Capitolul 10

Ceea ce a jurat Dumnezeu să facă pentru omenire este iminent!

1, 2. (a) În ce sens jură Dumnezeu şi de ce? (b) Ce declară Dumnezeu în Isaia 45:23? (c) Cu care declaraţii ale profetului Isaia ar trebui să fim de acord?

JURĂ oare Dumnezeu? Da, Dumnezeu jură, dar nu pentru a profera injurii sub impulsul unei explozii de mînie sau din lipsă de stăpînire de sine. Jurămîntul său vine întotdeauna să întărească ceea ce El declară a fi scopul său, dîndu-le celor cuprinşi în acest scop o garanţie suplimentară. În consecinţă, oamenii procedează înţelept dacă acordă atenţie următoarelor sale cuvinte consemnate la Isaia 45:23: „Pe mine însumi am jurat — din propria mea gură, în dreptate, a ieşit cuvîntul, astfel că el nu se va întoarce — că înaintea mea orice genunchi se va pleca, orice limbă va jura.“

² Astăzi, la peste 2 700 de ani după rostirea acestei profeţii, sîntem convinşi de adevărul următoarei declaraţii a profetului Isaia 45:24: „Într-adevăr, în Iehova există dreptatea şi puterea deplină. Toţi aceia care se aprind împotriva lui vor veni direct la el şi vor fi ruşinaţi.“ Dacă aşa stau lucrurile, vom fi de acord cu ceea ce adaugă Isaia în versetul 25: „În Iehova se va dovedi dreaptă şi se va lăuda toată sămînţa lui Israel.“

3, 4. (a) Din ce cauză citirea textului de la Isaia 45:25 nu ar trebui să ne ducă cu gîndul la Republica Israel? (b) A existat oare vreo abatere în ce priveşte împlinirea textului de la Isaia 45:23–25? Justifică-ţi răspunsul.

³ Cînd citim Isaia 45:25, ne gîndim oare la Republica  Israel? Nu! Israelienii nu atribuie meritul pentru cuceririle lor Dumnezeului cărţilor lor sacre, Dumnezeului Scripturilor ebraice. În plus, din cauza unui greşit respect, ei refuză chiar să-i pronunţe numele.

⁴ Dar trebuie să înţelegem prin aceasta că Isaia 45:23–25 nu s-a realizat pînă astăzi? Nu, deoarece nu a existat nici o abatere de la realizarea profeţiei la timpul stabilit de Iehova. Pentru el este imposibil ca o profeţie să nu se împlinească. Deşi cuvîntul său este sigur şi demn de încredere, el capătă un plus de certitudine prin faptul că Dumnezeu jură sau adaugă un jurămînt pentru a confirma lucrul respectiv.

Dumnezeu intervine cu un jurămînt

5. În conformitate cu Evrei 6:13–18, cum a intervenit Dumnezeu printr-un jurămînt în legămîntul avraamic?

⁵ Cu privire la lucrul acesta, în Evrei 6:13–18 citim: „Fiindcă atunci cînd Dumnezeu i-a făcut promisiunea sa lui Avraam, întrucît nu putea să jure pe cineva mai mare, el a jurat pe sine însuşi, spunînd: «În mod sigur, binecuvîntînd te voi binecuvînta şi înmulţind te voi înmulţi.» Şi astfel, după ce Avraam a arătat răbdare, a obţinut această promisiune. Căci oamenii jură pe acela care este mai mare şi jurămîntul lor solemn este sfîrşitul oricărei dispute, întrucît el este o garanţie legală pentru ei. În felul acesta Dumnezeu, cînd şi-a propus să le demonstreze mai abundent moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al sfatului său, a intervenit cu un jurămînt solemn, pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi, care am fugit la adăpost, să avem o puternică încurajare, ca să apucăm speranţa care ne este pusă în faţă.“

6. (a) Ce motiv a avut Dumnezeu să jure pe el însuşi în legătură cu promisiunea făcută lui Avraam? (b) De ce putea Iehova să se folosească de „prietenul“ său?

 ⁶ În general, la baza unui jurămînt stă o motivaţie puternică. Acest lucru este şi mai adevărat cînd jurămîntul este făcut de Dumnezeu în mod spontan şi de bună voie. O asemenea motivaţie există şi în cazul de faţă, cînd se spune că Iehova jură pe sine însuşi. Promisiunea întărită de un jurămînt, pe care Iehova i-a făcut-o ’prietenului‘ său Avraam, ne interesează astăzi pe toţi. Iehova a fost impresionat de faptul că Avraam a acceptat invitaţia sa de a-şi părăsi pămîntul natal pentru a merge în ţara pe care Dumnezeu avea să o dea în posesiune descendenţilor lui. Iehova a putut să-i facă, fără teamă, un nume mare acestui „prieten“ şi să se folosească de el pentru a-i binecuvînta şi pe alţi oameni. El i-a putut spune pe bună dreptate: „Îi voi binecuvînta pe aceia care te vor binecuvînta, iar pe acela care va invoca răul asupra ta îl voi blestema şi toate familiile pămîntului se vor binecuvînta, cu certitudine, prin intermediul tău.“ — Geneza 12:3; Isaia 41:8.

7. (a) Ce minune a făcut Iehova în favoarea lui Avraam cînd soţia acestuia atinsese vîrsta de 90 de ani? (b) Cum şi-a demonstrat Avraam credinţa şi ascultarea într-un mod unic?

⁷ Cînd Sara, soţia lui Avraam, atinsese vîrsta de 90 de ani şi trecuse de mult timp de vîrsta la care ar fi putut să nască, Dumnezeu i-a permis Sarei să-i nască în mod miraculos lui Avraam un fiu, şi anume pe iubitul lor Isaac, îndeplinind astfel promisiunea minunată pe care i-o făcuse patriarhului. Avraam s-a arătat gata să ofere acest fiu preţios ca jertfă umană, pentru a se conforma astfel ordinului dat de Dumnezeul său, Iehova. Această dovadă de credinţă şi de ascultare unică l-a impresionat atît de mult pe  Iehova, încît a spus următoarele cu privire la „prietenul“ său Avraam:

8, 9. (a) Cum a reacţionat Iehova la această dovadă de credinţă şi de ascultare din partea lui Avraam? (b) Faţă de cine se făcea Dumnezeu răspunzător?

⁸ „«Pe mine însumi jur», este declaraţia lui Iehova, «că, întrucît ai făcut acest lucru şi nu mi l-ai reţinut pentru tine pe fiul tău, pe unicul tău fiu, te voi binecuvînta, cu siguranţă, şi, cu siguranţă, îţi voi înmulţi sămînţa ca stelele cerurilor şi ca firele de nisip care sînt pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va lua în stăpînire poarta duşmanilor săi. Şi prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, în mod cert, datorită faptului că ai ascultat de glasul meu.»“ — Geneza 22:15–18.

⁹ Aceasta este prima menţiune din Scripturi cu privire la un jurămînt făcut de Iehova. Deoarece nu exista nimeni mai mare ca el pe care să jure, el a jurat pe sine însuşi, obligîndu-se printr-un jurămînt. În felul acesta, răspunderea pentru promisiunea pe care o făcuse nu o purta nimeni altul decît el. El îşi duce la îndeplinire scopul declarat pentru onoarea sa personală.

În ce măsură?

10. De cînd datează legămîntul făcut de Dumnezeu cu Avraam şi, de aceea, ce întrebare se ridică?

¹⁰ Avraam a intrat în ţara promisă a Canaanului în urmă cu aproape 4 000 de ani. Aşadar, în ce măsură s-a împlinit deja acest legămînt încheiat în 1943 î.e.n.?

11. (a) Ce indică faptul că Republica Israel este membră a Naţiunilor Unite, şi cu ce consecinţe? (b) Îndeplinesc descendenţii naturali ai lui Avraam condiţiile cerute pentru a alcătui „sămînţa“ promisă?

¹¹ În timpurile moderne a fost înfiinţată în Orientul Mijlociu Republica Israel. Pentru a-şi satisface  anumite interese naţionale, ea este membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Această organizaţie este expresia respingerii Regatului pe care Iehova Dumnezeu l-a încredinţat „seminţei“ lui Avraam. De aceea, ea va fi distrusă în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ de la Armaghedon. Fiecare membru al Naţiunilor Unite, inclusiv Republica Israel, va fi înlăturat. Din nefericire, descendenţii naturali, după carne, ai lui Avraam nu îndeplinesc condiţiile cerute pentru a alcătui „sămînţa“ mesianică promisă prin care Iehova Dumnezeu va binecuvînta întreaga omenire. — Apocalips 16:14–16.

12, 13. (a) Spre deosebire de strămoşul său David, din ce cauză nu trebuie ca ’Prinţul Păcii‘ să domnească singur? (b) Au trebuit creştinii unşi să aştepte instaurarea Regatului în 1914 pentru a primi binecuvîntarea promisă, şi de unde ştim lucrul acesta?

¹² Este evident în faţa tuturor că Mesia cel promis nu guvernează în Ierusalimul pămîntesc din Orientul Apropiat în vederea împlinirii legămîntului avraamic. Spre deosebire de David, strămoşul său din antichitate, Mesia, ’Prinţul Păcii‘, nu trebuie să guverneze singur. El a promis să şi-i asocieze la domnie pe cei 12 apostoli fideli, precum şi pe alţi discipoli născuţi de spirit, în totalitate 144 000 (Apocalips 7:1–8; 14:1–4). O rămăşiţă din aceşti discipoli se află încă pe pămînt. Dar ce s-a făcut în favoarea lor pentru a ajuta la realizarea legămîntului avraamic cu privire la care Dumnezeu a jurat? Apostolul Pavel, bărbatul eminent ce făcea parte dintre viitorii asociaţi la acest Regat, a scris în Galateni 3:8 următoarele: „Acum Scriptura, văzînd în mod anticipat că Dumnezeu îi va declara drepţi pe oamenii dintre naţiuni datorită credinţei, i-a anunţat mai dinainte lui Avraam vestea bună, şi anume: «Prin intermediul tău vor fi binecuvîntate toate naţiunile.»“

 ¹³ Creştinii aleşi dintre naţiuni n-au avut de aşteptat ca Regatul să fie stabilit în 1914 pentru a primi binecuvîntarea promisă, deoarece apostolul Pavel adaugă: „În consecinţă, cei care aderă la credinţă sînt binecuvîntaţi împreună cu fidelul Avraam“ (Galateni 3:9). Creştinul Pavel s-a bucurat de binecuvîntări, alături de toţi ceilalţi creştini născuţi de spirit din timpul său. * În mod asemănător, astăzi, rămăşiţa compusă din creştinii născuţi de spirit care au aderat la credinţa în Mesia, „sămînţa“ principală a lui Avraam pentru binecuvîntarea întregii omeniri, primeşte şi ea binecuvîntarea promisă.

14. (a) Cum au fost binecuvîntaţi, în mod deosebit, creştinii unşi, în conformitate cu legămîntul avraamic? (b) În ce mod l-a justificat lucrul acesta pe Iehova?

¹⁴ Dedicîndu-se lui Iehova, simbolizîndu-şi această dedicare prin botezul în apă, şi fiind după aceea născuţi de spiritul lui Dumnezeu în vederea unei moşteniri spirituale, aceşti creştini au devenit fiii spirituali ai Mai Marelui Avraam, Iehova. Ei au devenit în acelaşi timp comoştenitori cu Isus Cristos, Mai Marele Isaac (Romani 8:17). Într-adevăr, ei sînt binecuvîntaţi în mod deosebit în conformitate cu legămîntul avraamic. Iehova şi-a respectat cu fidelitate jurămîntul, dovedind astfel că este adevărat şi pe deplin capabil să ducă la bun sfîrşit ceea ce a jurat în mod solemn să facă personal, în numele său. 

15. Ce spune apostolul Pavel că este fiecare membru al rămăşiţei creştinilor născuţi de spirit?

¹⁵ Fiecare membru al rămăşiţei creştinilor născuţi  de spirit este iudeu spiritual. Iată ce spune în acest sens apostolul Pavel: „Căci iudeu nu este acela care este iudeu pe din afară, şi circumcizie nu este aceea care este circumcizie pe din afară, în carne. Ci este iudeu acela care este iudeu pe dinăuntru şi circumcizia sa este aceea a inimii prin spirit, şi nu printr-un cod scris.“ — Romani 2:28, 29.

16. Ce clasă prezisă la Zaharia 8:23 alcătuiesc iudeii spirituali?

¹⁶ În această perioadă a „încheierii sistemului de lucruri“ aceşti creştini născuţi de spirit, care sînt iudei pe dinăuntru şi sînt circumcişi în inimă, formează clasa iudeului, prezisă la Zaharia 8:23, unde citim: „Iată ce a zis Iehova al oştirilor: «Va fi în acele zile că zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca, într-adevăr, vor apuca poala unui iudeu, spunînd: ’Vom merge cu voi, căci am auzit spunîndu-se că Dumnezeu este cu voi.‘»“

17. (a) Pe cine îi reprezintă cei „zece oameni“ care doresc să i se închine lui Iehova alături de rămăşiţa iudeilor spirituali din timpul nostru? (b) Deoarece li se alătură iudeilor spirituali pentru a i se închina lui Iehova, de ce anume se bucură încă de pe acum cei care aparţin „altor oi“?

¹⁷ Aceşti „voi“, împreună cu care cei „zece oameni“ doresc să meargă să i se închine lui Iehova Dumnezeu, reprezintă rămăşiţa iudeilor spirituali din timpul nostru, şi anume clasa care constituie „sclavul fidel şi prevăzător“, despre care se vorbeşte la Matei 24:45–47. Dat fiind că numărul zece simbolizează plenitudinea de natură pămîntească, cei „zece oameni din toate limbile naţiunilor“ reprezintă totalitatea oilor simbolice despre care se vorbeşte la Matei 25:32–46. Ele fac parte din clasa „altor oi“ despre care Isus a zis că o va ataşa rămăşiţei, comparată şi ea cu nişte oi, pentru ca împreună să formeze  o „singură turmă“ sub toiagul unui „singur păstor“, acest „singur păstor“ fiind însuşi Isus (Ioan 10:16). Astfel, aceste oi gustă şi ele anticipat binecuvîntările legămîntului avraamic ce vor fi revărsate prin intermediul „seminţei“ Mai Marelui Avraam, Iehova Dumnezeu. Cu siguranţă, ceea ce Dumnezeu a jurat să facă pentru întreaga omenire este iminent!

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 88]

Biblia a prezis că oameni din toate naţiunile se vor asocia Israelului spiritual