Subiecte biblice pentru discuţie
Subiecte biblice pentru discuţie
1. Armaghedon
A. Războiul lui Dumnezeu va pune capăt răutăţii
Naţiunile adunate la Armaghedon. Re 16:14, 16
Dumnezeu luptă, folosindu-i pe Fiul său şi pe îngeri. 2Te 1:6–9; Re 19:11–16
Cum putem supravieţui. Ţe 2:2, 3; Re 7:14
B. Nu infirmă iubirea lui Dumnezeu
Lumea este foarte coruptă. 2Ti 3:1–5
Dumnezeu are răbdare, dar a fi drept înseamnă a trece la acţiune. 2Pe 3:9, 15; Lu 18:7, 8
Cei răi vor dispărea ca să prospere cei drepţi. Pr 21:18; Re 11:18
2. Biblia
A. Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat
Oamenii au fost îndemnaţi de spiritul lui Dumnezeu să scrie. 2Pe 1:20, 21
Conţine profeţii. Da 8:5, 6, 20–22; Lu 21:5, 6, 20–22; Is 45:1–4
Întreaga Biblie este inspirată şi utilă. 2Ti 3:16, 17; Ro 15:4
B. Este un ghid practic pentru zilele noastre
Ignorarea principiilor biblice duce la distrugere. Ro 1:28–32
Înţelepciunea umană nu-i poate ţine locul. 1Co 1:21, 25; 1Ti 6:20
Ne apără de cel mai puternic duşman. Ef 6:11, 12, 17
Ne îndrumă pe calea cea dreaptă. Ps 119:105; 2Pe 1:19; Pr 3:5, 6
C. Scrisă pentru oameni din toate naţiunile şi de toate rasele
Scrierea ei a început în Orient. Ex 17:14; 24:12, 16; 34:27
Dumnezeu nu le-a dat-o numai europenilor. Ro 10:11–13; Ga 3:28
Dumnezeu acceptă oameni de orice fel. Fa 10:34, 35; Ro 5:18; Re 7:9, 10
3. Biserică
A. Este spirituală, zidită pe Cristos
Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de oameni. Fa 17:24, 25; 7:48
Adevărata biserică este un templu spiritual, din pietre vii. 1Pe 2:5, 6
Cristos, piatra unghiulară; apostolii, temelia secundară. Ef 2:20
Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu cu spirit şi cu adevăr. Ioa 4:24
B. Biserica nu este zidită pe Petru
Isus nu a spus că biserica avea să fie zidită pe Petru. Mt 16:18
Isus este „stânca“. 1Co 10:4
Petru a arătat că Isus este temelia. 1Pe 2:4, 6–8; Fa 4:8–12
4. Botez
Isus a dat un exemplu. Mt 3:13–15; Ev 10:7
Simbol al renegării de sine, sau al dedicării. Mt 16:24; 1Pe 3:21
Doar pentru cei ce au vârsta la care pot fi învăţaţi. Mt 28:19, 20; Fa 2:41
Prin scufundarea în apă în mod corespunzător. Fa 8:38, 39; Ioa 3:23
Isus nu a fost botezat pentru a fi curăţat de păcate. 1Pe 2:22; 3:18
Sângele lui Isus ne curăţă de păcate. 1Io 1:7
5. Căsătorie
Asemănată cu cea dintre Cristos şi mireasa sa. Ef 5:22, 23
Patul conjugal trebuie să fie nepângărit. Ev 13:4
Cuplurile sunt sfătuite să nu se separe. 1Co 7:10–16
Singurul motiv biblic de divorţ este porneia. Mt 19:9
B. Creştinii trebuie să respecte principiul autorităţii
Soţul, în calitate de cap, trebuie să-şi iubească familia şi să-i poarte de grijă. Ef 5:23–31
Soţia îşi iubeşte soţul şi îl ascultă, dovedind supunere. 1Pe 3:1–7; Ef 5:22
Copiii trebuie să fie ascultători. Ef 6:1–3; Col 3:20
C. Responsabilitatea părinţilor creştini faţă de copii
Să-i iubească, acordându-le timp şi atenţie. Tit 2:4
Să nu-i exaspereze. Col 3:21
Să le satisfacă necesităţile materiale şi spirituale. 2Co 12:14; 1Ti 5:8
Să-i instruiască pentru viaţă. Ef 6:4; Pr 22:6, 15; 23:13, 14
D. Creştinii trebuie să se căsătorească numai cu creştini
Căsătoria trebuie să fie numai „în Domnul“. 1Co 7:39; De 7:3, 4; Ne 13:26
La început, bărbatul a avut o singură soţie. Ge 2:18, 22–25
Isus a restabilit această normă şi pentru creştini. Mt 19:3–9
Creştinii din secolul I nu au fost poligami. 1Co 7:2, 12–16; Ef 5:28–31
6. Cer
Este un număr limitat; vor fi regi cu Cristos. Re 5:9, 10; 20:4
Isus a fost primul; de atunci au fost aleşi şi alţii. Col 1:18; 1Pe 2:21
Mulţi alţi oameni vor trăi pe pământ. Ps 72:8; Re 21:3, 4
Cei 144 000 au o poziţie specială, unică. Re 14:1, 3; 7:4, 9
7. Comemorare, Liturghie
Se sărbătoreşte o dată pe an, în ziua care corespunde Paştelui. Lu 22:1, 17–20; Ex 12:14
Se comemorează moartea de jertfă a lui Cristos. 1Co 11:26; Mt 26:28
Cei cu speranţă cerească se împărtăşesc. Lu 22:29, 30; 12:32, 37
Cum înţelege cineva că are această speranţă. Ro 8:15–17
Iertarea păcatelor este posibilă prin vărsare de sânge. Ev 9:22
Cristos este singurul Mediator al noului legământ. 1Ti 2:5, 6; Ioa 14:6
Cristos este în cer; nu coboară la chemarea preotului. Fa 3:20, 21
Cristos nu trebuie să se jertfească de mai multe ori. Ev 9:24–26; 10:11–14
8. Creaţie
A. Concordă cu faptele ştiinţifice; infirmă evoluţia
Ştiinţa confirmă ordinea în care au fost create lucrurile. Ge 1:11, 12, 21, 24, 25
Legea lui Dumnezeu cu privire la „specii“ este corectă. Ge 1:11, 12; Iac 3:12
B. Zilele de creare nu sunt de 24 de ore
Cuvântul „zi“ poate însemna perioadă. Ge 2:4
Pentru Dumnezeu o zi poate fi o perioadă lungă. Ps 90:4; 2Pe 3:8
9. Cronologie
A. În 1914 (e.n.) iau sfârşit timpurile naţiunilor
Regalitatea este întreruptă în 607 î.e.n. Eze 21:25–27
„Şapte timpuri“ până la restabilirea domniei. Da 4:32, 16, 17
Şapte = 2 x 31/2 timpuri, sau 2 x 1 260 de zile. Re 12:6, 14; 11:2, 3
O zi pentru un an (în total 2 520 de ani). Eze 4:6; Nu 14:34
Au ţinut până la instaurarea Regatului. Lu 21:24; Da 7:13, 14
10. Cruce
A. Isus a fost atârnat pe un stâlp de execuţie, un simbol al dispreţului
Isus a fost atârnat pe un stâlp, sau copac. Fa 5:30; 10:39; Ga 3:13
Creştinii trebuie să poarte stâlpul, un simbol al dispreţului. Mt 10:38; Lu 9:23
Expunerea stâlpului lui Isus este o batjocură. Ev 6:6; Mt 27:41, 42
Folosirea crucii în închinare este idolatrie. Ex 20:4, 5; Ier 10:3–5
Isus este un spirit, nu se mai află pe stâlp. 1Ti 3:16; 1Pe 3:18
11. Cultul Mariei
A. Maria a fost mama lui Isus, nu „mama lui Dumnezeu“
Dumnezeu nu are început. Ps 90:2; 1Ti 1:17
Maria a fost mama Fiului lui Dumnezeu, când el a fost pe pământ. Lu 1:35
B. Maria nu a rămas „pururea fecioară“
S-a căsătorit cu Iosif. Mt 1:19, 20, 24, 25
A avut şi alţi copii în afară de Isus. Mt 13:55, 56; Lu 8:19–21
Pe atunci, ei nu erau „fraţii spirituali“ ai lui Isus. Ioa 7:3, 5
12. Cultul strămoşilor
A. Venerarea strămoşilor nu aduce foloase
Strămoşii sunt morţi, inconştienţi. Ec 9:5, 10
Primii strămoşi nu merită să fie veneraţi. Ro 5:12, 14; 1Ti 2:14
Dumnezeu interzice venerarea lor. Ex 34:14; Mt 4:10
B. Oamenii pot fi onoraţi, dar numai lui Dumnezeu trebuie să i se aducă închinare
Tinerii trebuie să-i onoreze pe cei în vârstă. 1Ti 5:1, 2, 17; Ef 6:1–3
Numai lui Dumnezeu trebuie să i se aducă închinare. Fa 10:25, 26; Re 22:8, 9
13. Diavol, demoni
A. Diavolul este o fiinţă spirituală
Nu este răul din om, ci o fiinţă spirituală. 2Ti 2:26
Diavolul, la fel ca îngerii, este o fiinţă. Mt 4:1, 11; Iov 1:6
A devenit Diavol cultivând dorinţe greşite. Iac 1:13–15
B. Diavolul este conducătorul invizibil al lumii
El exercită putere asupra lumii, fiind dumnezeul ei. 2Co 4:4; 1Io 5:19; Re 12:9
I s-a permis să existe până la rezolvarea controversei. Ex 9:16; Ioa 12:31
Va fi aruncat în abis, iar apoi distrus. Re 20:2, 3, 10
I s-au alăturat lui Satan înainte de Potop. Ge 6:1, 2; 1Pe 3:19, 20
Înjosiţi, privaţi de lumina spirituală. 2Pe 2:4; Iuda 6
Luptă împotriva lui Dumnezeu, asupresc omenirea. Lu 8:27–29; Re 16:13, 14
Vor fi distruşi împreună cu Satan. Mt 25:41; Lu 8:31; Re 20:2, 3, 10
14. Iad (Hades, Şeol)
A. Nu este un loc al chinului în foc
În timp ce suferea, Iov s-a rugat să meargă acolo. Iov 14:13
Un loc de inactivitate. Ps 6:5; Ec 9:10; Is 38:18, 19
Isus a fost înviat din mormânt, sau iad. Fa 2:27, 31, 32; Ps 16:10
Iadul va elibera alţi morţi, apoi va fi distrus. Re 20:13, 14
B. Focul simbolizează distrugerea
Moartea, sau tăierea, veşnică este simbolizată prin foc. Mt 25:41, 46; 13:30
Păcătoşii nepenitenţi vor fi distruşi pentru totdeauna ca prin foc. Ev 10:26, 27
„Chinuirea“ Diavolului în foc semnifică moartea lui veşnică. Re 20:10, 14, 15
C. Ilustrarea despre bogat şi despre Lazăr nu este o dovadă a chinului veşnic
Focul, la fel ca „sânul lui Avraam“, este un simbol. Lu 16:22–24
Favoarea lui Avraam e pusă în contrast cu întunericul. Mt 8:11, 12
Distrugerea Babilonului numită chin în foc. Re 18:8–10, 21
15. Iehova Dumnezeu
„Dumnezeu“, un termen generic; El are un nume personal. 1Co 8:5, 6
Ne rugăm pentru sfinţirea numelui său. Mt 6:9, 10
Numele lui Dumnezeu este Iehova. Ps 83:18; Ex 6:2, 3; 3:15; Is 42:8
Numele lui apare în Biblia Cornilescu. Ge 2:4, nota de subsol; Ex 6:3, nota de subsol
Isus l-a făcut cunoscut. Ioa 17:6, 26; 5:43; 12:12, 13, 28
Este imposibil să-l vedem pe Dumnezeu şi să trăim. Ex 33:20; Ioa 1:18; 1Io 4:12
Nu este nevoie să-l vedem pe Dumnezeu ca să credem în el. Ev 11:1; Ro 8:24, 25; 10:17
Dumnezeu se dezvăluie prin lucrările sale vizibile. Ro 1:20; Ps 19:1, 2
Împlinirea profeţiilor dovedeşte existenţa lui Dumnezeu. Is 46:8–11
Dumnezeu este iubire. 1Io 4:8, 16; Ex 34:6; 2Co 13:11; Mi 7:18
Inegalabil în înţelepciune. Iov 12:13; Ro 11:33; 1Co 2:7
Dumnezeu este drept, face dreptate. De 32:4; Ps 37:28
Este atotputernic. Iov 37:23; Re 7:12; 4:11
D. Nu toţi oamenii îi slujesc aceluiaşi Dumnezeu
Calea care pare bună nu este întotdeauna corectă. Pr 16:25; Mt 7:21
Sunt două căi, doar una duce la viaţă. Mt 7:13, 14; De 30:19
Mulţi dumnezei, un singur Dumnezeu adevărat. 1Co 8:5, 6; Ps 82:1
Cunoaşterea adevăratului Dumnezeu esenţială pentru viaţă. Ioa 17:3; 1Io 5:20
16. Imagini (Icoane)
A. Folosirea imaginilor şi a statuilor în închinare îl insultă pe Dumnezeu
Imposibil de făcut o imagine a lui Dumnezeu. 1Io 4:12; Is 40:18; 46:5; Fa 17:29
Creştinii au fost avertizaţi cu privire la imagini. 1Co 10:14; 1Io 5:21
Dumnezeu trebuie venerat cu spirit şi adevăr. Ioa 4:24
B. Închinarea la imagini a avut consecinţe dezastruoase pentru naţiunea Israel
Evreilor le era interzis să se închine la imagini. Ex 20:4, 5
Nu aud, nici nu vorbesc; cei ce le fac ajung ca ele. Ps 115:4–8
Sunt o capcană, duc la distrugere. Ps 106:36, 40–42; Ier 22:8, 9
C. Este interzis să ne închinăm şi lui Dumnezeu, şi altor lucruri
Dumnezeu nu a acceptat ca oamenii să i se închine şi lui, şi altor lucruri. Is 42:8
Dumnezeu este singurul „Ascultător al rugăciunii“. Ps 65:1, 2
17. Interconfesionalism
A. Dumnezeu nu aprobă închinarea alături de alte religii
O singură cale, care este îngustă; puţini o găsesc. Ef 4:4–6; Mt 7:13, 14
Avertizaţi că învăţăturile false pot contamina convingerile cuiva. Mt 16:6, 12; Ga 5:9
Ni se porunceşte să ne păstrăm separaţi. 2Ti 3:5; 2Co 6:14–17; Re 18:4
B. Nu este adevărat că „în orice religie există ceva bun“
Unii au zel, dar nu potrivit voinţei lui Dumnezeu. Ro 10:2, 3
Răul contaminează ceea ce ar putea fi bun. 1Co 5:6; Mt 7:15–17
Învăţătorii falşi aduc distrugerea. 2Pe 2:1; Mt 12:30; 15:14
Închinarea curată pretinde devoţiune exclusivă. De 6:5, 14, 15
18. Isus
A. Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Regele numit de El
Întâiul născut al lui Dumnezeu, folosit în lucrarea de creare. Re 3:14; Col 1:15–17
A devenit om, născut de o femeie; inferior îngerilor. Ga 4:4; Ev 2:9
Născut de spiritul lui Dumnezeu pentru viaţă cerească. Mt 3:16, 17
Poziţie superioară celei avute în timpul existenţei sale preumane. Flp 2:9, 10
B. Credinţa în Isus Cristos, esenţială pentru salvare
Cristos este sămânţa promisă a lui Avraam. Ge 22:18; Ga 3:16
Doar Isus este Mare Preot, răscumpărarea. 1Io 2:1, 2; Ev 7:25, 26; Mt 20:28
Viaţă prin cunoaşterea şi ascultarea de Dumnezeu şi Cristos. Ioa 17:3; Fa 4:12
C. Nu este suficient să credem în Isus
Credinţa trebuie însoţită de fapte. Iac 2:17–26; 1:22–25
Trebuie să respectăm poruncile şi să-l imităm pe Isus. Ioa 14:12, 15; 1Io 2:3
Nu toţi cei ce folosesc numele Domnului vor intra în Regat. Mt 7:21–23
19. Întoarcerea lui Cristos
A. Întoarcerea este invizibilă
Isus le-a spus discipolilor că lumea nu-l va mai vedea. Ioa 14:19
Numai discipolii au văzut înălţarea; întoarcerea, la fel. Fa 1:6, 10, 11
În cer, el este un spirit invizibil. 1Ti 6:14–16; Ev 1:3
Se va întoarce în puterea Regatului ceresc. Da 7:13, 14
B. Recunoscută prin evenimente vizibile
Discipolii au cerut un semn al prezenţei sale. Mt 24:3
Creştinii „văd“, sau înţeleg, prezenţa lui. Ef 1:18
Multe evenimente îi dovedesc prezenţa. Lu 21:10, 11
Duşmanii îl vor „vedea“ când vor fi nimiciţi. Re 1:7
20. Înviere
Toţi cei din morminte vor învia. Ioa 5:28, 29
Învierea lui Isus este o garanţie. 1Co 15:20–22; Fa 17:31
Cei ce păcătuiesc împotriva spiritului nu vor fi înviaţi. Mt 12:31, 32
Cei ce dau dovadă de credinţă sunt asiguraţi că vor învia. Ioa 11:25
B. Înviere la viaţă cerească sau pământească
Toţi mor în Adam; primesc viaţă în Isus. 1Co 15:20–22; Ro 5:19
Diferenţă în ce priveşte natura celor înviaţi. 1Co 15:40, 42, 44
Cei ce vor fi comoştenitori cu Isus vor fi ca el. 1Co 15:49; Flp 3:20, 21
Cei ce nu guvernează vor fi pe pământ. Re 20:4b, 5, 13; 21:3, 4
21. Martorii lui Iehova
A. Originea Martorilor lui Iehova
Iehova îşi recunoaşte martorii. Is 43:10–12; Ier 15:16
Şirul martorilor fideli a început cu Abel. Ev 11:4, 39; 12:1
Isus, martorul fidel şi adevărat. Ioa 18:37; Re 1:5; 3:14
22. Mărturie
A. Toţi creştinii trebuie să depună mărturie, să anunţe vestea bună
Pentru a fi aprobaţi, trebuie să-l recunoască pe Isus. Mt 10:32
Să fie împlinitori ai Cuvântului, să dovedească credinţă. Iac 1:22–24; 2:24
Şi cei noi trebuie să devină învăţători. Mt 28:19, 20
Declararea publică aduce salvare. Ro 10:10
B. Sunt necesare vizite repetate; o mărturie continuă
Oamenii trebuie avertizaţi cu privire la sfârşit. Mt 24:14
Ani la rând, Ieremia a anunţat sfârşitul Ierusalimului. Ier 25:3
Asemenea creştinilor din secolul I, noi nu ne oprim. Fa 4:18–20; 5:28, 29
C. Trebuie să depunem mărturie ca să nu fim vinovaţi de sânge
Trebuie să avertizăm cu privire la venirea sfârşitului. Eze 33:7; Mt 24:14
În caz contrar, suntem vinovaţi de sânge. Eze 33:8, 9; 3:18, 19
Pavel nu a fost vinovat de sânge; a spus tot adevărul. Fa 20:26, 27; 1Co 9:16
Îl salvează atât pe martor, cât şi pe cel ce ascultă. 1Ti 4:16; 1Co 9:22
23. Moarte
La început, omul a fost perfect; avea perspectiva de a trăi veşnic. Ge 1:28, 31
Neascultarea a atras după sine pedeapsa cu moartea. Ge 2:16, 17; 3:17, 19
Păcatul şi moartea s-au transmis la toţi copiii lui Adam. Ro 5:12
Adam a fost un suflet, nu a primit un suflet. Ge 2:7; 1Co 15:45
Omul, sau sufletul, moare. Eze 18:4; Is 53:12; Iov 11:20
Morţii sunt inconştienţi, nu ştiu nimic. Ec 9:5, 10; Ps 146:3, 4
Morţii dorm, aşteaptă învierea. Ioa 11:11–14, 23–26; Fa 7:60
C. Nu este posibil să vorbim cu morţii
Morţii nu trăiesc ca spirite lângă Dumnezeu. Ps 115:17; Is 38:18
Avertizaţi să nu încercăm să vorbim cu morţii. Is 8:19; Le 19:31
Mediumurile şi prezicătorii sunt condamnaţi. De 18:10–12; Ga 5:19–21
24. Opoziţie, persecuţie
A. De ce întâmpină creştinii opoziţie
Isus a fost urât; el a profeţit despre opoziţie. Ioa 15:18–20; Mt 10:22
Întrucât respectă principiile drepte, creştinii condamnă lumea. 1Pe 4:1, 4, 12, 13
Satan, dumnezeul acestui sistem, se opune Regatului. 2Co 4:4; 1Pe 5:8
Creştinii nu se tem; Dumnezeu îi susţine. Ro 8:38, 39; Iac 4:8
B. Soţia nu trebuie să-i permită soţului să o separe de Dumnezeu
Este avertizată; alţii îl pot dezinforma pe soţ. Mt 10:34–38; Fa 28:22
Ea trebuie să se încreadă în Dumnezeu şi în Cristos. Ioa 6:68; 17:3
Fiind fidelă, îşi poate salva soţul. 1Co 7:16; 1Pe 3:1–6
Soţul este capul, dar nu el îi dictează cum să se închine. 1Co 11:3; Fa 5:29
C. Soţul nu trebuie să-i permită soţiei să-l împiedice să-i slujească lui Dumnezeu
Trebuie să-şi iubească soţia şi familia, să vrea ca toţi să aibă parte de viaţă. 1Co 7:16
Are responsabilitatea de a lua decizii în familie, de a o întreţine. 1Co 11:3; 1Ti 5:8
Dumnezeu îl iubeşte pe omul care stă de partea adevărului. Iac 1:12; 5:10, 11
Dumnezeu dezaprobă compromisul de dragul păcii. Ev 10:38
Îşi conduce familia spre fericire în lumea nouă. Re 21:3, 4
25. Păcat
O încălcare a legii lui Dumnezeu, a normelor sale perfecte. 1Io 3:4; 5:17
Omul, creaţia lui Dumnezeu, îi dă socoteală. Ro 14:12; 2:12–15
Legea a arătat ce e păcatul, l-a făcut pe om conştient de existenţa lui. Ga 3:19; Ro 3:20
Toţi sunt păcătoşi; nu corespund normelor divine perfecte. Ro 3:23; Ps 51:5
B. De ce suferă toţi din cauza păcatului lui Adam
Adam le-a transmis tuturor imperfecţiunea şi moartea. Ro 5:12, 18
Dumnezeu a dovedit îndurare lăsând omenirea în viaţă. Ps 103:8, 10, 14, 17
Jertfa lui Isus ne ispăşeşte păcatele. 1Io 2:2
Păcatul şi toate celelalte lucrări ale Diavolului vor fi nimicite. 1Io 3:8
C. Fructul interzis a fost neascultarea, nu actul sexual
Interdicţia de a mânca din pom exista înainte de crearea Evei. Ge 2:17, 18
Primei perechi umane i s-a spus să aibă copii. Ge 1:28
Copiii nu sunt un rezultat al păcatului, ci al binecuvântării divine. Ps 127:3–5
Eva a păcătuit în absenţa soţului ei; nu a ţinut cont de el. Ge 3:6; 1Ti 2:11–14
Adam, capul, s-a răzvrătit împotriva legii lui Dumnezeu. Ro 5:12, 19
D. Ce este păcatul împotriva spiritului sfânt (Mt 12:32; Mr 3:28, 29)
Nu este păcatul moştenit. Ro 5:8, 12, 18; 1Io 5:17
Cineva poate mâhni spiritul, dar se poate corecta. Ef 4:30; Iac 5:19, 20
Practicarea deliberată a păcatului duce la moarte. 1Io 3:6–9
Dumnezeu îi judecă pe aceşti păcătoşi; îşi retrage spiritul. Ev 6:4–8
Nu trebuie să ne rugăm pentru persoanele care nu se căiesc. 1Io 5:16, 17
26. Pământ
A. Scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ
Paradisul a fost creat pe pământ pentru oamenii perfecţi. Ge 1:28; 2:8–15
Scopul lui Dumnezeu se va realiza cu siguranţă. Is 55:11; 46:10, 11
Pe pământ vor trăi oameni perfecţi şi paşnici. Ps 72:7; Is 45:18; 9:6, 7
Regatul va restabili Paradisul. Mt 6:9, 10; Re 21:3–5
B. Pământul nu va fi niciodată distrus sau pustiu
Planeta va exista pentru totdeauna. Ec 1:4; Ps 104:5
În timpul lui Noe au fost distruşi oamenii, nu pământul. 2Pe 3:5–7; Ge 7:23
Acest exemplu ne dă speranţa că vor exista supravieţuitori şi în prezent. Mt 24:37–39
Cei răi vor fi distruşi; „marea mulţime“ va supravieţui. 2Te 1:6–9; Re 7:9, 14
27. Predestinare
Scopul lui Dumnezeu se va realiza. Is 55:11; Ge 1:28
Tuturor li se oferă posibilitatea de a-i sluji lui Dumnezeu. Ioa 3:16; Flp 2:12
28. Profeţi falşi
A. S-a profeţit că vor apărea; existau în zilele apostolilor
Cum îi putem recunoaşte. De 18:20–22; Lu 6:26
S-a profeţit despre ei; recunoscuţi după roade. Mt 24:23–26; 7:15–23
29. Răscumpărare
A. Isus şi-a dat viaţa umană ca ‘răscumpărare pentru toţi’
Isus şi-a dat viaţa ca răscumpărare. Mt 20:28
Iertarea păcatelor este posibilă pe baza valorii sângelui vărsat. Ev 9:14, 22
O singură jertfă este suficientă pentru totdeauna. Ro 6:10; Ev 9:26
Foloasele nu vin automat; trebuie recunoscută valoarea jertfei. Ioa 3:16
B. A fost un preţ corespunzător
Adam a fost creat perfect. De 32:4; Ec 7:29; Ge 1:31
Păcătuind, a pierdut perfecţiunea pentru sine şi pentru copiii săi. Ro 5:12, 18
Copiii sunt neputincioşi; trebuia un echivalent exact. Ps 49:7; De 19:21
Isus şi-a oferit viaţa umană perfectă ca răscumpărare. 1Ti 2:5, 6; 1Pe 1:18, 19
30. Răutate, strâmtorare mondială
A. Cine este răspunzător de strâmtorarea mondială
Guvernarea celor răi este cauza timpurilor grele de azi. Pr 29:2; 28:28
Conducătorul lumii este duşmanul lui Dumnezeu. 2Co 4:4; 1Io 5:19; Ioa 12:31
Diavolul cauzează vaiuri; timpul s-a scurtat. Re 12:9, 12
Diavolul va fi legat, va urma o pace glorioasă. Re 20:1–3; 21:3, 4
B. De ce este permisă răutatea
Diavolul a pus la îndoială loialitatea creaturilor faţă de Dumnezeu. Iov 1:11, 12
Celor fideli li se dă posibilitatea să-şi dovedească loialitatea. Ro 9:17; Pr 27:11
Diavolul s-a dovedit un mincinos; controversa va fi soluţionată. Ioa 12:31
Cei fideli vor primi ca recompensă viaţa veşnică. Ro 2:6, 7; Re 21:3–5
C. Timpul sfârşitului, suficient de lung: o măsură plină de îndurare
Ca în zilele lui Noe, este nevoie de timp pentru a avertiza. Mt 24:14, 37–39
Dumnezeu nu este încet, ci îndurător. 2Pe 3:9; Is 30:18
Biblia ne ajută să nu fim luaţi prin surprindere. Lu 21:36; 1Te 5:4
Să căutăm acum ocrotirea lui Dumnezeu. Is 2:2–4; Ţe 2:3
D. Strâmtorarea mondială nu va fi soluţionată de oameni
Oamenii sunt înspăimântaţi, dezorientaţi. Lu 21:10, 11; 2Ti 3:1–5
Regatul lui Dumnezeu va avea succes, nu oamenii. Da 2:44; Mt 6:10
Ca să trăim, trebuie să fim în pace cu Regele acum. Ps. 2:9, 11, 12
31. Regat
A. Ce va face Regatul lui Dumnezeu pentru omenire
Va înfăptui voinţa divină. Mt 6:9, 10; Ps 45:6; Re 4:11
Un guvern care are un rege şi legi. Is 9:6, 7; 2:3; Ps 72:1, 8
Va pune capăt răutăţii; va guverna peste întregul pământ. Da 2:44; Ps 72:8
Domnia milenară: restabilirea omenirii şi a paradisului. Re 21:2–4; 20:6
B. Începe să guverneze în timp ce duşmanii lui Cristos sunt încă activi
După înviere, Cristos a trebuit să aştepte mult timp. Ps 110:1; Ev 10:12, 13
Primeşte putere; luptă împotriva lui Satan. Ps 110:2; Re 12:7–9; Lu 10:18
După instaurarea Regatului urmează vaiuri pentru pământ. Re 12:10, 12
Problemele de azi arată că e timpul să luăm poziţie de partea Regatului. Re 11:15–18
C. Nu este ‘în inimă’; nu vine în existenţă prin eforturile oamenilor
Regatul este în cer, nu pe pământ. 2Ti 4:18; 1Co 15:50; Ps 11:4
Nu ‘în inimă’; Isus vorbea cu fariseii. Lu 17:20, 21
Nu face parte din această lume. Ioa 18:36; Lu 4:5–8; Da 2:44
Guvernele şi normele acestei lumi vor fi înlocuite. Da 2:44
32. Religie
A. O singură religie adevărată
O singură speranţă, o singură credinţă, un singur botez. Ef 4:5, 13
Misiunea de a face discipoli. Mt 28:19; Fa 8:12; 14:21
Recunoscută după roade. Mt 7:19, 20; Lu 6:43, 44; Ioa 15:8
Iubire şi unitate între membrii ei. Ioa 13:35; 1Co 1:10; 1Io 4:20
B. Învăţăturile false sunt pe drept condamnate
Isus a condamnat învăţăturile false. Mt 23:15, 23, 24; 15:4–9
A procedat aşa ca să-i ocrotească pe cei ce sunt orbi spiritualiceşte. Mt 15:14
Adevărul i-a eliberat ca să devină discipoli ai lui Isus. Ioa 8:31, 32
C. Este esenţială schimbarea religiei dacă aceasta este falsă
Adevărul eliberează; dovedeşte că mulţi greşesc. Ioa 8:31, 32
Israeliţii şi alţii şi-au abandonat vechea religie. Ios 24:15; 2Re 5:17
Creştinii din secolul I şi-au schimbat concepţiile. Ga 1:13, 14; Fa 3:17, 19
Pavel şi-a schimbat religia. Fa 26:4–6
Întreaga lume a fost indusă în eroare; mintea trebuie înnoită. Re 12:9; Ro 12:2
D. Pretextul că „există ceva bun în toate religiile“ nu aduce favoarea divină
Dumnezeu stabileşte normele referitoare la închinare. Ioa 4:23, 24; Iac 1:27
Nu este bună dacă nu se conformează voinţei lui Dumnezeu. Ro 10:2, 3
„Lucrările bune“ pot fi respinse. Mt 7:21–23
Adevărata religie se recunoaşte după roade. Mt 7:20
33. Rugăciune
A. Rugăciuni ascultate de Dumnezeu
Dumnezeu ascultă rugăciunile. Ps 145:18; 1Pe 3:12
Cei nedrepţi nu sunt ascultaţi decât dacă îşi schimbă conduita. Is 1:15–17
Trebuie să ne rugăm în numele lui Isus. Ioa 14:13, 14; 2Co 1:20
Trebuie să ne rugăm în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. 1Io 5:14, 15
Credinţa este esenţială. Iac 1:6–8
B. Repetările inutile, rugăciunile adresate Mariei sau „sfinţilor“ nu au valoare
Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu în numele lui Isus. Ioa 14:6, 14; 16:23, 24
Repetările de cuvinte nu vor fi ascultate. Mt 6:7
34. Sabat
A. Creştinii nu au obligaţia de a ţine sabatul
Legea a fost abrogată prin moartea lui Isus. Ef 2:15
Creştinii nu au obligaţia de a ţine sabatul. Col 2:16, 17; Ro 14:5, 10
Mustraţi pentru că au ţinut sabatul etc. Ga 4:9–11; Ro 10:2–4
Creştinii intră în odihna lui Dumnezeu prin credinţă şi ascultare. Ev 4:9–11
B. Numai Israelului antic i s-a cerut să ţină sabatul
Sabatul a fost ţinut pentru prima dată după exod. Ex 16:26, 27, 29, 30
Era un semn doar pentru Israelul carnal. Ex 31:16, 17; Ps 147:19, 20
Legea prevedea şi respectarea anilor sabatici. Ex 23:10, 11; Le 25:3, 4
Sabatul nu este necesar pentru creştini. Ro 14:5, 10; Ga 4:9–11
C. Odihna de sabat a lui Dumnezeu (a şaptea zi din „săptămâna“ de creare)
A început la sfârşitul creării lucrurilor de pe pământ. Ge 2:2, 3; Ev 4:3–5
A continuat şi după venirea lui Isus pe pământ. Ev 4:6–8; Ps 95:7–9, 11
Creştinii se odihnesc de lucrări egoiste. Ev 4:9, 10
Ia sfârşit când Regatul încheie lucrarea cu privire la pământ. 1Co 15:24, 28
35. Salvare
A. Salvarea vine de la Dumnezeu prin jertfa de răscumpărare a lui Isus
Viaţa este un dar de la Dumnezeu prin Fiul său. 1Io 4:9, 14; Ro 6:23
Salvarea este posibilă doar prin intermediul jertfei lui Isus. Fa 4:12
Căinţa din ultima clipă nu are valoare. Iac 2:14, 26
Pentru a o obţine, sunt necesare eforturi asidue. Lu 13:23, 24; 1Ti 4:10
B. Concepţia „odată salvat, salvat pentru totdeauna“ nu este biblică
Chiar şi cei ce sunt părtaşi ai spiritului sfânt pot cădea. Ev 6:4, 6; 1Co 9:27
Deşi au fost salvaţi din Egipt, mulţi israeliţi au fost distruşi. Iuda 5
Salvarea nu este instantanee. Flp 2:12; 3:12–14; Mt 10:22
Cei ce dau înapoi ajung mai rău ca înainte. 2Pe 2:20, 21
C. „Salvarea universală“ nu e o învăţătură biblică
Căinţa este imposibilă pentru unii. Ev 6:4–6
Dumnezeu nu îşi găseşte plăcerea în moartea celor răi. Eze 33:11; 18:32
Iubirea nu poate aproba nedreptatea. Ev 1:9
Cei răi vor fi distruşi. Ev 10:26–29; Re 20:7–15
36. Sărbători, zile de naştere
A. Creştinii din secolul I nu au sărbătorit nici Crăciunul, nici zilele de naştere
Au fost sărbătorite de cei ce nu erau închinători adevăraţi. Ge 40:20; Mt 14:6
Ziua morţii lui Isus trebuie comemorată. Lu 22:19, 20; 1Co 11:25, 26
Beţiile şi alte excese sunt dezaprobate. Ro 13:13; Ga 5:21; 1Pe 4:3
37. Sânge
A. Transfuziile profanează caracterul sacru al sângelui
Dumnezeu i-a spus lui Noe că sângele este sfânt, că reprezintă viaţa. Ge 9:4, 16
Legământul Legii interzicea consumarea sângelui. Le 17:14; 7:26, 27
Interdicţia le-a fost repetată şi creştinilor. Fa 15:28, 29; 21:25
B. Salvarea unei vieţi nu justifică încălcarea legii divine
Ascultarea valorează mai mult decât jertfele. 1Sa 15:22; Mr 12:33
A pune propria viaţă mai presus de legea divină duce la moarte. Mr 8:35, 36
38. Slujitor
A. Toţi creştinii trebuie să fie slujitori
Isus a fost slujitorul lui Dumnezeu. Ro 15:8, 9; Mt 20:28
Creştinii îi urmează exemplul. 1Pe 2:21; 1Co 11:1
Trebuie să predice pentru a-şi înfăptui serviciul. 2Ti 4:2, 5; 1Co 9:16
B. Cum ne calificăm pentru serviciul sacru
Spiritul lui Dumnezeu şi cunoaşterea Cuvântului său. 2Ti 2:15; Is 61:1–3
Urmarea modelului lui Cristos în predicare. 1Pe 2:21; 2Ti 4:2, 5
Dumnezeu instruieşte prin spiritul său, prin organizaţia sa. Ioa 14:26; 2Co 3:1–3
39. Spirit, spiritism
Forţa activă a lui Dumnezeu, nu o persoană. Fa 2:2, 3, 33; Ioa 14:17
Folosit la creare, a inspirat Biblia etc. Ge 1:2; Eze 11:5
Membrii corpului lui Cristos: născuţi din spirit, unşi cu spirit. Ioa 3:5–8; 2Co 1:21, 22
Dă putere, conduce azi poporul lui Dumnezeu. Ga 5:16, 18
B. Forţa de viaţă este numită spirit
Principiul vieţii; viaţa este susţinută prin respiraţie. Iac 2:26; Iov 27:3
Dumnezeu are putere asupra forţei de viaţă. Za 12:1; Ec 8:8
Forţa de viaţă a oamenilor şi a animalelor îi aparţine lui Dumnezeu. Ec 3:19–21
Spiritul: încredinţat lui Dumnezeu cu speranţa învierii. Lu 23:46
C. Trebuie să ne ferim de spiritism, o lucrare a demonilor
Interzis de Cuvântul lui Dumnezeu. Is 8:19, 20; Le 19:31; 20:6, 27
Prezicerea viitorului este demonism şi e condamnată. Fa 16:16–18
Duce la distrugere. Ga 5:19–21; Re 21:8; 22:15
Astrologia este interzisă. De 18:10–12; Ier 10:2
40. Suflet
Omul este un suflet. Ge 2:7; 1Co 15:45; Ios 11:11; Fa 27:37
Şi animalele sunt numite suflete. Nu 31:28; Re 16:3; Le 24:18
Sufletul are sânge, mănâncă şi poate muri. Ier 2:34; Le 7:18; Eze 18:4
Se spune că omul, având viaţă, are suflet. Mr 8:36; Ioa 10:15
B. Deosebirea dintre suflet şi spirit
Sufletul este viaţa unui om sau a unui animal. Ioa 10:15; Le 17:11
Forţa de viaţă care animă sufletul se numeşte „spirit“. Ps 146:4; 104:29
La moarte, forţa de viaţă se întoarce la Dumnezeu. Ec 12:7
Numai Dumnezeu poate pune în acţiune forţa de viaţă. Eze 37:12–14
41. Trinitate
A. Dumnezeu, Tatăl, este o singură Persoană, cea mai mare din univers
Dumnezeu nu este trei persoane. De 6:4; Mal 2:10; Mr 10:18; Ro 3:29, 30
Fiul a fost creat; înainte, Dumnezeu a fost singur. Re 3:14; Col 1:15; Is 44:6
Dumnezeu a fost întotdeauna Suveranul universului. Flp 2:5, 6; Da 4:35
Dumnezeu trebuie înălţat deasupra tuturor. Flp 2:10, 11
B. Fiul, inferior Tatălui atât înainte, cât şi după venirea sa pe pământ
Fiul a fost ascultător în cer; a fost trimis de Tatăl. Ioa 8:42; 12:49
A fost ascultător pe pământ; Tatăl este mai mare. Ioa 14:28; 5:19; Ev 5:8
Înălţat în cer, totuşi supus. Flp 2:9; 1Co 15:28; Mt 20:23
Iehova este capul lui Cristos şi Dumnezeul lui. 1Co 11:3; Ioa 20:17; Re 1:6
C. Unitatea dintre Dumnezeu şi Cristos
Întotdeauna într-o armonie perfectă. Ioa 8:28, 29; 14:10
Unitate, asemănătoare celei dintre soţ şi soţie. Ioa 10:30; Mt 19:4–6
Toţi credincioşii trebuie să dea dovadă de aceeaşi unitate. Ioa 17:20–22; 1Co 1:10
O singură închinare pentru totdeauna: la Iehova prin Cristos. Ioa 4:23, 24
D. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu este forţa sa activă
O forţă, nu o persoană. Mt 3:16; Ioa 20:22; Fa 2:4, 17, 33
Nu este o persoană în cer alături de Dumnezeu şi Cristos. Fa 7:55, 56; Re 7:10
Folosit de Dumnezeu pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. Ps 104:30; 1Co 12:4–11
Slujitorii lui Dumnezeu îl primesc, sunt îndrumaţi de el. 1Co 2:12, 13; Ga 5:16
42. Viaţă
A. Viaţa veşnică le este garantată oamenilor ascultători
Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis viaţa. Tit 1:2; Ioa 10:27, 28
Viaţa veşnică le este garantată celor ce manifestă credinţă. Ioa 11:25, 26
Moartea nu va mai fi. 1Co 15:26; Re 21:4; 20:14; Is 25:8
B. Viaţa cerească numai pentru membrii corpului lui Cristos
Dumnezeu îi alege potrivit dorinţei sale. Mt 20:23; 1Co 12:18
Numai 144 000 sunt luaţi dintre oameni. Re 14:1, 4; 7:2–4; 5:9, 10
Nici chiar Ioan Botezătorul nu va fi în Regatul ceresc. Mt 11:11
C. Viaţa pe pământ promisă unui număr nelimitat de oameni, „alte oi“
Un număr limitat de oameni vor fi cu Isus în cer. Re 14:1, 4; 7:2–4
„Alte oi“ nu sunt fraţii lui Cristos. Ioa 10:16; Mt 25:32, 40
Mulţi sunt adunaţi acum în vederea supravieţuirii pe pământ. Re 7:9, 15–17
Alţii vor fi înviaţi pentru a trăi pe pământ. Re 20:12; 21:4
43. Vindecări, limbi
A. Vindecarea spirituală este permanentă
Boala spirituală este distrugătoare. Is 1:4–6; 6:10; Os 4:6
Vindecarea spirituală este misiunea principală. Ioa 6:63; Lu 4:18
Înlătură păcatele, aduce fericire şi dă viaţă. Iac 5:19, 20; Re 7:14–17
B. Regatul lui Dumnezeu va aduce vindecarea fizică definitivă
Isus a vindecat boli, a vestit binecuvântările Regatului. Mt 4:23
Regatul, promis ca mijloc de vindecare definitivă. Mt 6:10; Is 9:7
Chiar şi moartea va fi înlăturată. 1Co 15:25, 26; Re 21:4; 20:14
C. Vindecările prin credinţă din prezent nu sunt o dovadă a aprobării divine
Discipolii nu s-au vindecat pe ei înşişi. 2Co 12:7–9; 1Ti 5:23
Darurile miraculoase au încetat după zilele apostolilor. 1Co 13:8–11
Vindecările nu sunt dovezi ale favorii divine. Mt 7:22, 23; 2Te 2:9–11
D. Vorbirea în limbi nu a fost decât un dar temporar
A fost un semn; trebuie să căutăm daruri mai mari. 1Co 14:22; 12:30, 31
A fost prezis că darurile miraculoase ale spiritului vor lua sfârşit. 1Co 13:8–10
Minunile nu sunt dovezi absolute ale favorii divine. Mt 7:22, 23; 24:24
44. Zilele din urmă
A. Ce se înţelege prin „sfârşitul lumii“
Sfârşitul sistemului. Mt 24:3; 2Pe 3:5–7; Mr 13:4
Nu sfârşitul pământului, ci al sistemului rău. 1Io 2:17
Timpul sfârşitului precedă distrugerea. Mt 24:14
Salvare pentru cei drepţi; urmează lumea nouă. 2Pe 2:9; Re 7:14–17
B. Trebuie să fim atenţi la semnele zilelor din urmă
Semne date de Dumnezeu pentru îndrumarea noastră. 2Ti 3:1–5; 1Te 5:1–4
Lumea nu înţelege gravitatea situaţiei. 2Pe 3:3, 4, 7; Mt 24:39
Dumnezeu nu este încet, ci avertizează. 2Pe 3:9
Cei ce rămân treji, vigilenţi, sunt răsplătiţi. Lu 21:34–36