre Regat, unii o vor primi cu bucurie, însă majoritatea oamenilor vor fi indiferenţi (Matei 24:37–39). Alţii poate că îşi vor bate joc de tine sau ţi se vor împotrivi. Isus ne-a avertizat că opoziţia poate veni chiar din partea rudelor noastre (Luca 21:16–19). Poate că vei întâmpina opoziţie şi la locul de muncă sau la şcoală. În unele ţări, activitatea Martorilor lui Iehova este interzisă de autorităţile guvernamentale. Dacă te vei confrunta cu asemenea situaţii, vei continua să vorbeşti Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală şi vei ‘sta ferm în credinţă’? — 1 Corinteni 16:13.

Să nu ne bizuim pe puterile noastre

4. a) Ce este absolut necesar pentru a ne dovedi slujitori fideli ai lui Dumnezeu? b) De ce sunt întrunirile creştine atât de importante?

⁴ Pentru a fi slujitori fideli ai lui Iehova e absolut necesar să ne bizuim pe ceea ce ne pune el la dispoziţie pentru binele nostru spiritual. Aici putem aminti întrunirile congregaţiei. Scripturile ne îndeamnă să nu le neglijăm (Evrei 10:23–25). Cei care au continuat să fie Martori fideli ai lui Iehova s-au străduit să participe mereu la întruniri alături de colaboratorii lor în credinţă. La aceste întruniri ne îmbogăţim cunoştinţa din Scripturi. De asemenea, ne sporim aprecierea faţă de adevărurile pe care deja le cunoaştem bine şi înţelegem mai clar cum să le punem în practică. Ne apropiem mai mult de fraţii noştri creştini, închinându-ne în unitate, şi suntem întăriţi să  înfăptuim voinţa lui Dumnezeu. Spiritul lui Iehova ne îndrumă prin intermediul congregaţiei, iar, prin acest spirit, Isus este în mijlocul nostru. — Matei 18:20; Revelaţia 3:6.

5. Cum se ţin întrunirile în ţările în care activitatea Martorilor lui Iehova este interzisă?

⁵ Asişti cu regularitate la toate întrunirile şi cauţi să aplici ceea ce se discută aici? Uneori, când activitatea Martorilor lui Iehova este interzisă, întrunirile se pot ţine doar în grupuri mici, în locuinţe particulare. Locul şi ora la care se ţin întrunirile s-ar putea să se schimbe din când în când şi poate că nu întotdeauna sunt convenabile, unele întruniri fiind programate seara târziu. Dar, indiferent de riscuri sau de inconveniente, surorile şi fraţii fideli depun eforturi serioase pentru a fi prezenţi la toate întrunirile.

6. Cum demonstrăm că ne bizuim pe Iehova, şi în ce mod ne ajută acest lucru să continuăm să vorbim cu îndrăzneală?

⁶ Ne vom bizui şi mai mult pe Iehova dacă ne vom ruga lui cu regularitate, din toată inima, recunoscând că avem nevoie de ajutorul său. Faci tu acest lucru? Pe parcursul ministerului său pământesc, Isus s-a rugat de repetate ori (Luca 3:21; 6:12, 13; 22:39–44). Iar în noaptea dinaintea ţintuirii lui pe stâlp, el i-a îndemnat pe discipoli astfel: „Vegheaţi şi rugaţi-vă încontinuu, ca să nu ajungeţi în ispită“ (Marcu 14:38). Dacă întâmpinăm indiferenţă când vorbim despre Regat, s-ar putea să fim tentaţi să încetinim ritmul în ministerul nostru. Dacă oamenii îşi bat joc de noi sau ne persecută, ne-am putea simţi tentaţi să nu mai vorbim despre Regat pentru a evita problemele. Dar, dacă cerem cu insistenţă în rugăciune ajutorul spiritului lui Dumnezeu pentru a continua să vorbim cu  îndrăzneală, vom fi ajutaţi să nu cedăm în faţa acestor tentaţii. — Luca 11:13; Efeseni 6:18–20.

Un exemplu de mărturie curajoasă

7. a) De ce este deosebit de utilă pentru noi relatarea din cartea biblică Faptele? b) Răspunde la întrebările de la sfârşitul acestui paragraf, arătând cum ne pot fi utile aceste informaţii.

⁷ Relatarea din cartea biblică Faptele ne este deosebit de utilă tuturor. Aici putem citi cum au depăşit obstacolele apostolii şi alţi discipoli din secolul întâi — oameni cu sentimente ca ale noastre — şi cum s-au dovedit ei martori fideli şi curajoşi ai lui Iehova. Să examinăm un fragment din această relatare cu ajutorul întrebărilor şi al versetelor indicate mai jos. În timpul acestei analize, gândeşte-te cum poţi trage personal foloase din ceea ce citeşti.

Aveau apostolii o instruire superioară? Erau ei curajoşi din fire, nefiindu-le frică de ceea ce li s-ar fi putut întâmpla (Ioan 18:17, 25–27; 20:19; Faptele 4:13)?

Ce l-a ajutat pe Petru să vorbească cu îndrăzneală în faţa curţii supreme iudaice care îl condamnase chiar pe Fiul lui Dumnezeu (Matei 10:19, 20; Faptele 4:8)?

Ce au făcut apostolii timp de câteva săptămâni înainte de a fi duşi în faţa Sanhedrinului (Faptele 1:14; 2:1, 42)?

Cum au răspuns Petru şi Ioan când conducătorii le-au ordonat apostolilor să nu mai predice pe baza numelui lui Isus (Faptele 4:19, 20)?

După ce au fost eliberaţi, spre cine s-au îndreptat din nou apostolii pentru ajutor? S-au rugat ei să înceteze persecuţiile? Pentru ce anume s-au rugat (Faptele 4:24–31)?

 Prin intermediul cui a oferit Iehova ajutor când opozanţii au încercat să oprească lucrarea de predicare (Faptele 5:17–20)?

Cum au arătat apostolii că au înţeles motivul pentru care fuseseră eliberaţi (Faptele 5:21, 41, 42)?

Chiar şi atunci când au fost împrăştiaţi din cauza persecuţiei, ce au continuat mulţi dintre discipoli să facă (Faptele 8:3, 4; 11:19–21)?

8. Ce rezultate uluitoare au obţinut în minister primii discipoli, şi cum am ajuns şi noi să luăm parte la acest minister?

⁸ Lucrarea de predicare a veştii bune nu a fost zadarnică. La Penticosta anului 33 e.n. s-au botezat aproximativ 3 000 de noi discipoli. „Continuau să fie adăugaţi credincioşi în Domnul, mulţimi de bărbaţi, precum şi de femei“ (Faptele 2:41; 4:4; 5:14). După un timp, chiar şi Saul din Tars, un persecutor înverşunat al poporului lui Dumnezeu, a devenit creştin şi a început să depună cu îndrăzneală mărturie despre adevăr. El a ajuns să fie cunoscut ca apostolul Pavel (Galateni 1:22–24). Lucrarea începută în secolul întâi nu s-a încheiat. În aceste ultime zile, ea a luat o mare amploare, efectuându-se pe întregul pământ. Ce privilegiu avem să luăm parte la ea şi, în timp ce facem acest lucru, să putem învăţa din exemplul lăsat de martorii loiali care au slujit înainte de noi!

9. a) De care ocazii s-a folosit Pavel pentru a depune mărturie? b) În ce moduri răspândeşti tu mesajul despre Regat?

⁹ Ce a făcut Pavel când a aflat adevărul despre Isus Cristos? „Imediat a început să-l predice . . . pe Isus, declarând că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Faptele 9:20). Pavel a fost recunoscător pentru bunătatea nemeritată manifestată de Dumnezeu faţă de el şi şi-a dat seama că toţi oamenii trebuiau să cunoască vestea bună pe care o  primise el. Pavel era iudeu şi, potrivit obiceiului din acel timp, el s-a dus în sinagogi pentru a depune mărturie. El a predicat şi din casă în casă şi a stat de vorbă cu oamenii în pieţe. De asemenea, a fost dispus să se mute în alte teritorii pentru a predica vestea bună. — Faptele 17:17; 20:20; Romani 15:23, 24.

10. a) Cum a demonstrat Pavel că avea nu numai curaj, ci şi discernământ când depunea mărturie? b) Cum am putea imita aceste calităţi ale lui Pavel când le depunem mărturie rudelor, colegilor de muncă sau colegilor de şcoală?

¹⁰ Pavel a depus mărturie într-un mod curajos, dar a dat dovadă şi de discernământ, cum de altfel trebuie să facem şi noi. Când stătea de vorbă cu iudeii, el aducea în discuţie promisiunile făcute de Dumnezeu strămoşilor lor. Când le vorbea grecilor, amintea lucruri cunoscute de ei. Uneori, pentru a depune mărturie, le spunea altora cum a cunoscut el adevărul. Pavel a zis: „Fac toate lucrurile de dragul veştii bune, ca să fiu părtaş la ea împreună cu alţii“. — 1 Corinteni 9:20–23; Faptele 22:3–21.

11. a) Ce făcea Pavel pentru a evita confruntările repetate cu opozanţii? b) Când este înţelept să imităm exemplul lui Pavel, şi în ce mod? c) De unde primim puterea pentru a continua să vorbim cu îndrăzneală?

¹¹ Când, din cauza opoziţiei, se părea că era mai înţelept să predice pentru o vreme într-un alt teritoriu, Pavel se muta, evitând astfel confruntările repetate cu opozanţii (Faptele 14:5–7; 18:5–7; Romani 12:18). Însă lui nu i-a fost niciodată ruşine cu vestea bună (Romani 1:16). Deşi opozanţii l-au tratat cu insolenţă, ba chiar într-un mod violent, Pavel ‘a căpătat îndrăzneală cu ajutorul Dumnezeului nostru’ pentru a continua să predice. El a zis: „Domnul a stat lângă mine şi mi-a insuflat putere, pentru ca, prin intermediul meu, predicarea să fie efectuată pe  deplin“ (1 Tesaloniceni 2:2; 2 Timotei 4:17). Isus, Capul congregaţiei creştine, continuă să ne dea puterea de care avem nevoie ca să îndeplinim lucrarea prezisă pentru zilele noastre. — Marcu 13:10.

12. Cum arată îndrăzneală creştinii, şi de ce?

¹² Avem toate motivele să continuăm să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală, aşa cum au făcut Isus şi alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu din secolul întâi. Aceasta nu înseamnă să fim lipsiţi de consideraţie sau să încercăm să-i obligăm pe oameni să ne asculte mesajul, dacă nu vor. Totuşi, noi nu renunţăm să le vorbim oamenilor pentru că unii sunt indiferenţi şi nici nu încetăm să predicăm când întâmpinăm opoziţie. La fel ca Isus, le arătăm oamenilor că Regatul lui Dumnezeu este guvernul de care avem nevoie şi că acesta va stăpâni peste întregul pământ. Noi vorbim cu convingere deoarece suntem reprezentanţii lui Iehova, Suveranul Universului, iar mesajul pe care îl proclamăm este al lui, nu al nostru. În plus, cea mai puternică motivaţie pentru care îl lăudăm pe Iehova este iubirea noastră faţă de el. — Filipeni 1:27, 28; 1 Tesaloniceni 2:13.

Recapitulare

• De ce este important să facem de cunoscut mesajul despre Regat la cât mai mulţi oameni posibil, dar la ce reacţii ne putem aştepta?

• Cum putem arăta că nu ne bizuim pe propriile puteri când îi slujim lui Iehova?

• Ce lecţii valoroase învăţăm din cartea Faptele?

[Întrebări de studiu]

 [Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 173]

Astăzi, la fel ca şi în trecut, slujitorii lui Iehova vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală