Partea a 7-a

Care a fost rezultatul răzvrătirii?

1–3. În ce fel a demonstrat timpul că Iehova are dreptate?

ÎN CE priveşte controversa referitoare la dreptul lui Dumnezeu de a guverna, care a fost rezultatul tuturor acestor secole de guvernare umană independentă de Dumnezeu? S-au dovedit oamenii a fi guvernatori mai buni decât Dumnezeu? Categoric nu, dacă judecăm după istoria atitudinii inumane a omului faţă de om.

² După ce primii noştri părinţi au respins guvernarea lui Dumnezeu, a urmat dezastrul. Ei şi-au atras suferinţa atât asupra lor înşişi, cât şi asupra întregii familii umane care a descins din ei. Şi nu puteau să învinuiască pe nimeni altcineva decât pe ei înşişi. Cuvântul lui Dumnezeu spune:  „În ceea ce îi priveşte, ei au acţionat într-un mod dezastruos; Ei nu sunt copiii lui, defectul este al lor înşişi“. — Deuteronomul 32:5, NW.

³ Istoria a confirmat veridicitatea avertismentului dat de Dumnezeu lui Adam şi Evei şi anume că, dacă s-ar fi retras de sub îngrijirile acordate de Dumnezeu, ar fi degenerat şi, în cele din urmă, ar fi murit (Geneza 2:17; 3:19). Ei s-au retras de sub guvernarea lui Dumnezeu, iar cu timpul, au degenerat şi au murit.

4. De ce fiecare dintre noi s-a născut imperfect, predispus îmbolnăvirii şi morţii?

⁴ Ceea ce s-a întâmplat apoi cu întreaga lor descendenţă este explicat în Romani 5:12: „Printr-un singur om [Adam, capul familiei umane] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor“. Astfel, atunci când s-au răzvrătit împotriva supravegherii exercitate de Dumnezeu, primii noştri părinţi au devenit păcătoşi şi imperfecţi. În armonie cu legile genetice, imperfecţiunea care a rezultat de aici a fost singurul lucru pe care l-au mai putut transmite descendenţei lor. Iată de ce, fiecare dintre noi s-a născut imperfect, predispus îmbolnăvirii şi morţii.

5, 6. Ce a demonstrat istoria cu privire la eforturile omului de a aduce adevărata pace şi prosperitate?

⁵ Au trecut multe secole. S-au succedat imperii. S-a încercat orice formă de guvernare imaginabilă. Totuşi, familia umană s-a confruntat de nenumărate ori cu situaţii îngrozitoare. Cineva s-ar putea gândi că, după şase mii de ani, oamenii au progresat până acolo încât să stabilească pacea, dreptatea şi prosperitatea pe întregul glob şi că, până în acest moment, au învăţat temeinic acele valori pozitive cum ar fi: bunăvoinţa, compasiunea şi cooperarea.

⁶ Realitatea este însă exact contrară. Nici o formă de guvernare umană concepută vreodată nu a adus o adevărată pace şi prosperitate pentru toţi oamenii. Numai în secolul al XX-lea, am asistat la uciderea sistematică a milioane de persoane în timpul Holocaustului şi la măcelărirea a peste 100 de milioane de persoane în războaie. În timpurile noastre, nenumărate persoane au fost întemniţate, torturate şi ucise din cauza intoleranţei şi a deosebirilor de vederi politice.

Care este situaţia în prezent?

7. Cum poate fi descrisă starea familiei umane din prezent?

⁷ În plus, să ne gândim care este starea generală a familiei umane în prezent. Criminalitatea şi violenţa domină. Abuzul de droguri a luat proporţii epidemice. Bolile transmisibile sexual sunt larg răspândite. Înspăimântătoarea maladie SIDA afectează milioane de persoane. Zeci de milioane de oameni mor anual de foame sau din cauza bolilor, în timp ce un număr mic de persoane deţin bogăţii imense. Oamenii poluează şi ruinează pământul. Pretutindeni, viaţa de familie şi valorile morale s-au destrămat. Într-adevăr, viaţa din prezent reflectă guvernarea brutală a ‘dumnezeului acestei lumi’, Satan. Lumea pe care o  stăpâneşte el este rece, neîndurătoare şi extrem de coruptă. — 2 Corinteni 4:4.

8. De ce realizările omenirii nu pot fi numite un adevărat progres?

⁸ Dumnezeu a permis suficient timp pentru ca oamenii să ajungă la apogeul progresului lor ştiinţific şi material. Dar este oare un adevărat progres că arcul şi săgeata au fost înlocuite cu mitraliere, tancuri, bombardiere cu reacţie şi rachete nucleare? Este un progres că oamenii pot călători în spaţiu, dar nu pot trăi împreună în pace pe pământ? Este un progres că oamenii se tem să meargă pe stradă noaptea, iar în unele locuri, chiar şi în timpul zilei?

Ce a demonstrat timpul

9, 10. a) Ce au demonstrat cu claritate secolele care s-au scurs? b) De ce nu i-a deposedat Dumnezeu pe oameni de liberul arbitru?

⁹ Ceea ce a demonstrat testul sutelor de ani care s-au scurs este faptul că oamenii nu pot să-şi dirijeze cu succes paşii fără guvernarea lui Dumnezeu. Omului îi este tot atât de imposibil acest lucru ca şi faptul de a trăi fără să mănânce, fără să bea şi fără să respire. Dovezile sunt clare: Am fost concepuţi să fim dependenţi de îndrumarea Creatorului nostru, la fel cum am fost creaţi să fim dependenţi de hrană, de apă şi de aer.

¹⁰ Prin faptul că a permis răutatea, Dumnezeu a demonstrat o dată pentru totdeauna care sunt tristele rezultate ale folosirii greşite a liberului arbitru. Iar liberul arbitru este un dar atât de preţios, încât Dumnezeu a permis mai degrabă ca oamenii să vadă ce înseamnă folosirea lui greşită, decât să-i deposedeze de el. Cuvântul lui Dumnezeu se dovedeşte a fi adevărat atunci când ne spune: „Nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“. El este la fel de adevărat atunci când spune: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“. — Ieremia 10:23; Eclesiastul 8:9.

11. A reuşit vreuna dintre formele de guvernare umană să elimine suferinţa?

¹¹ Faptul că Dumnezeu a permis guvernarea umană timp de şase mii de ani ilustrează în mod elocvent că omul este incapabil să pună capăt suferinţei. Niciodată nu a fost capabil s-o facă. De exemplu, Solomon, regele Israelului, cu toată înţelepciunea, bogăţia şi puterea pe care le-a avut, nu a reuşit să înlăture în timpul său suferinţa provocată de guvernarea umană (Eclesiastul 4:1–3). În mod asemănător, nici conducătorii lumii din zilele noastre nu sunt în stare să elimine suferinţa, în pofida ultimelor progrese de ordin tehnic. Ceea ce este şi mai grav, istoria a demonstrat că, în loc să elimine suferinţa, oamenii independenţi de guvernarea lui Dumnezeu au intensificat-o.

Punctul de vedere al lui Dumnezeu are implicaţii de durată

12–14. Ce foloase de durată a atras după sine faptul că Dumnezeu a permis suferinţa?

¹² Faptul că Dumnezeu a permis suferinţa a  avut consecinţe dureroase pentru noi. Dar el a adoptat un punct de vedere cu implicaţii de durată, cunoscând rezultatele bune la care se va ajunge în final. Punctul de vedere al lui Dumnezeu le va aduce foloase creaturilor, nu doar pentru câţiva ani, nici pentru câteva mii de ani, ci pentru milioane de ani, da, pentru toată eternitatea.

¹³ Dacă s-ar mai întâmpla vreodată, în viitor, ca cineva să-şi folosească în mod greşit liberul arbitru pentru a pune la îndoială modul de a proceda al lui Dumnezeu, nu va mai fi necesar să i se acorde timp pentru a încerca să-şi dovedească concepţiile. Prin faptul că le-a acordat deja mii de ani unor rebeli, Dumnezeu a stabilit un precedent legal care poate fi aplicat pentru eternitate în întregul univers.

¹⁴ Deoarece Iehova a permis răutatea şi suferinţa în aceste timpuri, se va fi demonstrat deja cu prisosinţă că tot ce nu este în armonie cu el nu poate prospera. Se va fi demonstrat în mod incontestabil că nici o idee independentă a oamenilor, sau a creaturilor spirituale, nu aduce foloase durabile. Drept urmare, Dumnezeu va fi atunci pe deplin îndreptăţit să distrugă imediat orice rebel. „[Iehova] nimiceşte pe toţi cei răi.“ — Psalmul 145:20; Romani 3:4.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

După ce primii noştri părinţi au ales independenţa de Dumnezeu, în cele din urmă, ei au îmbătrânit şi au murit.

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Guvernarea umană independentă de Dumnezeu s-a dovedit a fi dezastruoasă.

[Provenienţa fotografiilor]

Foto U.S. Coast Guard