Capitolul 12

Noul legămînt al lui Dumnezeu se apropie de împlinirea sa

1. (a) Ce s-ar întîmpla cu pămîntul nostru dacă Dumnezeu nu ar fi fidel legămintelor sale cu privire la zi şi la noapte? (b) Dat fiind faptul că Dumnezeu este fidel legămintelor sale, de ce anume putem fi siguri?

SĂ NE imaginăm că Dumnezeu nu ar fi fidel legămintelor sale cu privire la zi şi la noapte. Ce s-ar întîmpla în acest caz? În loc să existe o alternanţă între zi şi noapte, pămîntul nostru ar fi încontinuu inundat de lumină, sau încontinuu învăluit în întuneric (Geneza 1:1, 2, 14–19). Dumnezeu însă este fidel legămintelor sale. Pe cît sîntem de siguri că luna, soarele şi galaxiile universului nu vor fi distruse niciodată, pe atît de siguri putem fi şi de faptul că planeta noastră Pămînt nu va fi distrusă.

2. Ce le-a declarat Iehova iudeilor despre legămîntul său al zilei şi al nopţii?

² Vorbind despre legămîntul său cu ziua şi noaptea, Dumnezeu le-a declarat iudeilor din regatul casei regale a lui David: „Dacă aţi putea rupe legămîntul meu al zilei şi legămîntul meu al nopţii, astfel încît ziua şi noaptea să nu vină la timpul lor, atunci ar putea fi rupt şi propriul meu legămînt cu David, slujitorul meu, astfel încît el să nu ajungă să aibă un fiu care să guverneze ca rege pe tronul său.“ — Ieremia 33:20, 21.

3. Ce indică aceste cuvinte referitor la legămîntul pe care Iehova l-a încheiat cu David cu privire la un regat etern?

 ³ Această declaraţie ne oferă dovada indirectă că atît pămîntul nostru, cît şi soarele şi luna vor dăinui pentru eternitate (Ecleziast 1:4). Planeta noastră va fi populată în permanenţă cu oameni care se vor bucura de frumuseţile zilei şi ale nopţii sub stăpînirea Creatorului lor, adică a Dumnezeului care este fidel legămintelor sale. Şi aşa cum Iehova s-a dovedit fidel legămîntului său cu ziua şi cu noaptea, în mod asemănător el a rămas fidel legămîntului său pentru un regat etern pe care l-a încheiat cu regele David în favoarea descendenţilor acestuia. Acest angajament dăinuie, deşi sediul acestui regat a trebuit transferat de pe pămînt în cerurile invizibile. — Psalm 110:1–3.

4. (a) Cu ce alt legămînt este asociat legămîntul lui Dumnezeu cu David pentru un regat etern? (b) Ce a declarat Isus Cristos cu privire la acest lucru, şi în ce împrejurări?

⁴ Legămîntul divin pentru un regat etern ce trebuia să aparţină descendenţilor lui David este asociat cu un alt legămînt, şi anume cu „noul legămînt“. Isus a vorbit despre acest legămînt destinat să înlocuiască un altul vechi. El a vorbit despre el după ce a sărbătorit Paştele iudaic împreună cu discipolii săi fideli în noaptea de 14 Nisan, anul 33 e.n. El a instituit atunci ceea ce s-a numit „cina Domnului“, sau „cina“. Isus ştia bine că în acea zi de Paşte trebuia să-şi verse sîngele ca jertfă. De aceea, el a luat o cupă cu vin roşu şi, înainte de-a o da apostolilor săi fideli, a spus: „Această cupă reprezintă noul legămînt în virtutea sîngelui meu.“ — Luca 22:20; 1 Corinteni 11:20, 23–26.

5. Cui i-a făcut Dumnezeu promisiunea unui nou legămînt? Pretinde Republica Israel că este primită în acest legămînt?

 ⁵ Ca şi cel vechi, noul legămînt este încheiat cu o naţiune, însă cu nici una dintre naţiunile creştinătăţii. Deşi promisiunea noului legămînt a fost făcută naţiunii Israel, prin intermediul profetului Ieremia, în urmă cu peste 2 500 de ani, Republica modernă Israel nu pretinde a fi admisă în noul legămînt. În schimb, ea este membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

6. Potrivit capitolului 31 din Ieremia, de ce a considerat Dumnezeu necesar să facă un legămînt nou, şi ce rezultat avea să aibă acest lucru?

⁶ Din ce motiv a dorit Dumnezeu să încheie un nou legămînt? Răspunsul ni-l oferă Ieremia 31:31–34, în următoarele cuvinte: „«Iată că vin zile», este declaraţia lui Iehova, «şi voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legămînt; nu unul asemenea legămîntului pe care l-am încheiat cu strămoşii lor în ziua în care i-am apucat de mînă ca să-i scot din ţara Egiptului, ’legămînt al meu pe care ei l-au rupt, cu toate că eu însumi fusesem proprietarul lor conjugal‘, este declaraţia lui Iehova.» «Căci iată legămîntul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după acele zile», este declaraţia lui Iehova. «Voi pune legea mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Şi voi deveni Dumnezeul lor, iar ei vor deveni poporul meu. Şi ei nu îl vor mai învăţa fiecare pe tovarăşul său şi fiecare pe fratele său, spunînd: ’Cunoaşteţi-l pe Iehova!‘, fiindcă ei toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic dintre ei pînă la cel mai mare dintrei ei», este declaraţia lui Iehova. «Fiindcă voi ierta eroarea lor şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.»“

 Un legămînt mai bun transmis printr-un mediator mai bun

7. Reprezintă noul legămînt o reînnoire a legămîntului pe care l-au rupt israeliţii, şi de ce este el mai bun decît legămîntul Legii?

⁷ Noul legămînt nu constituie o simplă reînnoire a vechiului legămînt pe care l-au rupt israeliţii. Nu, nicidecum, deoarece apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Roma: „Voi nu sînteţi sub Lege, ci sub favoare nemeritată“ (Romani 6:14). Acesta este într-adevăr un nou legămînt şi este de aşteptat ca el să fie mai bun, deoarece Dumnezeul Atotputernic, Iehova, are capacitatea de-a îmbunătăţi lucrurile cu privire la aceia pe care îi primeşte în noul legămînt. În primul rînd, el a ridicat un mediator sau intermediar mai bun în vederea instituirii noului legămînt. Spre deosebire de profetul Moise, acest mediator nu era nici imperfect, nici supus păcatului.

8. (a) Prin ce este mai bun noul legămînt faţă de legămîntul Legii? (b) Cine este Mediatorul acestui nou legămînt mai bun? (c) Ce spune Evrei 8:6, 13 referitor la noul legămînt şi la superioritatea Mediatorului său, şi cu ce efect asupra legămîntului anterior?

⁸ Legămîntul Legii, transmis prin mediatorul Moise, era bun în sine. Însă acest legămînt prevedea jertfe de animale, al căror sînge nu putea niciodată să şteargă păcatele oamenilor. Astfel deci, pentru ca legămîntul instituit de Iehova să fie mai bun, era necesar un mediator mai bun şi o jertfă mai bună. Acest mediator absolut indispensabil s-a dovedit a fi Isus Cristos. Subliniind superioritatea acestui Mediator faţă de profetul Moise, Biblia dă următoarea explicaţie: „Dar acum Isus a obţinut un serviciu public excelent, astfel că el este totodată şi mediatorul unui nou legămînt în  mod corespunzător mai bun, care a fost stabilit în mod legal pe promisiuni mai bune. (. . .) Spunînd «un nou legămînt» el l-a declarat învechit pe cel dintîi.“ — Evrei 8:6, 13.

Legămîntul „învechit“ este înlocuit

9. (a) În ce zi şi-a încetat vechiul legămînt existenţa? (b) Ce s-a petrecut în acea dimineaţă, şi ce anume s-a confirmat prin faptul acesta?

⁹ La 50 de zile după învierea Mediatorului noului legămînt, legămîntul „învechit“ sau demodat şi-a încetat existenţa. Aceasta a avut loc la sărbătoarea Zilei a Cincizecea. Chiar în acea dimineaţă a început împlinirea a ceea ce prefigura sărbătoarea iudaică a Recoltei. Cum s-a petrecut acest lucru? Ei bine, 120 de discipoli ai Mediatorului noului legămînt s-au adunat într-o cameră de sus la Ierusalim şi au primit spiritul sfînt promis, împlinind astfel profeţia de la Ioel 2:28–32. Aceasta a fost confirmarea intrării în vigoare a noului legămînt prin intermediul unei dovezi audibile şi vizibile pentru toţi martorii.

10. Cum s-a putut observa la sărbătoarea Zilei a Cincizecea că discipolii lui Isus fuseseră unşi cu spirit sfînt?

¹⁰ Cînd Isus a ieşit din apa în care a fost botezat, spiritul sfînt a fost revărsat asupra lui în mod miraculos sub forma unui porumbel ce plana deasupra capului său. Dar cum a putut fi observată ungerea cu spirit sfînt în cazul celor 120 de discipoli evrei întruniţi la sărbătoarea Zilei a Cincizecea? Prin apariţia unor limbi ca de foc deasupra capetelor lor şi prin capacitatea cu care au fost dotaţi de a proclama Cuvîntul lui Dumnezeu în limbi străine, pe care pînă atunci nu le cunoscuseră. — Matei 3:16; Fapte 2:1–36.

11. (a) Ce ar trebui să fie clar pentru evrei, şi de ce? (b) Cum ştim că evreii nu îşi spun unii altora: „Cunoaşteţi-l pe Iehova!“, şi de care bucurie sînt ei privaţi?

 ¹¹ Ar trebui să fie cît se poate de clar pentru evrei şi pentru rabinii lor că Legea mozaică nu mai este în vigoare. De la distrugerea Ierusalimului de către legiunile romane în anul 70 e.n. evreii nu mai au templu. În plus, cu ocazia acestui eveniment, documentele lor genealogice fie că s-au pierdut, fie că au fost distruse. Prin urmare, ei nu mai pot stabili cine aparţine tribului lui Levi şi cine descinde din Aaron, pentru a putea sluji ca mare preot pentru naţiunea evreiască. În loc să-şi spună unii altora: „Cunoaşteţi-l pe Iehova!“ ei consideră un sacrilegiu pronunţarea numelui divin. Astfel ei nu împărtăşesc bucuria Martorilor lui Iehova cu privire la faptul că legămîntul „învechit“ a fost înlocuit prin noul legămînt.

„Un legămînt veşnic“

12. (a) Ce rugăciune pot să rostească din toată inima Martorii lui Iehova? (b) Împreună cu ce anume a fost Isus înviat dintre morţi?

¹² Spre deosebire de evreii de astăzi, Martorii lui Iehova au un Mare Preot activ care slujeşte la dreapta lui Dumnezeu în cer. El este Mediatorul noului legămînt, un Mediator mult mai mare decît Moise. Aceşti martori pot să se alăture celui care a întocmit scrisoarea către evrei şi să rostească împreună cu el rugăciunea din Evrei 13:20, 21, spunînd: „Fie ca Dumnezeul păcii, care, cu sîngele unui legămînt veşnic, l-a ridicat dintre morţi pe marele, păstor al oilor, pe Domnul nostru Isus, să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru ca să faceţi voinţa sa.“ Oferindu-şi viaţa umană pentru „oi“, acest ’mare păstor‘ putea fi readus la viaţă într-un corp spiritual nemuritor, lipsit de sînge, împreună  însă cu valoarea sîngelui noului legămînt care este respectat cu fidelitate şi ale cărui efecte binefăcătoare sînt eterne.

13. (a) Cum anume comemorează Martorii lui Iehova, în fiecare an, moartea Mediatorului noului legămînt? (b) Care este semnificaţia simbolurilor?

¹³ Moartea de jertfă a lui Isus Cristos, Mediatorul noului legămînt, este comemorată de Martorii lui Iehova în ziua aniversării „cinei Domnului“. Pîinea nedospită din care se împărtăşesc în timpul „cinei“ aceia care sînt admişi în noul legămînt simbolizează carnea perfectă a Mediatorului, în timp ce vinul reprezintă sîngele pur, necontaminat, care, potrivit Scripturilor, conţine însăşi viaţa Mediatorului. — 1 Corinteni 11:20–26; Levitic 17:11.

14. Ce fac, de fapt, figurativ vorbind, creştinii admişi în noul legămînt atunci cînd se împărtăşesc din simbolurile cinei de amintire?

¹⁴ Cînd, în timpul „cinei Domnului“, creştinii admişi în noul legămînt beau din cupa cu vin comemorativ, ei nu beau decît în mod figurativ din sîngele Mediatorului noului legămînt. Cînd iau din pîinea nedospită comemorativă, ei mănîncă, tot în mod figurativ, din carnea lui. Procedînd astfel, simbolic vorbind, ei îşi demonstrează credinţa în jertfa de răscumpărare a Fiului lui Dumnezeu, Răscumpărătorul întregii omeniri.

15. (a) De cît timp este în vigoare noul legămînt, şi în ce sens s-a dovedit el a fi un legămînt mai bun? (b) De ce putem spune că noul legămînt este „un legămînt veşnic“?

¹⁵ Scopul noului legămînt, care datează de peste 1 950 de ani, este aproape atins. Durata sa o depăşeşte deja cu multe secole pe aceea a legămîntului Legii mozaice. Fiind stabilit pe promisiuni mai bune, întărit printr-o jertfă mai bună şi slujit de un Mediator mai bun, noul legămînt s-a dovedit a fi  un legămînt cu adevărat mai bun. Nemaiavînd nicidecum nevoie să fie înlocuit printr-un legămînt nou şi superior, acest nou legămînt excelent este numit „legămînt veşnic“. — Evrei 13:20.

16. Pentru ce anume trebuie să-i fim recunoscători lui Dumnezeu?

¹⁶ Mulţumiri fie aduse Dumnezeului Atotputernic Iehova pentru că a ridicat un Mediator mai bun decît Moise, prin intermediul căruia a putut să înlăture din drum, în mod legal, legămîntul Legii mozaice, ţintuindu-l pe stîlpul de tortură, şi pentru că a furnizat sîngele noului legămînt veşnic!

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 105]

Noul legămînt mijlocit prin Mediatorul Isus este mult superior vechiului legămînt mijlocit prin mediatorul Moise