Capitolul 12

Identificaţi în vederea distrugerii sau a supravieţuirii?

1. Ce întrebări ne propune capitolul de faţă să examinăm?

SITUAŢIA religioasă existentă astăzi ne pretinde să arătăm ce se află în realitate în inima noastră. Îl iubim noi cu adevărat pe Iehova şi căile sale? Sîntem noi asemănători Fiului său Isus Cristos, căruia i s-a spus: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urît nelegiuirea“? (Evrei 1:9). Sîntem noi dispuşi să manifestăm deschis această atitudine, astfel încît să fie clară în ochii altora poziţia noastră? Consemnarea biblică privitoare la Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, ne ajută să ne examinăm situaţia.

2. Cine erau Iehu şi Ionadab?

² În secolul al zecelea înaintea erei noastre, Iehu a fost uns ca rege peste regatul celor zece triburi ale Israelului, regat ce avea de capitală oraşul Samaria. Iehu primise misiunea de a distruge tot ce aparţinea casei nelegiuite a regelui Ahab, inclusiv pe regina Izabela, care promovase cultul lui Baal în Israel şi care se străduise să calce în picioare şi să zdrobească închinarea la Iehova. Cînd s-a dus să-l întîlnească pe Iehu, Ionadab, un chenit (deci un neisraelit) cunoştea, fără îndoială, programul de nimicire pe care îl avea de îndeplinit Iehu. Dar cît de puternică era iubirea lui Ionadab faţă de Iehova? Avea să se identifice el deschis drept un bărbat care credea în mod ferm că numai lui Iehova, Dumnezeului adevărat, trebuia să i se aducă închinare?

„ESTE INIMA TA (. . .) DREAPTĂ FAŢĂ DE MINE?“

3. Cum şi-a făcut Ionadab cunoscută în mod public poziţia sa faţă de închinarea la Iehova?

³ După un schimb de saluturi între cei doi bărbaţi, Iehu  l-a invitat pe Ionadab să-şi clarifice poziţia. „Este inima ta la fel de dreaptă faţă de mine“, l-a întrebat Iehu, „cum este inima mea faţă de inima ta?“ Ionadab a răspuns fără ezitare: „Este.“ „Dacă este, dă-mi mîna ta“, i-a replicat Iehu. Aşa că l-a luat pe Ionadab în carul său şi i-a zis: „Vino cu mine şi vezi cum nu tolerez nici o rivalitate împotriva lui Iehova.“ Ionadab nu s-a retras şi nu i-a fost teamă. — 2 Regi 10:15, 16; vezi Deuteronom 6:13–15.

4, 5. (a) Prin ce mijloace i-a făcut Iehu să se identifice pe închinătorii lui Baal? (b) Ce acţiune a întreprins Iehu şi unde se afla Ionadab? (c) Ce reacţie aveţi în faţa acestei distrugeri a închinătorilor lui Baal?

⁴ Sosind în Samaria, Iehu luă măsuri ca toţi aceia care practicau cultul lui Baal să se identifice ei înşişi ca atare. Profeţilor, preoţilor şi tuturor închinătorilor lui Baal li s-a cerut să aducă o mare jertfă la casa lui Baal. Li s-a adus la cunoştinţă că oricine va lipsi de la acea jertfă îşi va pierde viaţa. Iehu a dat dispoziţii să li se distribuie tuturor închinătorilor lui Baal veşminte prin a căror îmbrăcare aveau să fie cunoscuţi cu claritate. În felul acesta, oricine pretindea că i se închina şi lui Iehova era determinat să arate cui îi servea în realitate. Se părea că soseşte un ceas glorios pentru Baal şi pentru Satan Diavolul, pe care îl reprezenta în realitate Baal.

⁵ Acela nu era un loc pentru închinătorii adevăraţi ai lui Iehova. S-a făcut o cercetare minuţioasă, pentru ca numai închinătorii lui Baal să fie prezenţi. Apoi a început ceremonia. Între timp, afară, oamenii lui Iehu s-au pregătit, şi, la semnalul său, ei au intrat în acţiune, „Doborîţi-i! Nici unul măcar să nu scape“, a poruncit el. Toţi adoratorii lui Baal au fost nimiciţi. Casa lui Baal a fost dărîmată. „Astfel Iehu l-a stîrpit pe Baal din mijlocul Israelului“. Ionadab a fost alături de Iehu, ca martor al acelor evenimente (2 Regi 10:18–28). Care vă este reacţia personală faţă de ceea ce s-a petrecut? Este adevărat că nimănui dintre noi nu-i produce plăcere moartea altora, chiar dacă este vorba de oameni răi. Dar înţelegem noi oare de ce a fost necesară nimicirea acestora  şi de ce a fost consemnată în Biblie această relatare, astfel că şi noi o putem citi astăzi? — Compară Ezechiel 33:11.

6. (a) Cum va fi distrus Babilonul cel Mare? (b) Cum a dovedit Isus, cînd era pe pămînt, că el nu tolera nici o rivalitate împotriva lui Iehova?

⁶ Relatarea aceasta nu ne autorizează deloc să distrugem clădiri ce aparţin vreunei grupări religioase sau să-i exterminăm pe aceia care practică închinarea falsă. Nu pe martorii săi din timpurile moderne, ci pe glorificatul Isus Cristos, în calitate de Cel mai Mare decît Iehu, l-a numit Iehova să execute judecăţile sale drepte. Permiţîndu-le puterilor politice asociate să-şi exprime ura lor împotriva Babilonului cel Mare, Regele ceresc va aduce nimicirea întregului imperiu mondial al religiei false (Apocalips 6:2; 17:16; 19:1, 2). Cînd a fost pe pămînt, Isus a refuzat îndeplinirea oricărui act de închinare care l-ar fi onorat pe Diavolul. El a condamnat atitudinea de respingere a Cuvîntului lui Iehova în favoarea tradiţiei umane şi folosirea în scopuri de cîştig comercial a închinării la Dumnezeu. El nu a tolerat nici o rivalitate împotriva lui Iehova. — Luca 4:5–8; Matei 15:3–9; 21:12, 13.

7. (a) Care sînt unele dovezi ale practicării baalismului modern? (b) De ce tolerează Cristos, în calitate de Rege, aceste lucruri?

⁷ Atunci de ce Cristos, care domneşte acum în mijlocul duşmanilor săi, îi permite baalismului modern, după cîte s-ar părea, să prospere? De ce le permite el oamenilor să îşi continue, după cît se pare, netulburaţi şi nepedepsiţi cinstirea dumnezeului acestui sistem de lucruri, prin respingerea cerinţelor lui Iehova? De ce tolerează el acţiunile lor, de parcă Dumnezeu nu ar avea nimic de obiectat cu privire la imoralitatea lor sexuală, cu privire la glorificarea modului lor de viaţă materialist, cu privire la implicarea lor în practici spiritiste, în timp ce pretind că sînt creştini, şi cu privire la învăţăturile lor babilonice, pe care le învaţă prezentîndu-le drept cuvîntul lui Dumnezeu? Drama din antichitate arată că această aparentă tolerare este de fapt o punere a oamenilor la încercare, pentru ca ei să arate vizibil cui se închină şi astfel  să devină evident dacă sînt pentru cruţare sau pentru execuţie.

8. Ce întrebări serioase ar trebui să ne punem noi acum?

⁸ Ce linie de conduită v-aţi ales? Aţi abandonat oare toate practicile care v-ar putea identifica drept oameni care practică baalismul modern? V-aţi separat de lume şi aţi luat poziţie ca închinători adevăraţi ai lui Iehova? — 2 Corinteni 6:17.

9. (a) Dacă sîntem cu adevărat ca şi Ionadab, ce ar trebui să facem? (b) Cum subliniază importanţa acestor lucruri textele scripturale citate în cadrul acestui aliniat?

⁹ Ionadab, ca închinător neisraelit al lui Iehova, le-a prefigurat pe „alte oi“ care sînt adunate acum şi care nutresc speranţa de viaţă eternă pe pămînt. Reflectaţi oare spiritul lui Ionadab? Sînteţi dispuşi să vă identificaţi în mod public că sînteţi alături de Cel mai Mare decît Iehu şi alături de discipolii săi unşi de pe pămînt, care vestesc apropierea ’zilei de răzbunare din partea Dumnezeului nostru‘? Participaţi împreună cu ei la această urgentă lucrare? (Isaia 61:1, 2; Luca 9:26; Zaharia 8:23). Dovediţi oare devoţiune exclusivă faţă de Iehova şi aveţi oare grijă ca nimeni şi nimic să nu vi-l poată scoate din inimă? (Matei 6:24; 1 Ioan 2:15–17). Demonstrează oare viaţa voastră că relaţia pe care o aveţi cu el este posesiunea cea mai scumpă pe care o deţineţi şi că orice altceva este clădit în jurul acestei posesiuni? — Psalm 37:4; Proverbe 3:1–6.

AI SEMNUL?

10. Cum arată Biblia că numai închinători lui Iehova vor supravieţui?

¹⁰ Ar fi o greşeală gravă să se tragă concluzia că dacă cineva încearcă să ducă o viaţă „corectă“ şi dacă respinge religiile care fac lucruri evident condamnate de Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci nu i se cere respectivului nimic mai mult. Toţi aceia care speră să supravieţuiască pe „noul pămînt“ trebuie să se identifice şi ei, fără posibilitate de confuzie, ca închinători ai lui Iehova (Apocalips 14:6, 7; Psalm 37:34; Ioel  2:32). Acest mesaj este comunicat într-o viziune dată profetului Ezechiel  înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n.

11. (a) Descrieţi viziunea consemnată la Ezechiel 9:1–11. (b) Care era cheia sau secretul supravieţuirii?

¹¹ Ezechiel  l-a auzit pe Iehova chemîndu-i pe cei numiţi să distrugă Ierusalimul infidel şi pe locuitorii lui. El a văzut şase bărbaţi înarmaţi cu arme de distrugere şi mai era şi un bărbat îmbrăcat în pînză de in, purtînd la şolduri o călimară de secretar, făcută dintr-un corn. Mai întîi, Iehova i-a zis acestui bărbat înveşmîntat în pînză de in: „Treci prin mijlocul oraşului, prin mijlocul Ierusalimului şi va trebui să pui un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din cauza lucrurilor detestabile care se comit în mijlocul lui.“ Apoi celorlalţi şase le-a zis: „Treceţi prin oraş după el şi loviţi. Ochiul vostru să fie fără milă şi să nu simţiţi nici o compătimire. Trebuie să ucideţi bătrîn, tînăr şi fecioară şi copilaş şi femei, pînă la nimicire. Dar să nu vă apropiaţi de nici un om care are semnul, şi va trebui să începeţi de la sanctuarul meu.“ Ezechiel  a văzut în viziune distrugerea care a urmat şi care a fost de-o atît de mare amploare încît el avea impresia că toţi israeliţii care mai erau în ţară au fost distruşi (Ezechiel 9:1–11). Care a fost cheia sau secretul supravieţuirii? A fost semnul pus pe fruntea oamenilor de către bărbatul cu călimara de secretar.

12. (a) Care erau lucrurile detestabile din cauza cărora ’suspinau şi gemeau‘ cei cărora li s-a pus semnul? (b) De ce trebuie să fi fost dezgustat Iehova Dumnezeu de asemenea lucruri?

¹² Numai acei locuitori ai Ierusalimului care ’suspinau şi gemeau‘ au fost marcaţi în vederea supravieţuirii. Care erau acele „lucruri detestabile“? Iată o listă de cinci asemenea lucruri: (1) Un „simbol al geloziei“ la intrarea curţii interioare a templului lui Iehova. Indiferent sub ce formă, acestui obiect îi era acordată devoţiunea pe care israeliţii se cuvenea să i-o dea lui Iehova (1 Regi 14:22–24). (2) Basoreliefuri reprezentînd tîrîtoare şi alte animale terestre, în faţa  cărora se aduceau ofrande de tămîie, chiar în incinta templului. (3) Femeile plîngeau moartea zeului Tamuz, care este un alt nume al lui Nimrod, cel care s-a răzvrătit împotriva lui Iehova (Geneza 10:9). (4) Bărbaţii manifestau o revoltătoare lipsă de respect, întorcîndu-se cu spatele spre templul lui Iehova şi închinîndu-se soarelui (Deuteronom 4:15–19). (5) Ca o ultimă mîrşăvie, oamenii umpleau ţara de violenţă şi întindeau o „mlădiţă“, probabil un simbol al sexului, spre nasul lui Iehova. Vă puteţi da seama de ce era Iehova dezgustat de toate aceste lucruri? — Ezechiel 8:5–17.

13. (a) Luîndu-le una cîte una, comentaţi în jurul practicilor din zilele noastre care sînt asemănătoare acelor „lucruri detestabile“. (b) Ce reacţie aveţi faţă de aceste practici?

¹³ Ce reacţie aveţi, personal, la practicile din zilele noastre ale creştinătăţii, practici asemănătoare acelor „lucruri detestabile“? (1) În numeroase biserici ale creştinătăţii există imagini în faţa cărora oamenii se apleacă în semn de închinare, deşi Biblia avertizează împotriva acestui lucru. (1 Corinteni 10:14; vezi şi 2 Regi 17:40, 41.) (2) Creştinătatea merge în pas cu tendinţa de a înlocui ideea creării omului de către Dumnezeu cu ideea evoluţiei omului din animale; de asemenea, ea participă la manifestarea unei înflăcărate devoţiuni în faţa unor reprezentări de animale şi păsări utilizate ca simboluri naţionale. (3) Ea pune în prim-plan în închinarea sa crucea, care, în antichitate, a fost un simbol religios al lui Tamuz, şi se alătură ceremoniilor prin care sînt plînşi aceia care au murit în războaie sîngeroase care reflectă spiritul lui Nimrod. (Dar vezi Ioan 17:16, 17.) (4) Ea întoarce spatele la ceea ce spune Dumnezeu prin Cuvîntul său şi optează, în schimb, pentru „iluminarea“ oferită de ştiinţa contemporană şi de filozofia omenească. (1 Timotei 6:20, 21; compară Ieremia 2:13.) (5) Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi de-ajuns, creştinătatea aprobă revoluţiile care au loc în unele părţi de pe pămînt şi adoptă o atitudine tolerantă faţă de imoralitatea sexuală, pretinzînd că vorbeşte în numele lui Dumnezeu (2 Petru 2:1, 2). Unii  oameni consideră asemenea tendinţe drept liberale. Probabil că ei nu sînt de acord chiar cu toate, dar poate că le împărtăşesc pe altele, sau cel puţin le trec cu vederea, le scuză. Ce reacţie aveţi în faţa unor asemenea practici care îl dezonorează pe Dumnezeu şi care îi îndepărtează pe oameni de Creatorul lor?

14. De ce faptul că cineva este decepţionat de biserici nu înseamnă neapărat că respectivul va fi un supravieţuitor?

¹⁴ Mulţi oameni sînt decepţionaţi de biserici şi nu le mai frecventează. Ei poate că sînt foarte tulburaţi şi de violenţa şi necinstea care domnesc în lume. Dar asta nu înseamnă neapărat că ei sînt marcaţi pentru supravieţuire. Ei trebuie să fie marcaţi de către ’bărbatul îmbrăcat în in, cu călimara de secretar la şolduri‘. Faptele arată că această lucrare de marcare este făcută astăzi de către clasa ’sclavului fidel şi prevăzător‘. — Matei 24:45–47.

15. (a) Ce este semnul? (b) Cum îl poate obţine cineva?

¹⁵ Toţi aceia care vor să fie marcaţi ca bucurîndu-se de aprobarea lui Dumnezeu trebuie să accepte instruirea pe care o prevede Iehova prin aceea clasă a „sclavului“ şi să devină închinători adevăraţi ai lui Iehova. Ei nu trebuie să îl onoreze pe Iehova doar cu buzele, în timp ce, în realitate, iubesc căile lumii (Isaia 29:13, 14; 1 Ioan 2:15). Ei trebuie să îl iubească pe Iehova şi normele sale şi să se simtă mîhniţi pînă în adîncul sufletului, adică să ’suspine şi să geamă‘ din cauza învăţăturilor şi practicilor care îl dezonorează pe Dumnezeu. Nimeni nu le va face pe frunte un semn cu cerneală. Dar cînd poartă semnul simbolic, devine evident pentru toţi că ei, în calitate de creştini dedicaţi şi botezaţi, au îmbrăcat „noua personalitate“, prezentată în Efeseni 4:24. Ei au o credinţă vie. Ei se străduiesc în public şi în particular să îl onoreze pe Iehova. Nu numai aceia care provin din creştinătate, ci toţi aceia care speră să supravieţuiască pe „noul pămînt“, în asociere cu clasa unsă, indiferent de provenienţa lor, trebuie să aibă acest semn.

16. Ce concluzie deosebit de importantă pentru copii şi părinţi se desprinde din viziune?

 ¹⁶ Deosebit de semnificativ este faptul că li s-a spus executorilor sentinţei lui Iehova că nici vîrsta, nici sexul, nici starea civilă nu constituiau un motiv care să absolve pe cineva de vina de a-l fi dezonorat pe Iehova. O persoană căsătorită trebuie să poarte în mod personal semnul, că să fie cruţată. Dacă părinţii se opun ca fiicele sau fiii lor să fie marcaţi, sau dacă neglijează să-i educe ca servitori ai lui Iehova, va trebui ca ei să poarte răspunderea pentru ceea ce li se va întîmpla copiilor lor. Chiar dacă copiii părinţilor care dau dovadă de devoţiune sfîntă sînt consideraţi „sfinţi“ de către Iehova, cei neascultători nu sînt priviţi în acelaşi fel (1 Corinteni 7:14; Psalm 102:28; Proverbe 20:11; 30:17). Dacă copiii sînt destul de mari pentru a deveni creştini botezaţi, dar nu vor să trăiască potrivit exigenţelor, fie că sînt botezaţi sau nu, vîrsta lor nu va constitui un motiv pentru a fi cruţaţi. Cît de important este deci, pentru fiecare persoană care este la vîrsta responsabilităţii să fie marcată cu claritate ca persoană dedicată lui Dumnezeu şi care îndeplineşte voinţa sa!

17. Ce am învăţat de aici cu privire la compasiunea lui Iehova?

¹⁷ Iehova a manifestat o profundă compasiune faţă de omenire trimiţîndu-i pe martorii lui ca să-i avertizeze pe toţi cu privire la distrugerea iminentă şi ca să le arate calea spre salvare. Dar el cunoaşte bine faptele pe care le-a săvîrşit religia în cursul istoriei, precum şi roadele rele pe care le-a produs ea. Cînd va fi distrus Babilonul cel Mare, nu i se va arăta nici o compătimire nimănui care va stărui să se agaţe de el. Pentru a supravieţui viitoarei executări a sentinţei divine, noi trebuie să umblăm pe urmele lui Isus Cristos, ca închinători adevăraţi ai lui Iehova, Creatorul cerului şi al pămîntului.

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 95]

Aveţi oare semnul necesar pentru a supravieţui?