Capitolul 16

„Marea mulţime“ o ia acum pe „şoseaua principală“ spre organizaţia lui Dumnezeu

1, 2. De cînd cunoaşte Isaia capitolul 35 o împlinire spirituală, şi ce descriere se face în primele două versete?

NUMEROASE aspecte ale profeţiei din Isaia capitolul 35, care este în curs de împlinire astăzi, înainte de distrugerea Babilonului cel Mare, vor avea şi o împlinire literală asupra omenirii în cursul Regatului milenar al ’Prinţului Păcii‘. Aceasta pentru că ceea ce se împlineşte în sens spiritual se va împlini şi în sens literal. În momentul de faţă asistăm la cea mai importantă împlinire spirituală a acestei profeţii. Ea a început cu restabilirea slujitorilor lui Dumnezeu în urma captivităţii lor în Babilonul cel Mare. Iată modul impresionant în care descrie Isaia această situaţie:

² „Deşertul şi regiunea fără apă vor exulta, iar pustietatea se va bucura şi va înflori ca şofranul. Negreşit, ea va înflori şi se va bucura, într-adevăr, cu jubilare şi cu strigăte de veselie. Gloria Libanului va trebui să-i fie dată, splendoarea Carmelului şi a Saronului. Acolo vor fi aceia care vor vedea gloria lui Iehova.“ — Isaia 35:1, 2.

3. Unde anume se afla deşertul în secolul al VI-lea î.e.n. şi cum a putut el să exulte?

³ Unde se situau deşertul, regiunea fără apă şi  pustietatea? În secolul al VI-lea î.e.n. ele se aflau în teritoriul regatului lui Iuda. În 537 î.e.n. se împlineau 70 de ani de cînd această ţară fusese pustiită şi lipsită de locuitori. Dar cum ar fi putut să exulte un deşert? Pentru ca aşa ceva să poată fi adevărat, ar fi fost necesar să fie aduşi acolo locuitorii de altădată. Această ţară trebuia să fie scoasă din degradarea în care se afla şi ridicată la demnitatea munţilor înalţi şi impresionanţi din Liban.

O simbolică grădină a Edenului

4, 5. (a) Cînd anume, în timpurile moderne, a avut loc o transformare similară a unui pămînt părăsit, şi de ce? (b) Ce rezultat a avut reorganizarea activităţii rămăşiţei unse? (c) Cum este descrisă la Isaia 35:5–7 noua lor condiţie spirituală?

⁴ Această transformare a ţării, care a trecut de la starea aparentă de abandonare din partea lui Dumnezeu la o stare evidentă de restabilire în favoarea lui Iehova, are, în sens spiritual, un corespondent modern. Acest lucru a putut fi constatat în 1919. Poporul restabilit al lui Iehova era hotărît să profite din plin de perioada de pace care tocmai se deschidea atunci. Isus Cristos, Mai Marele Cirus, şi Tatăl său, Iehova Dumnezeu, i-au încredinţat rămăşiţei eliberate a israeliţilor spirituali o lucrare minunată, care corespundea reconstruirii templului lui Iehova de către rămăşiţa evreilor repatriaţi în Israelul antic, în 537 î.e.n. Reorganizarea activităţii lor în 1919 a avut drept rezultat crearea, în mod figurativ, a unei grădini edenice.

⁵ Este exact ceea ce s-a prezis în Isaia 35 prin următoarele cuvinte: „În timpul acela ochii orbilor vor fi deschişi şi înseşi urechile surzilor vor fi destupate. În timpul acela şchiopul se va căţăra ca cerbul şi limba celui fără grai va striga de bucurie.  Căci în deşert vor ţîşni ape şi torente în cîmpia pustie. Pămîntul pîrjolit de arşiţă va deveni ca un iaz acoperit de trestii şi pămîntul însetat ca izvoarele de apă. În locul de locuit al şacalilor, loc de odihnă pentru ei, va exista iarbă verde cu trestii şi papirus.“ — Isaia 35:5–7.

6. Ce anume nu a fost împiedicată de prezenţa Edomului antitipic modern, şi cine strigă astăzi cu exultare alături de rămăşiţa restabilită?

⁶ Prezenţa Edomului antitipic modern nu a împiedicat restabilirea Israelului spiritual la o stare de paradis care să corespundă profeţiei din Isaia, capitolul 35. În consecinţă, edomiţii moderni nu au nici un motiv să se bucure aşa cum se bucură rămăşiţa restabilită a israeliţilor spirituali şi „marea mulţime“ mereu crescîndă. Această „mare mulţime“ contribuie într-o mare măsură la menţinerea paradisului spiritual al Martorilor lui Iehova de astăzi.

7. Ce nu a putut să vadă niciodată rămăşiţa, cu ochii înţelegerii, înainte de 1914, şi i s-au deschis oare ochii „orbi“?

⁷ Niciodată înainte de sfîrşitul timpurilor păgînilor israeliţilor spirituali nu le-au fost deschişi ochii înţelegerii, ca să vadă că necazul mondial care avea să se declanşeze în 1914 avea să fie supravieţuit de o rămăşiţă dintre ei, care avea să fie încă pe pămînt. De asemenea, ei nu înţeleseseră nici faptul că atît lor înşişi cît şi ’marii mulţimi‘ a ’altor oi‘ li se va încredinţa privilegiul de a depune mărturie înaintea lumii cu privire la instaurarea Regatului mesianic al lui Dumnezeu. Astfel, în 1919, ochii orbi în privinţă spirituală ai rămăşiţei au fost deschişi asupra unei viziuni extraordinare cu privire la viitorul apropiat.

8. Ce efect au avut cele două congrese ţinute la Cedar Point asupra urechilor şi limbilor spirituale ale rămăşiţei unse?

 ⁸ Cu ocazia congreselor ţinute la Cedar Point în 1919 şi 1922, Iehova le-a dat o privire de ansamblu cu privire la lucrarea ce îi aştepta. Ei şi-au asumat cu însufleţire sarcina ce le sta în faţă. Urechile lor spirituale au fost destupate pentru a putea auzi mesajul fascinant al Regatului lui Dumnezeu şi au înţeles necesitatea de a-l anunţa. Asemenea unor cerbi, ei au sărit pentru a sluji ca mesageri ai acestui Regat pentru care ei se rugau de atîta vreme. Limbile lor, pînă atunci mute, s-au dezlegat şi ei au început să strige cu bucurie vestea că Regatul mesianic fusese stabilit în ceruri. — Apocalips 14:1–6.

9. Vorbind din punct de vedere spiritual, în ce sens au ţîşnit apele în deşert?

⁹ Da, era ca şi cum apele ar fi ţîşnit într-un domeniu spiritual altădată uscat şi arid şi l-ar fi transformat acum într-un loc plin de tot de verdeaţă şi gata să dea rod. Nu e de mirare, aşadar, că poporul restabilit al lui Iehova a dat frîu liber bucuriei şi că s-a simţit întărit asemenea unui cerb care se caţără energic pe înălţimi. Da, apele adevărului despre Regatul lui Dumnezeu stabilit şi încredinţat în 1914 lui Cristos au ţîşnit cu tărie, fiind extraordinar de răcoritoare. — Isaia 44:1–4.

„Şoseaua principală“ a Sfinţeniei

10, 11. (a) Ce a însemnat această schimbare răcoritoare? (b) Pe care drum a ajuns rămăşiţa la paradisul spiritual, şi ce descriere face în acest sens Isaia 35:8, 9?

¹⁰ Ce trebuie înţeles prin aceasta? În primul rînd, că rămăşiţa şi apoi „marea mulţime“ a ’altor oi‘ au ieşit din Babilonul cel Mare pentru a deveni Martori pentru Regatul lui Dumnezeu. Dar pe care  drum aveau ei să intre în favoarea divină şi să fie aduşi în acest paradis spiritual? Era ca şi cum le-ar fi fost deschis un drum larg şi spaţios, pe care aveau să meargă mulţimile de israeliţi deschizători de drumuri care se îndreptau uniţi spre ţara pe care le-o dăduse Dumnezeu. Iată cuvintele entuziaste pe care le rosteşte în acest sens profeţia lui Isaia:

¹¹ „Şi va exista, cu certitudine, acolo o şosea principală, da, o cale; şi ea va fi numită Calea Sfinţeniei. Cel murdar nu va trece pe ea. Şi ea va fi pentru cel care va umbla pe cale, şi cei nechibzuiţi nu vor rătăci pe ea. Nici un leu nu va exista acolo şi nici un fel de animal de pradă dintre fiarele sălbatice nu se va sui pe ea.“ — Isaia 35:8, 9.

12. Sfîrşitul primului război mondial a deschis oare automat „şoseaua principală“ pentru rămăşiţă, şi ce a avut loc în a patra zi a anului 1919?

¹² Sfîrşitul primului război mondial nu a deschis în mod automat „şoseaua principală“ din timpurile moderne. Opt membri din biroul principal al Societăţii Watch Tower se aflau încă întemniţaţi, iar lucrarea de depunere a mărturiei îşi încetinise simţitor ritmul. La 4 ianuarie 1919, cu ocazia întrunirii anuale pe care Societatea Watch Tower a ţinut-o la Pittsburgh, în Pennsylvania, preşedintele Rutherford, deşi se afla încă în detenţie, a fost reales în funcţie prin vot, ca semn al faptului că nu exista nici un dubiu cu privire la nevinovăţia acestui slujitor al Dumnezeului Preaînalt.

13, 14. Ce evenimente care au avut loc în 1919 indică faptul că rămăşiţei i se deschisese o şosea principală simbolică, şi cine a mers pe această „şosea principală“?

¹³ La 25 martie 1919, Rutherford şi cei şapte tovarăşi ai săi au fost eliberaţi şi declaraţi total nevinovaţi. Turnul de veghere din 15 septembrie  1919 (în engl.) pagina 283, conţinea ştirea încurajatoare că, de la data de 1 octombrie 1919, birourile Societăţii, care fuseseră transferate la Pittsburgh, aveau să fie restabilite la Betelul din Brooklyn, pe strada Columbia Heights 124. Apoi, de la 15 decembrie 1919, periodicul bilunar The Watch Tower (Turnul de veghere) era publicat din nou la Brooklyn.

¹⁴ În felul acesta, în 1919, slujitorilor fericiţi ai lui Dumnezeu li s-a deschis o şosea principală simbolică. Cei care doreau să fie sfinţi în ochii lui Iehova au început să meargă pe „şoseaua principală“, adică pe „Calea Sfinţeniei“. Cel care nu era animat de intenţii sănătoase, de intenţii curate, nu putea să apuce pe această „Cale a Sfinţeniei“ şi nu putea fi restabilit în favoarea lui Dumnezeu.

15. Ce anume dovedeşte cu claritate că „marea mulţime“ a pătruns pe şoseaua principală simbolică?

¹⁵ La 1 iunie 1935, cu ocazia congresului ţinut la Washington, au fost botezate în apă 840 de persoane care aparţineau ’marii mulţimi‘. Acest fapt constituia dovada clară că aceste persoane apucaseră pe „şoseaua principală“. De atunci, milioane de astfel de persoane au apucat pe această cale, alăturîndu-se membrilor tot mai puţini la număr ai rămăşiţei unse. Animaţi de pace şi de bucurie, ei merg împreună pe „şoseaua principală“, fiind hotărîţi ca, ajutaţi de Dumnezeul Atotputernic, să nu existe nimic care să le sfărîme unitatea.

16. Cum se face că, figurat vorbind, nu există nici leu, nici vreun alt animal de pradă pe această şosea principală?

¹⁶ Figurat vorbind, nici un leu şi nici un animal de pradă nu trebuia să se afle pe această şosea principală. Altfel spus, nu există nimic care să descurajeze sau care să înspăimînte rămăşiţa unsă  şi „marea mulţime“. Membrii acestora au început să meargă cu încredere pe drumul pe care li-l deschidea Eliberatorul lor, Mai Marele Cirus, şi care urma să-i ducă în locul lor de destinaţie: Sionul.

17. (a) În ciuda faptului că „încheierea sistemului de lucruri“ a avansat, mai este oare deschisă „şoseaua principală“? (b) Cine apucă pe „Calea Sfinţeniei“, şi cum au făcut ei acest lucru?

¹⁷ Deşi „încheierea sistemului de lucruri“ este deja avansată, această „şosea principală“ cu privire la care s-a îngrijit Dumnezeu rămîne deschisă. La vestea că Babilonul cel Mare a căzut sub atacul Mai Marelui Cirus, Isus Cristos, mulţimi de oameni recunoscători reacţionează pozitiv. Ei ies din Babilon, apucînd pe drumul paradisului spiritual sau, altfel spus, pe „Calea Sfinţeniei“. — Ieremia 50:8.

18. Cum descrie ultimul verset din Isaia capitolul 35 situaţia actuală a Martorilor fideli ai lui Iehova, şi cui trebuie să-i mulţumim pentru împlinirea acestei profeţii?

¹⁸ Ei cunosc exultarea şi veselia, în conformitate cu ultimul verset al capitolului 35 al cărţii lui Isaia: „Şi cei răscumpăraţi de către Iehova se vor reîntoarce şi, în mod cert, vor veni în Sion cu un strigăt de veselie; şi o bucurie pe timp indefinit va fi asupra capului lor. Ei vor ajunge la exultare şi bucurie, iar mîhnirea adîncă şi suspinul vor trebui să fugă.“ Din 1919, necazul şi suspinele lor, cauzate de faptul că au fost cîndva în dezacord cu Iehova Dumnezeu, li s-au risipit. Nu, aceşti Martori veseli şi fideli ai lui Iehova nu au mai fost nevoiţi să cunoască mîhnirea adîncă şi suspinul. Mulţumiri fie aduse Dumnezeului adevărat Iehova, care a împlinit într-un mod atît de minunat această frumoasă profeţie de la Isaia, capitolul 35!

[Întrebări de studiu]