Capitolul 1

Pentru ce ar trebui să ne preocupe această chestiune?

 Va putea trăi omul vreodată veşnic?

Există astăzi copaci care au o vîrstă de multe secole.

Este preţioasă viaţa în ochii tăi? Doreşti tu sănătate şi viaţă lungă, pentru tine şi pentru membrii familiei tale? Majoritatea oamenilor răspund la aceste întrebări cu un „da“.

Există însă astăzi multe lucruri care ne amintesc permanent cît de nesigură este viaţa pentru noi, pentru tovarăşii noştri de viaţă, cît şi pentru copii noştri. Milioane de oameni sînt seceraţi în floarea vîrstei datorită accidentelor, crimelor, tulburărilor, războaielor şi foametei. Cu tot progresul atins în domeniul medicinei, bolile reclamă un tribut înspăimîntător. De asemenea poluarea mediului înconjurător este o primejdie serioasă.

Nu ne miră, aşadar că mulţi oameni întreabă astăzi: „Se sfîrşeşte oare totul cu viaţa actuală, sau se vor realiza speranţele noastre cele mai îndrăzneţe într-o viaţă după moarte? Ce se întîmplă de fapt cînd moare omul? Trăieşte ceva din el mai departe? Este el conştient, astfel încît să vadă, să audă şi să vorbească? Este omul chinuit după ce moare? Este moartea de fapt un prieten sau un duşman al omului? Hotărît că este necesar să se primească un răspuns la aceste întrebări.

INFLUENTEAZĂ CONCEPTIA DESPRE MOARTE VIATA NOASTRA?

Poate că nu te-ai gîndit încă niciodată că concepţia noastră despre moarte influenţează puternic întreaga noastră viaţă. Ea are efect asupra bucuriei noastre în viaţă şi asupra modului nostru de viaţă, cu mult mai mult decît au idee cei mai mulţi dintre oameni. De aceea trebuie neapărat să cunoaştem adevărul despre moarte.

Sti tu de exemplu, că cele mai multe religii din lume sînt orientate, de fapt, spre moarte si nu spre viaţă? Sute de milioane de oameni au fost învăţaţi să creadă că prin moarte, ajung într-o altă lume, în „lumea celor decedaţi“, unde îi aşteaptă fie fericirea, fie condamnarea. Rugăciuni pentru morţi, ceremonii costisitoare pentru ei, precum şi jertfe pentru ai linişti, constitue o parte integrantă importantă a multor religii mari însemnate, cu un număr mai mare de adepţi.

Poate cineva obiectează acum: „Aceasta poate să fie aşa, dar eu nu-mi risipesc timpul pentru a-mi sparge capul cu privire la moarte sau la ceea ce vine după ea. Eu aş dori să trăiesc şi să mă bucur de viaţă, atît timp cît pot.“ Dar chiar şi acest răspuns arată că părerea despre moarte invluenţează viaţa oamenilor. Căci oare nu moartea decide cînd se sfîrşeşte cu bucuriile vieţii?

Cu toate că noi am putea încerca să alungăm din mintea noastră gîndurile cu privire la moarte, totuşi, cunoaşterea că viaţa este, în cel mai bun caz, destul de scurtă, exercită o presiune asupra noastră. Această cunoaştere poate să-l îndemne pe un om, folosindu-se de toate forţele de care dispune, să încerce, în anii tinereţii sale, să se îmbogăţească — atît timp cît încă se mai poate bucura de viaţă. Deoarece viaţa este atît de scurtă, mulţi oameni devin nerăbdători, cruzi şi fără inimă faţă de semenii lor. Ei recurg la mijloace necinstite pentru a-şi atinge scopul pe care şi l-au propus. Ei îşi închipuie că nu ar avea timp să facă aceasta în mod cinstit. Totuşi ei încă mai susţin că părerea lor despre moarte nu le-ar influenţa viaţa.

Ce concepţie ai tu despre moarte? Cum acţionează ea asupra gîndurilor tale despre viitor sau asupra modului tău de viaţă de acum?

PENTRU CE AR TREBUI SA FIM SIGURI?

Dificultatea constă în faptul că părerile oamenilor despre viaţă şi despre moarte sînt atît de felurite. Unele dintre concepţiile lor se deosebesc atît de mult, încît sînt de-a dreptul contradictorii. Mulţi oameni cred că la moarte, totul s-a sfîrşit, că omul aşa ar fi fost  creat şi că el trebuie să moară. Eşti tu de acord cu această părere? Ti se pare raţional că anumiţi arbori să fie cu mii de ani mai în vîrstă decît omul înzestrat cu raţiune? Eşti de părere că o viaţă, care durează şaptezeci sau potzeci de ani, este suficientă pentru ca tot ceea ce ai dori să faci, să poţi face, totceea ce ai dori să înveţi, să poţi învăţa, tot ceea ce ai dori să vezi, să poţi vedea şi, prin aceasta, să-ţi poţi dezvolta talentele şi capacităţile tale, aşa cum doreşte inima ta?

Foarte mare este, de asemenea şi numărul persoanelor, care cred că odată cu moartea nu s-a sfîrşit totul, deoarece la moartea corpului ceva — sufletul sau duhul — ar trăi mai departe. Insă şi părerile acestor persoane se deosebesc mult unele de altele. Si, natural, ele contrazic părerile acelora care susţin că la moarte totul s-ar termina. Atunci cînd există păreri contrare, nu toate pot fi exacte. Care corespunde adevărului? Este important să ştim lucrul acesta? Da, e foarte important. Să vedem pentru ce.

Să presupunem că rugăciunile şi ceremoniile ar fi de ceva folos pentru cei morţi. N-am fi noi atunci fără inimă, dacă am neglija să ne rugăm sau să facem ceva pentru ei, prin care am putea să le ajutăm? Ce se întîmplă, însă, dacă cei morţi sînt morţi într-adevăr, iar cei vii nu le pot ajuta? Aceasta ar însemna că sute de milioane de oameni ar fi căzut victime unei înşelăciuni rafinat concepute. Aceasta ar însemna că multe sisteme religioase mari s-au înbogăţit prin viclenie, întrucît au răspîndit minciuni cu privire la starea celor morţi, pentru a putea exploata pe cei vii, în loc de a face ceva folositor pentru ei.

Cum putem mîngîia pe alţii, atunci cînd, mai devreme sau mai tîrziu, moartea pătrunde în familia noastră sau în aceea a unui prieten? Este raţională părerea că noi sîntem conduşi de soartă şi că soarta este aceea care hotăreşte lungimea vieţii noastre? Să presupunem că un copil moare. „A luat Dumnezeu la sine pe acest copil“, aşa cum deseori se aude spunîndu-se?

Astfel există foarte multe lucruri despre morţi, pe care ar trebui să le ştim şi, cu cît iubim mai mult viaţa, cu atît trebuie să fie mai mare dorinţa noastră de a primi răspunsuri conforme cu adevărul. Dar dacă se gîndeşte cineva că există atît de multe păreri confuze şi pline de contradicţii, se pune întrebarea: Unde se găsesc asemenea răspunsuri?

Există numeroase cărţi religioase, în care se dezbat temele despre „viaţă“ şi „moarte“. Unele din aceste cărţi au o vechime apreciabilă. Dar există o carte foarte veche în care este expus un punct de vedere deosebit de toate celelalte; ea prezintă o concepţie care se deosebeşte foarte mult de concepţia care crede marea majoritate a oamenilor, că ar fi prezentată în ea. Această carte este Biblia.

Ea relatează despre oameni, care au trăit în realitate; despre oameni, care, în principiu, au avut aceleaşi greutăţi ca şi noi astăzi. Chiar şi ei au meditat asupra sensului vieţii şi au pus astfel de întrebări: „Căci ce ajunge omul să aibă pentru toată munca sa grea şi pentru străduinţa inimii sale, cu care se trudeşte sub soare?“ „Chiar presupunînd că el a trăit mai mult de două ori cîte o mie de ani însă n-a văzut ce este bun, nu merge oare fiecare exact în acelaşi loc?“ (Ecl. 6:6; 2:22). Unul din ei a pus şi el întrebarea: „Crezi tu că un om mort va trăi din nou?“ (Iov 14:14, Luther). Cunoşti tu răspunsul la aceste întrebări?

In cartea pe care o ţii în mînă, sînt discutate nu numai multele încercări, care în general, au fost întreprinse pentru a da răspuns la asemenea întrebări, ci chiar şi răspunsul, din cale afară de important, pe care-l dă Biblia fiecăruia dintre aceste întrebări. Tu te vei familiariza cu speranţa unică în felul ei, pe care o are fiecare om care merge în întîmpinarea morţii, sau care există pentru persoane, care au devenit victime ale morţii. Inţelegerea pe care o poţi dobîndi prin această explicaţie, va contribui la aceea ca să fi fericit atît acum, cît şi în viitor şi să poţi avea pacea inimii.