Salt la conţinut

Salt la cuprins

Edomul antitipic din timpurile moderne trebuie să dispară

Edomul antitipic din timpurile moderne trebuie să dispară

Capitolul 15

Edomul antitipic din timpurile moderne trebuie să dispară

1, 2. Ce părere are Creatorul despre naţiunile puternic înarmate, şi ce este el hotărît să facă, potrivit profeţiei din Isaia?

NICICÎND înainte lumea nu a fost atît de puternic înarmată ca astăzi. Armele nucleare ale naţiunilor ameninţă însăşi existenţa omenirii. Dar cum vede lucrurile Iehova Dumnezeu, Creatorul familiei umane? El îşi exprimă clar punctul de vedere în capitolul 34 al profeţiei lui Isaia, care se deschide cu următoarele cuvinte:

2 „Apropiaţi-vă, naţiuni, ca să auziţi; şi voi, grupuri naţionale, acordaţi atenţie. Pămîntul şi ceea ce îl umple să asculte, solul productiv şi toate produsele lui! Căci Iehova este indignat împotriva întregii lor armate. El va trebui să le sortească distrugerii; el va trebui să le dea măcelului. Şi ucişii lor vor fi aruncaţi afară; iar cît despre cadavrele lor, duhoarea lor se va înălţa; şi va trebui ca munţii să se topească din cauza sîngelui lor. Şi va trebui ca toţi cei din armata cerurilor să putrezească. Şi va trebui ca cerurile să fie înfăşurate ca un sul de carte; şi toată armata lor se va chirci, aşa cum se chirceşte şi cade frunzişul viţei de vie şi ca o smochină chircită care cade din smochin“ (Isaia 34:1–4). Într-adevăr, ce profeţie teribilă!

3. (a) Ce anume sînt invitate să asculte naţiunile, şi din ce cauză poate Iehova să le dea ordin pe bună dreptate? Ce arată că naţiunile n-au ascultat?

3 Astăzi, Creatorul universului are o controversă cu naţiunile. Din acest motiv, ele sînt somate să asculte de mesajul Bibliei, de care Dumnezeu s-a îngrijit să fie proclamat în întreaga lume, începînd din 1919. Aceste naţiuni ar face bine să asculte ceea ce are el să le spună prin intermediul Martorilor săi. Dar cursul evenimentelor mondiale dovedeşte că ele nu au făcut nimic în acest sens, şi că Martorii lui Iehova nu au fost luaţi în serios de către naţiuni. Ele au optat pentru Organizaţia Naţiunilor Unite mai degrabă decît pentru Regatul ceresc încredinţat Fiului întronat al lui Dumnezeu, ’Prinţul Păcii‘.

Profeţia lui Isaia împotriva Edomului

4, 5. (a) Cine au fost edomiţii, şi ce atitudine au adoptat ei faţă de naţiunea lor geamănă Israel? (b) Prin urmare, ce decret a rostit Iehova împotriva Edomului?

4 Printre grupurile naţionale de astăzi acţionează un element asupra căruia apasă o răspundere deosebită. Acest element a fost prefigurat prin naţiunea lui Edom, menţionat cu numele în această profeţie. Edomiţii descindeau din Esau, care şi-a vîndut dreptul de întîi născut fratelui său geamăn, Iacob, pentru nişte „pîine şi tocană de linte“. Cu această ocazie Esau a ajuns să fie numit Edom, care înseamnă „roşu“ (Geneza 25:24–34). Deoarece Iacob i-a luat locul în ce priveşte dreptul preţios al întîiului născut, Esau a început să-l urască pe fratele său geamăn. Edom a devenit duşmanul neîndurător al vechii naţiuni a lui Israel sau Iacob, cu toate că acestea erau naţiuni frăţeşti gemene. Datorită acestei ostilităţi manifestate faţă de poporul lui Dumnezeu, Edom şi-a atras pe bună dreptate mînia lui Iehova, Dumnezeul Israelului, care a decretat nimicirea eternă a Edomului. Acest decret divin a fost exprimat de Isaia cu următoarele cuvinte:

5 „Fiindcă în ceruri sabia mea va fi în mod cert udată. Iată, ea va coborî asupra Edomului şi asupra poporului pe care l-am sortit distrugerii, cu dreptate. Iehova are o sabie; ea trebuie să se umple de sînge; ea trebuie să se umple de grăsime, de sîngele berbecilor şi ţapilor tineri, de grăsimea rinichilor berbecilor. Căci Iehova are o jertfă în Boţra [cel mai important oraş din Edom] şi un mare măcel în ţara Edomului.“ — Isaia 34:5, 6.

6. (a) De ce putea să spună Iehova că îşi mînuieşte „sabia“ împotriva Edomului „în ceruri“? (b) Cînd regatul lui Iuda a fost atacat de Babilon, ce atitudine lipsită de fraternitate a manifestat Edomul faţă de poporul lui Iehova?

6 Ţara Edomului, o naţiune înclinată spre crime, trebuia să fie înmuiată în propriul ei sînge prin intermediul sabiei lui Iehova. Edomul ocupa o regiune muntoasă înaltă (Ieremia 49:16). De aceea, aducînd măcelul în această ţară, Iehova putea să spună, într-un limbaj figurat, că îşi mînuia sabia sau spada judecăţii „în ceruri“. Edomul era puternic înarmat, iar armata sa parcurgea lanţul muntos, înalt ca cerurile, pentru a ocroti ţara de invadatori. Faptul că armata Edomului este numită „armata cerurilor“ este, prin urmare, întemeiat. Dar puternica naţiune a Edomului nu a venit în ajutorul Israelului, naţiunea sa geamănă, cînd aceasta a fost atacată de armatele babiloniene. Dimpotrivă, Edomul s-a bucurat văzînd că regatul lui Iuda este înlăturat şi a mers pînă acolo încît i-a încurajat pe cotropitorii acestuia (Psalm 137:7). Trădarea l-a împins pe Edom pînă acolo încît să-i urmărească pe evreii fugari şi să-i predea duşmanilor (Obadia 10–14). Edomiţii intenţionau să ia în stăpînire ţara Israelului, care fusese nimicit, şi rosteau cuvinte lăudăroase împotriva lui Iehova. — Ezechiel 35:10–15.

7. Cum a considerat Iehova conduita trădătoare a naţiunii Edomului?

7 A închis oare Iehova, Dumnezeul Israelului, ochii faţă de această atitudine lipsită de fraternitate, pe care au manifestat-o edomiţii cu privire la poporul său ales? Nu, dimpotrivă, din acest motiv el a conceput în inima sa planul „unei zile de răzbunare“ şi al „unui an al răsplăţilor“, în dorinţa de a răsplăti Edomul pentru intenţiile rele pe care le-a avut faţă de organizaţia sa terestră numită Sion. Profeţia spune: „Fiindcă Iehova are o zi de răzbunare, un an de răsplătiri pentru procesul [în faţa tribunalului universului] cu privire la Sion.“ — Isaia 34:8; Ezechiel 25:12–14.

8. (a) De cine s-a folosit Iehova pentru a pedepsi Edomul? (b) Ce a prezis profetul Obadia cu privire la Edom?

8 La scurt timp după distrugerea Ierusalimului, Iehova a început să-şi exercite răzbunarea dreaptă asupra edomiţilor, prin intermediul lui Nabucodonosor, regele Babilonului (Ieremia 25:8, 15, 17, 21). Cînd armatele babiloniene s-au pus în mişcare împotriva Edomului, nimic nu i-ar mai fi putut salva pe edomiţi. Armatele Babilonului i-au alungat de pe înălţimile lor stîncoase. Pentru Edom sosise „un an de răsplăţi“. Iehova prezisese lucrul acesta prin gura unui alt profet: „Din cauza violenţei faţă de fratele tău Iacob te va acoperi ruşinea şi va trebui să fii tăiat pe timp indefinit. (. . .) În modul în care ai făcut ţi se va face. Felul tratamentului tău se va întoarce asupra propriului tău cap.“ — Obadia 10, 15.

9. Cine este Edomul modern antitipic, şi de ce?

9 Aceste cuvinte reflectă, de asemenea, atitudinea lui Iehova faţă de Edomul antitipic din timpurile moderne. Dar cine este acest Edom? Să vedem: cine a luat în secolul al XX-lea iniţiativa de a-i insulta şi persecuta pe slujitorii lui Iehova? Oare nu creştinătatea apostată, prin intermediul clerului său înfumurat? Ba da. Creştinătatea sau domeniul creştinismului fals s-a căţărat în afacerile lumii prezente la înălţimea unui munte. Ea constituie un element sus-pus în structura sistemului de lucruri omenesc, iar religiile sale constituie elementul dominant al Babilonului cel Mare. Dar Iehova a decretat „un an de răsplăţi“ împotriva Edomului antitipic din timpurile moderne din cauza conduitei lui violente faţă de poporul său, adică faţă de Martorii săi.

O soartă asemănătoare celei a Edomului

10. Cum descrie Isaia 34:9, 10 soarta Edomului, şi cui i se aplică astăzi această profeţie?

10 Păstrînd viu în minte cazul creştinătăţii din zilele noastre, să urmărim modul în care Isaia îşi continuă profeţia: „Şi torentele sale vor trebui să fie schimbate în smoală şi praful său în sulf; şi ţara sa va trebui să devină ca smoala aprinsă. Noaptea sau ziua ea nu va fi stinsă; pe timp indefinit fumul ei va continua să urce“ (Isaia 34:9, 10). Ţara Edomului avea să devină atît de aridă încît torentele sale urmau să curgă asemenea smoalei, iar praful său avea să fie ca sulful; şi acestor combustibili trebuia să li se dea foc. — Compară Apocalips 17:16.

11, 12. În conformitate cu descrierea profetică din Isaia 34:10–15, ce urma să devină ţara Edomului, şi cît timp avea să rămînă în această stare?

11 Profeţia lui Isaia continuă astfel: „Din generaţie în generaţie ea va fi aridă; pentru totdeauna şi veşnic nimeni nu va trece prin ea. Şi va trebui ca pelicanul şi porcul-spinos să o ia în stăpînire, iar bufniţele cu urechi lungi şi corbii vor locui în ea; şi el va trebui să întindă peste ea frînghia de măsurat a goliciunii şi pietrele pustietăţii. Nobilii ei — nu există nimeni acolo care să fie chemat la regalitatea însăşi, şi chiar prinţii ei vor deveni cu toţii nimic. Pe turnurile sale de locuit vor trebui să crească spinii, în locurile sale fortificate urzicile şi buruienile ţepoase; şi ea va trebui să devină locul de locuit al şacalilor, o curte pentru struţi. Şi frecventatorii ţinuturilor fără apă vor trebui să întîlnească animalele urlătoare, şi chiar şi demonul în formă de ţap îşi va chema tovarăşul. Da, acolo caprimulgul, în mod cert, se va simţi la largul său şi va găsi un loc de odihnă pentru sine. Acolo şarpele-săgeată şi-a făcut cuibul şi depune ouă.“ — Isaia 34:10–15.

12 Edomul va deveni o ţară „goală“ în ce priveşte populaţia. El urma să devină o singurătate, bîrlogul animalelor sălbatice, al păsărilor şi al şerpilor. Această ariditate avea să dureze „pentru totdeauna şi veşnic“, aşa cum spune versetul 10. Nu va mai exista restabilire pentru foştii săi locuitori. — Obadia 18.

13. Ce anume este prezis în „cartea lui Iehova“ cu privire la creştinătate, şi ce este de fapt această carte?

13 Ce perspectivă neplăcută pentru ceea ce corespunde astăzi Edomului, adică pentru creştinătate! Ea s-a dovedit a fi cel mai înverşunat duşman al lui Iehova Dumnezeu, pe ai cărui Martori i-a persecutat cu ură. De aceea, distrugerea sa iminentă înainte de venirea Armaghedonului a fost prezisă în „cartea lui Iehova“ (Isaia 34:16). Mai exact, această „carte a lui Iehova“ este cartea socotelilor sale, a socotelilor pe care trebuie să le încheie el cu duşmanii săi şi opresorii poporului său. Ceea ce a fost formulat în „cartea lui Iehova“ cu privire la vechea ţară a Edomului s-a împlinit şi garantează faptul că profeţia se va împlini tot atît de sigur şi asupra creştinătăţii, adică a Edomului din timpurile moderne.

14. Ce anume nu au acceptat edomiţii moderni antitipici, şi ce exemplu dat de poporul lui Iehova au refuzat ei să urmeze?

14 Edomiţii din timpul nostru, al „încheierii sistemului de lucruri“, nu l-au acceptat pe Iehova Dumnezeu ca Rege. În plus, dat fiind faptul că creştinătatea constituie elementul dominant al Babilonului cel Mare, ea este condamnată să suporte plăgile lui. Ea nu a ascultat de porunca divină de a „ieşi“ din Babilonul cel Mare (Apocalips 18:4). Ea nu a urmat exemplul rămăşiţei israeliţilor spirituali şi al ’marii mulţimi‘ a ’altor oi‘.

15, 16. Care este viitorul apropiat al creştinătăţii, în conformitate cu Apocalips capitolele 17 şi 18 şi Isaia capitolul 34?

15 Viitorul apropiat al creştinătăţii este într-adevăr funest. Ea se străduieşte din răsputeri să-şi domolească prietenii politici şi să-i împiedice de a se coaliza împotriva ei pentru a o distruge în întregime. Cu toate acestea, eforturile ei rămîn zadarnice.

16 Potrivit capitolelor 17 şi 18 din Apocalips, Iehova, Dumnezeul Atotputernic, le va pune în inimă dorinţa de a-şi aduna forţele politice şi militare şi de a le îndrepta cu violenţă împotriva Babilonului cel Mare şi a tuturor elementelor sale religioase, inclusiv creştinătatea. În felul acesta, pămîntul întreg va scăpa de creştinismul falsificat. Creştinătatea se va găsi atunci în situaţia teribilă descrisă în Isaia capitolul 34. Ea nu va mai exista pentru a suporta războiul decisiv „al zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, război care va fi purtat împotriva naţiunilor ce vor fi jefuit Babilonul cel Mare. Edomul antitipic sau creştinătatea va dispărea definitiv de pe suprafaţa pămîntului, „pentru totdeauna şi veşnic“.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 122]

Creştinătatea va primi o judecată asemănătoare celei pe care au primit-o edomiţii, descendenţii lui Esau, care şi-a vîndut dreptul de întîi născut pentru o singură mîncare