ASIRIENII au cucerit Samaria, capitala regatului nordic al Israelului, în 740 î.e.n. Israeliţii au căzut astfel în mâinile unui imperiu crud. Asiria era situată în nordul îndepărtat al câmpiilor Mesopotamiei, în apropiere de Tigru, unul dintre fluviile cele mai mari din regiunea numită Semiluna Fertilă. Oraşele principale ale Asiriei, Ninive şi Calah, au fost întemeiate de Nimrod (Ge 10:8–12). În zilele împăratului Salmanasar al III-lea, Asiria şi-a extins stăpânirea către vest, ocupând regiunile bine irigate şi fertile ale Siriei, precum şi pe cele din nordul Israelului.

Sub stăpânirea regelui Tiglat-Pileser al III-lea (Pul), amintit şi în Biblie, Asiria a început să oprime Israelul. Campania sa militară a afectat şi Iuda, care era situată mai la sud (2Îm 15:19; 16:5–18). Cu timpul, „apele“ Asiriei au inundat Iuda, ajungând în cele din urmă la Ierusalim, capitala acestui regat. — Is 8:5–8.

Regele asirian Sanherib a invadat Iuda în 732 î.e.n. (2Îm 18:13, 14). El a jefuit 46 de oraşe ale lui Iuda, printre care şi Lachisul, ce avea o poziţie strategică în Şfelah. Aşa cum se observă pe hartă, armatele sale au împresurat Ierusalimul, capitala lui Iuda, şi au mărşăluit la sud-vest de acesta. În analele lui, se spune că Sanherib s-a lăudat că l-a ţinut pe regele Ezechia „ca pe o pasăre în colivie“; cronicile asiriene însă nu menţionează nimic referitor la omorârea soldaţilor lui Sanherib de către îngerul lui Dumnezeu. — 2Îm 18:17–36; 19:35–37.

Zilele Imperiului Asirian erau numărate. Mezii, campaţi în podişul din zona care aparţine în prezent Iranului, au început să lupte împotriva ultimelor trupe ale armatei asiriene. Această confruntare a distras atenţia Asiriei de la apărarea provinciilor ei vestice, unde, de asemenea, începuseră răscoale. Între timp, babilonienii deveneau tot mai puternici, reuşind chiar să cucerească oraşul Asur. În anul 632 î.e.n., Ninive — „cetatea sângelui“ — a fost cucerită şi distrusă de forţele aliate ale babilonienilor, ale mezilor şi ale sciţilor, popoare războinice care trăiau la nord de Marea Neagră, împlinindu-se astfel profeţiile lui Naum şi ale lui Ţefania. — Na 3:1; Ţe 2:13.

Asiria şi-a ajuns sfârşitul la Haran. Atacaţi de neînfricatele forţe babiloniene, asirienii au încercat să reziste până când egiptenii urmau să le vină în ajutor. Însă, în timp ce se îndrepta spre nord, faraonul Neco a avut de înfruntat la Meghido oştile regelui iudeu Iosia (2Îm 23:29). În cele din urmă, când Neco a ajuns la Haran, era prea târziu — Imperiul Asirian căzuse.

Imperiul Babilonian

La ce oraş vă gândiţi când auziţi expresia „grădinile suspendate“? Cu siguranţă, la Babilon, capitala puterii mondiale cu acelaşi nume reprezentată în profeţia biblică printr-un leu cu aripi (Da 7:4). Bogăţiile, comerţul şi înflorirea religiei şi astrologiei îi aduceau Babilonului un renume deosebit. Imperiul se întindea pe câmpiile mlăştinoase din sudul Mesopotamiei, între fluviile Tigru şi Eufrat. Eufratul străbătea oraşul Babilon, ale cărui ziduri îl făceau să pară de necucerit.

 Babilonienii îşi creaseră rute comerciale care traversau deşertul pietros din nordul Arabiei. Pentru o vreme, regele Nabonid a avut reşedinţa la Tema, permiţându-i lui Belşaţar să domnească în Babilon.

Babilonul a invadat Canaanul de trei ori. După ce i-au învins pe egipteni la Carchemiş în 625 î.e.n., babilonienii, conduşi de Nebucadneţar, au înaintat spre sud până la Hamat, unde, şi de această dată, i-au învins pe egiptenii care se retrăgeau. După aceea, ei au străbătut regiunea de coastă până la Valea Torentului Egipt, distrugând Ascalonul, care se afla în calea lor (2Îm 24:7; Ier 47:5–7). În timpul acestei campanii militare, Iuda a devenit un regat vasal Babilonului. — 2Îm 24:1.

În anul 618 î.e.n., regele Ioiachim al lui Iuda s-a răzvrătit împotriva babilonienilor. Nu a trecut mult timp şi aceştia au trimis armatele naţiunilor învecinate împotriva regatului lui Iuda, în timp ce oştile lor au asediat şi au subjugat Ierusalimul. Imediat după aceea, regele Zedechia s-a aliat cu egiptenii. Drept urmare, babilonienii, a căror furie ajunsese la culme, s-au dezlănţuit împotriva regatului lui Iuda, invadându-l din nou şi începând să-i distrugă oraşele (Ier 34:7). În cele din urmă, Nebucadneţar s-a îndreptat cu oştile lui spre Ierusalim, pe care l-a cucerit în anul 607 î.e.n. — 2Cr 36:17–21; Ier 39:10.

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Imperiul Asirian şi Imperiul Babilonian

Imperiul Asirian

B4 Memfis (Nof)

B4 Ţoan

B5 EGIPT

C2 CIPRU (CHITIM)

C3 Sidon

C3 Tir

C3 Meghido

C3 Samaria

C4 Ierusalim

C4 Ascalon

C4 Lachis

D2 Haran

D2 Carchemiş

D2 Arpad

D2 Hamat

D3 Ribla

D3 SIRIA

D3 Damasc

E2 Gozan

E2 MESOPOTAMIA

F2 MINI

F2 ASIRIA

F2 Khorsabad

F2 Ninive

F2 Calah

F2 Asur

F3 BABILONIA

F3 Babilon

F4 CALDEEA

F4 Erec

F4 Ur

G3 Susa

G4 ELAM

Imperiul Babilonian

C3 Sidon

C3 Tir

C3 Meghido

C3 Samaria

C4 Ierusalim

C4 Ascalon

C4 Lachis

D2 Haran

D2 Carchemiş

D2 Arpad

D2 Hamat

D3 Ribla

D3 SIRIA

D3 Damasc

D5 Tema

E2 Gozan

E2 MESOPOTAMIA

E4 ARABIA

F2 MINI

F2 ASIRIA

F2 Khorsabad

F2 Ninive

F2 Calah

F2 Asur

F3 BABILONIA

F3 Babilon

F4 CALDEEA

F4 Erec

F4 Ur

G3 Susa

G4 ELAM

[Alte locuri]

G2 MEDIA

Drumuri principale (Vezi publicaţia)

[Întinderi de ape]

B3 Marea Mediterană (Marea cea Mare)

C5 Marea Roşie

H1 Marea Caspică

H5 Golful Persic

[Fluvii]

B5 Nilul

E2 Eufratul

F3 Tigrul

[Ilustrația de la pagina 22]

Podişul Lachis

[Ilustrația de la pagina 22]

O machetă a oraşului antic Meghido

[Ilustrația de la pagina 23]

Grădinile suspendate ale Babilonului în viziunea unui artist