Capitolul 1

Ce va deveni planeta Pămînt?

1. La ce fel de viitor vă aşteptaţi? De ce?

CE ÎI rezervă oare viitorul acum fiecăruia dintre miliardele de locuitori ai planetei Pămînt? Nu aţi dori oare ca acel viitor să însemne viaţă în pace şi siguranţă, printre oameni care se iubesc cu adevărat unii pe alţii? Lucrul acesta, precum şi multe altele, poate deveni o realitate pentru oricine. Dar majoritatea oamenilor nu se aşteaptă la un asemenea viitor. De ce oare?

2, 3. Cum este influenţat de primejdia războiului nuclear modul în care mulţi oameni privesc viitorul?

² Primejdia războiului nuclear a trezit serioase îndoieli cu privire la faptul dacă va mai exista în general vreun viitor  pentru marea majoritate a omenirii. În 1945, cînd a fost utilizată pentru întîia oară în război bomba atomică, au fost ucişi instantaneu peste 70 000 de bărbaţi, femei şi copii. Alte multe mii de oameni au suferit o lungă şi chinuitoare agonie, murind în zilele, săptămînile, lunile sau anii care au urmat. Dar astăzi, un singur focos convenţional conţine o încărcătură nucleară care echivalează cu puterea explozivă a tuturor bombelor luate la un loc, lansate în cel de al II-lea război mondial. Există astăzi zeci de mii de arme nucleare pregătite pentru utilizare imediată. Omenirea cheltuieşte în cursa înarmărilor circa două miliarde de dolari pe zi, fapt care îi face pe mulţi oameni să se cutremure de groază.

³ Şi chiar dacă nu s-ar produce decît un „război nuclear limitat“, rezultatele n-ar fi mai puţin înfricosătoare. Potrivit opiniei binecunoscutului om de ştiinţă Carl Sagan, dacă naţiunile ar utiliza doar o fracţiune din puterea nucleară de care dispun, „nu ar exista decît prea puţine şanse ca civilizaţia noastră terestră, să nu fie distrusă în totalitate. (. . .) Şi se pare că există toate şansele ca specia umană să dispară.“ Mulţi oameni încearcă să-şi alunge din minte realitatea unor asemenea perspective, dar aceasta nu înseamnă că primejdia este înlăturată. Numărul celor ce aderă la societăţi aşa-zise „survivaliste“ (de la englezul «survival», supravieţuire) este într-o continuă creştere. În speranţa că s-ar putea întîmpla să supravieţuiască, unii şi-au construit locuri de refugiu în zone izolate, stocîndu-şi în adăposturi mari rezerve de alimente şi medicamente, ba chiar şi arme, pentru a-i alunga pe eventualii intruşi.

4. De ce modul abuziv în care este tratat mediul înconjurător constituie un real pericol?

⁴ În afară de războiul nuclear, oamenii de ştiinţă avertizează cu privire la posibilitatea unui dezastru mondial datorită modului abuziv în care este tratat mediul înconjurător. Poluarea aerului pe care îl respirăm este un motiv de adîncă îngrijorare. Pădurile sînt defrişate într-un ritm  accelerat, în ciuda rolului lor determinant în ciclul terestru al oxigenului şi al apei precum şi al conservării solului. Din cauza ignoranţei şi lăcomiei pămîntul arabil este distrus, iar substanţe chimice ucigătoare poluează adesea resursele de apă, deşi viaţa umană depinde tocmai de aceste lucruri.

5, 6. Ce alte situaţii îi împiedică pe oameni să se aştepte ca viaţa să fie sigură şi fericită?

⁵ Sau poate consideraţi mult mai grav faptul că delincvenţa însoţită de violenţă îi transformă pe locuitorii oraşelor în nişte întemniţaţi în propriile lor case. Tulburările politice şi sociale pun în pericol viaţa. Proporţiile pe care le capătă şomajul, ca şi inflaţia galopantă, au drept efect tot felul de lipsuri şi de frustrări. Viaţa de familie a multor oameni este departe de a le da bucurii, deoarece legătura iubirii, care ar trebui să unească familia, este adeseori inexistentă. Atitudinea pe care o manifestă oamenii de pretutindeni este aceea cuprinsă în formula egocentrică: „Mai întîi eu!“

⁶ Unde s-ar putea găsi atunci o bază solidă, pe care să ne întemeiem speranţa de a ne bucura de o viaţă liniştită şi sigură? Dacă viitorul nostru ca locuitori ai pămîntului depinde numai de ceea ce sînt dispuşi şi capabili să facă oamenii şi naţiunile care poartă răspunderea pentru aceste probleme, atunci perspectivele, într-adevăr, nu pot fi altfel decît sumbre. Dar de aceasta să depindă oare viitorul?

FAPTE CARE NU AR TREBUI SĂ FIE IGNORATE

7. (a) Ce fapte arată că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu? (b) De ce este de o importanţă capitală ca oamenii să cunoască ceea ce spune Biblia?

⁷ Foarte adesea, în calculele lor, oamenii nu ţin seama de Creatorul pămîntului şi al omenirii. Dar de unde putem noi şti care este scopul său? Biblia este aceea care ni-l dezvăluie. Această carte declară în mod insistent că ceea ce cuprinde ea este de origine divină, conţinutul ei fiind inspirat de Dumnezeu. Se dovedeşte adevărată această pretenţie? Dacă  da, atunci viaţa noastră a tuturor depinde de faptul de-a acţiona în armonie cu această Carte. Datorită importanţei acestui fapt, vă îndemnăm să examinaţi personal Biblia. Un lucru remarcabil pe care îl veţi constata printr-o asemenea examinare va fi acela că numeroasele profeţii ale Bibliei reflectă o cunoaştere amănunţită a viitorului. Ea dezvăluie o înţelepciune fără seamăn atunci cînd tratează lucruri de cea mai mare însemnătate pentru fericirea noastră permanentă. Avem convingerea că dacă veţi examina în mod nepărtinitor dovezile, vă veţi da seama că Biblia nu poate să provină decît dintr-o sursă supranaturală, de la un Dumnezeu care îi iubeşte cu adevărat pe oameni. * Biblia conţine informaţii care sînt de o importanţă capitală pentru supravieţuirea noastră în acest timp critic din istoria omenirii. Şi nu e întîmplător faptul că Biblia este cartea care se bucură de cea mai largă circulaţie în lume. — Vezi 2 Petru 1:20, 21; 3:11–14; 2 Timotei 3:1–5, 14–17.

8. Care este numele atribuit de Biblie Creatorului planetei Pămînt?

⁸ Primul verset din Biblie formulează adevărul fundamental că „Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“ (Geneza 1:1). * Chiar dacă unor oameni le place să vorbească de un Dumnezeu fără nume, Biblia nu procedează la fel. Numindu-l pe nume, Geneza 2:4 ne informează că „Iehova Dumnezeu a făcut pămîntul şi cerul.“ (Vezi şi Geneza 14:22; Exod 6:3; 20:11.) O mare parte a Bibliei a fost scrisă iniţial în limba ebraică, iar în textul ebraic al Bibliei numele personal al lui Dumnezeu apare de aproape 7 000 de ori sub forma tetragramei sacre (יחוח). Unii traducători o redau prin Yahweh, dar forma cea mai obişnuită care se foloseşte în limba română este cea de Iehova.

9. (a) De unde provine numele lui Dumnezeu? (b) Ce importanţă prezintă pentru noi numele lui Dumnezeu? (Ioel 2:32; Mica 4:5)

 ⁹ Numele acesta nu este o invenţie a unor oameni evlavioşi. El a fost ales de Creatorul însuşi (Exod 3:13–15; Isaia 42:8). El nu este un nume care ar putea fi înlocuit, după plac, cu acela de Buda, Brahma, Alah sau Isus. Profetul Moise i-a amintit în mod adecvat naţiunii Israelului antic: „Tu ştii bine astăzi şi trebuie să-ţi reaminteşti în inima ta că Iehova [în ebraică יחוח] este adevăratul Dumnezeu în cerurile de sus şi pe pămîntul de jos. Nu există altul“ (Deuteronom 4:39). Acesta este Dumnezeul căruia i s-a rugat Isus Cristos, Acela căruia el i-a adresat denumirea de „singurul Dumnezeu adevărat“. Astăzi, persoane informate din toate naţiunile de pe pămînt îi aduc închinarea lor. — Ioan 17:3; Matei 4:8–10; 26:39; Romani 3:29.

10. De ce primejdia războiului nuclear şi pagubele provocate de poluare nu vor zădărnici scopul lui Dumnezeu cu privire la pămînt?

¹⁰ În virtutea faptului că Iehova este Creatorul pămîntului, planeta noastră îi aparţine în întregime, iar viitorul ei se află în mîinile sale (Deuteronom 10:14; Psalm 89:11). Oricît de mari ar fi problemele omenirii, ele nu depăşesc capacităţile sale de a le soluţiona. Oamenii sînt îngroziţi de perspectiva unui război nuclear. Dar cine a stabilit legile care deţin controlul asupra reacţiilor nucleare care au loc la o scară de proporţii copleşitoare în nenumăratele miliarde de stele? Nu dispune oare Dumnezeu de cunoştinţa şi de puterea necesară pentru a ocroti viaţa de pe pămînt? Şi tot la fel, problemele care au apărut din cauză că oamenii au poluat din ignoranţă şi egoism mediul înconjurător, vor putea oare ele împiedica realizarea scopului Dumnezeului Atotputernic? Acela care a dispus de înţelepciunea şi de puterea necesară pentru a crea pămîntul şi fascinantele forme di viaţă de pe el, le poate da un nou început, dacă aceasta este voinţa sa (Isaia 40:26; Psalm 104:24). Care este deci scopul lui Iehova cu planeta noastră?

 CÎT VA MAI EXISTA PĂMÎNTUL?

11. (a) Ce cred unii oameni de ştiinţă că se va întîmpla în cele din urmă cu pămîntul? (b) Cine dispune de cunoştinţe mai exacte decît ei cu privire la aceste probleme şi de ce?

¹¹ Este oare scopul lui Dumnezeu să distrugă pămîntul şi tot ce este viu pe suprafaţa lui? Unii astronomi au creat teoria că într-o zi, în urma unor explozii, soarele nostru îşi va mări volumul şi va înghiţi pămîntul. Alţii argumentează că însăşi din cauza naturii fizice a universului, va veni timpul cînd soarele nu va mai străluci, iar pămîntul nu va mai oferi condiţii pentru întreţinerea vieţii. Dar sînt corecte oare aceste teorii? Ce spune Creatorul — Acela care a adus în existenţă energia şi materia, Cel care este sursa legilor de care depinde existenţa noastră? — Iov 38:1–6, 21; Psalm 146:3–6.

12. Cum s-au dovedit adevărate cuvintele din Ecleziast 1:4?

¹² Iehova l-a inspirat pe înţeleptul rege Solomon să compare durata vieţii omului cu durata pămîntului. La Ecleziast 1:4 Solomon a consemnat aceste cuvinte: „O generaţie pleacă şi o generaţie vine; dar pămîntul rămîne pe timp indefinit.“ Istoria dovedeşte exactitatea acestei afirmaţii. Deşi s-au succedat pe pămînt generaţii după generaţii, globul terestru pe care locuim noi a continuat şi continuă să existe. Dar pentru cîtă vreme? Conform unei transpuneri literale a New World Translation of the Holy Scriptures (Traducerii Lumii Noi a Sfintelor Scripturi), el va dura „pe timp indefinit“. Ce înseamnă aceasta?

13. (a) Ce înţelesuri poate avea expresia „timp indefinit“? (b) De ce putem fi siguri că pămîntul va dura pentru totdeauna?

¹³ Cuvîntul ebraic ’oh·lam‘, redat aici prin „timp indefinit“, are ca sens de bază o perioadă de timp care, din punctul de vedere al prezentului, este indefinită sau ascunsă vederii, dar de lungă durată. Poate însemna şi pentru totdeauna. Are pasajul de mai sus sensul acesta? Sau vrea oare această expresie să spună că probabil în viitor, într-un timp pe care nu îl putem cunoaşte, nefiindu-ne descoperit, pămîntul îşi  va ajunge sfîrşitul? Unele lucruri despre care Biblia spune că vor continua „pe timp indefinit“ au luat în cele din urmă sfîrşit. (Compară Numere 25:13; Evrei 7:12.) Dar Scripturile asociază cunvîntul ’oh·lam‘ cu ceea ce este etern, de pildă cu însuşi Creatorul. (Vezi Psalm 90:2 şi 1 Timotei 1:17.) Cît despre înţelesul pe care îl are acest termen în legătură cu pămîntul, nu există nici un fel de dubiu. La Psalmul 104:5 ni se spune: „El a fundat pămîntul pe locurile sale stabile; el nu se va clătina pe timp indefinit, sau pentru totdeauna.“ * — Vezi şi Psalm 119:90.

14. De unde ştim că planeta noastră nu va deveni într-o zi un deşert steril?

¹⁴ Ceea ce va dura pentru totdeauna nu va fi pur şi simplu un pămînt pustiu şi neproductiv. La Ieremia 10:10–12 găsim următoarea informaţie: „Iehova este Dumnezeu în adevăr. (. . .) El este Acela care a făcut pămîntul prin forţa sa, Acela care a stabilit în mod solid solul productiv prin înţelepciunea sa, Acela care prin priceperea sa a întins cerurile.“ Observaţi că el nu s-a mărginit doar să facă „pămîntul“, ci a stabilit totodată în mod solid şi „solul productiv“. În loc de acest termen din urmă, mulţi traducători redau cuvîntul ebraic te·velʹ prin simplul cuvînt „lume“. Însă potrivit lucrării lui William Wilson, Old Testament Word Studies‚ * te·velʹ înseamnă „pămîntul în sens de pămînt fertil şi locuit, de glob terestru locuibil“. Privitor la scopul lui Iehova cu acest pămînt fertil şi locuit, Psalmul 96:10 face următoarea liniştitoarea declaraţie: „Iehova însuşi a devenit rege. Solul productiv se află, de asemenea, solid stabilit, aşa încît nu poate fi făcut să se clatine.“ — Vezi şi Isaia 45:18.

15. Cum concordă aceste fapte cu rugăciunea pe care Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să o spună?

 ¹⁵ Aşadar tocmai în legătură cu planeta Pămînt, pe care trăim noi, i-a învăţat Isus Cristos pe discipolii săi să se roage lui Dumnezeu: „Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta ca în cer, aşa pe pămînt.“ — Matei 6:9, 10.

16. (a) Ce fel de oameni vor trăi deci pe pămînt? (b) Ce este „pămîntul nou“ despre care vorbeşte Biblia?

¹⁶ Voinţa lui Iehova cu privire la pămînt nu este ca acesta să fie locuit de nişte oameni care nu manifestă nici un fel de consideraţie faţă de proprietarul planetei şi care nu au o iubire adevărată unii faţă de alţii. Cu mult timp în urmă El a promis: „Răufăcătorii vor fi tăiaţi, dar cei care speră în Iehova sînt cei care vor stăpîni pămîntul. Cei drepţi vor stăpîni pămîntul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalm 37:9, 29). „Viitorul pămînt locuit“, despre care vorbeşte Biblia, va fi populat cu oameni care se tem de Dumnezeu şi care îşi iubesc în mod sincer aproapele. (Evrei 2:5; compară Luca 10:25–28.) Atît de mari vor fi schimbările care vor avea loc sub Regatul ceresc al lui Dumnezeu, încît Biblia vorbeşte despre un „pămînt nou“, — nu despre un nou glob terestru, ci despre o nouă societate omenească, ce va trăi în condiţiile paradiziace pe care Creatorul omului le-a inclus în scopul său încă de la începutul lucrării pămînteşti de creare. — Apocalips 21:1–5; Geneza 2:7–9, 15.

17. De ce este important să aflăm care sînt cerinţele stabilite de Dumnezeu pentru a putea supravieţui acum?

¹⁷ Este o stringentă necesitate ca întemeierea acelui „pămînt nou“ să fie precedată de o mare distrugere, una care va depăşi tot ce a cunoscut vreodată omenirea în această privinţă. Pentru binele pămîntului însuşi şi al tuturor acelora care manifestă o profundă recunoştinţă faţă de Creatorul acestuia, El va provoca „ruinarea celor care ruinează pămîntul“ (Apocalips 11:17, 18). Timpul ca Dumnezeu să facă lucrul acesta este foarte aproape! Vă veţi afla oare printre supravieţuitori atunci cînd va fi îndeplinit lucrul acesta? — 1 Ioan 2:17; Proverbe 2:21, 22.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Ilustraţie pe toată pagina 5]