Capitolul 8

Trebuie să se teamă cineva de cei morţi?

Nu toţi oamenii cred că cei morţi au nevoie de ajutor. Mai mult răspîndită este concepţia că cei vii au nevoie de ajutor pentru a se apăra de cei morţi. Mulţi se feresc să treacă noaptea printr-un cimitir. Curios că unii se tem pînă şi de membrii morţi ai familiai lor şi de prietenii cărora le-au fost devotaţi cu iubire, atît timp cît au trăit.

Indienii, care locuiesc în munţii din Central Chiapas (Mexic), în ziua înmormîntării ard piper roşu. Aceasta se întîmplă în speranţa că fumul neplăcut să alunge sufletul mortului din casă.

In anumite teritorii din Europa, cînd moare cineva, oamenii deschid repede uşile şi ferestrele pentru a da posibilitate sufletului să „zboare afară“. Pentru ca să nu se săvîrşească o vrăjitorie asupra cuiva, un membru al familiei pune mîinile celui mort pe inima sa şi închide ochii mortului cu bani de metal.

Dacă un mongol budist moare într-un cort, cadavrul său nu este scos afară prin intrarea obişnuită a cortului. Ori se face o altă deschizătură în cort, care apoi se închide din nou, imediat ce cadavrul a fost scos afară, ori se atîrnă înaintea intrării cortului o saltea de paie. După ce cadavrul a fost scos afară, această saltea de paie se arde. Cu această datină se împiedică ca spiritul celui mort să se întoarcă în cort şi să sauzeze pagubă celor vii.

In multe părţi ale Africii, cînd o familie este atinsă de boală, dacă moare un copil sau dacă apare o nereuşită în afaceri sau în altă privinţă, imediat este consultat un preot fetişist. Preotul declară, de obicei, că un membru al familiei celui mort ar fi fost ofensat. Se întreabă oracolul şi se prescrie jertfa. Pentru aceste slujbe preotul cere taxe mari, şi în afară de aceasta, el primeşte carnea animalului de jertfă.

Să se teamă cineva în acest fel de cei morţi? Să facă cineva astfel de cheltuieli mari, pentru a se apăra de ai?

In Biblie se spune despre morţi: „Si dragostea lor şi ura lor şi pizma lor, de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.“ (Ecles. 9:6). Prin urmare, cei morţi nu pot să-ţi facă nici o pagubă. Si nimeni nu poate combate această declaraţie a Bibliei.

In orice caz, există persoane, care atribuie anumite apariţii celor morţi. Ei pretind că după ce spiritele celor morţi s-ar fi liniştit, s-ar fi însănătoşit de o boală, că, din punct de vedere economic le-ar fi mers din nou mai bine etc. N-ar putea să se atribuie însănătoşirea de o boală sau înlăturarea aparentă a unei probleme economice unei alte cauze? Nu este ciudat ca oamenii să afle că ei au ofensat pe un membru mort al familiei lor abia după ce întreabă pe un preot fetist sau pe altcineva care are o poziţie asemănătoare? Si pentru ce să primejduiască „spiritul“ unui tată mort al unei mame moarte, al unui fiu mort, sau al unei fiice moarte pe acela, pe care înainte l-au iubit cordial? Ce ar putea să-l determine pe un spirit al unui mort să fie răzbunător, cînd el în nici un caz n-a fost aşa în timp ce încă trăia? Insuşirile, care se atribuie celui mort, stau adesea în contradicţie cu personalitatea sa pe care a avut-o în timp ce trăia. N-ar putea fi privită aceasta ca o dovadă clară pentru faptul că, în cauză, nu este deloc vorba de spiritele morţilor? Sigur de tot. Biblia are într-adevăr, dreptate cînd spune ‘că cei morţi nu vor mai avea niciodată parte de tot ce se face sub soare.’

Să se ţină seama de asemenea, cît de păgubită acţionează frica de cei morţi asupra celor vii. Multe persoane sînt prin aceasta sclavii preotului fetişist sau ai altor conducători religioşi care pretind că fericirea şi nefericirea unui bărbat sau a unei femei ar depinde, în cea mai mare parte de „spiritele morţilor“. Aceşti bărbaţi trec drept  persoane, care pot să pună din nou ordine în relaţiile cu mortul insultat. Mulţi oameni care cred aceasta, au plătit mulţi bani pentru ceremonii costisitoare, bani care ar fi fost necesari la drept vorbind, pentru întreţinerea lor. Deşi unii susţin orbeşte că, prin astfel de ceremonii, li s-ar ajuta, s-ar putea pune întrebarea, dacă practicarea lor le-a pricinuit o bucurie adevărată pentru că ei au avut privilegiul de a închide prăpastia dintre ei şi unul dintre membrii morţi ai familiei lor. Nu se comportă ei mai curînd ca cineva care a fost excrocat?

Apoi să se chibzuiască, de asemenea, ce fel de metode înşelătoare se întrebuinţează adesea: arderea de piper roşu sau scoaterea celui mort din cort printr-o altă deschizătură şi altele asemenea, pentru a împiedeca spiritul celui mort să se întoarcă şi să neliniştească pe cei vii. Ai dori, atît timp cît trăieşti, să fi înşelat în felul acesta? Este rezonabil, dacă încearcă cineva să amăgească persoane decedate, pe care, în timpul vieţii lor, niciodată n-ar fi voit să le amăgească?

In afară de aceasta, faptul de a folosi datina ca adăpost pentru amăgire, poate să acţioneze dezavantajos asupra oamenilor, care o practică. Nu se lărgeşte tot mai mult conştiinţa unor astfel de persoane, care cred că e bine să-i amăgească pe cei morţi, care după părerea lor există pe mai departe, astfel încît vor încerca apoi să-i amăgească şi pe cei vii, îndată ce aceasta li se pare avantajos?

Dumnezeu, care se face de cunoscut în Biblie ca Dumnezeul cel adevărat, niciodată n-a aprobat datinile, care au dezvoltat frica omului de cei morţi. Pentru ce nu? Deoarece datinile nu numai că se bazează pe o părere falsă, ci de asemenea, ele se află în completă contrazicere cu personalitatea lui Dumnezeu, cu voia sa şi cu modul său de a proceda. „Dumnezeu nu este un om ca să mintă“ (Numeri 23:19). Cine este egoist şi din acest motiv, înşeală pe alţii, nu-i este plăcut lui. Noi citim în Biblie: „Iehova urăşte pe oamenii care . . . înşeală“ (Psalm 5:6).

Pentru ce te-ai teme tu de cei morţi, de vreme ce, totuşi, din Biblie reiese că sînt fără cunoştinţă? (Psalm 146:4). Ei nu pot nici să-ţi ajute, nici să-ţi producă pagubă. Tu ştii, acum din Biblie că „sufletul“ moare şi că pentru „spirit“ nu mai există nici o altă existenţă legată de conştiinţă, dar independentă de corp. Orice fel de apariţii, care au fost un motiv de teamă de cei morţi, trebuie aşadar să aibă o altă cauză. Deoarece există persoane care pretind că situaţia lor s-a îmbunătăţit, după ce au făcut ceva pentru îmblînzirea celor morţi, trebuie să fie vorba de cineva, în această cauză, care este gata să creeze o uşurare trecătoare, dar dintr-un motiv fals. Cu ce intenţie? Pentru a-i ţine pe oameni prizonieri şi pentru a-i orbi, astfel încît să nu găsească calea spre o viaţă fără frică.

Este important să cunoşti această cauză.