Capitolul 2

Controverse de care depinde viitorul nostru

1. (a) Ce controverse arzătoare domină gîndirea multor oameni, şi în ce direcţii se orientează ei pentru a găsi soluţii? (b) De care fapt nu ţin ei adeseori seama?

ÎN ANII din urmă s-au impus atenţiei noastre, una după alta, într-o rapidă succesiune arzătoare controverse. Condiţiile sînt de aşa natură că oamenii de pretutindeni doresc cu disperare să se producă schimbări în situaţia lor. Poate că ei cred în Dumnezeu, dar în ceea ce priveşte eventualele schimbări în bine pe pămînt, ei consideră că realizarea lor depinde numai de oameni. Unii caută să acţioneze în sensul producerii unor asemenea schimbări prin intermediul guvernelor existente, iar alţii prin proteste de masă împotriva deciziilor acestor guverne. Alţii cred că singura cale este revoluţia. Ei sînt de părere că schimbarea legilor şi înlocuirea conducătorilor sau chiar a guvernelor în întregime vor duce, categoric, la îmbunătăţirea stărilor de lucruri. Dar ce dovedesc faptele? După încercări făcute pe parcursul a mii de ani, oamenii nu au reuşit să aducă în existenţă nici măcar un singur guvern care să facă dreptate fără nici o părtinire, care să aducă o adevărată siguranţă şi o fericire permanentă pentru toţi supuşii săi. Cum se explică faptul acesta?

2. De ce sînt atît de rele stările din lume?

² Oricît de nobile ar fi obiectivele fiecărui conducător politic în parte, toate guvernele omeneşti sînt manevrate de forţe care nu pot fi controlate de către aceştia. Dar despre ce anume este vorba? Este vorba despre spiritele supraomeneşti: Satan Diavolul şi demonii săi. Este adevărat că mulţi oameni rîd de ideea existenţei acestor spirite. Isus Cristos însă nu a rîs de această idee. El cunoştea personal trecutul lui Satan şi l-a identificat ca fiind „Stăpînitorul acestei lumi“ (Ioan  12:31). Biblia descrie în limbaj simbolic sistemul politic mondial, prezentîndu-l ca pe o fiară sălbatică şi dezvăluie că „balaurul [Satan] i-a dat fiarei puterea şi tronul său şi o mare autoritate.“ (Apocalips 13:1, 2; vezi şi Daniel 7:2–8, 12, 23–26.) Iar pentru zilele noastre Biblia a prezis o stare tot mai accentuată a ’vaiului de pe pămînt‘ „pentru că Diavolul a coborît spre voi“ (Apocalips 12:12). Nimic altceva nu ar putea explica în mod satisfăcător haosul în care a fost azvîrlită societatea umană. Dar cum s-a întimplat lucrul acesta? Cu putem face pentru o schimbare în bine a situaţiei?

CONTROVERSA PRIVITOARE LA SUVERANITATE

3. Ce arată Geneza 2:16, 17 cu privire la relaţia corectă dintre om şi Dumnezeu?

³ Primele capitole ale Bibliei ne informează că atunci cînd Iehova Dumnezeu a creat prima pereche umană, adică pe Adam şi Eva, şi i-a pus în grădina Eden, i-a instruit cu privire la relaţia lor cu El. El era Tatăl lor, Îngrijitorul lor generos, precum şi Suveranul universal. Spre propriul lor bine, ei trebuia să înţeleagă că pentru a continua să trăiască trebuia să asculte de Dumnezeu. — Geneza 2:16, 17; vezi şi Fapte 17:24, 25.

4. (a) Cum a venit în existenţă Satan? (b) Cărei dorinţe greşite i-a permis el să rodească?

⁴ În timpul acela întreaga creaţie era perfectă. Spre deosebire de animale, îngerii şi oamenii erau înzestraţi cu facultatea liberului arbitru sau a voinţei libere. Dar la scurtă vreme după crearea omului, unul dintre îngeri, abuzînd de minunata capacitate de a lua decizii personale, s-a răzvrătit împotriva suveranităţii lui Iehova. El s-a constituit astfel în adversar sau împotrivitor, acesta fiind înţelesul literal al numelui de Satan. (Compară Iacob 1:14, 15 şi Apocalips 12:9.) Împins de ambiţie, Satan a urmărit să-i ademenească pe primii doi oameni pentru a-i îndepărta de Iehova Dumnezeu şi pentru a-i aduce sub propria sa influenţă. El întrezărea posibilitatea  ca, prin intermediul lor, pămîntul să fie umplut de fiinţe umane care aveau să-l onoreze pe el drept dumnezeu. (Vezi Isaia 14:12–14 şi Luca 4:5–7.) Relatarea celor petrecute în Eden nu este o simplă născocire. Isus Cristos s-a referit la acestea ca la un fapt istoric. — Matei 19:4, 5.

5. (a) Ce chestiuni controversate s-au ivit în Eden? (b) Cine a fost afectat de acestea?

⁵ Isus a zis despre Diavol: „El (. . .) nu a persistat în adevăr (. . .) el (. . .) este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Prima minciună a Diavolului, despre care se face o consemnare, este aceea pe care i-a spus-o Evei, punînd la îndoială buna-credinţă a lui Dumnezeu. El i-a îndemnat pe oameni să respingă legea lui Dumnezeu, convingîndu-i că era mai avantajos să îşi stabilească fiecare propriile norme de viaţă. (Geneza 3:1–5; compară Ieremia 10:23.) În felul acesta, acolo, în Eden, a fost pusă sub semnul întrebării suveranitatea lui Iehova. Aşa cum au arătat evenimentele ulterioare, a fost pusă, totodată, la îndoială şi integritatea faţă de Dumnezeu a tuturor creaturilor inteligente. I-au servit ele, oare, lui Dumnezeu pentru că l-au iubit cu adevărat, sau ar putea fi determinate să se îndepărteze de el? (Iov 1:7–12; 2:3–5; Luca 22:31). Aceste chestiuni controversate aveau să afecteze pe fiecare persoană din cer şi de pe pămînt. Ce acţiune a întreprins Suveranul universului?

6. De ce nu i-a distrus Iehova numaidecît pe rebeli?

⁶ În loc să îi distrugă numaidecît pe rebeli, Iehova a acordat în mod înţelept o anumită perioadă de timp în care aceste controverse să fie clarificate o dată pentru totdeauna. Dumnezeu nu a făcut lucrul acesta pentru a dovedi vreo problemă oarecare cu privire la sine, ci pentru a le permite creaturilor înzestrate cu voinţă liberă să vadă ele înseşi roadele rele produse de rebeliunea împotriva suveranităţii sale, precum şi pentru a le oferi prilejul de a-şi demonstra personal poziţia în aceste probleme de importanţă vitală. O dată clarificate aceste probleme litigioase, nu se va mai permite niciodată nimănui să tulbure iarăşi pacea.

7. (a) Cum au luat fiinţă guvernările omeneşti? (b) Care a fost bilanţul domniei acestora?

 ⁷ Fiind Creatorul omenirii, Iehova Dumnezeu era totodată şi Stăpînitorul ei legitim (Apocalips 4:11). Dar cu timpul, Satan şi demonii săi au început să trezească în oameni nu numai dorinţa de a-şi stabili propriile lor norme cu privire la bine şi rău, ci şi dorinţa de a stăpîni asupra semenilor lor. Nimrod a fost cel dintîi care s-a instaurat ca rege, stăpînind asupra unor oraşe din Mesopotamia. El a fost „un puternic vînător [atît de animale cît şi de oameni] în opoziţie cu Iehova“ (Geneza 10:8–12). Începînd din zilele lui Nimrod şi pînă în prezent oamenii au încercat toate formele de guvernare posibile şi imaginabile. Dar aşa cum bine ştie orice cunoscător în domeniul istoriei, bilanţul nu a fost altceva decît corupţie şi vărsare de sînge. — Ecleziast 8:9.

8. De ce a refuzat Isus să se amestece în sistemul politic al lumii?

⁸ Cînd Isus Cristos era pe pămînt, Satan a încercat să-l aducă sub influenţa sa. El i-a oferit lui Isus „toate regatele pămîntului locuit“ în schimbul unui act de închinare. Isus a refuzat (Luca 4:1–13). Mai tîrziu, oamenii au vrut să-l facă rege, dar Isus s-a retras şi de data aceasta (Ioan 6:15). El cunoştea sistemul politic mondial şi a înţeles că voinţa lui Dumnezeu nu era ca acest sistem politic să fie îmbunătăţit prin intermediul său.

9. (a) Ce lucruri, pe care numai Regatul lui Dumnezeu le va realiza, trebuie făcute pentru a rezolva problemele omenirii? (b) Ce este acest Regat al lui Dumnezeu?

⁹ Isus şi-a demonstrat completa loialitate faţă de Iehova, Dumnezeul şi Tatăl său. El a iubit căile Tatălui său şi a făcut întotdeauna lucrurile care îi erau plăcute acestuia (Ioan 8:29). El ştia că soluţiile la problemele omenirii aveau să vină prin intermediul Regatului lui Dumnezeu, un adevărat guvern care urma să stăpînească din cer şi să asigure îndrumarea dreaptă şi iubitoare necesară omenirii. Numai acel Regat va putea sa înlăture influenţa lui Satan şi a demonilor săi. Numai el îi va putea uni pe oamenii de toate rasele şi naţiunile într-o familie  mondială care va trăi în pace. Numai el va putea elibera omenirea de robia păcatului şi a morţii. Numai el îi va putea aduce omenirii o fericire permanentă. Regatul acesta nu este un aranjament oarecare instituit de politicieni şi binecuvîntat de clerici. Creştinii adevăraţi nu recurg la arme de luptă carnală pentru a promova interesele acestui Regat. El este propriul guvern al lui Dumnezeu, cu un Rege ceresc perfect, întronat de însuşi Dumnezeu. Acesta este Regatul cu privire la care s-a rugat Isus şi pentru care i-a învăţat şi pe continuatorii săi să se roage. — Daniel 2:44; Apocalips 20:1, 2; 21:3, 4.

DE CARE PARTE VEŢI ALEGE SĂ STAŢI?

10. (a) Care este marea controversă cu care este confruntat fiecare dintre noi? (b) Ce ar trebui să facem în acest sens?

¹⁰ Controversa cu care sînteţi confruntaţi este aceasta: Veţi recunoaşte că Iehova Dumnezeu, Creatorul Universului, este Suveranul legitim şi totodată Stăpînitorul suprem al acestuia? V-aţi făcut timp să aflaţi care este scopul şi care sînt cerinţele Sale, aşa după cum sînt ele expuse în Biblie? Din respect faţă de poziţia sa şi din apreciere faţă de căile sale, vă dovediţi în mod iubitor ascultarea faţă de el? — Psalm 24:1, 10; Ioan 17:3; 1 Ioan 5:3.

11. Din ce motiv alegerea unei alte linii de conduită nu duce la fericire?

¹¹ Sînt oare mai fericiţi oamenii care îşi aleg o altă linie de conduită? Ce rezultat au avut argumentele lui Satan conform cărora pentru oameni ar fi mai avantajos să se declare independenţi, în loc să asculte de Dumnezeu? Refuzul de a recunoaşte că pămîntul îi aparţine lui Dumnezeu şi că toţi oamenii de pe pămînt, ca descendenţi ai primei perechi umane, sînt fraţi, a avut drept rezultat masacrarea a cel puţin 99 de milioane de bărbaţi, femei şi copii numai în războaiele din acest secol. Neaplicarea normelor morale ale Bibliei a dus la dezintegrarea familiei, la boli venerice epidemice, la distrugerea sănătăţii din cauza consumului de droguri, la  crime şi violenţă. Chiar şi cei care nu mor de o moarte violentă nu scapă de confruntarea cu moartea din cauza păcatului moştenit de la Adam. Toate dovezile arată că oamenii se păgubesc pe ei înşişi şi pe cei din jurul lor atunci cînd nu ţin seama de cerinţele înţelepte şi iubitoare ale Creatorului. (Romani 5:12; compară Isaia 48:17, 18.) Desigur că nu acesta este modul de viaţă pe care vi-l doriţi. Puteţi alege ceva mult mai bun.

12. (a) Care este călduroasa invitaţie pe care ne-o face Biblia? (b) De ce lucruri ne vom bucura pe măsură ce vom aplica în viaţa noastră Cuvîntul lui Dumnezeu?

¹² Biblia face călduroasa invitaţie: „Gustaţi şi vedeţi că Iehova este bun! Fericit este bărbatul robust care se refugiază în el“ (Psalm 34:8). Pentru a face lucrul acesta, trebuie să ajungeţi să îl cunoaşteţi pe Iehova şi apoi să puneţi în practică sfaturile sale. Pe măsură ce veţi face lucrul acesta viaţa vi se va umple de sens. În loc să stăruiţi în a profita de scurte momente de plăcere, care v-ar putea ajuta eventual să vă uitaţi pentru o clipă problemele, dar care vă vor produce strîngeri de inimă după aceea, veţi învăţa mai degrabă cum să înfruntaţi cu succes problemele vieţii şi cum să obţineţi bucurii durabile (Proverbe 3:5, 6; 4:10–13; 1:30–33). Veţi avea, de asemenea, perspectiva de a vă împărtăşi de minunatele binecuvîntări care vor veni prin intermediul Regatului lui Dumnezeu. Dacă aceasta e viaţa pe care o doriţi din suflet, atunci este de importanţă vitală să acţionaţi acum. De ce?

TOATE NAŢIUNILE SE ÎNDREAPTĂ SPRE ARMAGHEDON

13. De ce este important să luăm acum poziţie de partea lui Iehova?

¹³ Iehova nu îi va tolera pentru totdeauna pe oamenii şi organizaţiile care urmează fie în mod deliberat, fie din indiferenţă conducerea lui Satan. Nu li se va permite să abuzeze la infinit de pămînt şi să-i deposedeze pe alţii de bunul lor cel mai scump: viaţa. Va trebui ca ei să fie confruntaţi cu o zi de încheiere a socotelilor, o zi pe care  Biblia o numeşte „marea zi a lui Iehova“. — Ţefania 1:2, 3, 14–18.

14. La ce sînt adunate acum toate naţiunile?

¹⁴ Într-o revelaţie a evenimentelor care aveau să aibă loc în cursul zilelor încheierii prezentului sistem de lucruri, Isus a dezvăluit că „exprimări inspirate de demoni“ se vor „duce la regii întregului pămînt locuit, ca să-i adune la războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“. După cum arată revelaţia, „ele i-au adunat în locul care în ebraică se numeşte Har-Maghedon [sau Armaghedon]“. Această adunare este acum în curs! — Apocalips 16:14, 16.

15, 16. (a) Ce este Armaghedonul? (b) De ce este el necesar?

¹⁵ Armaghedonul despre care vorbeşte Biblia nu este ceva ce ar putea fi evitat printr-o îngheţare nucleară. El nu va putea fi preîntîmpinat prin negocieri internaţionale. Se pare că numele de Armaghedon derivă de la vechiul oraş Meghido, dar el implică mult mai mult decît un loc geografic din Orientul Mijlociu. Instigate de „invizibilul stăpînitor al acestei lumi“, toate naţiunile indiferent de ideologiile politice prin care se deosebesc, sînt adunate spre o situaţie mondială care demonstrează opoziţia lor faţă de Iehova Dumnezeu. „Regii întregului pămînt locuit“, împreună cu toţi susţinătorii lor, sînt determinaţi să ia poziţie. Imediat înainte de Armaghedon, opoziţia lor faţă de Regatul lui Dumnezeu şi faţă de toţi aceia care îl proclamă va cunoaşte o intensificare considerabilă pe întregul pămînt. Indiferent dacă recunosc sau nu existenţa lui Satan, totuşi „întreaga lume zace în puterea celui rău“, aşa cum declară Cuvîntul lui Dumnezeu. Întreaga lume rea şi toţi aceia care se încred în ea, imitîndu-i căile, trebuie să piară. — 1 Ioan 5:19; 2:15–17.

¹⁶ Din vîrf pînă în temelie, această lume este plină de corupţie. Nu numai criminalii notorii, ci şi cetăţenii de rînd manifestă o grosolană desconsiderare faţă de lege şi o totală lipsă de grijă faţă de persoana şi bunurile aproapelui lor. Dar, mai ales, ei refuză să acorde atenţie lucrurilor pe care le spune  însuşi Dumnezeu în Cuvîntul său Biblia. Ei nu respectă Suveranitatea sa. Este necesar ca Dumnezeu să treacă la acţiune, pentru a-şi curăţa numele de ocara care a fost îngrămădită asupra lui şi să pregătească totodată şi calea pentru a transforma pămîntul într-un paradis în care aceia care iubesc dreptatea se vor putea bucura de adevărată pace şi siguranţă.

17. (a) Cît de mare va fi distrugerea? (b) Cine va dirija deznodămîntul?

¹⁷ Cînd va sosi nimicirea nu va exista nici o îndoială că ea provine de la Iehova. Va fi devastat atunci întregul glob pămîntesc. Naţiunile vor şti că Iehova este acela care acţionează, atunci cînd forţele sale de execuţie vor intra în acţiune. În timp ce orice autoritate guvernamentală se va ruina, mîna fiecărui om se va întoarce împotriva însoţitorului său. Deznodămîntul va fi dirijat din ceruri, de către însuşi Fiul lui Dumnezeu. — Apocalips 6:16, 17; 19:11–13; Zaharia 14:13.

18. Cine vor fi supravieţuitorii?

¹⁸ Spre deosebire de rezultatele pe care le-ar putea avea un război nuclear purtat de oameni, această distrugere va fi o distrugere selectivă. Dar cine vor fi supravieţuitorii? Vor fi oare toţi aceia care profesează vreun fel oarecare de religie, sau poate toţi aceia care pretind că sînt creştini? Isus îi numeşte pe „mulţi“ dintre aceştia „lucrători ai nelegiuirii“ (Matei 7:21–23). Supravieţuitorii care vor avea fericirea de a se bucura de un „pămînt nou“ vor fi numai aceia care au cultivat, într-adevăr, o relaţie intimă cu Iehova şi cu Fiul său, Regele Cristos Isus. Prin modul lor de viaţă şi prin mărturia pe care o depun cu privire la Regat, ei vor dovedi că într-adevăr „îl cunosc pe Dumnezeu“ şi că „ascultă vestea bună despre Domnul Isus“. Puteţi face dovada că sînteţi o asemenea persoană? — 2 Tesaloniceni 1:8; Ioan 17:3; Ţefania 2:2, 3.

[Întrebări de studiu]