„Zilele din urmă“ şi Regatul
Capitolul 12
„Zilele din urmă“ şi Regatul
1. (a) Ce întrebări importante se pun? (b) Ce zic Scripturile privitor la „zilele din urmă“ în legătură (1) cu pămîntul şi (2) cu cei ce-l devastează?
TRĂIM noi acum în „zilele din urmă“? Ce înseamnă „zilele din urmă“? Din fericire nu este vorba de „zilele din urmă“ ale pămîntului, căci Biblia ne dă asigurarea: „Pămîntul (. . .) nu se va clătina pe timp indefinit sau niciodată.“ Conform scopului original al lui Iehova, viaţa umană şi animală se va perpetua aici pentru totdeauna (Psalmi 104:5–24; 119:89, 90; Geneza 1:27, 28; 8:21, 22). Dar „zilele din urmă“ vor fi exclusiv pentru naţiunile şi indivizii răi care devastează pămîntul, proprietatea lui Dumnezeu. Regatul care vine îi va distruge pe aceşti distrugători. — 2 Petru 3:3–7; Iacob 5:1–4; Apocalips 11:15–18.
2. Ce a anunţat Pavel privitor la timpurile „dificile“ în care trăim astăzi?
2 Este posibil ca noi astăzi să trăim în aceste „zile din urmă“? Ia oricare din traducerile Bibliei şi citeşte ceea ce a anunţat apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, privitor la „zilele din urmă“ în a doua sa scrisoare către Timotei, capitolul 3, versetele 1 pînă la 5. Apoi întreabă-te dacă lumea prezentă a oamenilor corespunde efectiv cu această descriere. După ce a anunţat „timpuri dificile“, apostolul a adăugat:
„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ — Biblia Cornilescu.
3. De ce Pavel trebuie să fi înţeles prin „zilele din urmă“ ceva mult mai însemnat decît „zilele din urmă“ ale sistemului iudaic?
3 Pavel nu vorbeşte aici despre „zilele din urmă“ ale sistemului de lucruri iudaic. Nici n-ar putea fi cazul deoarece a scris aceste cuvinte prin anul 65 e.n., la mai bine de 30 de ani de la începutul „zilelor din urmă“ ale sistemului iudaic şi cu numai cinci ani înaintea devastării Ierusalimului. Pe deasupra această apostazie nu se dezvoltase încă printre cei ce afirmau că sînt creştini. „Zilele din urmă“ ale sistemului iudaic au fost destul de rele, dar aveau să fie eclipsate de evenimentele din cursul „zilelor din urmă“ ale întregului sistem de lucruri mondial al lui Satan, la revenirea lui Isus pentru a-şi stabili Regatul.
O DUBLĂ ÎMPLINIRE
4. Ce i-a determinat pe discipoli să pună lui Isus întrebarea amintită în Matei 24:3?
4 În pildele sale, Isus a vorbit despre „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 13:39, 40, 49). Natural aceasta a stîrnit curiozitatea discipolilor săi, mai ales datorită faptului că poporul a suferit deja multe din partea tiranicei dominaţii a Romei şi a conducătorilor religioşi evrei. Ei sperau că regatul lui Dumnezeu îi va elibera. Iată de ce, cu trei zile înainte de uciderea lui Isus, patru discipoli s-au apropiat de el, pe cînd stătea jos pe Muntele Măslinilor şi privea Ierusalimul, şi i-au pus întrebarea: „Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri, şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri? “ — Matei 24:3; Marcu 13:3, 4.
5. Cînd aveau să se împlinească cuvintele lui Isus pe care le-a dat ca răspuns apostolilor?
5 Discipolii lui Isus nu se gîndeau decît la viitorul imediat, dar răspunsul pe care el li l-a dat cu acea ocazie trebuia să aibă o dublă împlinire, mai întîi în cazul „zilelor din urmă“ ale sistemului iudaic, iar apoi, mult mai tîrziu, în cazul „zilelor din urmă“ ale sistemului mondial al lui Satan, care cuprinde întregul pămînt.
6, 7. (a) Cum au cunoscut o împlinire în primul secol, cuvintele lui Isus raportate în Matei 24:7–22? (b) Ce mărturie sinistră există încă şi astăzi?
6 Răspunsul lui Isus aşa cum este raportat în Matei 24, versetele 7 la 22, descrie succesiunea evenimentelor pe care unii dintre discipoli urmau să le observe la o scară redusă în cursul celor 37 de ani care au precedat anul 70 e.n. Pentru iudeii generaţiei lui Isus, aceşti ani urmau să fie o frămîntată perioadă de foamete şi cutremure de pămînt, de războaie, de ură împotriva creştinilor şi de apariţie a falşilor mesia. Dar „această veste bună a regatului“ trebuia să fie predicată în întreaga creaţie ca mărturie pentru naţiuni. În final, „lucrul dezgustător, adică armatele păgîne romane, au invadat realmente „locul sfînt“ al templului din Ierusalim. După o scurtă acalmie în timpul căreia disipolii au putut să asculte de porunca profetică a lui Isus de-a se refugia în munţi pentru a se pune în siguranţă, romanii au revenit sub conducerea generalului Titus. Ei au zdrobit Ierusalimul şi pe copiii săi, şi i-au dărîmat templul, nelăsînd piatră pe piatră. — Vezi şi Luca 19:43, 44; Coloseni 1:23.
7 În împlinirea „semnului“ lui Isus, evreii au suferit acest şir prezis de nenorociri al căror punct culminant a fost distrugerea prin foc a Ierusalimului în anul 70 e.n. Mai mult de un milion de evrei au căzut odată cu capitala lor, iar supravieţuitorii au fost duşi în captivitate. Arcul de triumf ridicat în onoarea lui Titus la Roma este şi astăzi o sinistră confirmare a veracităţii profeţiei lui Isus. „Semnul“ lui Isus a fost oare consemnat şi păstrat numai pentru a servi ca avertisment oamenilor din primul secol fiind doar de domeniul trecutului? Răspunsul nu poate fi altul decît nu!
O ÎMPLINIRE LA SCARĂ MONDIALĂ
8. (a) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră astăzi împlinirea în miniatură a cuvintelor lui Isus? (b) De ce este un model profetic această împlinire?
8 Împlinirea în miniatură a cuvintelor lui Isus în cursul „zilelor din urmă“ ale sistemului de lucruri iudaic ar trebui să ne fortifice credinţa în puterea profeţiilor divine. Dar aceste evenimente din secolul întîi constituie şi un model profetic uimitor cu privire la ceea ce trebuie să se întîmple la o scară mult mai mare cu sistemul de lucruri mondial al lui Satan. Trebuie să fie aşa căci executarea judecăţii divine asupra Ierusalimului în anul 70 e.n. n-a fost cel mai mare necaz care a avut loc vreodată şi n-a fost nici ultimul. Cuvintele lui Isus raportate în Matei 24:21, 22 îşi aşteaptă împlinirea la scară mondială:
„Căci atunci va fi un mare necaz, aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu şi nici nu va mai surveni. De fapt, dacă acele zile nu ar fi scurtate, nici o carne nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleşi acele zile vor fi scurtate.“
9. Cum ştim că cuvintele lui Isus aveau în vedere o zi de răfuială pe plan mondial?
9 Celelalte cuvinte profetice ale lui Isus care se pot citi la Matei 24:23—25:46, confirma şi ele că „încheierea sistemului de lucruri“ trebuie să fie de proporţii mondiale. Într-adevăr, cînd la punctul culminant al acestei perioade de strîmtorare „Fiul omului“, adică Regele întronat al lui Dumnezeu, va executa judecata divină asupra lumii lui Satan, „toate triburile pămîntului se vor boci lamentîndu-se“. Această expresie are în vedere pe toţi oamenii care resping regalitatea lui Isus. Nu este vorba de o răfuială care să implice doar o naţiune şi capitala sa, ci este o zi de răfuială pentru lumea întreagă. — Matei 24:30.
10. (a) După cum arată profeţia lui Isus, în ce fel diferă soarta celor ce se îngrijesc de propriile lor interese faţă de soarta celor ce caută mai întîi Regatul lui Dumnezeu? (b) De ce trebuie ca acest lucru să aibă proporţii mondiale?
10 Vorbind despre proporţiile mondiale ale răzbunării lui Dumnezeu, Isus a comparat apoi „încheierea sistemului de lucruri“ cu timpul care a precedat potopul din zilele lui Noe. El a zis:
„Căci aşa cum a fost în acele zile dinainte de potop, cînd oamenii mîncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, pînă în ziua cînd Noe a intrat în arcă; şi nu şi-au dat seama de nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului.“
După cum potopul din acel timp a făcut să dispară complet o lume de nelegiuiţi, tot aşa necazul mistuitor care va marca punctul culminant al „prezenţei“ lui Mesia va curăţi pămîntul de toţi cei ce nu dau nici o atenţie Regatului pentru ca să procedeze după placul lor. Din fericire, numeroşi oameni, care „caută mai întîi regatul lui Dumnezeu şi dreptatea Sa“, vor supravieţui acest necaz şi vor moşteni viaţa eternă pe pămîntul care va deveni un paradis. Vei fi şi tu unul dintre aceştia? — Matei 6:33; 24:37–39; 25:31–46.
11. Ce alte profeţii arată că sînt vizate toate naţiunile şi că vor exista supravieţuitori?
11 Numeroase profeţii biblice arată că „necazul cel mare“ iminent va atinge „toate naţiunile“ pămîntului (Psalm 2:2–9; Isaia 34:1, 2; Ieremia 25:31–33; Ezechiel 38:23; Ioel 3:12–16; Mica 5:15; Habacuc 3:1, 12, 13). Dar vor exista supravieţuitori! — Isaia 26:20, 21; Daniel 12:1; Ioel 2:31, 32.
PREZENŢA REGELUI ÎN GLORIE CEREASCĂ
12. (a) De ce este necesar „semnul“ prezenţei lui Isus? (b) De ce nu e nevoie ca Isus să vină din nou în corp de carne?
12 Marea profeţie a lui Isus privitoare la „semnul“ prezenţei sale spune că atunci „cînd Fiul omului va sosi în gloria sa, şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios“ (Matei 25:31). Întrucît strălucirea acestei glorii ar dăuna ochilor omeneşti, Regele trebuie să rămînă invizibil pentru omenire. (Compară Exod 33:17–20; Evrei 12:2.) Iată de ce este necesar un semn al prezenţei sale. La a doua venire, Mesia nu mai trebuie să renunţe la viaţa sa ca persoană spirituală în ceruri pentru ca să apară pe pămînt într-un corp carnal care să fie oferit ca „ofrandă pentru păcat“. Sacrificîndu-şi viaţa sa umană „odată pentru totdeauna“, el vine „a doua oară (. . .) liber de păcat“, ca rege ceresc invizibil. — Evrei 7:26, 27; 9:27, 28; 10:8–10; 1 Petru 3:18.
13. Ce indică Luca 19:11–27 privitor la vremea întoarcerii lui Isus şi la modul în care va fi primit de naţiuni?
13 În noaptea care a precedat moartea sa, pe cînd era în compania discipolilor săi cei mai apropiaţi, Isus le-a zis: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, revin şi vă voi lua la mine“ (Ioan 14:2, 3). În aceeaşi ordine de idei, în ilustraţia consemnată în Luca 19:11–27, Isus s-a comparat cu „un anumit om de naştere nobilă care a călătorit într-o ţară îndepărtată să obţină putere regală şi să se întoarcă“. Aceasta urma să ceară mult timp. „Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui un corp de ambasadori să spună: «Noi nu dorim ca bărbatul acesta să devină rege peste noi.»“ În mod asemănător şi astăzi există oameni care, deşi pretind că sînt creştini, resping pe „Regele regilor“, pentru a-şi putea prelungi domnia lor umană imperfectă (Apocalips 19:16). Ca şi „cetăţenii“ din pilda lui Isus, ei vor fi aspru pedepsiţi.
„ÎNCEPUTUL DURERILOR STRÎMTORĂRII“
14. Ce se vorbeşte în favoarea anului 1914 e.n. ca dată a revenirii lui Cristos, în ciuda obiecţiilor unora?
14 Cînd trebuia să înceapă să domnească pe pămînt acest Rege puternic, nedorit de naţiuni? Toate faptele indică spre anul 1914 e.n. Dar unii ar putea obiecta zicînd: ’În loc să inaugureze domnia paşnică a lui Cristos, acest an a marcat începutul unei perioade de suferinţă pentru omenire!‘ Chiar aceasta este dovada decisivă căci potrivit profeţiei biblice, cînd „regatul lumii a ajuns să devină regatul Domnului nostru Iehova şi al Cristosului său“, naţiunile pămîntului „s-au mîniat“ (Apocalips 11:15, 18). Acesta este de asemenea momentul cînd Iehova trimite pe Regele coasociat la regalitatea Sa, zicîndu-i: „Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi“ (Psalm 110:1, 2). Aceşti duşmani însă nu sînt distruşi imediat.
15. Cum descrie Apocalips 12 într-un mod potrivit naşterea Regatului?
15 Capitolul 12 din Apocalips descrie o viziune stupefiantă în care apostolul Ioan vede, în simboluri, naşterea Regatului mesianic al lui Dumnezeu comparat cu un copil de sex bărbătesc adus în existenţă de „femeia“ lui Dumnezeu, adică de organizaţia sa cerească formată din creaturi îngereşti. Regatul nou-născut este „luat la Dumnezeu şi la tronul său“, deoarece pentru a-şi exercita atribuţiile, Regatul trebuie să fie subordonat lui Iehova şi suveranităţii sale. — Apocalips 12:1–5.
16, 17. (a) Care este cauza nenorocirilor de pe pămînt de la 1914 încoace? (b) În ce cuvinte descria Isus la Matei şi Luca începutul acestora?
16 Îndată după aceea, în cer a izbucnit un război. Regele întronat şi îngerii săi au luptat contra lui Satan şi a hoardelor sale de demoni, şi i-a aruncat din cerurile lui Iehova jos, în vecinătatea pămîntului nostru. De aceea a spus: „Vai de pămînt şi de mare, pentru că Diavolul a coborît spre voi, cu mare mînie, ştiind că are o scurtă perioadă de timp“ (Apocalips 12:7–12). În cursul acestei perioade de timp relativ scurtă Regele adună pe oamenii înclinaţi spre dreptate pentru a-i salva şi face să răsune avertismentul că executarea sentinţei divine asupra sistemului mondial al lui Satan este iminentă. — Matei 24:31–41; 25:31–33.
17 Astăzi noi sîntem martori ai realizărilor „semnului“ dat de Isus, care este descris detaliat în Matei 24 şi 25, Marcu 13 şi Luca 21. Să remarcăm că Isus descrie aici „începutul durerilor strîmtorării“ prin cuvintele:
„Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat; şi vor fi mari cutremure de pămînt şi, dintr-un loc într-altul, epidemii şi penurie de alimente; şi vor fi privelişti înfricoşătoare şi semne mari din cer“ (Matei 24:3, 7, 8; Luca 21:10, 11).
I-au afectat aceste „dureri ale strîmtorării“ pe oameni de la 1914 e.n. încoace?
18. În ce măsură au devenit războaiele deosebit de crude de la 1914 încoace?
18 În 1914 a izbucnit Războiul cel Mare (numit mai tîrziu „primul război mondial“) care a fost însoţit de epidemii şi foamete. Multor scriitori le-a fost greu să găsească cuvinte potrivite pentru a descrie groaza care a domnit pe cîmpurile de bătălie în timpul măcelului din 1914—1918, cînd milioane de oameni au fost amestecaţi cu pămîntul în tranşee. Paul Nash (citat în cartea Eye Deep in Hell), a declarat în legătură cu cîmpul de luptă european: „Nici pana nici desenul nu pot descrie ce a devenit acest teritoriu; cadru obişnuit al luptelor care se desfăşoară zi şi noapte, lună de lună. Numai cel rău sau Diavolul încarnat pot fi stăpînii acestui război. Nici urmă de mîna lui Dumnezeu. (. . .) Grindina de obuze nu încetează să cadă (. . .) nimicind, mutilînd şi scoţînd din minţi; se înfig în pămîntul cîmpului de luptă care a devenit un mormînt în care sînt azvîrliţi sărmanii morţi. Fenomen imposibil de descris, nelegiuit şi fără speranţă.“
19. Ce arată statisticile privitor la creşterea numărului de cutremure de pămînt de la 1914 încoace?
19 „Cutremurele de pămînt“ sînt incluse ca parte a „semnului“. A crescut oare într-adevăr numărul cutremurelor de pămînt de la 1914 încoace? Răspunsul ar putea să sune surprinzător, dar statisticile sînt şi mai surprinzătoare. În revista „Il Piccolo“, Geo Malagoli face următorul comentariu: „Pentru o perioadă de 1 059 de ani (856—1914), surse sigure indică numai 24 de cutremure de pămînt importante.“ Aceste cifre arată că în cursul acestei perioade, în seisme, au pierit anual în medie circa 1 800 de persoane. Dar după 1915 au avut loc 43 de cutremure de pămînt importante care au provocat în medie moartea a 25 300 de persoane în fiecare an.
„SEMNE MARI DIN CER“
20, 21. (a) Ce „privelişti înfricoşătoare“ au devenit vizibile după 1914, şi de ce? (b) Cum se împlineşte astăzi Luca 21:25, 26? (c) Cum sînt vizibile mai ales astăzi „semne mari din cer“?
20 Isus a mai anunţat: „Şi vor fi privelişti înfricoşătoare şi semne mari din cer“ (Luca 21:11). În cursul primului război mondial, tirurile neîncetate de artilerie au dat o semnificaţie nouă conflictului: era vorba de un război total. Pentru prima dată, s-a asistat la lupte aeriene cu zepelinuri iar apoi, mai important, avionul a deschis era războiului aerian. Este adevărat că în 1914—1918 nu era decît un început, dar aceasta urma să ducă la situaţia pe care Isus a descris-o în profeţia sa, zicînd:
„Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele, iar pe pămînt, nelinişte a naţiunilor, dezorientate, din cauza mugetului mării şi agitaţiei sale, în timp ce oamenii vor leşina de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit; căci puterile cerurilor vor fi zguduite.“ — Luca 21:25, 26.
21 Ceea ce omul a numit cucerirea spaţiului cosmic a concentrat atenţia asupra soarelui, lunii şi stelelor, şi numeroase semne neliniştitoare, arată că marile puteri au intenţia să utilizeze sateliţi în scopuri militare. Dar ele posedă deja cunoştinţa tehnică pentru a face să plouă cu rachete intercontinentale de sus, din spaţiu asupra oricărei ţinte, după alegerea lor. Ei au stocat în arsenalele lor suficiente arme nucleare pentru a distruge omenirea de mai multe ori, şi se estimează că la sfîrşitul acestui secol aproximativ 35 de naţiuni vor poseda astfel de arme de distrugere în masă.
22. (a) Cum a dobîndit o nouă dimensiune „marea“ literală după 1914? (b) Ce avertismente dau persoanele bine informate în legătură cu ameninţarea care planează asupra pămîntului nostru?
22 Dar situaţia devine şi mai neliniştitoare dacă luăm în considerare noua dimensiune pe care a primit-o „marea“ după inaugurarea războiului cu submarine în cursul primului conflict mondial, ceea ce a determinat de altfel intrarea în război a Statelor Unite. Submarinele nucleare sînt într-o permanentă alertă. Nici un oraş nu este în afara razei de acţiune a rachetelor lor nucleare. După cum relatează New York Times din 30 august 1980, Marshall D. Shulman, expert pe lîngă Departamentul de stat ar fi declarat că riscurile unui război nuclear, „departe de a se diminua, sînt în creştere“. Peste 600 de specialişti bărbaţi şi femei, au finanţat o pagină întreagă de publicitate din New York Times din 2 martie 1980, pentru a publica printre altele: „Un război nuclear, chiar limitat, ar provoca moarte, mutilare şi îmbolnăvire la o scară fără precedent în istoria umanităţii“. Ei adaugă că „un război nuclear total s-ar putea încheia într-o oră şi ar putea distruge aproape toată viaţa din emisfera nordică.“ În 1981, ambasadorul Statelor Unite la Moscova a declarat: „Eu consider că lumea este acum mai periculoasă decît în oricare alt moment al istoriei.“ Cu toate acestea, cheltuielile pentru fabricarea acestor arme de distrugere în masă nu încetează să crească.
23. Conform cu profeţia lui Isus, la ce stadiu a istoriei sale pare să fi ajuns omenirea?
23 Omenirea pare să fi ajuns la punctul prevăzut în urmă cu cîţiva ani de Harold C. Urey laureat al premiului Nobel, care a zis: „Noi vom mînca cu frică, vom dormi cu frică, vom trăi cu frică şi vom muri cu frică.“ Aşadar, spaima între naţiunile descumpănite are loc din plin „(. . .) în timp ce oamenii leşină de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care vin pe pămîntul locuit“.
24. Cine cunoaşte soluţia, şi de ce trebuie să ne rugăm sincer pentru ’venirea‘ Regatului?
24 Din fericire, Suveranul Domn Iehova, care a creat pămîntul pentru a-şi realiza excelentul său scop, cunoaşte soluţia şi el o va aduce prin Regatul Fiului său. Dar înainte de a examina în detaliu această soluţie, vom continua analiza profeţiei lui Isus pentru a vedea cum corespund cuvintele sale privitoare la războaie mondiale, foamete şi epidemii într-un mod remarcabil cu uimitoarea profeţie din Apocalips. Dar să nu uităm că singurul remediu al tuturor relelor este Regatul mesianic al lui Dumnezeu, Regatul pentru care ne rugăm sincer, „să vină“!
[Întrebări de studiu]
[Chenarul de la pagina 115]
CE S-A SPUS SAU SCRIS ÎN LEGATURĂ CU 1914
Chiar şi după al doilea război mondial, mulţi oameni s-au referit la anul 1914 ca anul cel mai marcant din toată istoria modernă:
„În realitate, mai mult decît anul Hiroshimei, anul 1914 a marcat o cotitură în epoca noastră.“ — René Albrecht-Carrie, The Scientific Monthly‚ iulie 1951.
„De la 1914, toţi cei ce şi-au dat seama de tendinţele lumii se neliniştesc mult datorită a ceea ce pare a fi un marş inevitabil şi predestinat spre o catastrofă şi mai mare. Mulţi oameni serioşi au ajuns la concluzia că nu se poate face nimic pentru a evita prăbuşirea într-o catastrofă. În ochii lor omenirea este la fel ca eroul unei tragedii greceşti, care este împins înainte de zeii furioşi şi care nu mai este stăpîn pe soarta lui.“ — Bertrand Russell, New York Times Magazine‚ 27 septembrie 1953.
„Era modernă (. . .) a început în 1914, şi nimeni nu ştie cînd sau cum se va sfîrşi. (. . .) Ea ar putea să se termine printr-o distrugere în masă.“ — Editorial, The Seattle Times‚ 1 ianuarie 1959.
„În 1914 a luat sfîrşit lumea care era cunoscută şi acceptată atunci.“ — James Cameron, 1914‚ publicată în 1959.
„Primul război mondial a fost una dintre cele mai mari zguduiri din istorie.“ — Barbara Tuchman, The Guns of August‚ 1962.
„Îmi vin în minte imagini şi amintiri, (. . .) dinainte de 1914, cînd pe pămînt exista pace, linişte şi siguranţă adevărată, o vreme cînd nu se cunoştea frica (. . .) După 1914, siguranţa şi liniştea au dispărut din viaţa oamenilor.“ — Konrad Adenauer, om de stat german, 1965.
„Întreaga lume a explodat într-adevăr o dată cu primul război mondial, şi nu ştim încă de ce (. . .). Era în perspectivă utopia. Era pace şi prosperitate. Apoi totul s-a prăbuşit. De atunci, sîntem într-o stare de inconştienţă.“ — Dr. Walker Percy, American Medical News‚ 21 noiembrie 1977.
În 1914, lumea şi-a pierdut coeziunea şi, de atunci, a fost incapabilă să şi-o mai găsească (. . .). Acesta a fost un timp de dezordine şi de violenţă extraordinară, atît în interiorul cît şi în exteriorul frontierelor.“ — The Economist‚ Londra, 4 august 1979.
„Din 1914, civilizaţia a intrat într-o boală crudă şi poate chiar fatală.“ — Frank Peters, St. Louis Post-Dispatch‚ 27 ianuarie 1980.
„Totul mergea din bine în mai bine. Aşa era lumea în care m-am născut.(. . .) Apoi într-o dimineaţă din 1914, brusc şi imprevizibil totul s-a sfîrşit.“ — Harold Macmillan, om de stat englez, New York Times‚ 23 noiembrie 1980.
