Sîngele care salvează cu adevărat viaţa

Din informaţiile prezentate anterior se desprind cu claritate anumite aspecte. Deşi mulţi consideră transfuziile de sînge o măsură de salvare a vieţii, acestea comportă numeroase riscuri. Mii de persoane mor anual ca urmare a transfuziilor; mulţi alţii se îmbolnăvesc grav şi cu consecinţe de durată. Prin urmare, chiar şi din punct de vedere fizic, este înţelept să ascultăm de porunca biblică de a ne ‘abţine de la sînge’. — Faptele 15:28, 29, NW.

Pacienţii sînt feriţi de multe pericole dacă cer alternative medicale fără sînge. Medicii pricepuţi, care au acceptat sfidarea de a aplica aceste metode la Martori ai lui Iehova, au pus  în ultima vreme la punct o schemă terapeutică eficientă şi sigură, aşa cum reiese din numeroase rapoarte medicale. Medicii care au oferit tratamente eficiente fără sînge nu sacrifică principiile medicinei. Dimpotrivă, ei arată respect faţă de dreptul pacientului de a fi informat asupra riscurilor şi beneficiilor, astfel încît să poată face o alegere în cunoştinţă de cauză cu privire la corpul şi la viaţa sa.

Nu sîntem atît de naivi încît să credem că toată lumea va fi de acord cu acest punct de vedere. Oamenii se deosebesc în ce priveşte conştiinţa, principiile etice şi opiniile medicale. Prin urmare, alţii, inclusiv unii medici, pot găsi dificilă de acceptat hotărîrea unui pacient de a se abţine de la sînge. Un chirurg din New York scria: „Nu voi uita niciodată că, în urmă cu 15 ani, ca tînăr internist, am stat la căpătîiul unui Martor al lui Iehova care a murit în urma unei hemoragii provocate de un ulcer duodenal. Dorinţele pacientului au fost respectate şi nu i s-a administrat sînge, dar îmi amintesc şi acum uriaşa frustrare pe care am simţit-o atunci ca medic“.

Fără îndoială, chirurgul respectiv era convins că sîngele ar fi salvat acea viaţă. Totuşi, un an mai tîrziu, The British Journal of Surgery (octombrie 1986) a publicat un articol în care scria că înainte de apariţia transfuziilor, hemoragia gastro-intestinală avea „un procent de mortalitate de numai 2,5“. Din momentul în care transfuziile au devenit un factor de rutină, ‘majoritatea studiilor statistice importante au indicat o mortalitate de 10%’. Cum se explică creşterea de patru ori a procentului de mortalitate? Cercetătorii dau următoarea explicaţie: „Se pare că o transfuzie de sînge timpurie inversează reacţia de hipercoagulabilitate provocată de hemoragie, favorizînd o nouă sîngerare“. Cînd Martorul cu ulcer hemoragic a refuzat sîngele, alegerea sa i-a mărit de fapt şansele de supravieţuire.

Acelaşi chirurg a adăugat: „Trecerea timpului şi tratarea mai multor pacienţi tind să schimbe perspectiva, iar astăzi consider că încrederea dintre pacient şi medicul său şi datoria de a respecta dorinţele pacientului sînt de o mai mare importanţă decît noua tehnologie medicală de care sîntem înconjuraţi . . . Este interesant că frustrarea a făcut acum loc unui sentiment de admiraţie şi de stimă profundă faţă de credinţa statornică a unui anumit pacient“. Chirurgul a concluzionat: ‘Acest lucru îmi aminteşte că trebuie întotdeauna să respect dorinţele personale şi religioase ale unui pacient, indiferent de sentimentele mele sau de consecinţe’.

Probabil că v-aţi dat deja seama de un lucru pe care mulţi medici au ajuns să-l aprecieze cu „trecerea timpului şi pe măsură ce au tratat mai mulţi pacienţi“. Chiar şi cu cel mai eficient tratament medical oferit în cele mai bune spitale, la un anumit punct se moare. Cu sau fără transfuzii de sînge, oamenii mor. Toţi îmbătrînim, iar sfîrşitul vieţii se apropie. Aceasta nu este fatalitate, ci o realitate a vieţii.

Realitatea demonstrează că oamenii care ignoră legile lui Dumnezeu cu privire la sînge au de suportat deseori consecinţe imediate sau de durată; unii chiar mor din cauza sîngelui. Cei care supravieţuiesc nu au cîştigat o viaţă fără de sfîrşit. Aşadar, transfuziile de sînge nu salvează într-un mod permanent viaţa.

 Majoritatea celor care, din motive religioase şi/sau medicale, refuză sîngele, dar acceptă un tratament medical alternativ, fac foarte bine. În acest fel ei îşi pot prelungi viaţa cu cîţiva ani, dar nu la nesfîrşit.

Faptul că toţi oamenii sînt imperfecţi şi mor mai devreme sau mai tîrziu ne conduce spre adevărul central a ceea ce spune Biblia cu privire la sînge. Dacă înţelegem şi apreciem acest adevăr, vom vedea în ce mod poate sîngele cu adevărat să salveze viaţa — viaţa noastră, pe timp indefinit.

UNICUL SÎNGE CARE SALVEAZĂ VIAŢA

Aşa cum s-a menţionat deja, Dumnezeu le-a interzis tuturor oamenilor să mănînce sînge. De ce? Deoarece sîngele reprezintă viaţa (Geneza 9:3–6). Ulterior, Dumnezeu a explicat acest lucru în Legea dată Israelului. Cînd Codul Legii a fost ratificat, s-a folosit pe altar sînge de animale sacrificate (Exodul 24:3–8). Legile din acest cod scoteau în evidenţă faptul că toţi oamenii sînt imperfecţi; ei sînt păcătoşi, ca să folosim limbajul Bibliei. Dumnezeu le-a spus israeliţilor că prin intermediul jertfelor de animale oferite lui, ei recunoşteau necesitatea de a li se acoperi păcatele (Leviticul 4:4–7, 13–18, 22–30). În mod cert, aceasta era ceea ce Dumnezeu le cerea pe vremea aceea, nu ceea ce le cere adevăraţilor închinători de astăzi. Această dispoziţie are totuşi o importanţă vitală şi pentru noi.

Dumnezeu însuşi a explicat principiul care stă la baza acelor jertfe: „Sufletul [sau viaţa] cărnii este în sînge şi eu însumi l-am pus pe altar ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre,  căci sîngele este cel care face ispăşire prin sufletul din el. Iată de ce le-am spus fiilor lui Israel: «Nici un suflet dintre voi să nu mănînce sînge»“. — Leviticul 17:11, 12, NW.

Cînd, în antichitate, se celebra Ziua Ispăşirii, marele preot israelit ducea sîngele animalelor jertfite în cea mai sacră parte a templului — centrul închinării la Dumnezeu. Acest procedeu constituia o modalitate simbolică de a-i cere lui Dumnezeu să acopere păcatele poporului (Leviticul 16:3–6, 11–16). În realitate, acele sacrificii nu eliminau păcatul în totalitate, fapt pentru care trebuiau repetate în fiecare an. Totuşi, această folosire a sîngelui a constituit un model bogat în semnificaţii.

Una dintre învăţăturile de bază ale Bibliei este aceea că Dumnezeu s-a îngrijit în cele din urmă de un sacrificiu unic, perfect care să ispăşească în totalitate păcatele tuturor celor credincioşi. Această măsură se numeşte răscumpărare şi are drept bază sacrificiul prezisului Mesia, sau Cristos.

Biblia compară rolul lui Mesia cu ceea ce se făcea în Ziua Ispăşirii: „Cînd Cristos a venit ca mare preot al lucrurilor bune care s-au împlinit, prin intermediul [templului] mai mare şi cu adevărat perfect, care nu este făcut de mîini . . . a intrat o dată pentru totdeauna în locul sfînt [cerul], nu cu sînge de ţapi şi de tauri tineri, ci cu propriul său sînge şi a obţinut pentru noi o eliberare eternă. Da, conform Legii, aproape toate lucrurile sînt purificate prin sînge, şi dacă sîngele nu este vărsat nu are loc nici o iertare“. — Evrei 9:11, 12, 22, NW.

În felul acesta, devine clar motivul pentru care trebuie să considerăm sîngele din punctul de vedere al lui Dumnezeu. În armonie cu dreptul său de Creator, el a stabilit unicul mod de folosire a acestuia. Nemîncînd sînge, nici de animale, nici uman, israeliţii din antichitate au tras, probabil, foloase în ce priveşte sănătatea, dar aspectul cel mai important nu era acesta (Isaia 48:17). Motivul fundamental pentru care nu trebuia să-şi păstreze viaţa prin intermediul sîngelui era faptul că acest lucru constituia un sacrilegiu în ochii lui Dumnezeu, nicidecum pentru că sîngele era nesănătos. Ei trebuiau să se abţină de la sînge, nu pentru că acesta era contaminat, ci datorită faptului că acesta era preţios pentru obţinerea iertării.

Referitor la răscumpărare, apostolul Pavel a explicat: „Prin intermediul lui avem eliberarea prin răscumpărare, în virtutea sîngelui acestuia, da, iertarea greşelilor noastre, potrivit bogăţiei bunătăţii sale nemeritate“ (Efeseni 1:7, NW). Cuvîntul grecesc original folosit aici este tradus în mod corespunzător prin „sînge“, deşi unele versiuni biblice l-au înlocuit în mod greşit cu „moarte“. Astfel, cititorul poate să nu sesizeze accentul pus pe punctul de vedere al Creatorului nostru referitor la sînge şi la valoarea de jertfă pe care i-a atribuit-o Dumnezeu.

Tema Bibliei se concentrează asupra faptului că Cristos a murit ca jertfă de răscumpărare perfectă, dar nu a rămas mort. Urmînd modelul stabilit de Dumnezeu pentru Ziua Ispăşirii, Isus a fost înviat şi ridicat la cer pentru ‘a apărea înaintea persoanei lui Dumnezeu pentru noi’. Acolo, el a prezentat valoarea sîngelui său de jerftă (Evrei 9:24, NW). Biblia accentuează necesitatea de a evita orice comportament care ar echivala cu ‘călcarea în picioare a Fiului lui Dumnezeu şi considerarea sîngelui său drept un lucru obişnuit’. Numai în felul acesta putem să ne păstrăm o relaţie paşnică şi bună cu Dumnezeu. — Evrei 10:29, NW; Coloseni 1:20.

CUM PUTEM FI SALVAŢI PRIN INTERMEDIUL SÎNGELUI

Cînd vom înţelege ceea ce spune Dumnezeu cu privire la sînge, vom ajunge să avem un respect deosebit faţă de valoarea lui salvatoare. Scripturile îl descriu pe Cristos drept acela care ‘ne iubeşte şi ne eliberează de păcate prin intermediul propriului său sînge’  (Apocalipsa 1:5, NW; Ioan 3:16). Da, prin intermediul sîngelui lui Isus, putem cîştiga o iertare deplină şi veşnică a păcatelor noastre. Apostolul Pavel a scris: „Dat fiind că acum am fost declaraţi drepţi prin sîngele său, vom fi salvaţi de mînie prin intermediul său“. Şi acesta este modul în care viaţa veşnică poate fi salvată prin sînge. — Romani 5:9, NW; Evrei 9:14.

În urmă cu multă vreme, Iehova Dumnezeu a dat asigurarea că prin intermediul lui Cristos ‘toate familiile pămîntului se vor binecuvînta’ (Geneza 22:18, NW). Această binecuvîntare include transformarea pămîntului în paradis. Atunci, omenirea credincioasă nu va mai fi afectată de boli sau de bătrîneţe, şi nici chiar de moarte. Omenirea va primi binecuvîntări mult superioare ajutorului temporar pe care ni-l pot da medicii astăzi. Noi avem această minunată promisiune: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“. — Apocalipsa 21:4, NW.

Cît de înţelept este, aşadar, să apreciem toate cerinţele lui Dumnezeu! Aceasta pretinde să ascultăm de poruncile sale referitoare la sînge, să nu îi dăm acestuia o întrebuinţare greşită nici chiar în domeniul medical. Procedînd astfel nu ne vom limita viaţa numai la prezent. Mai curînd, vom demonstra că avem o înaltă consideraţie faţă de viaţă, inclusiv faţă de perspectiva viitoare de viaţă eternă în perfecţiune umană.

[Chenarul de la pagina 25]

Slujitorii lui Dumnezeu refuzau să-şi păstreze viaţa prin intermediul sîngelui, nu pentru că acest lucru ar fi fost nesănătos, ci pentru că ar fi constituit un sacrilegiu; nu pentru că sîngele ar fi fost contaminat, ci pentru că era preţios.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

„Prin intermediul lui [Isus] avem eliberarea prin răscumpărare, în virtutea sîngelui acestuia, da, iertarea greşelilor noastre.“ — Efeseni 1:7, NW.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Salvarea vieţii prin intermediul sîngelui lui Isus deschide calea spre o viaţă sănătoasă şi fără de sfîrşit într-un paradis pămîntesc