Capitolul 7

Identificîndu-l pe Mesia‚ Regele

1. De ce în mod potrivit Iehova s-a servit de Daniel pentru a profeţi cronologia evenimentelor?

PROFETUL Daniel va fi printre cei înviaţi care vor trăi pe pămînt sub domnia Regatului lui Dumnezeu. Către sfîrşitul lungii sale vieţi dedicate serviciului lui Iehova, i s-a spus: „Te vei odihni, dar te vei scula pentru partea ta la sfîrşitul zilelor.“ Ca şi noi astăzi, Daniel a arătat un interes viu pentru „timpul sfîrşitului“ ca şi pentru „lucrurile minunate“ care vor avea loc atunci. Este deci potrivit că Iehova Dumnezeu, Marele Cronometror timpului, a făcut ca Daniel, profetul său, să vorbească de timpul pe care-l fixase pentru ’venirea‘ Regatului. — Daniel 12:4, 6, 13; 11:27, 35; compară Amos 3:7; Isaia 46:9–11.

„PUSTIIRILE IERUSALIMULUI“

2. (a) Ce profeţie a lui Isaia s-a împlinit în 539 î.e.n., şi cum? (b) Ce miracol era necesar pentru ca Ieremia 25:11, 12 să se împlinească la timp?

² Conform cu profeţia pe care Iehova o dăduse cu secole înainte, Imperiul Babilonian a fost cucerit de armatele lui Cirus Persanul şi ale lui Darius Medul (Isaia 44:24, 27, 28; 45:1, 2). Darius a devenit rege al fostului regat babilonian. Aceasta a avut loc în 539 î.e.n. Se scurseseră 68 de ani de cînd Nabucodonosor, regele Babilonului, devastase Ierusalimul şi templul său, ruinase ţara lui Iuda şi deportase în Babilon pe  iudeii supravieţuitori. A fost deci cu mare anticipare cînd îmbătrînitul Daniel a scris, în primul an al lui Darius, a scris: „Eu Daniel am înţeles din cărţi numărul anilor în legătură cu care cuvîntul lui Iehova îi fusese adresat lui Ieremia profetul, pentru împlinirea devastărilor Ierusalimului, anume şaptezeci de ani“ (Daniel 9:2; Ieremia 25:11, 12). Prin ce minune urma ca iudeii captivi să poată, în mai puţin de doi ani, să se întoarcă la Ierusalim şi să restabilească închinarea la Iehova?

3. Din această cauză ce rugăciune fierbinte a adresat Daniel lui Dumnezeu?

³ Daniel a adresat lui Iehova cereri fierbinţi în favoarea poporului său. El recunoştea că acesta păcătuise, dar îl ruga pe Iehova să arate îndurare. Mai presus de orice, el îl ruga pe Iehova să facă să dispară ocara pe care naţiunile vecine Israelului o aruncaseră asupra numelui Său glorios. El s-a rugat Dumnezeului său cu următoarele cuvinte: „O Iehova, ascultă! O Iehova, iartă! O Iehova, acordă atenţie şi acţionează! Nu întîrzia, din consideraţie faţă de tine însuţi, O Dumnezeul meu, căci numele tău a fost chemat asupra oraşului tău şi asupra poporului tău.“ — Daniel 9:4–19.

4. Cum a răspuns Iehova la rugăciunea sa?

⁴ A ascultat Iehova această rugăciune? Da, împlinindu-şi totodată şi profeţia. El l-a determinat pe Cirus Persanul, succesorul lui Darius, să dea un decret prin care s-a permis unei rămăşiţe de israeliţi să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască templul lui Iehova. În 537 î.e.n., cînd se sfîrşeau cei „şaptezeci de ani“, aceşti iudei au început din nou să aducă jertfe lui Iehova pe altarul pe care l-au reconstruit la Ierusalim. — 2 Cronici 36:17–23; Ezra 3:1; Isaia 44:28; 45:1.

 CALCULAREA TIMPULUI PRIMEI VENIRI A LUI MESIA

5. (a) Ce s-a întîmplat imediat după rugăciunea lui Daniel? (b) Ce perioadă de timp este scoasă în evidenţă în Daniel 9:24–27 ?

⁵ Această rugăciune a lui Daniel a avut şi o consecinţă imediată. Îngerul Gabriel s-a materializat în formă umană şi s-a prezentat la Daniel, căruia a început să-i vorbească adresîndu-i-se ca unuia „foarte plăcut [în ochii lui Iehova]“ dîndu-i „informaţii cu pricepere“ (Daniel 9:20–23). Ceea ce avea de zis era o descoperire complet nouă pentru Daniel. Era vorba de o profeţie senzaţională privitoare la evenimentele care urmau să acopere o perioadă nu de „şaptezeci de ani“, ci de „şaptezeci de săptămîni“. Această profeţie se poate citi în Daniel 9:24–27. Dar care este semnificaţia?

6. Care este durata celor „şaptezeci de săptămîni“?

⁶ Ea zice că „şaptezeci de săptămîni“ au fost hotărîte în legătură cu apariţia lui „Mesia Conducătorul“, Regele promis din descendenţii lui David. Este vorba de săptămîni propriu-zise? Nu, căci lucrurile anunţate profetic prin această profeţie nu puteau să se împlinească în timp de un an şi jumătate. S-au dovedit a fi „săptămîni“ în care fiecare zi este socotită ca un an. (Compară cu Levitic 25:8.) De fapt, multe traduceri ale Bibliei folosesc expresia „şaptezeci de săptămîni de ani“ în Daniel 9:24. (An American Translation; Moffatt; Today’s English Version; vezi şi notele de subsol din Rotherham; The New American Bible; The Jerusalem Bible.) Este evident aşadar că „şaptezeci de săptămîni“ sînt 490 de ani.

7, 8. (a) De ce nu trebuie să se numere cele „şaptezeci de săptămîni“ începînd de la decretul lui Cirus? (b) Cum s-a răspuns la rugăciunea lui Neemia? (c) Care a fost reacţia iudeilor la „cuvîntul“ regelui? (d) Cînd a avut loc aceasta?

⁷ Dar din care moment se începe numărarea celor „şaptezeci de săptămîni“? Daniel 9:25 răspunde: „De la  pronunţarea cuvîntului pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului“. Dar decretul lui Cirus nu cuprindea nici un „cuvînt“ de acest fel. El privea doar reconstruirea „casei lui Iehova“, care urma să încludă şi altarul pentru jertfe (Ezra 1:1–4). După mai bine de 80 de ani, oraşul era încă „devastat“ şi zidurile sale ruină. În acest timp, Neemia, un iudeu credincios, era paharnic în castelul din Susa al lui Artaxerxe, regele Persiei. Cînd a aflat cît de tristă era situaţia iudeilor din Ierusalim, el s-a rugat lui Iehova să facă să dispară ocara aruncată asupra numelui Său. — Neemia 1:3, 11; 2:17.

⁸ Faţa lui Neemia exprima tristeţe atunci cînd a adus regelui Artaxerxe vinul. Acesta l-a întrebat: „De ce ţi-e faţa tristă de vreme ce nu eşti bolnav? Nu este altceva decît o întristare a inimii.“ Înţelegînd motivul tristeţii lui Neemia, regele i-a dat imediat instrucţiuni să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui „zidurile“ şi „porţile“ oraşului. Cum a reacţionat poporul cînd Neemia a sosit acolo pentru a-i anunţa favoarea arătată de Dumnezeu şi pentru a transmite, din partea regelui, „cuvîntul pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului“? „La aceasta ei au zis: «Să ne sculăm şi să construim.» Ei şi-au întărit deci mîinile pentru lucrarea cea bună“. Toate acestea au avut loc „în al douăzecilea an al lui Artaxerxe, regele“. — Neemia 2:1–18.

9. Cum putem afla anul al 20-lea al domniei lui Artaxerxe?

⁹ Dar cărui an îi corespunde acesta? Dovezile arată că acest Artaxerxe (numit şi „Longimanus“ pentru că avea mîna dreaptă foarte lungă) a urcat pe tronul persan la moartea lui Xerxe, tatăl său. Primul an al domniei lui Artaxerxe este 474 î.e.n., iar al douăzecilea an este 455 î.e.n. *

10. Cum s-a împlinit profeţia referitoare la primele „şapte săptămîni“?

 ¹⁰ „Săptămînile despre care vorbeşte Daniel 9:25 trebuie deci numărate începînd cu anul 455 î.e.n. Astfel citim:

„Iar tu să ştii şi să discerni că de la ieşirea cuvîntului pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului, pînă la Mesia Conducătorul, vor fi şapte săptămîni precum şi şaizeci şi două de săptămîni. El va reveni şi va fi efectiv reconstruit, cu o piaţă publică şi şanţ de apărare, dar în strîmtorările timpurilor.“

Evident primele „şapte săptămîni“, adică 49 de ani, acoperă perioadă de reconstruire a oraşului, pînă în anul 406 î.e.n. „Strîmtorările timpurilor“ se referă la opoziţia foarte îndîrjită pe care această lucrare de reconstrucţie a primit-o din partea popoarelor vecine (Neemia 4:6–20). Totuşi, după cum indică istoria, spre sfîrşitul acelui secol Ierusalimul era o cetate foarte prosperă. *

11. Cum a apărut „Mesia Conducătorul“ la timpul hotărît?

¹¹ Dar trebuia să urmeze apoi încă „şaizeci şi două de săptămîni“, ajungîndu-se la un total de 69 de săptămîni sau 483 de ani începînd din 455 î.e.n. „pînă la Mesia Conducătorul“. Aceşti 483 de ani începînd din 455 î.e.n. care includ doar o parte din anul 455 şi o parte din ultimul an al acestei perioade se termină în anul 29 al erei noastre. A apărut Mesia în acest an? În Luca 3:1–3, citim că „în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar“, Ioan Botezătorul „a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicînd botezul“. Deoarece după istorici Tiberiu a devenit împărat roman la 17 august în anul 14 al erei noastre (după calendarul gregorian), urmează că  Ioan a început să predice şi să boteze în primăvara anului 29 e.n. În toamna aceluiaşi an, — 29 e.n. — Isus a fost botezat, iar spiritul sfînt a coborît din cer pentru a-l unge ca Mesia. Această profeţie de inspiraţie divină s-a împlinit exact la timpul hotărît. — Luca 3:21, 22.

12. (a) Ce aşteptau mulţi iudei în acea vreme? (b) De ce n-au înţeles ei scopul profeţiei? (c) Ce învăţătură putem trage de aici?

¹² În acel timp, mulţi iudei aşteptau venirea lui Mesia fără îndoială deoarece ei cunoşteau profeţia despre cele „şaptezeci de săptămîni“ (Luca 3:15; Ioan 1:19, 20). Dar deoarece aveau inima împietrită, majoritatea nu au dat importanţă acestei profeţii (Matei 15:7–9). În schimb, noi ne putem astăzi întări credinţa acordînd atenţie tuturor acestor aspecte ale „cuvîntului profetic“ (2 Petru 1:19–21). Acest „cuvînt“ nu numai că identifică cu claritate pe Mesia (după cum arată aceasta tabelul de la pagina 67), ci el ne face să cunoaştem minunatele binecuvîntări de care ne vom putea bucura sub Regatul lui „Mesia Conducătorul“. — Isaia 9:6, 7.

VIAŢA LUI MESIA REGELE ESTE „CURMATĂ“

13, 14. În ce mod au fost venirea şi viaţa lui Mesia mult diferite de ceea ce aşteptau iudeii?

¹³ Venirea lui „Mesia Conducătorul“ a fost ea oare urmată imediat de eliberarea evreilor? Ei se aşteptau ca Mesia să fie un războinic puternic, un stăpînitor care să-i scape de sclavia crudă a Imperiului Roman (Ioan 6:14, 15). Dar Iehova, Tatăl său, prevăzuse o alt fel de eliberare.

¹⁴ În profeţia despre cele „şaptezeci de săptămîni“, Gabriel a arătat clar că, departe de a deveni un conducător politic, viaţa lui Mesia urma să fie „curmată *, fără nimic pentru sine însuşi“. El urma să aibă o  moarte ruşinoasă, fără a lăsa un nume sau bogăţii materiale urmaşilor săi. Ce împlinire surprinzătoare a avut această profeţie! După ce l-au dezbrăcat pe Isus pentru a-l executa, soldaţii au tras la sorţi chiar pentru a împărţi între ei tot ceea ce i-a rămas: îmbrăcămintea sa exterioară. — Daniel 9:26 a; Matei 27:35.

15. (a) Cînd a fost „curmată“ Mesia? (b) Cum poate fi confirmată exactitatea profeţiei?

¹⁵ Cînd a fost executat Isus? Gabriel spusese că aceasta se va întîmpla „la jumătatea [ultimei] săptămîni“ de ani, ceea ce corespunde primăverii anului 33 e.n., adică la trei ani şi jumătate după botezul şi ungerea lui Isus. Ca dovadă că profeţia s-a împlinit exact, Evanghelia lui Ioan arată că Isus tocmai participase la cea de-a patra sărbătoare a Paştelui după botezul său. — Daniel 9:27 b; Ioan 2:13; 5:1; 6:4; 13:1.

16, 17. (a) Ce împlinire dramatică au cunoscut cuvintele din Daniel 9:26? (b) Cum sînt urmaşii adevăraţi ai lui Mesia din vremea aceea un exemplu pentru noi?

¹⁶ Viaţa lui „Mesia Conducătorul“ a fost într-adevăr „curmată“. Ce tragedie pentru evrei că nu-şi recunoscuseră regele! Dar lucrul cel mai rău abia de acum urma să vină. Într-adevăr Ierusalimul trebuia din nou să fie devastat. Profeţia lui Daniel spune:

„Şi poporul unui conducător care va veni va face ruine oraşul şi locul sfînt. Iar sfîrşitul lui va fi prin inundaţie. Şi pînă la sfîrşit va fi război; ceea ce este hotărît sînt pustiirile.“ — Daniel 9:26 b.

¹⁷ După cum anunţa profeţia, perioada de timp care a urmat curmării vieţii lui Mesia a fost caracterizată „pînă la sfîrşit“ prin război. În cele din urmă, în anul 70 e.n. armatele romane au pătruns ca un potop în Ierusalimul asediat. Oraşul şi templul său au fost distruse. După istoricul Iosefus, în acest masacru au  pierit 1 100 000 de evrei. Din fericire, urmaşii adevăraţi ai lui Mesia ţinuseră seama de semnul de avertizare şi, pentru a se pune în siguranţă, s-au refugiat în munţi, de cealaltă parte a Iordanului (Matei 24:3–16). Pentru noi, astăzi, aceasta subliniază necesitatea de a acorda atenţie ’semnului‘ profetic dat de Dumnezeu înainte ca Regatul să ’vină‘ pentru a executa judecăţile divine asupra sistemului mondial rău din prezent. — Luca 21:34–36.

BINEFACERI DATORATE LUI MESIA

18. Ce foloase a adus prima venire a lui Mesia?

¹⁸ Dar atunci ce trebuia să se împlinească la prima venire a lui Mesia? Gabriel i-a spus lui Daniel:

„Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra oraşului tău sfînt, pentru a termina cu călcarea de lege, şi pentru a sfîrşi cu păcatul şi pentru a face ispăşire pentru eroare şi pentru a întroduce dreptatea pe timpuri indefinite“ (Daniel 9:24 a ).

Înainte de moartea sa şi prin intermediul ei, „Mesia Conducătorul“ avea să împlinească toate acestea. Nu era vorba de o eliberare de ordin politic, ci de o eliberare spirituală extraordinară. Graţie puterii de răscumpărare a vieţii sale umane perfecte oferite ca jertfă, Isus a reuşit să înlăture pata păcatului şi călcării de lege de la toţi cei care îl vor accepta ca Mesia şi îi va aduce în „noua convenţie“ ca „Israelul lui Dumnezeu“, Israelul spiritual. — Galateni 6:16; Ieremia 31:31, 33, 34.

19. Cum a făcut Mesia să înceteze „jertfa şi ofranda“?

¹⁹ Astfel deci, ceea ce convenţia Legii, al cărei mijlocitor era Moise, n-a putut face prin jertfele de animale, convenţia nouă, al cărei mijlocitor este Mesia, urma să realizeze, şi aceasta graţie unicei jertfe umane perfecte a lui Isus aduse „la jumătatea săptămînii“. El  urma astfel să facă să înceteze jertfa şi ofranda, în sensul că ofrandele prevăzute de Lege nu mai aveau de acum înainte nici o valoare (Daniel 9:27). Acest lucru l-a explicat apostolul Pavel mai tîrziu în cuvintele: „Lucrurile vechi au trecut şi iată, au venit în existenţă lucruri noi. Dar toate lucrurile sînt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin intermediul lui Cristos şi ne-a dat serviciul divin al împăcării.“ — 2 Corinteni 5:17, 18.

20. Ce favoare care va fi extinsă asupra întregii omeniri, te poate face fericit?

²⁰ La timpul potrivit binefacerile jertfei răscumpărătoare a lui Isus urmau să se extindă dincolo de oamenii care, ca şi Pavel, aparţineau Israelului spiritual. Astfel apostolul adaugă spunînd că, prin mijlocirea lui Cristos, Dumnezeu împacă „o lume cu sine, neluîndu-le în considerare greşelile“ (2 Corinteni 5:19). Şi tu faci parte din lumea oamenilor. Nu te simţi oare fericit să ştii că păcatele pe care le comiţi din cauza imperfecţiunii pot fi iertate prin jertfa Celui care te împacă cu Dumnezeu?

21, 22. (a) În ce sens a 70-a săptămînă a pus „sigiliul peste viziune şi profet“? (Daniel 9:24). (b) Cum a fost unsă „Sfînta Sfintelor“?

²¹ Cu toate acestea, cea de-a şaptezecea săptămînă nu numai că „a introdus dreptatea pe timpuri indefinite“, ci şi a „imprimat un sigiliu peste viziune şi profet“. Potrivit cu Apocalips 19:10, „depunerea mărturiei lui Isus este cea care inspiră declaraţiile profetice“. Prin ceea ce a făcut şi a zis Isus la prima sa venire ca Mesia, a împlinit în mod literal sute de profeţii. Acest fapt a pus pe aceste profeţii ceva ca un sigiliu de neşters pentru a arăta că ele sînt adevărate şi exacte, şi că sursa lor este Suveranul Domn Iehova. Prin intermediul lui Mesia, Dumnezeu avea să-şi împlinească toate promisiunile sale privitoare la binecuvîntarea poporului său.  „Căci indiferent cît de multe sînt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui“, prin Isus Mesia. — Daniel 9:24 b; 2 Corinteni 1:20.

²² În cursul acestei a „şaptezecea săptămîni“, trebuia să aibă loc şi ungerea „Sfintei Sfintelor“. „Locul sfînt făcut de mîini“ din templul din Ierusalim, nu mai putea servi de-acum înainte scopul lui Dumnezeu de a ierta păcatele oamenilor. Acesta nu a fost decît o imagine a realităţii din marele templu spiritual care a venit în existenţă în anul 29 e.n., cînd Mesia a fost uns. Aceasta s-a petrecut în cer unde, după moartea şi învierea sa, Cristos a intrat pentru a prezenta „o dată pentru totdeauna“ valoarea jertfei sale umane înaintea persoanei lui Dumnezeu (Evrei 9:23–26). Reşedinţa cerească a lui Dumnezeu a luat atunci un aspect nou. Ea a fost unsă pentru a fi „Sfînta Sfintelor“, devenind realitatea spirituală reprezentată de Preasfînta templului din Ierusalim. Începînd cu sărbătoarea Zilei a cincizecea, 33 e.n. şi pînă la sfîrşitul săptămînii a şaptezecea, evreii care au acceptat această dispoziţie divină au avut un privilegiu excepţional. Datorită jertfei lui Cristos prezentate în această „Sfînta Sfintelor“, au primit şi ei ungerea spre a servi ca subpreoţi în templul spiritual al lui Dumnezeu.

23. (a) Cum au fost evreii special favorizaţi în timpul săptămînii a 70-a? (b) Cum a fost extinsă această favoare şi asupra altor oameni după sfîrşitul celor „şaptezeci de săptămîni“?

²³ Privitor la aceşti evrei care urmau să fie incluşi în Israelul spriritual, profeţia zice: „El va trebui să menţină convenţia în vigoare pentru mulţi timp de o săptămînă“. Era vorba de „săptămîna de ani“ dintre anii 29 şi 36 e.n. în timpul căreia evreilor după carne li s-a oferit o favoare specială, favoarea de a fi adoptaţi ca membri ai sămînţei spirituale a lui Avraam (Daniel 9:27 a). Apoi, cînd Petru a predicat lui Corneliu, un  păgîn necircumcis, s-a deschis calea pentru ca oamenii necircumcişi ai naţiunilor să poată fi şi ei la rîndul lor admişi în convenţia avraamică. În legatură cu aceasta, Pavel a scris: „De fapt voi toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus. Căci voi toţi, care aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu există nici iudeu nici grec, nu există nici sclav nici om liber, nu există nici sex bărbătesc nici sex femeiesc; căci voi toţi sînteţi unul în unitate cu Cristos Isus. Iar dacă îi aparţineţi lui Cristos, sînteţi într-adevăr sămînţa lui Avraam, moştenitori în conformitate cu promisiunea.“ — Galateni 3:26–29; Fapte 10:30–35, 44–48.

24. (a) Ce asigurare minunată dă restului omenirii promisiunea făcută lui Avraam? (b) Conform cu Luca 9:23, cum putem beneficia de această promisiune?

²⁴ Dar ce se întîmplă cu restul omenirii, cu miliardele de oameni care n-au fost adunaţi pentru a face parte din „turma mică“ a cărei moştenire este cerul? Ei bine, promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam le dă şi lor o asigurare minunată, căci Iehova a declarat: „Prin intermediul sămînţei [lui Avraam] toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta cu certitudine“ (Geneza 22:18). Ai dori să primeşti această binecuvîntare? Lucrul acesta este posibil, dar tu trebuie să te rogi ca Regatul lui Dumnezeu să vină. Pe de altă parte, continuînd să cercetezi Cuvîntul lui Dumnezeu, vei învăţa cum poţi să te renegi pe tine însuţi, pentru a te dedica lui Dumnezeu şi pentru a-l urma pe „Mesia Conducătorul“. — Luca 9:23.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Tabelul de la pagina 67]

PROFEŢII ÎMPLINITE ÎN LEGATURĂ CU „MESIA CONDUCĂTORUL“ SPRE SFÎRŞITUL CELOR „ŞAPTEZECI DE SĂPTĂMÎNI“

PROFEŢIA CONŢINUTUL PROFEŢIEI ÎMPLINIREA

Isaia 40:3 Ioan Botezătorul pregăteşte calea Matei 3:1–3

Mica 5:2 Isus se naşte în Betleem Matei 2:1–6

Geneza 49:10 Din tribul lui Iuda Luca 3:23–33

Isaia 7:14 Dintr-o fecioară Matei 1:23–25

Isaia 9:7 Descendent şi moştenitor al lui David Matei 1:1, 6–17

Ieremia 31:15 Copii ucişi după naşterea sa Matei 2:16–18

Osea 11:1 Chemat din Egipt (refugiul) Matei 2:14, 15

Daniel 9:25 Apare la sfîrşitul a 69 de „săptămîni“ Luca 3:1, 21, 22

Psalm 40:7, 8 Se prezintă pentru a face voia lui Dumnezeu Matei 3:13–15

Isaia 61:1, 2 Uns cu spirit pentru a predica Luca 4:16–21

Psalm 2:7 Iehova îl declară pe Isus „Fiu“ Matei 3:17

Isaia 9:1, 2 Lumină în regiunea Galileii Matei 4:13–16

Psalm 40:9 Predică cu îndrăzneală „vestea bună“ Matei 4:17, 23

Psalm 69:9 Zelos pentru casa lui Iehova Ioan 2:13–17

Isaia 53:1, 2 Evreii nu au credinţă în el Ioan 12:37, 38

Psalm 78:2 El vorbeşte folosindu-se de ilustraţii Matei 13:34, 35

Zaharia 9:9 Intră în oraş călare pe un măgăruş Matei 21:1–9

Psalm 69:4 Urît fără motiv Ioan 15:24, 25

Isaia 42:1–4 Speranţă a naţiunilor; nu se ceartă Matei 12:14–21

Psalm 41:9 Un apostol infidel îl trădează Ioan 13:18, 21–30

Zaharia 11:12 Pentru 30 monede de argint Matei 26:14–16

Psalm 2:1, 2 Conducătorii acţionează contra unsului Matei 27:1, 2

Psalm 118:22 Respins, dar este fundament sigur Matei 21:42, 43

Isaia 8:14, 15 El devine o piatră de poticnire Luca 20:18

Psalm 27:12 Martori mincinoşi vorbesc contra lui Matei 26:59–61

Isaia 53:7 Stă liniştit în faţa acuzatorilor săi Matei 27:11–14

Psalm 22:16 Ţintuit pe stîlp cu cuie în mîini şi picioare Ioan 20:25

Isaia 53:12 Pus în numărul călcătorilor de lege Luca 22:36, 37

Psalm 22:7, 8 Batjocorit pe stîlp Matei 27:39–43

Psalm 69:21 I se dă vin amestecat cu smirnă Marcu 15:23, 36

Zaharia 12:10 Străpuns pe cînd este atîrnat pe stîlp Ioan 19:34

Psalm 22:18 Veşmintele sale sînt trase la sorţi Matei 27:35

Psalm 34:20 Nici unul din oasele sale nu este rupt Ioan 19:33, 36

Psalm 22:1 Dat de Dumnezeu pe mîinile duşmanilor săi Matei 27:46

Daniel 9:26, 27 [Viaţa] curmată după trei ani şi jumătate * Ioan 19:14–16

Zaharia 13:7 Păstorul este bătut, oile risipite Matei 26:31, 56

Ieremia 31:31 O nouă convenţie; păcatele sînt înlăturate Luca 22:20

Isaia 53:11 El poartă păcatele multora Matei 20:28

Isaia 53:4 Ia asupra sa slăbiciunile umane Matei 8:16, 17

Isaia 53:9 Locul său de înmormîntare este cu cei bogaţi Matei 27:57–60

Psalm 16:10 Ridicat din morţi înainte de a putrezi Fapte 2:24, 27

Iona 1:17 Înviat în a treia zi Matei 12:40

Psalm 110:1 Înălţat la dreapta lui Dumnezeu Fapte 7:56

[Notă de subsol]