Capitolul 9

Legămîntul lui Dumnezeu cu „prietenul“ său este deja de folos pentru milioane de oameni

1, 2. (a) Ce prietenie aduce deja folos pentru milioane de oameni? (b) Cum a devenit Avraam prietenul lui Dumnezeu?

ÎN URMĂ cu peste 1 950 de ani, un adevărat prieten al omenirii a spus: „Nimeni nu are o iubire mai mare decît aceasta: ca cineva să renunţe la sufletul său în favoarea prietenilor săi“ (Ioan 15:13). Isus, căci el a pronunţat aceste cuvinte, făcea parte din linia genealogică a unui bărbat care fusese numit prietenul celui mai mare Personaj din univers, Iehova Dumnezeu. Aceste relaţii, oricît de inegale ar putea să pară, s-au dovedit a fi deja de folos pentru milioane de oameni.

² Cine este acest bărbat din timpurile străvechi, a cărui prietenie cu Dumnezeu ne aduce atîtea avantaje? Acest bărbat este Avraam. El descindea din Sem, unul dintre supravieţuitorii potopului mondial din zilele lui Noe. Avraam a întreţinut relaţii strînse cu Dumnezeu, manifestînd calităţile unui prieten adevărat. Mişcat de iubire şi de credinţă, Avraam s-a conformat voinţei divine, ceea ce l-a determinat pe scriitorul biblic Iacob să scrie: „Astfel s-a împlinit cuvîntul scriptural care zice: «Avraam a avut credinţă în Iehova şi faptul  acesta i-a fost considerat ca dreptate» şi el a fost numit «prieten al lui Iehova».“ — Iacob 2:23.

3, 4. (a) Cum este ilustrat faptul că Iehova a acordat mare preţ credinţei şi încrederii pe care Avraam o avea în el? (b) Cu ce cuvinte importante şi-a încheiat Iehova declaraţia de la Isaia 41:8?

³ Acest bărbat al credinţei şi al acţiunii era originar din oraşul Ur, din Caldeea, şi a fost primul care a fost numit evreu (Geneza 14:13). După aceea, această denumire a fost folosită pentru a-i desemna pe aceia dintre descendenţii săi care au devenit naţiunea Israel (Filipeni 3:5). Făcîndu-şi-l prieten pe Avraam, Iehova i-a dezvăluit acestuia unele dintre gîndurile sale intime, aşa cum reiese din cuvintele consemnate în Geneza 18:17–19.

⁴ Atitudinea lui Iehova scoate în evidenţă valoarea pe care o acordă el credinţei şi încrederii pe care o avea Avraam în el, calităţi care se concretizau printr-o ascultare fără rezerve. Din acest motiv, Iehova nu a manifestat nici o jenă cînd şi-a încheiat declaraţia pe care o făcuse naţiunii Israel cu următoarele cuvinte: „Dar tu, o, Israel, tu eşti slujitorul meu, o, Iacob, pe care l-am ales, sămînţa lui Avraam, prietenul meu.“ — Isaia 41:8.

Legămîntul avraamic intră în vigoare

5, 6. (a) Ce legămînt a făcut Iehova cu prietenul său Avraam? (b) În ciuda căror împrejurări potrivnice i-a făcut totuşi Dumnezeu prietenului său o promisiune privitoare la o sămînţă?

⁵ Legămîntul pe care Iehova, Suveranul universului, l-a încheiat cu Avraam, care era un simplu om, ilustrează clar pînă unde poate să ducă legătura strînsă pe care o are cineva cu un prieten iubit. Iată ce citim la Geneza 15:18: „În ziua aceea, Iehova a încheiat cu Avram [Avraam] un legămînt,  spunînd: «Seminţei tale îi voi da această ţară, de la fluviul Egiptului pînă la fluviul cel mare, fluviul Eufrat.»“

⁶ Eufratul este fluviul pe care Avraam şi casa lui l-au traversat pentru a intra în Ţara promisă. Pe atunci Avraam nu avea copii, deşi era în vîrstă de 75 de ani, iar soţia sa trecuse de vîrsta la care ar fi putut naşte (Geneza 12:1–5). Dar în ciuda acestor împrejurări potrivnice, bărbatului ascultător Avraam Dumnezeu i-a spus: „Priveşte în sus, te rog, la ceruri, şi numără stelele, dacă eşti cumva în stare să le numeri. (. . .) Aşa va deveni sămînţa ta.“ — Geneza 15:2–5.

7. (a) Cum este numit acest legămînt? (b) În ce an a intrat el în vigoare şi odată cu ce eveniment din viaţa lui Avraam? (c) Cu cît timp înainte de încheierea legămîntului Legii cu naţiunea lui Israel s-a petrecut lucrul acesta?

⁷ Legămîntul pe care l-a făcut Iehova cu „prietenul“ său este numit legămîntul avraamic. El a intrat în vigoare în 1943 î.e.n. cînd Avraam, conformîndu-se prevederilor legămîntului divin, a trecut Eufratul pentru a merge în Ţara promisă. În acel an lui Iehova îi revenea obligaţia de a-l binecuvînta cu o „sămînţă“ pe Avraam, cel lipsit de copii. Legea, care făcea parte din legămîntul încheiat cu naţiunea Israel la muntele Sinai, a venit în existenţă cu 430 de ani mai tîrziu, adică în anul 1513 î.e.n. — Geneza 12:1–7; Exod 24:3–8.

Legămîntul Legii este adăugat legămîntului avraamic

8. (a) Care era scopul legămîntului Legii? (b) A anulat legămîntul Legii legămîntul avraamic?

⁸ În acel timp, descendenţii lui Avraam prin fiul său Isaac deveniseră un popor liber. Naţiunea  Israel fusese eliberată din Egipt şi condusă la muntele Sinai din Arabia. În acel loc, prin intermediul mediatorului Moise, naţiunea Israel a fost admisă în legămîntul Legii încheiat cu Iehova Dumnezeu. Dat fiind că israeliţii erau deja descendenţii naturali ai lui Avraam, „prietenul“ lui Iehova, care era, în realitate, scopul acestui legămînt al Legii? Legea trebuia să slujească drept ocrotire pentru poporul ales al lui Iehova. Legămîntul Legii nu a anulat legămîntul avraamic, chiar dacă arăta că naţiunea lui Israel se făcea vinovată de diverse transgresiuni, în lumina legii perfecte a lui Dumnezeu. — Galateni 3:19–23.

9, 10. (a) Ce credeau în general descendenţii lui Avraam cu privire la „sămînţa“ prin intermediul căreia vor fi binecuvîntate toate naţiunile? (b) S-a dovedit oare a fi exact punctul lor de vedere?

⁹ Figurat vorbind, israeliţii deveniseră „fiii“ legămîntului Legii. Ei credeau că, fiind descendenţii naturali ai lui Avraam, deveneau automat „sămînţa“ prin care urmau să fie binecuvîntate toate naţiunile. Dar aşa stăteau oare lucrurile? Nu. Astăzi, după mai bine de 3 500 de ani, Republica independentă şi laică a Israelulului există, dar ea trebuie să-şi apere existenţa în mijlocul multor naţiuni ostile.

¹⁰ Prin urmare, oricine s-ar face prozelit evreu cu gîndul de a deveni membru al „seminţei“ lui Avraam, pentru binecuvîntarea restului omenirii, nu ar merge pe calea lui Iehova Dumnezeu. Dar de ce? Ce s-a întîmplat?

11. Conform cuvintelor apostolului Pavel, ce li s-a întîmplat descendenţilor naturali ai lui Avraam?

¹¹ Apostolul Pavel ne explică acest lucru în următorii termeni: „Este scris că Avraam a dobîndit  doi fii, unul de la servitoare [Agar] şi unul de la femeia liberă [Sara]; dar cel de la servitoare a fost născut într-adevăr conform cărnii; celălalt, al femeii libere, printr-o promisiune. Aceste lucruri constituie o dramă simbolică; fiindcă aceste femei reprezintă două legăminte, unul de la Muntele Sinai, care aduce pe lume copii pentru sclavie, şi care este Agar. Acum, această Agar reprezintă Sinaiul, un munte din Arabia, şi ea corespunde Ierusalimului de astăzi, deoarece acesta este în sclavie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră.“ — Galateni 4:22–26.

12. Cui corespundea servitoarea Agar?

¹² Ierusalimul, căruia îi corespundea servitoarea Agar, era pămîntesc, fiind locuit de evreii carnali. În zilele lui Isus Cristos Ierusalimul era capitala naţiunii Israel şi se afla sub legămîntul Legii (Matei 23:37, 38). Atîta vreme cît legămîntul Legii, mijlocit prin Moise, era încă în vigoare, Israelul natural constituia partea vizibilă a organizaţiei lui Iehova. Aşadar, el putea fi reprezentat printr-o femeie, şi anume prin Agar, servitoarea Sarei.

Adevăraţii fii ai legămîntului avraamic

13. (a) Pe cine simboliza soţia lui Avraam, Sara? (b) De ce este numit „liber“ „Ierusalimul de sus“?

¹³ În schimb, „Ierusalimul de sus“ era organizaţia invizibilă, cerească a lui Iehova. Ea putea fi deci reprezentată printr-o femeie, şi anume prin Sara, soţia adevărată a lui Avraam. Legămîntul Legii nu a fost încheiat cu această organizaţie, fapt pentru care „Ierusalimul de sus“ era liber, aşa cum fusese odinioară Sara. Deoarece această organizaţie a  produs „sămînţa“ promisă, apostolul Pavel putea să o numească „mama noastră“.

14. Se aplică oare legămîntul avraamic ’Ierusalimului de sus‘, şi de aceea, cum pot fi numiţi discipolii născuţi de spirit ai lui Isus Cristos?

¹⁴ Într-adevăr deci, legămîntul avraamic i se aplică ei, deoarece ea este soţia simbolică a Mai Marelui Avraam, organizaţia universală cerească a lui Iehova. Prin urmare, discipolii lui Isus Cristos, născuţi de spirit, sînt, asemenea apostolului Pavel, fiii sau copiii legămîntului avraamic. Pavel continuă să argumenteze în acest sens, spunînd:

15. Ce a spus apostolul Pavel în Galateni 4:27–31 cu privire la „copiii“ legămîntului avraamic?

¹⁵ „Deoarece este scris: «Bucură-te, femeie sterilă care nu naşti; izbucneşte şi scoate strigăte, tu care nu ai durerile naşterii; căci copiii celei părăsite sînt mai numeroşi decît ai celei care are soţ.» Acum noi, fraţilor, sîntem fii care aparţinem promisiunii, la fel cum a fost Isaac. Dar aşa cum atunci cel care era născut conform cărnii îl persecuta pe cel care era născut conform spiritului, tot aşa este şi acum. Însă ce spune Scriptura? «Alungă slujitoarea şi pe fiul ei, fiindcă fiul slujitoarei nu va moşteni absolut deloc cu fiul femeii libere.» Aşadar, fraţilor, noi nu sîntem fiii unei slujitoare, ci ai femeii libere.“ — Galateni 4:27–31; Isaia 54:1.

16. Ce a prezis drama simbolică din antichitate cu privire la legămîntul Legii şi ce avea să dăinuie?

¹⁶ Aşadar, această dramă simbolică din timpurile antice anunţa că Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam, va îndepărta legămîntul Legii care avea să fie încheiat cu Israel la muntele Sinai. Această adăugire (adică legămîntul Legii) la legămîntul  avraamic avea să fie deci suprimată sau înlăturată, urmînd să dăinuie doar legămîntul avraamic, cu promisiunea sa privitoare la o „sămînţă“ prin intermediul căreia aveau să se binecuvînteze familiile pămîntului.

17. (a) Cît timp trebuia să dureze legămîntul Legii? (b) De ce era Isus Cristos principalul descendent al lui Avraam? (c) De ce anume era nevoie pentru ca Isus să devină Instrumentul principal al lui Dumnezeu în vederea binecuvîntării tuturor familiilor de pe pămînt?

¹⁷ Aşadar, legămîntul Legii care a fost adăugat trebuia să rămînă în vigoare pînă la sosirea „seminţei“ promise, care s-a dovedit a fi Isus Cristos. Printr-un miracol divin, el a devenit un descendent natural al lui Avraam, ba chiar principalul său descendent. Şi el nu era doar un descendent natural al lui Avraam, ci era Fiul lui Dumnezeu şi, prin urmare, un om perfect care avea să rămînă „loial, fără răutate, nepătat, despărţit de păcătoşi“ (Evrei 7:26). Cu toate acestea, pentru a deveni Instrumentul principal folosit de Dumnezeu în vederea binecuvîntării tuturor familiilor de pe pămînt el trebuia să-şi jertfească viaţa umană perfectă şi să aplice valoarea acestei jertfe în folosul omenirii. Jertfindu-se în felul acesta el urma să slujească în calitate de Mare Preot al lui Iehova şi să prezinte o jertfă care satisfăcea toate exigenţele divine.

Legămîntul Legii este ţintuit pe stîlpul de tortură al lui Isus

18. (a) În favoarea cui trebuiau prezentate în primul rînd foloasele jertfei de răscumpărare, şi de ce? (b) Ce a devenit Isus?

¹⁸ Foloasele acestei jertfe de răscumpărare aveau să fie prezentate mai întîi în favoarea naţiunii evreieşti, al cărei membru devenise Isus prin  naşterea lui miraculoasă de către fecioara Maria. Aceasta era o necesitate vitală, deoarece evreii se aflau sub efectul unei duble condamnări la moarte. Cum aşa? În primul rînd, ei descindeau din păcătosul Adam, iar apoi au devenit blestemaţi, deoarece imperfecţiunea lor îi împiedicase să se conformeze legămîntului Legii încheiat cu Dumnezeu. Dar Isus a devenit blestem în locul lor. Prin moartea sa pe stîlpul de tortură, el a putut înlătura blestemul care le lovea pe „oile pierdute ale casei lui Israel“. În anul 33 e.n. legămîntul Legii a fost pironit pe stîlpul de tortură al lui Isus, şi ţarcul iudaic aflat sub acest temporar legămînt al Legii a fost închis, abolit. — Matei 15:24; Galateni 3:10–13; Coloseni 2:14.

19. (a) Ce ţarc nou trebuia să fie deschis, şi cine sînt aceia care aveau să fie admişi în el? (b) Ce devin, în consecinţă, cei introduşi în noul ţarc?

¹⁹ Aşadar, trebuia deschis un ţarc nou în care să fie primite oile spirituale ale excelentului Păstor  înviat, Isus Cristos. Acest păstor excelent care s-a jertfit este totodată şi uşa simbolică a acestui nou ţarc (Ioan 10:7). Cei care sînt duşi în acest nou ţarc de sub supravegherea Păstorului excelent devin fiii născuţi de spirit ai Mai Marelui Avraam, făcînd astfel parte din „sămînţa“ sa (Romani 2:28, 29). În armonie cu acest fapt, în aceste zile din urmă rămăşiţa acestei „seminţe“ spirituale constituie o binecuvîntare pentru milioane de oameni al căror număr este într-o continuă creştere, în peste 210 de ţări.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la paginile 80, 81]

Legămîntul Legii mozaice încheiat la Muntele Sinai a luat sfîrşit atunci cînd a fost pironit pe stîlpul de tortură împreună cu Isus