Capitolul 1

Dorinţa de pace şi securitate mondială

1, 2. Ce nevoie imperioasă cunoaşte astăzi omenirea, şi de ce?

PACE şi securitate, iată ce dorim noi pe pămînt! Necesitatea acestor lucruri nu a fost niciodată atît de mare ca astăzi. Aceasta nu este numai dorinţa fiecăruia dintre noi, ci şi a întregii familii umane, de pe întregul pămînt.

² Populaţia globului trăieşte astăzi într-o epocă excepţioanală, comparativ cu toate epocile precedente. ’Dar cum putem spune acest lucru, de vreme ce această epocă este cea mai înspăimîntătoare din istoria omenirii, fiind epoca armelor nucleare?‘

3. (a) Care se spune că este scopul cu care caută naţiunile să deţină bomba atomică? (b) Ce ar trebui să le impună bunul simţ?

³ Se spune că în prezent cel puţin opt naţiuni sînt în măsură să fabrice bomba atomică şi se estimează  că în anul 2000 vor putea dispune de arme nucleare 31 de ţări. În ce scop? În scopuri de apărare, ca forţă de descurajare pentru naţiunile înarmate asemănător, o ameninţare cu represalii nucleare. Dată fiind situaţia mondială, bunul simţ le-ar impune naţiunilor să trăiască împreună, tolerîndu-se reciproc.

4. Deşi Creatorul nu a pus piedici eforturilor oamenilor de a instaura securitatea, care este scopul său cu privire la lucrul acesta?

⁴ Dar ceea ce dorim noi nu este oare decît o pace  şi securitate de provenienţă umană? Deşi Creatorul nu a împiedicat eforturile depuse de oameni pentru a instaura şi menţine pacea şi securitatea mondială, el are totuşi modul său perfect de a satisface dorinţa noastră naturală de pace şi securitate. El a fixat un timp pentru a-i înlătura pe toţi aceia care provoacă insecuritate şi care cauzează mult rău închinătorilor săi. Ce bucurie să ştim că acest timp este aproape!

5. Ce a declarat cu privire la pămînt psalmistul inspirat, şi care este scopul Creatorului privitor la om?

⁵ După mii de ani de istorie umană atît de zbuciumată, nu este deloc surprinzător faptul că omenirea doreşte fierbinte o pace şi securitate veritabilă. De la crearea sa, omul are ca locuinţă naturală pămîntul. Nu a spus oare psalmistul inspirat: „În ce priveşte cerurile, lui Iehova îi aparţin cerurile. Dar pămîntul l-a dat fiilor oamenilor“? (Psalm 115:16). Încă de la început, scopul binevoitor al Creatorului a fost ca omul să se bucure din plin de viaţă în locuinţa terestră pe care i-a dat-o.

6. În ce privinţă primul om şi descendenţii lui ar fi urmat să fie capabili să acţioneze ca Dumnezeu?

⁶ Potrivit relatării despre creare, consemnată la Geneza 2:7, „Dumnezeu l-a format pe om din ţărîna pămîntului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“. Nici o altă creatură vie de pe pămînt nu ajungea la nivelul de viaţă şi de competenţă a omului, — acesta fiind în măsură să acţioneze în mod asemănător lui Dumnezeu în exercitarea stăpînirii. În plus, acest drept de a stăpîni nu trebuia să fie rezervat numai primei creaturi umane, ci şi descendenţii săi aveau să se bucure, de asemenea, de acest drept.

7. Cum a ajuns Adam să aibă o soţie, şi ce a declarat el cînd i-a fost prezentată această creatură perfectă?

 ⁷ Acesta este motivul pentru care Creatorul i-a dat lui Adam o soţie. Ea trebuia să devină mama tuturor viitorilor locuitori ai pămîntului. De aceea, cînd i-a fost prezentată această creatură perfectă, bărbatul a spus: „Aceasta este, în sfîrşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea.“ Prin aceste cuvinte, el a declarat-o drept femelă a speciei umane, ishsháh, corespondentul feminin al termenului ebraic ish, tradus prin bărbat. — Geneza 2:21–23.

8. Ce dispoziţii i-a dat Creatorul primei perechi umane?

⁸ Creatorul şi Tatăl ceresc i-a declarat primei perechi umane următoarele: „Fiţi fecunzi şi deveniţi numeroşi şi umpleţi pămîntul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Aceasta reprezenta ceva absolut nou în istoria creaţiei inteligente. Spiritele, a căror locuinţă era în cerurile invizibile, nu au fost aduse în existenţă prin intermediul procreării.

9. Cum descrie Psalmul 8:4, 5 aranjamentul divin al lucrurilor?

⁹ Era deci natural ca la crearea pămîntului ’stelele dimineţii să scoată împreună strigăte de bucurie şi ca toţi fiii lui Dumnezeu să înceapă să strige aplaudînd‘ (Iov 38:7). Pe atunci totul era pace şi armonie în univers. Extaziat în faţa aranjamentului divin al lucrurilor, psalmistul exclamă cu privire la om în psalmul al optulea: „Tu ai procedat, de asemenea, la a-l face cu puţin inferior celor asemenea lui Dumnezeu, şi cu glorie şi splendoare l-ai încoronat“ (Versetele 4 şi 5). Potrivit acestui psalm, Dumnezeu a pus toate lucrurile de pe pămînt sub picioarele omului.

 Începutul unei suveranităţi rivale

10. (a) Ce s-a petrecut înainte de conceperea primului copil uman? (b) Ce s-ar fi putut instaura astfel asupra omenirii?

¹⁰ Este uimitor faptul că, înainte de a se fi conceput primul copil uman, în cadrul organizaţiei universale a lui Iehova Dumnezeu a izbucnit rebeliunea. Această situaţie putea duce la instaurarea asupra omenirii a unei noi suveranităţi, a unei noi stăpîniri supraumane, în cazul că omenirea ar fi putut fi separată şi îndepărtată de organizaţia universală a lui Iehova. Ar fi luat atunci fiinţă o autoritate rivală. Dar pentru realizarea acestui lucru trebuia să se recurgă pentru prima dată la minciună, prezentîndu-l pe Iehova Dumnezeu într-o lumină falsă.

11. Prezentîndu-l pe Iehova într-o lumină falsă, ce a devenit primul rebel?

¹¹ Prin această primă minciună, primul rebel împotriva lui Dumnezeu a devenit primul mincinos şi primul diavol sau calomniator. Oferind un contrast frapant, Isus Cristos a declarat: „Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa“ (Ioan 14:6). Iar adversarilor săi religioşi el le-a spus: „Voi sînteţi de la tatăl vostru Diavolul şi doriţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş cînd a început şi nu a persistat în adevăr, pentru că nu există adevăr în el. Cînd spune o minciună, el vorbeşte potrivit propriilor sale înclinaţii, căci este mincinos şi tatăl minciunii.“ — Ioan 8:44.

12. (a) Cum a făcut Diavolul să fie spusă prima minciună şi ce efect a avut aceasta asupra Evei? (b) Ce s-a întîmplat cînd Adam a mîncat din fructul oprit?

¹² Vorbindu-i Evei în grădina Edenului, sau paradisul plăcerii, prin intermediul unui şarpe, Diavolul i-a spus primei femei o minciună. Afirmînd că  Creatorul ei o înşelase, el a semănat în mintea Evei îndoiala. El a trezit în ea un sentiment de nesiguranţă generat de presupusa ei stare de ignoranţă, fapt pentru care Eva a luat din fructul oprit. Ea l-a convins pe soţul ei, Adam, să ia şi el din fruct şi să i se alăture în rebeliune împotriva lui Iehova Dumnezeu (Geneza 3:1–6). Perechea neascultătoare a pierdut pacea cu Dumnezeu, pace de care s-a bucurat pînă atunci, şi a fost izgonită din paradisul plăcerii. De atunci, ea a trăit în insecuritate. Romani 5:12 descrie această tristă situaţie cu următoarele cuvinte: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins asupra tuturor oamenilor deoarece toţi au păcătuit.“

13. Ce alegere trebuie să facă astăzi fiecare dintre noi?

¹³ Această situaţie ne obligă să facem o alegere clară, bine definită, între suveranitatea rivală a lui Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“, şi suveranitatea lui Iehova, Cel Preaînalt, Atotputernicul Dumnezeu al universului. — 2 Corinteni 4:4; Psalm 83:18.

Cum ne putem bucura de pace cu Dumnezeu

14. Cum putem să ne bucurăm încă de pe acum de pace şi securitate?

¹⁴ Majoritatea oamenilor refuză, în detrimentul lor, mijlocul pe care Dumnezeul Atotputernic l-a prevăzut pentru a le da închinătorilor săi o relativă pace şi securitate, chiar în mijlocul acestor extrem de lamentabile stări de lucruri dintre oameni, din prezent. Deoarece Iehova este „Dumnezeul care dă pacea“, ni se oferă privilegiul binecuvîntat de a cunoaşte o pace şi securitate care nu vor dispărea  niciodată (Romani 16:20; Filipeni 4:6, 7, 9). Este vorba despre pacea şi securitatea pe care el le-o acordă încă de pe acum slujitorilor săi de pe pămînt, adică organizaţiei sale vizibile, ca împlinire a promisiunilor sale demne întotdeauna de încredere. Ne vom putea bucura de aceste lucruri, cu condiţia să ne asociem organizaţiei pămînteşti vizibile a lui Dumnezeu.

15. Este oare neraţional să credem că Dumnezeu are o organizaţie, şi ce a recunoscut Isus Cristos cu privire la acest lucru?

¹⁵ Ar fi în neconcordanţă cu învăţăturile cît se poate de clare ale Scripturilor dacă am crede că Dumnezeu nu are o organizaţie sau un popor organizat. Isus Cristos a recunoscut că Tatăl său are o organizaţie vizibilă. Pînă la sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., aceasta a fost organizaţia iudaică aflată în relaţii de alianţă cu Iehova Dumnezeu prin intermediul Legii lui Moise. — Luca 16:16.

16. (a) Între cine era Moise mediator? (b) Între cine este mediator Isus Cristos, Mai Marele Moise?

¹⁶ Aşa cum în antichitate naţiunea Israel se afla în relaţii de alianţă cu Iehova prin intermediul lui Moise, în mod asemănător naţiunea Israelului spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“, este în relaţie de alianţă cu el prin intermediul unui mediator (Galateni 6:16). Apostolul Pavel i-a scris în această privinţă colaboratorului său creştin Timotei: „Există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, omul Cristos Isus“ (1 Timotei 2:5). A slujit oare Moise ca mediator între Iehova Dumnezeu şi întreaga omenire? Nu, el a fost mediator între Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob şi naţiunea formată din descendenţii carnali  ai acestora. În mod asemănător, Isus Cristos, Mai Marele Moise, nu slujeşte ca mediator între Iehova şi omenirea întreagă. El este Mediator între Iehova, Tatăl său ceresc, şi naţiunea Israelului spiritual ai cărei membri se limitează la 144 000. Această naţiune spirituală poate fi comparată cu o turmă mică formată din ’oile‘ lui Iehova. — Romani 9:6; Apocalips 7:4.

Păstor, dar nu numai al „turmei mici“

17. (a) În ce funcţie l-a numit Iehova pe Isus Cristos? (b) Ce le-a spus Isus viitorilor moştenitori ai Regatului ceresc?

¹⁷ Sub inspiraţie divină, David, regele Israelului antic, a declarat în Psalmul 23:1: „Iehova este Păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic.“ Iehova, Păstorul suprem, l-a numit pe Isus Cristos în funcţia de „păstor excelent“ (Ioan 10:11). Adresîndu-se celor cărora le este Păstor excelent, Isus le spune la Luca 12:32: „Nu-ţi fie teamă, turmă mică, deoarece Tatăl vostru a considerat că este bine să vă dea regatul.“

18. (a) Care este corespondentul modern al nethinimilor şi al fiilor neisraeliţi ai slujitorilor lui Solomon? (b) Cu cine sînt ei într-o strînsă asociere?

¹⁸ În timpurile străvechi, existau neiudei, ca de pildă nethinimii şi fiii slujitorilor neisraeliţi ai lui Solomon, care erau asociaţi ai naţiunii lui Israel (Ezra 2:43–58; 8:17–20). În mod asemănător, astăzi există bărbaţi şi femei care s-au dedicat fără rezerve lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos, deşi nu sînt israeliţi spirituali. Ei s-au asociat totuşi cu rămăşiţa Israelului spiritual, dedicîndu-se lui Iehova prin intermediul lui Isus Cristos, „care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare  corespunzător pentru toţi“ (1 Timotei 2:6). Astăzi numărul lor depăşeşte cu mult numărul celor 144 000 de israeliţi spirituali, chemaţi să moştenească Regatul ceresc.

19. Ce a spus Isus pentru a arăta că nu va fi numai Păstorul ’turmei mici‘?

¹⁹ Astfel, la timpul fixat de Dumnezeu, Isus Cristos avea să devină păstorul unei turme mult mai mari, compusă din „oi“ chemate să primească, prin intermediul lui, o moştenire pămîntească. La aceste oi s-a gîndit el cînd a spus: „Şi am alte oi, care nu sînt din ţarcul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc şi ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor.“ Gîndindu-se şi el la aceste „alte oi“, apostolul Ioan a scris despre Isus: „El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi.“ — Ioan 10:16; 1 Ioan 2:2.

20. (a) Comparaţi numărul „altor oi“ cu acela al membrilor rămăşiţei „turmei mici“. (b) Ce le aduc tuturor acestora îngrijirile atente ale Păstorului excelent?

²⁰ Actualmente, aproximativ 8 700 de persoane afirmă că sînt membri ai rămăşiţei „turmei mici“ a oilor spirituale. În schimb, milioane de persoane dedicate lui Dumnezeu s-au asociat rămăşiţei unse pentru a merge pe urmele Păstorului excelent, Isus Cristos. Ei sînt răspîndiţi în peste 200 de ţări de pe glob. Ce le aduc îngrijirile atente ale Păstorului excelent? Pace şi securitate! Dacă în mijlocul lor nu ar fi pace, nu ar putea exista între ei nici unitate adevărată, nici cooperare indestructibilă. Dacă nu s-ar îngriji cu iubire de interesele spirituale ale tuturor, ei nu s-ar bucura de o asemenea securitate. Astfel, dorinţa lor de pace şi securitate mondială a început deja să fie satisfăcută.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la paginile 4, 5]

Creatorul are un mod personal şi perfect de a satisface dorinţa de pace şi securitate a omului