Capitolul 15

Despărţirea oamenilor în jurul controversei privitoare la Regat

1. Din ce motive despărţirea în jurul controversei privitoare la Regat este o problemă de importanţă crucială pentru fiecare dintre noi?

FIECARE dintre noi este confruntat cu o importantă decizie. Problema în cauză este atitudinea noastră faţă de Regatul mesianic al lui Iehova, încredinţat în mîinile lui Isus Cristos. În jurul acestei controverse are loc o despărţire în două grupuri a oamenilor din toate naţiunile. Pe baza atitudinii personale fiecare om se clasează în unul dintre aceste grupuri. Numai unul singur dintre aceste grupuri va supravieţui iminentei distrugeri a lumii. — Matei 24:40, 41.

2. (a) Ce legătură există între acest Regat mesianic şi problema controversată a suveranităţii lui Iehova? (b) Ce va deveni Regatul în curînd? De aceea, de ce ar trebui să reflectaţi cu seriozitate asupra acestor probleme?

² Iehova l-a întronat deja pe Fiul său uns, pe Mesia al său, în ceruri. La sfîrşitul ’timpurilor fixate ale naţiunilor‘, în 1914, Dumnezeu i-a dat lui Isus Cristos naţiunile ca moştenire — întregul pămînt ca proprietate a sa (Psalm 2:6, 8). Regatul mesianic, cu Regele uns al lui Iehova pe tron, este mijlocul de care se foloseşte Dumnezeu pentru a-şi realiza scopul său înţelept şi iubitor cu privire la pămînt. De aceea atitudinea pe care o adoptaţi faţă de Regat arată cum vă manifestaţi faţă de suveranitatea universală a lui Iehova. În curînd Regatul mesianic „va zdrobi (. . .) şi va pune capăt“ întregului sistem politic ce domină acum problemele omeneşti şi va deveni singura guvernare peste întregul pămînt (Daniel 2:44; Apocalips 19:11–21). Unde veţi fi oare atunci cînd el va începe să transforme pămîntul  în paradis? Veţi fi oare printre aceia care vor fi călăuziţi de el spre obţinerea vieţii perfecte? Isus a scos în evidenţă criteriile care stau la baza posibilităţii ca oamenii care trăiesc în prezent să beneficieze de asemenea perspectivă.

REGELE ŞI „FRAŢII“ SĂI

3. Ce a descris Isus la Matei 25:31–33?

³ Cînd le-a vorbit apostolilor săi despre „încheierea sistemului de lucruri“, Isus a folosit mai multe parabole sau ilustrări. În ultima dintre ele el a spus: „Cînd Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui şi el îi va despărţi pe oameni unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre. Şi el va pune oile la dreapta sa, iar caprele le stînga sa.“ — Matei 24:3; 25:31–33.

4. (a) Ce legătură există între această parabolă şi ceea ce scrie la Daniel 7:13, 14? (b) Ce întrebări ar fi de folos să ne punem nouă înşine?

⁴ Să observăm că Isus vorbeşte aici despre sine numindu-se „Fiul omului“, aşa cum a făcut deja de repetate ori în cursul acestei profeţii (Matei 24:27, 30, 37, 39, 44). Utilizarea acestei expresii ne reaminteşte viziunea profetică dată de Daniel cu circa şase secole înainte de Cristos. În legătură cu aceasta, profetul a scris: „Am continuat să privesc în viziunile de noapte şi iată cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului [Isus Cristos]; şi a obţinut acces la Cel Vechi în zile [Iehova Dumnezeu] şi a fost adus aproape, chiar înaintea Lui. Şi i s-a dat stăpînire şi demnitate şi un regat, ca să-i servească toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile. Stăpînirea sa este o stăpînire de o durată indefinită, care nu va trece, iar regatul său un regat care nu va fi distrus“ (Daniel 7:13, 14; Evrei 2:5–8). Acea autoritate de guvernare i-a fost deja încredinţată lui Isus Cristos. El domneşte pe tronul său ceresc de la anul 1914. Care vă este atitudinea faţă de această guvernare? Dovediţi oare, prin propriul mod de viaţă, respectul cuvenit faţă de  Acela pe care însuşi Dumnezeu l-a făcut Stăpînitor al întregului pămînt?

5. Cum determină Cristos sinceritatea afirmaţiilor de devoţiune ale cuiva faţă de el, în calitatea sa de Rege?

⁵ Este uşor ca cineva să afirme că crede în Regatul lui Dumnezeu şi că îl iubeşte pe Isus Cristos, dar numai cuvintele nu sînt de ajuns. În această parabolă a sa, privitoare la oi şi capre, Isus arată că, deoarece el avea să fie prezent în mod invizibil în ceruri, un factor determinant pe care avea să-l ia în considerare pentru a stabili sinceritatea afirmaţiilor unei persoane va fi modul în care aceasta îi va trata pe aceia care îl reprezintă pe Cristos pe pămînt, respectiv pe „fraţii“ săi. — Matei 25:40, 45.

6. Cine sînt „fraţii“ lui Cristos?

⁶ Cine sînt aceşti „fraţi“? Aceia pe care i-a ales Dumnezeu din mijlocul omenirii ca să fie moştenitori ai Regatului ceresc împreună cu Cristos. Aceştia sînt în număr de 144 000, dintre care nu mai există acum pe pămînt decît o rămăşiţă (Apocalips 14:1, 4). Deoarece ei au fost „născuţi din nou“ prin intermediul acţiunii spiritului lui Dumnezeu, ei sînt fiii lui Dumnezeu, şi din acest motiv se vorbeşte despre ei în Scripturi că sînt „fraţii“ lui Isus Cristos (Ioan 3:3; Evrei 2:10, 11). Isus consideră că ceea ce le fac oamenii acestor „fraţi“, chiar şi celui mai „micuţ“ dintre ei, îi fac chiar lui.

7. Din ce motiv „fraţii“ lui Cristos nu aparţin bisericilor creştinătăţii?

⁷ Unde se află în zilele noastre aceşti „fraţi“ ai lui Cristos? Îi veţi găsi oare printre frecventatorii bisericilor creştinătăţii? Ce a spus oare Isus despre adevăraţii săi continuatori? „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:16). Se poate spune oare, pe bună dreptate, lucrul acesta despre bisericile creştinătăţii şi despre membrii lor? În mare măsură atitudinea şi conduita lor nu fac decît să reflecte ceea ce este obişnuit în acea parte a lumii în care se găsesc ei. Implicarea bisericilor în politică este cunoscută.  Cînd a fost formulată în anul 1945 Carta Naţiunilor Unite, delegaţiile protestantă, catolică şi mozaică s-au pus la dispoziţie în calitate de consultanţi. În anii mai recenţi papii din Roma au elogiat Naţiunile Unite, atribuindu-le meritul de a fi „ultima speranţă de înţelegere şi pace“ şi „forumul suprem al păcii şi justiţiei“. The World Council of Churches (Consiliul Mondial al Bisericilor), care este compus din vreo 300 de grupări religioase, a furnizat chiar fonduri care au fost utilizate pentru a finanţa revoluţii de natură politică. Isus Cristos însă i-a spus guvernatorului Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume.“ — Ioan 18:36.

8. (a) Ce v-a ajutat să-i identificaţi pe „fraţii“ lui Cristos? (b) Ce importanţă dobîndeşte pentru ei lucrarea de predicare a Regatului?

⁸ Faptele demonstrează că numai un singur grup a luat o atitudine fermă de partea Regatului, îndreptîndu-şi cu energie eforturile înspre lucrarea de proclamare mondială a acestui Regat, în timp ce evită orice fel de implicare în afacerile politice ale lumii. Acest grup este acela al Martorilor lui Iehova. Printre ei se află aceia care au mai rămas din numărul „fraţilor“ lui Cristos. Imitîndu-l pe Domnul Isus şi pe apostolii săi, ei s-au consacrat străduinţei de a merge din oraş în oraş şi din casă în casă, pentru a le spune oamenilor vestea bună a Regatului lui Dumnezeu (Luca 8:1; Fapte 8:12; 19:8; 20:20, 25). În 1919, la un congres al Martorilor lui Iehova (cunoscuţi atunci sub numele de Studenţii Internaţionali ai Bibliei), ţinut în Cedar Point, Statul Ohio (S.U.A.), congresiştilor li s-a reamintit că ’vocaţia lor a fost şi este să anunţe viitorul regat al lui Mesia‘. La un congres similar, ţinut în 1922, lucrul acesta a fost subliniat din nou şi congresiştii au fost îndemnaţi: „Anunţaţi, anunţaţi, anunţaţi Regele şi regatul său.“ Folosind orice mijloace care le stau la dispoziţie, ei au continuat să facă lucrul acesta la scară mondială pînă în ziua de astăzi (Matei 24:14). Datorită activităţii lor v-a fost prezentată  astăzi controversa privitoare la Regat. Ce poziţie veţi lua cu privire la ea?

’AŢI FĂCUT LUCRURILE ACESTEA UNUIA DINTRE FRAŢII MEI‘

9. (a) Care sînt împrejurările menţionate în Matei 25:35–40 legate de serviciul pentru Regat? (b) Astfel în faţa cărui test au fost puşi oamenii de pretutindeni?

⁹ „Fraţii“ unşi de spirit ai lui Cristos au ajuns în grele încercări din cauza predicării îndrăzneţe a Regatului lui Dumnezeu, în timp ce s-au menţinut separaţi de lume (Ioan 15:19, 21). Unii au suferit de foame, de sete şi de lipsă de îmbrăcăminte. Mulţi şi-au lăsat casele pentru a servi în zone în care ei erau nişte străini. În timp ce îşi îndeplineau serviciul, ei au avut de suferit boli, întemniţări şi chiar moartea din mîna persecutorilor. Aceste lucruri prin care au trecut „fraţii“ lui Cristos au făcut ca oamenii tuturor naţiunilor să fie puşi în faţa unui test: Îi va determina oare iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristos să vină în ajutorul ambasadorilor Regatului ceresc? (Matei 25:35–40; vezi şi 2 Corinteni 5:20.) Ceea ce consideră Regele ca lucru făcut lui însuşi nu sînt actele de binefacere pur umanitare, ci ajutorul dat lor pe considerentul că îi aparţin lui Cristos. — Marcu 9:41; Matei 10:42.

10. (a) De ce nu este valabil protestul „caprelor“? (b) Spre deosebire de ele, ce atitudine au adoptat oile?

¹⁰ Aceia care oferă un astfel de ajutor sînt asemănaţi de Isus cu nişte oi. Oamenii care nu le dau ajutor „fraţilor“ săi sînt menţionaţi în parabola lui Isus prin termenul de capre. „Caprele“ ar putea să protesteze, afirmînd că nu l-au văzut pe Isus Cristos. Dar el i-a trimis la ele pe servitorii săi, iar aceştia s-au identificat cu claritate. Poate că nu toate „caprele“ îi persecută pe „fraţii“ lui Cristos, dar nici nu se simt îmboldite de iubirea faţă de Regele ceresc să vină în ajutorul acestor reprezentanţi ai săi (Matei 25:41–45). Ele se ataşează de lumea al cărei stăpînitor invizibil este Satan  Diavolul. Nici „oile“ nu îl văd literalmente pe Isus Cristos. Dar spre deosebire de „capre“, aceste oi dovedesc faptul că nu le este ruşine să se identifice cu „fraţii“ lui Cristos, sprijinindu-i pe aceşti proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Aceste „oi“ sînt conştiente de ceea ce fac, şi ele fac o alegere în favoarea Regatului lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos. Iată de ce modul lor de-a acţiona se bucură de preţuire în ochii Regelui.

11. (a) Întrucît mulţi oameni n-au întîlnit niciodată personal pe vreunul dintre „fraţii“ lui Cristos, cum pot fi ei judecaţi pe baza celor arătate mai sus? (b) Ce asigură succesul acestei lucrări?

¹¹ Cum este însă posibil ca oamenii tuturor naţiunilor să fie judecaţi pe această bază? Nu a zis oare Isus că „fraţii“ săi, cărora Tatăl le va da Regatul, vor fi doar o „turmă mică“? (Luca 12:32). Mulţi oameni nu au venit niciodată personal în contact cu vreunul dintre ei. Dar chiar dacă aşa stau lucrurile, totuşi ei constituie nucleul organizaţiei internaţionale a Martorilor lui Iehova. Prin intermediul acestui popor organizat, controversa de importanţă vitală privitoare la Regat este prezentată oamenilor de pretutindeni. Toată această lucrare este dirijată de însuşi Isus, de pe tronul său ceresc, şi cu ajutorul îngerilor. Lucrarea de despărţire între oameni înaintează în mod irezistibil în circa 200 ţări şi grupuri insulare de pe întregul glob pămîntesc, chiar şi acolo unde lucrarea de predicare a Regatului lui Dumnezeu este interzisă de guvernele locale. Astfel, o mare mulţime de oameni iau poziţie de partea Regatului lui Dumnezeu.

12. (a) Cum arată „oile“, în mod limpede, poziţia pe care au luat-o? (b) De ce fac ele lucrul acesta?

¹² Cum anume? Anunţînd cu zel, într-o strînsă colaborare cu cei unşi, că Regatul îşi exercită domnia şi că el va pune în curînd capăt sistemului mondial de lucruri. În felul acesta ei se afirmă cu claritate ca unii care au luat poziţie de partea Regatului mesianic al lui Iehova, îndrumîndu-i totodată, în mod iubitor, şi pe alţii să facă acelaşi lucru.  Aceşti oameni sinceri au motive mult mai serioase de-a acţiona astfel decît simpla dorinţă de a supravieţui. Ei îl iubesc cu adevărat pe Iehova şi căile sale. Îngrijirea privitoare la Regatul său încredinţat în mîinile lui Cristos, în calitate de Rege, le umple inima de recunoştinţă şi sînt animaţi de dorinţa ca şi alţii să poată profita de această îngrijire. Astfel ei participă în cea mai deplină măsură posibil la transmiterea mărturiei despre Regat. Aşa cum i-a instruit Isus pe discipolii săi, ei ’caută mai întîi regatul‘, nepermiţînd ca el să fie împins pe un loc secundar în viaţa lor din cauza îngrijorărilor cotidiene. În felul acesta, ei se dovedesc potriviţi pentru a primi o măreaţă binecuvîntare. — Matei 6:31–33.

VEI ’MOŞTENI REGATUL‘?

13. (a) De cînd s-a gîndit Iehova la o răsplătire pentru oamenii asemănători „oilor“? (b) Ce înseamnă pentru ei că vor ’moşteni regatul‘?

¹³ Pe oamenii care se dovedesc a fi „oile“ din parabola lui Isus îi aşteaptă un viitor minunat. De la înălţimea tronului său ceresc, el le spune: „Veniţi, voi, care aţi fost binecuvîntaţi de Tatăl meu, şi moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la fundarea lumii“ (Matei 25:34). Aşadar, deja de la „fundarea lumii“ — din timpul cînd Adam şi Eva au dat naştere primilor copii care puteau beneficia de îngrijirea divină privitoare la răscumpărarea omenirii, conform cu Geneza 3:15, 16 — Iehova s-a gîndit la o răsplată pentru aceste „oi“. (Compară Luca 11:50, 51.) Lor li se oferă posibilitatea de a se bucura, în paradisul restabilit, de viaţa umană perfectă pe care a pierdut-o Adam. Faptul că vor ’moşteni Regatul‘ nu înseamnă de loc că vor merge în cer, deoarece parabola arată că „oile“ nu sînt tot una cu „fraţii“ Regelui, care sînt moştenitori ai Regatului ceresc. Astfel deci „oile“ trebuie să fie supuşi pămînteşti ai acelui guvern ceresc. Lucrarea Greek-English Lexicon‚ de Liddell şi Scott, declară că termenul grecesc basileiʹa‚ care este tradus aici  prin „regat“, poate fi înţeles şi în sens pasiv, indicînd ceva ’stăpînit de către un rege‘. Evident că acesta este sensul care se aplică în acest caz.

14. Ce diferenţă va fi între judecata pe care o vor primi „caprele“ şi moştenirea „oilor“?

¹⁴ În timp ce „caprele“ se vor duce la „tăiere veşnică“, într-o distrugere atît de completă ca efectuată prin foc, „oile“ vor fi ocrotite de către Regele mesianic. (Matei 25:41, 46; compară Apocalips 21:8.) Fără să mai fie nevoie să moară, ele vor fi păstrate în viaţă prin marele necaz şi introduse pe gloriosul „pămînt nou“ care va fi liber de influenţa lui Satan şi a răului său sistem de lucruri. Ele se vor bucura de acea binecuvîntare deoarece decid în mod corect acum în ce priveşte controversa legată de Regat.

15. (a) De unde ştim că această parabolă îşi are aplicarea în prezent? (b) Astfel, ce lucrare este de importanţă vitală?

¹⁵ Ar fi o gravă greşeală să ne închipuim că, întrucît distrugerea „caprelor“ este veşnică, parabola nu şi-ar găsi decît mai tîrziu aplicarea, eventual în cursul domniei milenare a lui Cristos. Dimpotrivă, Isus a dat această parabolă ca o parte a semnului ’încheierii sistemului de lucruri‘ (Matei 24:3). Ceea ce descrie el are loc după întronarea lui, dar totodată în timp ce „fraţii“ săi sînt încă în carne şi trec prin necazurile menţionate de Isus. Noi trăim chiar în acel timp, şi el expiră cu rapiditate. De aceea, este de importanţă vitală nu numai faptul de a ne pune toată încrederea în Regat, ci şi faptul de-a-i ajuta pe alţii să vadă cît este de important să facă acum lucrul acesta.

[Întrebări de studiu]