Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Am auzit (...) că Dumnezeu este cu voi“

„Am auzit (...) că Dumnezeu este cu voi“

Capitolul 19

„Am auzit (. . .) că Dumnezeu este cu voi“

1, 2. (a) Ce profeţeşte Zaharia 8:23 pentru zilele noastre? (b) Cine este Dumnezeul la care se face aluzie aici? Cum scoate Biblia în evidenţă numele său personal?

„VOM merge cu voi, căci am auzit spunîndu-se că Dumnezeu este cu voi.“ Iată ce a profeţit Biblia că vor spune în zilele noastre oamenii din toate naţiunile (Zaharia 8:23). Dar cine este acest Dumnezeu la care se referă profeţia lui Zaharia? Nu există nici o incertitudine pentru noi în privinţa aceasta. În această carte de dimensiuni relativ reduse a Bibliei, numele său personal apare de 135 de ori! El este IEHOVA!

2 Despre numele său personal, Iehova însuşi a zis: „Acesta este numele meu pe timp indefinit şi aceasta este reamintirea despre mine din generaţie în generaţie“ (Exod 3:15). Importanţa acestui nume este indicată de faptul că el apare de circa 7 000 de ori în textul complet al Bibliei ebraice, număr care depăşeşte cu mult totalul apariţiilor în text a unor titluri cum sînt Domnul şi Dumnezeu, luate la un loc. Aşa cum s-a profeţit, în aceste „zile din urmă“ numele a ajuns să fie asociat în mod remarcabil cu un anumit grup de oameni.

„VOM MERGE CU VOI“

3. După cum este profeţit la Zaharia 8:20–23: (a) Cine îl va căuta pe Iehova? (b) În asociere cu cine?

3 Cu privire la aceasta, pe timpul reclădirii templului în Ierusalimul antic, profetul Zaharia a fost inspirat să scrie: „Iată ce a zis Iehova al armatelor: «Vor veni încă popoare şi locuitorii multor oraşe; şi locuitorii unui oraş vor veni în mod sigur la cei ai altuia, zicînd: ’Să mergem cu toată seriozitatea să îmblînzim faţa lui Iehova şi să-l căutăm pe Iehova al armatelor. Voi merge şi eu.‘ Şi multe popoare şi naţiuni puternice vor veni într-adevăr să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi să înblînzească faţa lui Iehova.» Iată ce a zis Iehova al oştirilor: «Va fi în acele zile că zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca, într-adevăr, vor apuca poala unui iudeu, spunînd: ’Vom merge cu voi, căci am auzit spunîndu-se că Dumnezeu este cu voi.‘»“ — Zaharia 8:20–23.

4. De ce nu se aplică această profeţie nici iudaismului şi nici creştinătăţii?

4 Împlinirea parţială a acestei profeţii s-a înfăptuit în legătură cu templul reconstruit la Ierusalim, începînd din zilele lui Zorobabel şi indica spre o împlinire la o scară mult mai vastă în zilele noastre. În legătură cu ce popor? Fireşte că nu ar fi rezonabil din partea celor care îl ’caută pe Iehova‘ să se îndrepte spre poporul care refuză în mod superstiţios chiar şi să pronunţe numele lui Dumnezeu, aşa cum fac iudeii naturali care aderă strîns la închinarea lor tradiţională. Şi nu se vor îndrepta nici spre creştinătate, care imită obiceiul iudeilor de a evita utilizarea numelui divin. Şi nu spre Ierusalimul pămîntesc se îndreaptă oamenii din zilele noastre pentru a se închina lui Iehova. Aşa cum a profeţit Isus, Dumnezeu şi-a abandonat templul din acel oraş şi el a fost distrus în anul 70 e.n., pentru a nu mai fi reclădit niciodată. Faptul acesta indică, pentru orice persoană raţională, că Dumnezeu nu se află alături de Israelul necreştin. — Matei 23:37, 38; compară şi 1 Regi 9:8, 9.

5. Cum identifică Scripturile: (a) „Ierusalimul“ care îl reprezintă astăzi pe Iehova? (b) pe ’iudeul‘ cu privire la care a profeţit Zaharia?

5 „Ierusalimul“ care îl reprezintă astăzi pe Iehova este descris la Evrei 12:22 drept „un oraş al Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc“. Aşa cum Ierusalimul antic a fost un simbol vizibil al stăpînirii lui Iehova, „Ierusalimul ceresc“ este Regatul Mesianic al lui Dumnezeu, în care Isus Cristos a fost întronat ca Rege la sfîrşitul timpurilor păgînilor sau naţiunilor, în anul 1914 (1 Cronici 29:23; Luca 21:24). Acest Regat sau guvern are reprezentanţi aici pe pămînt, şi anume, aceia care îl proclamă cu loialitate drept unica speranţă sigură a omenirii. Cei dintîi care au anunţat că Regatul a fost întemeiat în 1914 au fost membrii care au mai rămas din „turma mică“. Ei constituie „Israelul lui Dumnezeu“ în sens spiritual, ’iudeii‘ spirituali ai profeţiei lui Zaharia (Luca 12:32; Galateni 6:16; Romani 2:28, 29). Fiindcă îl iubesc pe Dumnezeu şi sînt conştienţi de responsabilitatea lor de a face cunoscut că Iehova este adevăratul Dumnezeu Atotputernic, ei au adoptat în anul 1931 numele de Martorii lui Iehova. — Isaia 43:10–12.

CUM POT FI RECUNOSCUŢI?

6. (a) Ce i-a convins pe milioane de oameni cu privire la identitatea poporului cu care este Dumnezeu astăzi? (Examinaţi pe rînd fiecare punct şi citiţi textele scripturale.) (b) Care dintre aceste puncte v-a impresionat mai mult?

6 Ca rezultat al faptului că aceşti iudei spirituali şi-au asumat cu fidelitate responsabilităţile de Martori ai lui Iehova, ei au ajutat milioane de persoane sincere din întreaga lume să-l ’caute pe Iehova‘. Acestea au ajuns la concluzia că Iehova este într-adevăr cu aceia care poartă numele său. Ce îi convinge de lucrul acesta? Multe lucruri, dintre care principalele sînt acestea:

(1) Toate doctrinele Martorilor lui Iehova se bazează pe Biblie, nu pe unele texte izolate ale acesteia, ci pe întregul Cuvînt al lui Dumnezeu. Ei nu-i învaţă pe alţii propriile lor idei, ci recurg la Biblie pentru a răspunde la orice întrebare. Ei îl onorează pe Iehova, lăsîndu-l pe el însuşi să vorbească. (Compară Ioan 7:16–18.)

(2) Biblia afirmă că Dumnezeu însuşi va scoate dintre naţiuni „un popor pentru numele său“ (Fapte 15:14). Membrii acestui popor aveau să invoce în mod personal numele său şi aveau să depună străduinţe de a-l face cunoscut pe întregul pămînt (Isaia 12:4, 5). Martorii lui Iehova constituie în întreaga lume acel popor care se asociază cu numele personal al lui Dumnezeu: Iehova.

(3) Martorii lui Iehova dispun de o hrană spirituală abundentă şi satisfăcătoare. Ceea ce învaţă ei din Scripturi şi influenţa acestei învăţături asupra concepţiei lor de viaţă îi face fericiţi, spre deosebire de lume în general. Iehova a arătat că aşa vor sta lucrurile cu servitorii săi. (Isaia 65:13, 14; compară Matei 4:4.)

(4) Martorii lui Iehova se servesc de Cuvîntul lui Dumnezeu pentru a-şi defini normele de conduită şi se lasă îndrumaţi de el în toate domeniile vieţii: în familie, la locul de muncă, în şcoală, în alegerea distracţiilor, pentru a determina practicile care trebuie respinse şi pentru a defini activităţile la care merită să participe. Iehova a promis că ’va îndrepta el însuşi cărările‘ celor care vor acţiona în felul acesta (Proverbe 3:5, 6).

(5) Supravegherea adunărilor Martorilor lui Iehova este organizată după modelul lăsat de adunarea lui Dumnezeu din primul secol. În acea adunare bătrînii nu constituiau o clasă clericală ambiţioasă, ci ei erau exemple pentru turmă şi colaboratori în lucrarea pentru Regatul lui Dumnezeu (1 Petru 5:2, 3; 2 Corinteni 1:24).

(6) Martorii lui Iehova nu se amestecă în problemele politice ale lumii, ci ei efectuează lucrarea pe care Biblia le-o încredinţează creştinilor adevăraţi, şi anume, vestirea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu, ca mărturie în lumea întreagă, înainte de-a veni sfîrşitul. (Matei 24:14; compară Ioan 17:16; 18:36.)

(7) Martorii lui Iehova se iubesc cu adevărat unii pe alţii, aşa cum a zis Isus că trebuie să facă adevăraţii săi discipoli. Ei se respectă unii pe alţii, indiferent care este culoarea pielii lor, tribul din care fac parte, situaţia lor materială, naţionalitatea sau limba lor. În ciuda imperfecţiunilor lor omeneşti, ei sînt cu adevărat uniţi ca o fraternitate internaţională şi întregul merit pentru aceasta îl atribuie lui Iehova. (Ioan 13:35; compară Fapte 10:34, 35.)

(8) După exemplul primilor creştini, Martorii lui Iehova de astăzi continuă să îi servească lui Iehova, în ciuda persecuţiei. Punîndu-şi încrederea în Iehova, ei nu se răzbună pe duşmanii lor. Ca şi în trecut, Dumnezeu s-a dovedit a fi cu servitorii săi, pentru a-i elibera (Ieremia 1:8; Isaia 54:17).

7. (a) Cine sînt cei „zece bărbaţi“? (b) Cum dovedesc ei că Iehova a devenit într-adevăr Dumnezeul lor?

7 Acestea sînt doar cîteva dintre motivele pentru care, conform profeţiei, „zece oameni din toate limbile naţiunilor“ îi spun astăzi cu sinceră convingere rămăşiţei moştenitorilor Regatului: „Vom merge cu voi, căci am auzit spunîndu-se că Dumnezeu este cu voi“ (Zaharia 8:23). Scripturile utilizează numărul „zece“ pentru a indica plenitudinea cu privire la lucruri terestre. Aceşti „zece bărbaţi“ îi reprezintă deci pe toţi oamenii care adoptă şi practică închinarea adevărată în compania „fraţilor“ lui Cristos unşi de spirit. Ei nu se limitează doar să se asocieze cu membrii rămăşiţei la întrunirile lor, ci se identifică totodată ca închinători ai Dumnezeului lor, Iehova. Ei îşi dedică lui viaţa, prin intermediul lui Isus Cristos, şi simbolizează acest act prin botezul în apă, dovedind astfel că ei vor ’să i se alăture lui Iehova‘. Apoi ei participă cu bucurie la lucrarea pe care Martorii lui Iehova o efectuează în întreaga lume. — Zaharia 2:11; Isaia 61:5, 6.

EXEMPLE DEMNE DE IMITAT

8. (a) Ce anume a determinat-o pe regina din Şeba să facă o călătorie la Ierusalim? (b) Ce a făcut ea la sosirea în acel oraş? (c) În ce fel au imitat-o, în zilele noastre, unii oameni? (Psalm 2:10–12).

8 Unii dintre aceia care acţionează în felul acesta se aseamănă cu regina din Şeba, din zilele lui Solomon. Ea, de la mare distanţă, auzise „vestea despre Solomon în legătură cu numele lui Iehova“. Şi deoarece ea nu vorbise niciodată personal cu Solomon, nici nu văzuse templul din Ierusalim, al lui Iehova, ea se întreba dacă toate lucrurile erau într-adevăr atît de frumoase cum i se relatau. Prin urmare, ea a făcut efortul necesar pentru a se convinge, fapt care a obligat-o să parcurgă probabil vreo 2 200 de kilometri, călătorind pe cămile. Obţinînd răspuns la toate ’întrebările ei complicate‘, ea a exclamat: „Iată că nu mi s-a spus nici pe jumătate.“ Ea nu putea să nu tragă concluzia că Iehova îi iubea pe închinătorii săi (1 Regi 10:1–9). Unele persoane care au avut o poziţie proeminentă în lume au imitat astăzi exemplul acestei regine, şi mulţi alţii, care au deţinut o poziţie mai modestă, au acţionat la fel. Ei au obţinut dovada faptului că Martorii lui Iehova recunosc drept Rege al lor nu pe un om, ci pe Isus Cristos, Mai Marele Solomon. Răspunsurile pe care le-au găsit în Cuvîntul lui Dumnezeu le satisfac mintea şi inima şi se simt îndemnaţi să-şi alăture glasurile pentru a-l binecuvînta pe Iehova. — Compară Luca 11:31.

9. (a) În ce privinţă se deosebea atitudinea lui Rahav de aceea a reginei din Şeba? (b) Care sînt unele dintre faptele semnificative care au avut drept urmare supravieţuirea lui Rahav şi a familiei sale? (c) Prin ce se disting astăzi persoanele care se aseamănă cu Rahav?

9 Alţii se asociază cu Rahav din Ierihon, care era deja convinsă pe baza a ceea ce auzise, că Dumnezeul lui Israel „este Dumnezeu în ceruri, sus, şi pe pămînt, jos“ (Iosua 2:11). Cînd cercetaşii israeliţi au intrat în ţară, aceasta i-a primit cu căldură şi i-a ascuns, riscîndu-şi propria viaţă pentru a le asigura ocrotirea. Ea avea credinţă şi a dovedit-o prin fapte, situîndu-se de partea poporului lui Iehova (Evrei 11:31; Iacob 2:25). Ea a urmat cu grijă instrucţiunile care i-au fost date pentru a-şi asigura supravieţuirea. Rahav a dovedit, de asemenea, iubire faţă de tatăl, de mama, de fraţii şi de surorile sale, oferindu-le posibilitatea de a fi cruţaţi şi ei dacă aveau să îndeplinească cerinţele pentru supravieţuire (Iosua 2:12, 13, 18, 19). Drept urmare, Rahav şi familia ei au supravieţuit atunci cînd Ierihonul şi locuitorii lui, închinătorii lui Baal, au fost nimiciţi (Iosua 6:22, 23). Acest eveniment are o profundă semnificaţie pentru noi, cei de astăzi, deoarece el arată că Iehova îi va cruţa pe toţi oamenii care seamănă cu Rahav. Dar cum o imită ei pe această femeie? Exercitînd credinţă în Iehova, ataşîndu-se membrilor Israelului spiritual, conformîndu-se îndeaproape instrucţiunilor pe care le primesc prin acest canal şi străduindu-se cu seriozitate să-i ajute pe membrii familiilor lor, precum şi pe rudele lor, să înţeleagă cît este de înţelept să acţioneze astfel.

10. (a) Cum indică profeţia lui Zaharia ce anume îi atrage în realitate pe oameni spre Martorii lui Iehova? (b) Cum putem arăta, prin atitudinea şi acţiunile noastre, că iubirea faţă de Iehova ne umple cu adevărat inima?

10 Bineînţeles că ceea ce îi atrage pe oamenii din toate naţiunile spre Martorii lui Iehova este, înainte de toate, însăşi persoana lui Iehova Dumnezeu. Cuvîntul său şi rodul spiritului care se remarcă în viaţa servitorilor săi au putere de atracţie. O dată ce oamenii aceştia ajung să cunoască bine însuşirile lui Dumnezeu şi tot ce a făcut el pentru omenire, ei aşteaptă cu nerăbdare timpul în care numele lui Dumnezeu va fi justificat şi curăţat de orice ocară cu care l-au acoperit Satan şi oamenii lipsiţi de credinţă. La rîndul lor, ei fac tot posibilul să trăiască în aşa fel încît să merite aprobarea Creatorului lor, determinîndu-i astfel şi pe alţii să-l glorifice (1 Petru 2:12). Ei se roagă din toată inima potrivit cu ceea ce i-a învăţat Isus pe discipolii săi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta ca în cer, aşa pe pămînt“ (Matei 6:9, 10). Şi, în armonie cu rugăciunea lor, ei îndeplinesc pentru Dumnezeu un serviciu sacru, în deplină unitate cu toţi aceia care dovedesc într-un mod incontestabil că ei sînt ’poporul pentru numele [lui Iehova]‘.

[Întrebări de studiu]