Capitolul 17

O atitudine diferită faţă de ascultare

1. De ce le-a permis Iehova babilonienilor să distrugă Ierusalimul?

CU MULŢI ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni, Iehova i-a avertizat pe iudei cu privire la ceea ce avea să le aducă viitorul şi le-a arătat şi motivele. Ei urmau înclinaţiile propriilor lor inimi încăpăţînate, în loc să asculte de Dumnezeu. — Ieremia 25:8, 9; 7:24–28.

2. (a) În mod logic, ce foloase sînt dependente de ascultarea faţă de Dumnezeu? (b) Cum a ajuns Israelul într-o relaţie bazată pe o convenţie cu Iehova?

² Iehova nu sileşte pe nimeni să îi servească, dar, în mod logic, el pretinde ascultare din partea tuturor acelora care doresc să obţină aprobarea sa şi binecuvîntările vieţii, care decurg din aceasta. După eliberarea israeliţilor din Egipt, Iehova le-a zis: „Dacă veţi asculta cu stricteţe de glasul meu şi dacă veţi respecta cu adevărat convenţia mea, atunci veţi deveni, cu certitudine, proprietatea mea specială dintre toate celelalte popoare, pentru că tot pămîntul îmi aparţine. Şi voi veţi deveni pentru mine un regat de preoţi şi o naţiune sfînţă“ (Exod 19:5, 6). După ce Dumnezeu şi-a formulat exigenţele sale cu privire la ei şi după ce s-a dat citire în faţa lor ’cărţii convenţiei‘, ei au acceptat de bunăvoie şi neconstrînşi răspunderea care decurgea dintr-o asemenea relaţie cu Dumnezeu. — Exod 24:7.

3. (a) În ce moduri a manifestat Israelul, după aceea, un spirit de rebeliune faţă de Iehova? (b) De ce sînt consemnate în Biblie acele evenimente?

³ Însă după foarte scurt timp a început să se manifeste un spirit de rebeliune. Fiii lui Israel nu au renunţat în mod făţiş la credinţa lor în Iehova; dar, violînd legea sa, mulţi au început să amestece practicile egiptene cu închinarea la  Iehova (Exod 32:1–8). Mai tîrziu unii au găsit greşeli la bărbaţii pe care Iehova îi utiliza ca reprezentanţi ai săi vizibili (Numere 12:1–10; 16:1–3, 31–35). Israelului, ca naţiune, îi lipsea în mod evident credinţa de-a acţiona în conformitate cu Cuvîntul lui Dumnezeu, şi aceasta din cauza fricii de oameni (Numere 13:2, 31–33; 14:1–4; Evrei 3:17–19). Cînd greşelile erau neintenţionate, cei care se căiau cu umilinţă puteau să obţină iertarea. Dar timp de peste nouă secole naţiunea a desconsiderat în mod deliberat cînd o cerinţă divină, cînd alta, şi adeseori multe asemenea cerinţe. Lucrurile pe care le-au săvîrşit israeliţii şi rezultatul lor sînt consemnate în Biblie pentru a constitui exemple de avertizare pentru noi. — 2 Cronici 36:15–17; 1 Corinteni 10:6–11.

4. (a) Cine erau recabiţii? (b) Ce obligaţii le-a impus Ionadab recabiţilor?

⁴ În zilele lui Ieremia, după ce li s-au dat repetate avertismente cu privire la consecinţele nefaste ale liniei lor de conduită, Iehova le-a dat evreilor un exemplu, pe acela al recabiţilor. Aceştia erau neisraeliţi, descendenţi ai lui Ionadab, cel care demonstrase că era în perfectă armonie cu atitudinea lui Iehu de a nu tolera nici o rivalitate faţă de Iehova. Acest Ionadab (sau Iehonadab), în calitate de cap patriarhal al tribului recabiţilor, le poruncise acestora să se abţină pe timp indefinit de a folosi vin, precum şi de a locui în case şi de a se ocupa cu agricultura; trebuia ca ei să locuiască în corturi, trăind ca nomazi. Trebuia deci ca ei să aibă un mod de viaţă sobru, simplu, liberi de slăbiciunea faţă de sine şi de viciile vieţii citadiene, în timp ce i se închinau lui Iehova împreună cu israeliţii printre care trăiau.

5. În ce fel s-au dovedit recabiţii exemplari în ascultare?

⁵ Întrucît evreii refuzau să asculte de Iehova, Suveranul universului, era oare de aşteptat ca recabiţii să asculte de strămoşul lor omenesc? Şi totuşi ei au făcut-o într-un mod exemplar. Cu toate că recabiţii au căutat refugiu în  Ierusalim atunci cînd forţele militare babiloniene şi siriene au invadat teritoriul lui Iuda, ei au continuat să locuiască în corturi. Dar cît de fermă a fost hotărîrea lor de a nu se atinge de vin, chiar dacă oamenilor în mijlocul cărora trăiau le era îngăduit să bea vin? Iehova i-a poruncit lui Ieremia să-i aducă pe recabiţi într-o sală de mese a templului, le-a pus în faţă cupe cu vin şi i-a invitat să bea. Ei au refuzat. De ce oare? Evident că ei apreciau devoţiunea strămoşilor lor faţă de Iehova, îşi dădeau seama de interesul lui iubitor faţă de binele lor şi de aceea ascultau de porunca sa. Lui Iehova i-a produs plăcere acest excelent exemplu de ascultare, care scotea în evidenţă, prin contrast, lipsa de ascultare pe care o manifestau evreii faţă de Iehova. — Ieremia 35:1–11.

6. (a) Cine li se aseamănă astăzi recabiţilor? (b) Cine s-a dovedit a corespunde în zilele noastre cu Israelul neascultător?

⁶ Există astăzi oameni care sînt asemănători recabiţilor. Este vorba de „alte oi“ ale Domnului. Astăzi problema controversată nu este aceea a faptului de a bea sau nu vin. (Compară 1 Timotei 5:23.) Aceasta este o chestiune strict personală, atîta vreme cît cineva nu bea în exces sau nu devine beţiv (Proverbe 23:20; 1 Corinteni 6:9, 10). De importanţă vitală astăzi este ascultarea faţă de Dumnezeu. În contrast cu creştinătatea, care îi corespunde israelului apostat, clasa recabiţilor din timpurile noastre dovedeşte prin acţiunile ei că membrii acesteia cunosc valoarea ascultării de Dumnezeu. Ce folos le aduce lucrul acesta?

7. (a) Ce încurajatoare promisiune le-a făcut Iehova recabiţilor? (b) Ce speranţă i se oferă în felul acesta clasei recabiţilor din prezent?

⁷ Pentru devoţiunea lor, Iehova le-a făcut recabiţilor o promisiune care a avut o puternică semnificaţie profetică pentru zilele noastre. El a zis: „Fiindcă aţi ascultat de porunca lui Ionadab, strămoşul vostru, şi continuaţi să respectaţi toate poruncile sale şi faceţi potrivit cu tot ce v-a poruncit, de aceea, iată ce a spus Iehova al armatelor,  Dumnezeul Israelului: «Nu va fi tăiat de la Ionadab, fiul lui Recab, un bărbat care să stea înaintea mea pentru totdeauna»“ (Ieremia 35:18, 19). Recabiţii s-au aflat printre supravieţuitorii distrugerii Ierusalimului, în anul 607 î.e.n. Tot la fel şi clasa prefigurată prin ei va supravieţui distrugerii viitoare a creştinătăţii şi a întregii lumi, care îşi urmează în mod independent propria cale, refuzînd să recunoască suveranitatea lui Iehova.

DE CE ESTE POSIBIL CA ASCULTAREA SĂ NU FIE UŞOARĂ

8. De ce găsesc mulţi oameni că ascultarea este un lucru dificil?

⁸ Mulţi oameni găsesc că e dificil să înveţi ascultarea. Ei au crescut într-o lume în care ’fiecare face ce-i place‘. Poate că lor le place ceea ce află despre condiţiile de viaţă sub Regatul lui Dumnezeu. Dar dacă mîndria le întunecă mintea, ei se pot împotrivi anumitor cerinţe ale lui Dumnezeu sau pot băga de vină modului în care sînt transmise aceste cerinţe (Proverbe 8:13; 16:18). Naaman, căpetenia armatei siriene din zilele profetului Elisei s-a izbit de această problemă.

9. (a) Ce împrejurări l-au determinat pe Naaman să se ducă la Elisei? (b) La ce se aştepta el, dar ce s-a întîmplat în schimb?

⁹ Naaman era lepros. Dar deoarece o tînără israelită prizonieră şi-a exprimat cu îndrăzneală convingerea că Naaman putea fi vindecat doar prin simplul fapt că s-ar fi dus la Elisei, profetul lui Iehova, Naaman a întreprins o călătorie în Israel. Cu cai şi care de război, el s-a îndreptat spre casa lui Elisei. Întrucît Naaman era o persoană proeminentă, el se aştepta ca Elisei să-i iasă în întîmpinare şi apoi să îndeplinească un ritual, chemîndu-l pe Iehova şi plimbîndu-şi mîinile în sus şi-n jos pe părţile bolnave ale corpului său, pînă la completa vindecare. Dar în loc de toate acestea, Elisei a trimis, pur şi simplu, un mesager care să-i spună lui Naaman să se ducă la fluviul Iordan şi să se scalde în el de şapte ori. — 2 Regi 5:1–12.

10. (a) Cum a reacţionat Naaman? (b) Ce l-a determinat în final să asculte? (c) Care a fost rezultatul?

 ¹⁰ Rănit în amorul propriu, el a plecat mînios. Dar după ce slujitorii săi au stat de vorbă cu el, Naaman s-a umilit cu credinţă. „Atunci el a coborît şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului adevăratului Dumnezeu; după care, carnea lui a redevenit aşa cum e carnea unui copil mic şi a devenit curat.“ Naaman s-a convins că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat şi a înţeles că, în ciuda reacţiei sale iniţiale, îndrumările date de către Elisei proveneau într-adevăr de la Dumnezeu. — 2 Regi 5:13–15.

11. (a) Sub ce aspect le-a prefigurat Naaman pe „alte oi“? (b) Ce importante învăţături trebuie să desprindem cu toţii?

¹¹ Descoperiţi cumva la propria persoană unele dintre trăsăturile lui Naaman? Ca şi în cazul altor neisraeliţi care au exercitat credinţă, Naaman este menţionat în Scripturi pentru a le ilustra pe „alte oi“, care aderă la închinarea adevărată. Toţi aceştia, fiind născuţi în păcat, au fost odinioară bolnavi spiritual. A trebuit ca ei să caute cu toţii clasa servitorilor unşi ai lui Iehova şi să acţioneze în ascultare faţă de ceea ce i-a învăţat acest „sclav“ din Cuvîntul lui Dumnezeu (Matei 24:45). Unii nu au apreciat mai înainte sfatul scriptural care li s-a dat, de pildă necesitatea de a participa cu regularitate la întrunirile adunării, importanţa faptului de a fi separaţi de lume sau problema botezului creştin în apă. Poate că ei s-au reţinut de la pasul dedicării şi al botezului în apă deoarece inima lor s-a împotrivit necesităţii de ’a se renega‘, pentru a fi discipoli ai lui Cristos. În unele cazuri ei au criticat modul în care li s-au dat sfaturi de către fraţii de răspundere din adunare. Dar cu timpul toţi aceia care doresc să fie într-adevăr printre acele „alte oi“ ale Domnului trebuie să înveţe importanţa umilinţei şi a ascultării iubitoare. — Iacob 4:6; Matei 16:24.

 PORUNCI SPRE BINELE NOSTRU

12, 13. (a) De ce ne aduce foloase ascultarea de poruncile lui Iehova? (b) Cum poate fi ilustrat lucrul acesta?

¹² Pe măsură ce îl cunoaştem pe Iehova şi căile sale, ajungem să apreciem cît sînt de adevărate cuvintele pe care le-a spus servitorilor săi în trecut: „Eu, Iehova, sînt Dumnezeul tău, Cel care te învaţă să tragi tu însuţi folos, Cel care te face să calci pe calea pe care trebuie să umbli. O, măcar de-ai da, într-adevăr, atenţie poruncilor mele!“ (Isaia 48:17, 18). Dorinţa profundă a lui Iehova este ca poporul său să evite nenorocirea şi să se bucure de viaţă prin ascultarea poruncilor sale. El ştie cum sîntem alcătuiţi şi ce anume ne va aduce o adevărată fericire. El ne avertizează împotriva conduitei care ne-ar putea degrada sau care ar putea dăuna relaţiilor noastre cu alţii.

¹³ Aceia care au dat atenţie avertismentelor sale împotriva fornicaţiei şi adulterului au fost cruţaţi de tulburări de ordin afectiv, de boli şi de naşteri nelegitime pe care le provoacă acestea (1 Corinteni 6:18; Evrei 13:4). Aplicînd sfaturi ca acela din 2 Corinteni 7:1, ei s-au păstrat liberi de dependenţa faţă de tutun sau alte droguri care dăunează sănătăţii şi care pot duce la o moarte prematură. Porunca sa referitoare la ’abţinerea de la sînge‘ le-a ajutat servitorilor săi să-şi consolideze încrederea în El ca Dumnezeu de care depind orice perspective de viaţă viitoare şi în acelaşi timp ei au fost ocroţiţi în felul acesta de boli înspăimîntătoare care pot fi transmise prin transfuzia de sînge. — Fapte 15:28, 29.

14. De ce este folositor pentru noi să căutăm mai întîi Regatul decît să ne amestecăm în mod inutil cu lumea?

¹⁴ Atîta vreme cît ne aflăm în lume, într-o măsură oarecare avem contacte inevitabile cu ea. Dar Iehova ne avertizează să nu ne legăm speranţele de ea şi să nu facem parte din ea. El ştie ce îi rezervă lumii viitorul. Ce nebunie ar fi să ne petrecem viaţa zidind lucruri pe care Dumnezeu  le va dărîma! Dar ceea ce este şi mai rău încă, aceia care procedează astfel vor constata că împărtăşesc soarta lumii căreia şi-au închinat viaţa. Prin urmare, cît este de folositor sfatul dat de Fiul lui Dumnezeu: Căutaţi mai întîi Regatul! Puneţi-l pe primul loc în viaţa voastră! — 1 Ioan 2:17; Matei 6:33.

15. (a) Ce trebuie să învăţăm să facem pentru a recîştiga ceea ce a pierdut Adam? (b) Cum ne va vorbi Iehova în cursul Mileniului?

¹⁵ Iehova, care ne cunoaşte perfect necesităţile, îşi pregăteşte poporul pentru viaţă în noul şi dreptul său sistem de lucruri. Neascultarea lui Adam a dus la imperfecţiunea umană, la pierderea vieţii eterne şi la expulzarea din paradis. Desigur că pentru a ne număra printre aceia care vor fi binecuvîntaţi cu ceea ce a pierdut Adam, trebuie să dovedim că noi îl ascultăm pe Dumnezeu atunci cînd ne vorbeşte. Şi cum ne va vorbi el în cursul mileniului viitor, în timp ce omenirea va fi readusă la perfecţiune? Prin Regatul Mesianic. Va avea oare acel guvern şi reprezentanţi pămînteşti vizibili? Da. Regele va avea în serviciul său „prinţi pe tot pămîntul“. (Psalm 45:16; compară Isaia 32:1, 2.) Prin ascultare iubitoare de aceşti prinţi, omenirea va dovedi supunere faţă de Regele ceresc.

16. Din ce motiv ascultarea faţă de bătrîni constituie o protecţie în prezent? De ce este aceasta o bună pregătire pentru viaţă în Sistemul Nou a lui Dumnezeu?

¹⁶ Făcînd pregătiri pentru timpul acela, Iehova se interesează încă din prezent de instruire prin intermediul organizaţiei sale teocratice vizibile. El a ridicat în adunări bărbaţi bătrîni în privinţă spirituală. Ei asigură supravegherea necesară a întrunirilor adunărilor şi iau iniţiativa în predicarea mesajului Regatului. Ei îi ajută pe toţi aceia care doresc să îi servească lui Iehova să înveţe modul în care să aplice principiile biblice în viaţa lor şi îi avertizează cu iubire împotriva capcanelor care le-ar putea periclita relaţiile cu Dumnezeu. Martorii lui Iehova de pe întregul pămînt au devenit, de asemenea, conştienţi că ascultarea de  îndrumările bătrînilor a avut adesea drept rezultat ocrotirea vieţii în taifunuri, cutremure de pămînt şi în declanşări de conflicte armate. Adunarea nu este proprietatea bătrînilor. În realitate Dumnezeu este proprietarul ei. Bătrînii nu pretind a fi inspiraţi. Dar, aşa cum arată Scripturile, Dumnezeu îi foloseşte pentru ca ei să deţină conducerea. Ascultarea faţă de ei demonstrează deci respectul faţă de aranjamentul pe care îl foloseşte Iehova pentru a-i pregăti pe servitorii săi în vederea supravieţuirii în Sistemul Nou. — Fapte 20:28; Evrei 13:17.

17. Ce anume ar trebui să ne determine la ascultare?

¹⁷ Dar o astfel de ascultare nu este motivată doar de simpla dorinţă de a supravieţui apropiatei distrugeri a lumii. Ea are rădăcini mult mai profunde. Care sînt ele? Preţuirea vieţii şi a tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat în scopul întreţinerii şi îmbogăţirii acesteia: facultatea de a raţiona, de a preţui frumosul şi valorile spirituale, capacitatea de a-l cunoaşte pe Creatorul nostru şi de a ne închina lui. La acestea se adaugă faptul că sîntem conştienţi de marea iubire a lui Dumnezeu, care l-a determinat să-l dea pe propriul său Fiu pentru a-şi depune viaţa ca jertfă, astfel încît noi să avem ocazia de a trăi pentru totdeauna.

18. Atunci cînd ajungem să-l cunoaştem bine pe Dumnezeu, cum privim ascultarea faţă de el şi de organizaţia sa?

¹⁸ Pentru aceia care au ajuns să îl cunoască bine pe Dumnezeu, ascultarea nu este o îndatorire neplăcută. O înţelegere exactă a scopurilor şi a cerinţelor sale, alături de satisfacţia de a vedea bunele rezultate ale aplicării acestora, nu lasă nici o umbră de îndoială în minte cu privire la faptul că efortul de-a acţiona în felul pe care îl aprobă Dumnezeu este singura linie de conduită rezonabilă şi practică. Ei recunosc că aceasta înseamnă ocrotire pentru ei. Ea este, de asemenea, un mod de a-şi manifesta iubirea faţă de Dumnezeu. Ei găsesc o mare plăcere în faptul de a i se supune. — 1 Ioan 5:3; Psalm 119:129.

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 135]

Este necesar ca unii să îşi învingă mîndria, ca şi leprosul Naaman