Partea a 5-a

Minunatul dar al liberului arbitru

1, 2. Ce dar minunat face parte integrantă din structura umană?

PENTRU a înţelege de ce a permis Dumnezeu suferinţa şi ce va face el în această privinţă, trebuie să cunoaştem modul în care am fost concepuţi. Când ne-a creat, el ne-a înzestrat cu ceva mai mult decât doar cu un corp şi cu un creier. El ne-a înzestrat cu calităţi intelectuale şi afective remarcabile.

² Un element principal al structurii noastre intelectuale şi afective este liberul arbitru. Da, Dumnezeu a implantat în noi facultatea libertăţii de alegere. Acesta a fost, într-adevăr, un dar minunat din partea lui.

Modul în care suntem concepuţi

3–5. De ce apreciem noi liberul arbitru?

³ Să examinăm ce legătură există între liberul arbitru şi faptul că Dumnezeu a permis suferinţa. Mai întâi, gândiţi-vă la următorul lucru: nu apreciaţi oare faptul că aveţi libertatea de a alege ce veţi face şi ce veţi spune, ce veţi mânca şi ce veţi îmbrăca, ce fel de muncă veţi efectua, în ce loc şi în ce mod veţi trăi? Sau aţi vrea să vă dicteze cineva fiecare cuvânt şi fiecare acţiune, în fiecare moment al vieţii dumneavoastră?

⁴ Nici o persoană normală nu doreşte ca viaţa să-i fie ţinută sub un control atât de absolut. De ce? Datorită modului în care am fost concepuţi de Dumnezeu. Biblia ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om ‘după chipul său, după asemănarea sa’, iar una dintre facultăţile pe care le deţine însuşi Dumnezeu este libertatea de alegere (Geneza 1:26; Deuteronomul 7:6). Atunci când i-a creat pe oameni, el i-a înzestrat şi pe ei cu aceeaşi facultate minunată — darul liberului arbitru. Acesta este unul dintre motivele pentru care faptul de a ajunge sub dominaţia unor conducători opresivi ne produce frustrare.

⁵ Aşadar, dorinţa de libertate nu este întâmplătoare, deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu  al libertăţii. Biblia spune: „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“ (2 Corinteni 3:17). Prin urmare, liberul arbitru cu care ne-a înzestrat Dumnezeu face parte integrantă din însăşi structura noastră. Întrucât a cunoscut modul în care va acţiona mintea şi afectivitatea noastră, el a ştiut şi faptul că vom fi cât se poate de fericiţi dacă ne vom bucura de liberul arbitru.

6. Cum a creat Dumnezeu creierul nostru pentru ca acesta să acţioneze în armonie cu liberul arbitru?

⁶ În armonie cu darul liberului arbitru, Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a gândi, de a cântări lucrurile, de a lua decizii şi de a deosebi binele de rău (Evrei 5:14). Astfel, liberul arbitru trebuia să se bazeze pe o alegere inteligentă. Noi nu am fost concepuţi ca nişte roboţi lipsiţi de judecată şi de voinţă proprie. Nici nu am fost creaţi pentru a acţiona sub impulsul instinctului, ca animalele. Dimpotrivă, minunatul nostru creier a fost conceput să acţioneze în armonie cu libertatea noastră de alegere.

Cel mai bun început

7, 8. Ce început excelent le-a dat Dumnezeu primilor noştri părinţi?

⁷ Pentru a dovedi cât de iubitor era Dumnezeu, pe lângă darul liberului arbitru, primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, li s-a dat tot ce şi-ar putea dori o persoană rezonabilă. Ei au fost aşezaţi într-un vast paradis, asemănător unui parc. Se bucurau de abundenţă materială. Aveau o minte şi un corp perfect, aşa că nu trebuiau să îmbătrânească, să se îmbolnăvească sau să moară, ci ar fi putut să trăiască pentru totdeauna. Ei ar fi avut copii perfecţi, care, de asemenea, s-ar fi putut bucura de un viitor fericit şi veşnic. Iar populaţia aflată în creştere s-ar fi bucurat de acea lucrare plină de satisfacţii de a transforma, în cele din urmă, întregul pământ într-un paradis. — Geneza 1:26–30; 2:15.

⁸ Referitor la ceea ce furnizase Dumnezeu, Biblia consemnează: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“ (Geneza 1:31). Biblia mai spune despre Dumnezeu: „Lucrarea Lui este perfectă“ (Deuteronomul 32:4). Da, Creatorul i-a dat un început perfect familiei umane. N-ar fi putut exista ceva mai bun. Cât de iubitor s-a dovedit a fi Dumnezeu!

Libertate în cadrul unor limite

9, 10. De ce liberul arbitru trebuie reglementat în mod potrivit?

⁹ Totuşi, şi-a propus oare Dumnezeu ca liberul arbitru să fie fără limite? Să ne imaginăm un oraş aglomerat în care nu există nici o lege de circulaţie şi în care fiecare conducător-auto ar putea circula în orice direcţie şi cu orice viteză. Aţi dori să vă aflaţi la volan în aceste condiţii? Nu, aceasta ar fi o circulaţie anarhică şi s-ar solda, fără îndoială, cu numeroase accidente.

¹⁰ La fel stau lucrurile cu darul liberului arbitru acordat de Dumnezeu. Libertatea nelimitată ar fi însemnat anarhie în cadrul societăţii. Trebuia să existe legi care să îndrume activităţile umane. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi şi nu vă folosiţi de libertatea voastră ca de o scuză pentru răutate“ (1 Petru 2:16,  JB). Dumnezeu doreşte ca liberul arbitru să fie reglementat în folosul binelui public. El şi-a propus ca noi să ne bucurăm nu de o libertate totală, ci de o libertate relativă, supusă guvernării unor legi.

Ale cui legi?

11. Ale cui legi am fost concepuţi să le respectăm?

¹¹ Ale cui legi am fost concepuţi să le respectăm? O altă parte a textului din 1 Petru 2:16 declară: „Nu sunteţi sclavii nimănui, decât ai lui Dumnezeu“ (JB). Aceasta nu înseamnă o sclavie asupritoare, ci, dimpotrivă, înseamnă că am fost concepuţi astfel încât să fim cât se poate de fericiţi atunci când manifestăm supunere faţă de legile lui Dumnezeu (Matei 22:35–40). Legile sale, mai mult ca orice legi elaborate de oameni, se dovedesc a fi cel mai bun ghid. „Eu, DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi.“ — Isaia 48:17.

12. Ce libertate de alegere avem în cadrul legilor lui Dumnezeu?

¹² În acelaşi timp, între limitele legilor lui Dumnezeu este permisă o mare libertate de alegere. Acest lucru produce varietate şi face ca familia umană să fie plină de farmec. Să ne gândim la diversele tipuri de hrană, de îmbrăcăminte, de muzică, de artă şi de locuinţe existente pe tot globul. Fireşte că preferăm să facem singuri o alegere în aceste privinţe, în loc ca altcineva să decidă pentru noi.

13. Ce legi fizice trebuie să respectăm spre binele nostru?

¹³ Aşadar, am fost creaţi pentru a fi cât se poate de fericiţi atunci când ne supunem legilor de conduită umană stabilite de Dumnezeu. Este la fel ca în cazul supunerii faţă de legile fizice ale lui Dumnezeu. De pildă, dacă am ignora legea gravitaţiei şi ne-am arunca de la înălţime, ne-am răni sau am muri. Dacă am ignora legile interne ale corpului nostru şi am înceta să ne hrănim, să bem apă, sau să respirăm, am muri.

14. De unde ştim că oamenii nu au fost creaţi pentru a fi independenţi de Dumnezeu?

¹⁴ După cum am fost creaţi cu necesitatea de a ne supune legilor fizice ale lui Dumnezeu, fără îndoială, am fost creaţi şi cu necesitatea de a ne supune legilor morale şi sociale ale lui Dumnezeu (Matei 4:4). Oamenii nu au fost creaţi pentru a fi independenţi de Făuritorul lor şi, în acelaşi timp, să aibă succes. Profetul Ieremia spune: „Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze pasul. Corectează-mă, o, Iehova“ (Ieremia 10:23, 24, NW). Astfel, sub toate aspectele, oamenii au fost creaţi pentru a trăi sub guvernarea lui Dumnezeu, nu sub propria lor guvernare.

15. Ar fi fost legile lui Dumnezeu o povară pentru Adam şi Eva?

¹⁵ Respectarea legilor lui Dumnezeu nu avea să fie o povară pentru primii noştri părinţi. Dimpotrivă, aceasta ar fi contribuit la fericirea lor, precum şi la fericirea întregii familii umane. Dacă prima pereche de oameni s-ar fi menţinut între limitele legilor lui Dumnezeu, totul ar fi mers bine. Efectiv, acum am fi trăit într-un minunat paradis al plăcerii, ca o familie umană unită şi plină de iubire! Răutatea, suferinţa şi moartea nu ar fi existat.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Creatorul le-a dat oamenilor un început perfect.

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Aţi dori să vă aflaţi la volan în cadrul unei circulaţii aglomerate, dacă nu ar exista legi de circulaţie?