Eşti tu loial noului Rege al pămîntului?
Capitolul 18
Eşti tu loial noului Rege al pămîntului?
1. Cum a reacţionat mulţimea în anul 33 e.n., cînd Isus a fost prezentat ca Rege?
LA 9 NISAN, anul 33 e.n., Isus Cristos li s-a prezentat iudeilor ca Rege al lor, ca promisul Mesia. Pe cînd cobora de pe Muntele Măslinilor spre Ierusalim, mulţimea discipolilor se bucura şi îl lăuda pe Dumnezeu din cauza lucrărilor de putere pe care le înfăptuise Isus (Luca 19:37, 38; Zaharia 9:9). Dar aveau să se dovedească ei, oare, loiali faţă de Acela pe care îl aclamau ca Rege? Loialitatea lor avea să fie pusă la încercare în curînd.
2. (a) Cum reacţionează mulţi oameni de astăzi la vestea că Isus este noul Rege al pămîntului? (b) Ce întrebări merită o serioasă atenţie?
2 De la 1914, glorificatul Isus Cristos, care guvernează în mod activ din ceruri, a fost prezentat întregii omeniri drept noul Rege al pămîntului. Perspectiva vieţii sub un guvern încredinţat în mîinile lui Isus Cristos, care va rezolva într-adevăr problemele omenirii, i-a umplut de bucurie pe mulţi oameni din toate naţiunile. Dar se vor dovedi ei loiali? Ce se poate spune despre fiecare dintre noi, în parte?
PROPRIA DOVADĂ DE LOIALITATE A REGELUI
3. (a) De ce este Isus denumit „cel loial“ al lui Iehova? (b) Ce este loialitatea?
3 Isus Cristos a dovedit cu prisosinţă că propria sa loialitate faţă de Iehova Suveranul universal este neclintită. Scripturile se referă la el, în mod adecvat, cu denumirea de „cel loial“ (Psalm 16:10; Fapte 2:24–27). Cuvîntul ebraic tradus aici prin „loialitate“ conţine ideea de a fi bun şi iubitor. Deci nu este vorba de o atitudine rece, bazată doar pe lege sau justiţie, ci de o atitudine la baza căreia se află totodată iubirea şi recunoştinţa. — Compară Psalm 40:8; Ioan 14:31.
4, 5. (a) Cum s-a manifestat loialitatea lui Isus în cer după rebeliunea lui Satan? (b) Cum s-a manifestat acea loialitate şi pe pămînt?
4 Cînd în ceruri Satan a început să caute să-şi atribuie onoare, lucru care nu se cuvenea decît Tatălui, şi cînd alţi îngeri şi-au părăsit locurile corespunzătoare lor în organizaţia cerească, Fiul întîi născut al lui Dumnezeu nu a imitat spiritul lor. Ar fi fost de neconceput din partea lui să procedeze astfel! Atît de mari au fost devoţiunea şi spiritul său de sacrificiu încît, pentru a îndeplini voinţa Tatălui său, acest Fiu loial şi-a părăsit gloria cerească, a devenit om şi s-a supus chiar morţii pe un stîlp de tortură. În măsura în care a depins de el, a avut grijă, în mod iubitor, ca nici un detaliu din lucrurile pe care le conturau Scripturile cu privire la el să nu rămînă neîmplinite. — Filipeni 2:5–8; Luca 24:44–48.
5 Cînd Isus a fost pe pămînt, Satan l-a supus la mari presiuni, pentru a-l determina să renunţe la lucrarea pe care i-o încredinţase Dumnezeu şi, dacă ar fi posibil, să-l ispitească să facă ceva care să-l determine pe Dumnezeu să-şi respingă Fiul. El l-e îndemnat pe Isus să acţioneze în aşa fel încît sa-şi procure prestigiu şi putere, însă în lumea al cărei stăpînitor era Satan. Isus a refuzat toate aceste propuneri, citînd ca îndrumar al său Sfintele Scripturi (Matei 4:1–10). Isus avea capacităţi remarcabile, pe care şi le utiliza bine şi întotdeauna în armonie cu voinţa Tatălui său. El era ocupat din plin cu îndeplinirea lucrării pe care îl trimisese Dumnezeu s-o facă (Ioan 7:16–18; 8:28, 29; 14:10). Ce excelent exemplu de loialitate!
6. În ce fel ne pretinde loialitate răsplata care i-a fost acordată lui Isus?
6 Datorită loialităţii dovedite a lui Isus, Iehova l-a înviat din morţi şi l-a înălţat „la o poziţie superioară şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se aplece orice genunchi (. . .) şi orice limbă să recunoască deschis că Isus Cristos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“ (Filipeni 2:9–11). Acest nume „care este mai presus de orice alt nume“ reprezintă puterea şi autoritatea acordate lui Isus, ca să poată înfăptui voinţa lui Iehova. ’Aplecarea genunchilor‘ în faţa lui înseamnă recunoaşterea poziţiei sale şi supunerea în faţa autorităţii sale. Aceasta mai include şi faptul de a fi supuşi lui, în calitatea sa de Rege.
IUBIRE LOIALĂ FAŢĂ DE UNŞII LUI IEHOVA
7. Sub ce aspecte este pusă la încercare loialitatea discipolilor lui Isus?
7 Faptul că, după înălţarea lui la cer, Isus nu mai putea să fie văzut cu ochii omeneşti, avea să aibă drept rezultat o examinare pînă în adîncul inimii a loialităţii discipolilor săi. Aveau să trăiască ei, oare, în conformitate cu principiile învăţate de la el? Aveau să se păstreze, oare, separaţi de lume? Aveau să-i respecte ei pe aceia cărora spiritul sfînt le-a acordat responsabilităţile supravegherii? Aveau să îndeplinească ei din tot sufletul lucrarea ce le-a fost încredinţată?
8. Ce a fost prefigurat prin iubirea loială dintre Ionatan şi David?
8 La timpul cuvenit, „alte oi“ urmau să fie adunate în asociere cu „turma mică“ a moştenitorilor Regatului ceresc. Aveau să manifeste, oare, o adevărată apreciere faţă de poziţiile lor în legătură cu Cristos ca Rege şi în relaţie unii cu alţii? Faptele arată că printre toţi aceia care fac parte din „singura turmă“ de sub Isus Cristos există o iubire reciprocă autentică. Faptul acesta a fost prefigurat prin nezdruncinata şi nepieritoarea iubire a lui Ionatan, fiul lui Saul, faţă de David. Fiind martor al desăvîrşitei devoţiuni a lui David faţă de Iehova şi al deplinei sale încrederi în Dumnezeu cu prilejul uciderii uriaşului Goliat, Ionatan a fost profund mişcat şi „sufletul lui Ionatan s-a lipt de sufletul lui David şi Ionatan a început să-l iubească aşa cum îşi iubea propriul său suflet“. Iubirea lui nu a scăzut în intensitate atunci cînd a devenit evident că Iehova avea să-i acorde regalitatea lui David şi nu lui. Ionatan şi-a riscat chiar viaţa, de repetate ori, pentru David. — 1 Samuel 17:45–47; 18:1; 23:16, 17.
9. Cum au manifestat o loialitate similară neisraeliţii care au servit în armata lui David?
9 În afară de Ionatan, existau şi străini care i se ataşaseră lui David. Ei nu erau mercenari, ci erau bărbaţi curajoşi care acţionau dintr-un sentiment de devoţiune faţă de David ca uns al lui Iehova. Printre aceştia erau cheretiţii, peletiţii şi foşti cetăţeni ai oraşului fililstean Gat. Ei i-au rămas ataşaţi cu loialitate lui David atunci cînd fiul său Absalom a căutat să cîştige în mod viclean inima bărbaţilor lui Israel. În ciuda poziţiei proeminente a lui Absalom şi în ciuda vicleniei sale, ei nu s-au lăsat atraşi pe calea trădării prin vorbirea lui mieroasă. — 2 Samuel 15:6, 10, 18–22.
10. (a) Cum este descrisă în Psalmul 45 relaţia strînsă dintre Cristos, rămăşiţa unsă şi „alte oi“? (b) În ce sens ’intră fecioarele însoţitoare în palatul regelui‘?
10 O altă vibrantă descriere a relaţiei dintre Cristos, rămăşiţa unsă şi „alte oi“ se găseşte în Psalmul 45. Acesta nu este doar numai un foarte frumos poem, ci este şi o profeţie despre Regatul mesianic, — Dumnezeu însuşi fiind „tronul“, adică fundaţia şi sprijinul regalităţii lui Isus (Psalm 45:1–7; Evrei 1:8, 9). Psalmistul o descrie pe mireasa lui Cristos, „fiica regelui“, cum este adusă la Rege în ziua nunţii sale. Împreună cu ea se află „fecioarele, însoţitoarele ei“. Cine sînt acestea? Ele îi reprezintă pe cei care au perspectiva de a fi supuşi pămînteşti ai Regatului lui Dumnezeu. Ei vor însoţi „cu voioşie şi jubilare“ clasa „miresei“, pînă cel din urmă dintre membrii acesteia va fi unit cu Cristos în cer. Ei „intră“ împreună cu „mireasa“ „în palatul regelui“ nu prin faptul că s-ar urca la cer, ci prin faptul că se oferă în serviciul Regelui. Aţi devenit unul dintre cei care formează această fericită procesiune? — Psalm 45:13–15.
CE NE PRETINDE LOIALITATEA?
11. Ce situaţii ne pun la încercare cu privire la faptul dacă ’facem parte din lume‘ sau nu?
11 Nenumărate situaţii din viaţă demonstrează ce fel de oameni sîntem. Credem noi cu adevărat în Regatul mesianic al lui Iehova? Constituie el o realitate pentru noi? Isus a arătat că adevăraţii săi continuatori nu trebuia ’să facă parte din lume‘. Se poate spune lucrul acesta şi în ce vă priveşte? — Ioan 17:15, 16.
12. Cu toate că sîntem imperfecţi, în ce alte moduri putem da dovadă de loialitate?
12 În cazul nostru, al oamenilor imperfecţi, loialitatea nu ne pretinde perfecţiune. Dar ea ne pretinde să evităm violarea deliberată a poruncilor Bibliei, fie că oamenii ne văd sau nu. Ea ne va determina să ne străduim să aplicăm cît mai deplin principiile Bibliei, în loc să încercăm să vedem cît de mult ne-am putea apropia de căile lumii. Ea ne va determina să nutrim o ură autentică faţă de ceea ce este rău. — Psalm 97:10.
13. Cum ne va ocroti loialitatea împotriva vorbirilor mieroase ale apostaţilor?
13 Dacă urîm cu adevărat răul, nu-i vom permite curiozităţii să ne ispitească să ne apropiem de lucrurile rele. Curiozitatea manifestată faţă de viaţa persoanelor imorale în privinţă sexuală poate duce la ruină (Proverbe 7:6–23). Tot la fel poate duce la ruină spirituală şi curiozitatea de a cumpăra şi de a citi literatură produsă de apostaţi adică de persoane care l-au părăsit pe Iehova şi organizaţia sa şi care îi „bat“ verbal foştii lor asociaţi (Matei 24:48–51). Proverbe 11:9 ne avertizează: „Prin gura lui cel care este apostat cauzează ruina semenului său.“ Dar loialitatea ne va ocroti împotriva faptului de a fi induşi în eroare de vorbirile lor mieroase. — 2 Ioan 8–11.
14. (a) Care este unul dintre cele mai importante moduri în care ne putem dovedi loialitatea faţă de Cristos în calitatea sa de Rege? (b) De ce este atît de importantă această lucrare?
14 Unul dintre modurile cele mai importante în care putem manifesta loialitate este acela de a ne angaja din tot sufletul în lucrarea pe care Isus i-a învăţat pe discipolii săi să o îndeplinească. El a dat personal exemplu în această privinţă, mergînd din oraş în oraş şi din sat în sat şi predicînd vestea bună a Regatului lui Dumnezeu (Luca 8:1). Isus a profeţit ce aveau să facă adevăraţii creştini de astăzi, atunci cînd a spus: „Această veste bună a Regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Prin intermediul acestei predicări a veştii bune, controversa privitoare la Regat este prezentată oamenilor de pretutindeni, astfel încît ei pot să ia o decizie personală. Pentru o mare mulţime acea decizie va avea drept rezultat ocrotirea în marele necaz (Apocalips 7:9, 10). Participaţi oare, în mod loial, la această urgentă lucrare?
15. (a) Despre ce spune Psalmul 145:10–13 că trebuie să vorbească cei care îi sînt loiali lui Iehova? (b) Cum se aplică în cazul nostru lucrul acesta?
15 Cu mult timp în urmă, psalmistul David a scris: „Toate lucrările tale te vor lăuda, o, Iehova, şi cei fideli ţie te vor binecuvînta. Ei vor spune despre gloria regalităţii tale şi vor vorbi despre puterea ta, pentru a le face cunoscute fiilor oamenilor faptele sale de putere şi gloria splendorii regalităţii sale. Regalitatea ta este o regalitate pentru toate timpurile indefinite, şi stăpînirea ta pentru toate generaţiile succesive“ (Psalm 145:10–13) Acea regalitate este exercitată în prezent prin intermediul Regatului mesianic încredinţat în mîinile loiale ale lui Isus Cristos, iar noi ne dovedim loialitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristos prin faptul că vorbim despre ea fără reţineri şi cu entuziasm.
16. Cum ar trebui să influenţeze loialitatea măsura în care participăm la predicarea Regatului şi motivele din care facem aceasta?
16 Ce importanţă i-aţi acordat acestei lucrări de mărturie privitoare la Regat? O puneţi cu adevărat mai presus de alte preocupări? Ceea ce puteţi face personal poate fi mai mult sau poate fi mai puţin decît fac alţii. Împrejurările diferă de la un individ la altul. Dar ne va fi de folos tuturor să ne punem întrebări ca acestea: ‘Nu cumva participarea mea la această lucrare este motivată doar de un simplu simţ al datoriei? Nu este oare numai un sacrificiu simbolic? Nu o privesc eu oare ca pe o simplă cerinţă în vederea supravieţuirii? Sau iubirea faţă de Iehova, devoţiunea faţă de Regatul său mesianic şi interesul sincer faţă de aproapele meu mă determină să-i acord primul loc în viaţă, astfel încît toate celelalte interese ale vieţii mele să-i fie subordonate, să graviteze în jurul ei?‘ Loialitatea ne va determina să căutăm căi de a dovedi că această lucrare este la fel de importantă pentru noi pe cît este de importantă şi pentru Regele nostru.
17. Cum îi ’va vorbi de pace‘ Isus atunci cînd îi va distruge pe cei răi?
17 În curînd Acela care a fost aclamat cu jubilare ca Rege de către discipolii săi atunci cînd a intrat în Ierusalim în anul 33 e.n. îi va distruge pe toţi aceia care resping suveranitatea lui Iehova exercitată prin intermediul Regelui său mesianic. Dar el îi „va vorbi de pace“ acelei „mari mulţimi“ de oameni din toate naţiunile care au imitat propriul său exemplu de loialitate. Veţi fi oare în rîndurile lor? — Zaharia 9:10; Efeseni 4:20–24.
[Întrebări de studiu]
