Capitolul 17

Să ne amintim în mod loial de organizaţia lui Iehova

1. Faţă de cine ar trebui să ne gîndim să fim loiali, şi ce spune David în această privinţă?

ASTĂZI se vorbeşte mult despre loialitatea faţă de ţară. Dar ce putem spune despre loialitatea faţă de Dumnezeu, Creatorul pămîntului ocupat de fiecare naţiune? Vorbesc oare conducătorii şi popoarele lumii despre acest lucru? În timpurile antice, regele David, care a fost un slujitor loial al Creatorului Iehova, i-a spus acestui Dumnezeu loial: „Cu cineva loial tu vei acţiona cu loialitate“ (2 Samuel 22:26; Psalm 18:25). Reflectă oare aceste cuvinte atitudinea ta faţă de Dumnezeu?

2. Cum putem şti că Iehova a rămas loial familiei umane?

² În general, oamenii timpurilor noastre nu se preocupă deloc să-i fie loiali lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu-l împiedică pe Iehova să fie loial faţă de familia umană. La rîndul său, Fiul său loial a spus în acest sens: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Dumnezeu nu a lăsat omenirea pe seama lui Satan, adversarul său cel mai înverşunat, care i-a împins pe primii noştri părinţi la o atitudine neloială faţă de Dumnezeu. Şi în 2370 î.e.n. Dumnezeu şi-a dovedit loialitatea faţă de familia umană prin  faptul că i-a scăpat pe Noe şi pe ai săi din potopul mondial care i-a măturat pe toţi ceilalţi oameni (2 Petru 2:5). În felul acesta, Dumnezeu i-a dat familiei umane un nou început.

3. (a) Ce putem spune astăzi despre violenţă, şi ce îşi propune Dumnezeu să facă în privinţa aceasta? (b) Care este recompensa pentru aceia care îşi păstrează fidelitatea faţă de Iehova?

³ Violenţa care bîntuie astăzi o depăşeşte pe aceea din timpul lui Noe, care a trăit în urmă cu 4 000 de ani (Geneza 6:11). Prin urmare, este drept ca acelaşi Dumnezeu să distrugă şi actualul sistem de lucruri mondial. El şi-a propus să facă acest lucru, dar cînd îl va face el îi va cruţa pe supuşii săi loiali de pe pămînt. El va acţiona potrivit cu ceea ce spune Psalmul 37:28: „Iehova iubeşte dreptatea şi el nu îi va părăsi pe cei loiali ai săi.“ Ca şi în zilele lui Noe, el va inaugura în dreptate un sistem nou de lucruri, compus din ’ceruri noi şi un pămînt nou‘ (2 Petru 3:13). Recompensa pentru aceia care îşi păstrează loialitatea va fi mare, deoarece ea le va aduce viaţă.

4. De unde ştim că în trecut naţiunea Israel constituia organizaţia vizibilă a lui Iehova?

⁴ În timpul domniei regelui David naţiunea Israel s-a dovedit a-i fi loială lui Iehova. David a constituit în acest sens un exemplu pentru întreaga naţiune. Această naţiune constituia organizaţia vizibilă a lui Iehova. Ea era un popor organizat care îi aparţinea exclusiv lui Dumnezeu. Acest lucru reiese cu claritate din chemarea divină consemnată la Amos 3:1, 2: „Auziţi acest cuvînt pe care Iehova l-a vorbit cu privire la voi, o, fii ai lui Israel, cu privire la întreaga familie pe care am făcut-o să se suie afară din ţara Egiptului,  spunînd: «Eu nu v-am cunoscut decît pe voi dintre toate familiile pămîntului.»“ — Compară 1 Regi 8:41–43.

5. (a) S-a încercat în timpul apostolilor lui Isus Cristos să se introducă învăţături eronate în interiorul adunării creştine? (b) Potrivit Scripturilor, ce trebuia să se petreacă după moartea apostolilor?

⁵ În paralel cu acest fapt al istoriei biblice, acelaşi Dumnezeu Iehova posedă astăzi pe pămînt un popor organizat, o organizaţie vizibilă. Această organizaţie îi aparţine în exclusivitate lui. Cu toate acestea, unii oameni au încercat să introducă învăţături eronate în interiorul organizaţiei lui Dumnezeu încă de la începuturile acesteia, mai precis încă de pe vremea apostolilor lui Isus Cristos, care erau nişte apărători curajoşi ai integrităţii congregaţiei creştine (1 Corinteni 15:12; 2 Timotei 2:16–18). După moartea apostolului Ioan, care se pare că a avut loc cu puţin timp după anul 98 e.n., apostazia prezisă a început să se manifeste. — Fapte 20:30; 2 Petru 2:1, 3; 1 Timotei 4:1.

6. (a) Cît timp a durat apostazia, şi ce a provocat ea? (b) Cui i-au căzut captive religiile creştinătăţii, şi ce întrebări ridică acest fapt?

⁶ Această apostazie a bîntuit omenirea peste 1 700 de ani, adică pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În acel timp, creştinătatea se fragmentase deja în sute de secte religioase. Identificarea adevăratului popor al lui Dumnezeu era dificil de făcut. Asemenea Babilonului, creştinătatea se compunea din religii mici şi mari în cadrul cărora se vorbea o amestecătură de idiomuri religioase care nu se bazau deloc pe limbajul Scripturilor inspirate. Aceste religii erau într-adevăr prizoniere ale unui imperiu mult mai vast decît cel al Babilonului care a distrus Ierusalimul. Dar cum  era, în realitate, Babilonul antic, şi care a trebuit să fie atitudinea evreilor fideli ţinuţi în captivitate?

Captivii din Babilon îşi amintesc cu loialitate de Sion

7. (a) Cum era, din punct de vedere religios, ţara Babilonului antic? (b) Ce efect a trebuit să aibă acest lucru asupra evreilor captivi?

⁷ Babilonul antic era regatul dumnezeilor falşi şi al unui număr uriaş de idoli (Daniel 5:4). Ne putem imagina cu uşurinţă ce au trebuit să simtă în adîncul inimii lor evreii fideli văzînd închinarea ce se aducea acestor divinităţi false, ei care nu se închinaseră decît singurului Dumnezeu adevărat, fără mijlocirea unei imagini. În loc să contemple măreţul templu al lui Iehova de la Ierusalim, ei priveau templele acestor dumnezei falşi şi idolii lor din tot Babilonul. * Ce spectacol respingător pentru închinătorii la singurul Dumnezeu adevărat!

8. (a) Cît timp aveau să suporte evreii captivitatea, şi după ce tînjeau evreii fideli? (b) Cum descrie Psalmul 137:1–4 durerea evreilor fideli captivi?

⁸ Potrivit profeţiei lui Ieremia, trebuia ca ei să suporte această stare de lucruri timp de 70 de ani, pînă cînd avea să vină eliberarea (2 Cronici 36:18–21; Ieremia 25:11, 12). Iată cuvintele cu care Psalmul 137:1–4 descrie durerea evreilor captivi care îl iubeau pe Iehova şi doreau să i se închine într-un templu dedicat lui şi înălţat în oraşul pe care şi-l alesese el: „Lîngă rîurile Babilonului  — acolo şedeam jos. Şi plîngeam cînd ne aminteam de Sion. În plopii din mijlocul lui ne-am atîrnat harpele. Fiindcă cei ce ne ţineau captivi ne ceruseră cuvintele unei cîntări, şi cei ce ne batjocoreau — veselie: «Cîntaţi-ne una dintre cîntările Sionului.» Cum putem să cîntăm noi cîntarea lui Iehova pe pămînt străin?“

9. Ce ocazie le-ar fi furnizat babilonienilor auzirea unei ’cîntări a lui Iehova‘, dar ce trebuia să se întîmple la încheierea celor 70 de ani?

⁹ „Cîntarea lui Iehova“ trebuia să fie cîntarea unui popor liber, care i se închina lui Dumnezeu în templul său sfînt. Faptul că aceşti babilonieni i-ar fi auzit pe evrei cîntînd „cîntarea lui Iehova“ în ţara în care erau captivi ar fi constituit o ocazie de ridiculizare a numelui lui Iehova, de coborîre a lui la rangul unui dumnezeu inferior divinităţilor babiloniene. Acest nume sfînt fusese deja acoperit de ruşine atunci cînd Iehova permisese ca poporul său să fie izgonit din ţara pe care el i-o dăduse, pentru a fi dus într-o ţară politeistă. Dar timpul acordat babilonienilor pentru a-l ridiculiza pe Dumnezeu şi pentru a-i discredita numele avea să fie limitat la numai 70 de ani. După încheierea acestei perioade avea să se sfîrşească cu zeii falşi ai Babilonului, iar toată gloria avea să revină adevăratului Dumnezeu, — Iehova.

Un ataşament sincer faţă de organizaţia lui Iehova

10. Ce întrebare se pune cu privire la poporul lui Iehova din secolul al XX-lea, care a fost luat în captivitate de către Babilonul cel Mare?

¹⁰ Astăzi există un sistem religios numit Babilonul cel Mare, care nu mai cuprinde teritoriul Babilonului antic, ci întreaga lume. Înclinaţia  inimii evreilor reţinuţi odinioară în Babilonul antic constituie oare un bun exemplu pentru poporul lui Iehova din secolul al XX-lea, care a fost dus cu forţă în captivitate de către Babilonul cel Mare, ca măsură disciplinară administrată de Dumnezeul Israelului antic?

11. (a) Şi-au şters oare din memorie evreii fideli pămîntul natal? (b) Cu ce cuvinte exprimă un psalmist captiv sentimentele tovarăşilor săi de sclavie?

¹¹ Deoarece exilul lor trebuia să aibă aproximativ durata unei generaţii, evreii ar fi putut să se stabilească efectiv în Babilon. Dar au procedat ei în felul acesta, ştergîndu-şi din memorie pămîntul natal? Iată cuvintele emoţionante prin care psalmistul captiv exprimă sentimentele tovarăşilor săi de sclavie: „Dacă ar fi să te uit, o, Ierusalime, dreapta mea să fie uitucă. Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă ar fi să nu-mi aduc aminte de tine, dacă ar fi să nu fac să urce Ierusalimul mai presus de principalul meu motiv de bucurie.“ — Psalm 137:5, 6.

12. Ce dezvăluia starea inimii acestui psalmist captiv?

¹² Ce dezvăluia acea stare a inimii israeliţilor captivi? Iată ce: loialitate faţă de organizaţia vizibilă, din acel timp, a lui Iehova, pe cînd el veghea ca ţara pe care o dăduse poporului său ales să fie pustie timp de 70 de ani. Da, organizaţia vizibilă a lui Iehova continua să trăiască în inima acelor israeliţi.

13. Cum a fost recompensată loialitatea faţă de organizaţia vizibilă a lui Iehova?

¹³ O asemenea loialitate manifestată faţă de organizaţia vizibilă din antichitate a lui Dumnezeu a fost pe bună dreptate recompensată. Aceasta a avut loc atunci cînd Babilonul, adică cea de a treia  putere mondială din istoria biblică, a fost doborît, iar Medo-Persia, cea de a patra putere mondială, a îndeplinit voinţa Dumnezeului lui Israel. Cum anume? Restabilindu-i pe evreii captivi în ţara organizaţiei vizibile a lui Iehova şi dîndu-le misiunea de a reconstrui templul Dumnezeului lor ca centru al capitalei lor Ierusalim (2 Cronici 36:22, 23). Ei au construit nu numai templul închinării adevărate, ci şi cetatea Ierusalimului, pentru ca ea să devină oraşul de unde Iehova domnea asupra poporului său ca Rege.

14. (a) După secole de la distrugerea Ierusalimului, ce a spus Mesia cu privire la organizaţia vizibilă a lui Iehova? (b) În ce sens domnea Iehova din Ierusalim?

¹⁴ După mai bine de şase secole de la distrugerea Ierusalimului, Isus a spus: „Nu juraţi deloc, nici pe cer, deoarece este tronul lui Dumnezeu; nici pe pămînt, deoarece este scăunelul picioarelor sale; nici pe Ierusalim, deoarece este oraşul marelui Rege“ (Matei 5:34, 35). În timp ce Mesia se afla pe pămînt, la Ierusalim se înălţa un templu reconstruit şi dedicat lui Iehova Dumnezeu, iar, simbolic vorbind, Iehova Dumnezeu domnea în Sfînta Sfintelor a acestui templu. În consecinţă, Iehova domnea din Ierusalim, oraş cu rol de capitală a poporului său, peste organizaţia sa vizibilă.

Iehova rămîne loial organizaţiei sale

15. Cînd Isus i-a denunţat pe conducătorii religioşi infideli ai Israelului, respingea el oare partea vizibilă a organizaţiei lui Iehova? Explică-ţi răspunsul.

¹⁵ Dar cînd Isus i-a denunţat pe conducătorii infideli ai Israelului, a respins el oare organizaţia vizibilă a lui Iehova? Da, căci el spune: „Ierusalime, Ierusalime, care îi ucizi pe profeţi şi îi lapidezi pe cei care sînt trimişi la tine — de cîte ori  am vrut să-ţi adun copiii cum adună găina puii sub aripi! Dar n-aţi vrut. Iată, casa vă este abandonată“ (Matei 23:37, 38). Respingînd Ierusalimul şi pe „copiii“ acestuia, îl lăsa oare Isus pe Tatăl său ceresc fără organizaţie pe pămînt? Nu, deoarece el însuşi constituia fundamentul noii organizaţii vizibile pe care Creatorul universului avea să o instituie.

16. Cum anume a devenit de necontestat respingerea Israelului natural cu ocazia morţii lui Isus pe stîlpul de tortură?

¹⁶ Respingerea Israelului natural a devenit de necontestat la moartea lui Isus pe stîlpul de tortură, cînd perdeaua groasă care separa Sfînta Sfintelor de Sfînta din templul din Ierusalim s-a rupt în două, „de sus pînă jos“. În aceeaşi clipă „pămîntul s-a cutremurat şi masele stîncoase s-au despicat“. Aceste fenomene erau nişte acte de putere înfăptuite de Dumnezeul care domnise în mod tipic în acest loc, miracole care indicau faptul că el respinsese naţiunea Israel şi religia acesteia. — Matei 27:51.

17. În ce mod s-au dovedit Iehova şi Isus loiali faţă de viitorii membri ai noii organizaţii vizibile a lui Dumnezeu?

¹⁷ Dar viitorii membri ai organizaţiei vizibile pe care Iehova Dumnezeu avea să o instituie în scurt timp fuseseră lăsaţi la Ierusalim. Isus i-a încredinţat în grija lui Dumnezeu, care abandonase oraşul pămîntesc în favoarea a ceva superior (Ioan 17:9–15). În felul acesta, Iehova rămînea loial organizaţiei sale, arătîndu-le o consideraţie deosebită strămoşilor lor Avraam, Isaac şi Iacob şi celor doisprezece fii ai lui Iacob (Daniel 12:1). În capitolul următor ne vom continua discuţia referitoare la problema loialităţii, bazaţi pe Psalmul 137.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]