O călduroasă primire făcută celor reîntorşi
Capitolul 21
O călduroasă primire făcută celor reîntorşi
1. Despre ce fel de oameni se vorbeşte în acest capitol?
EXISTĂ mulţi oameni care au avut suficiente contacte cu adevărul biblic pentru a înţelege că Iehova este adevăratul Dumnezeu şi pentru a cunoaşte ceva despre scopurile sale. Deşi nu sînt Martori ai lui Iehova, poate au studiat, totuşi, Biblia împreună cu ei. Sau poate sînt copii ai Martorilor lui Iehova. Mulţi dintre aceştia au asistat poate la cîteva întruniri în vreuna dintre sălile Regatului. Poate că au luat parte chiar şi la anunţarea mesajului Regatului, dar nu şi-au dedicat viaţa pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu. De ce nu au făcut ei lucrul acesta?
2. (a) De ce s-au îndepărtat de organizaţia lui Iehova? (b) De ce doresc ei la un moment dat să se reîntoarcă?
2 Lumea oferă anumite atracţii cărora ei le simt lipsa, lucruri care, cred ei, le-ar da posibilitatea să se bucure mai mult de viaţă, astfel că ei, urmărind aceste lucruri, se îndepărtează de organizaţia lui Iehova. Cu timpul însă unii dintre aceştia işi dau seama că nu au găsit modul de viaţă la care se aşteptau. Ei înţeleg că dacă vor continua astfel vor pieri împreună cu lumea. Aceştia nu au uitat bogăţia spirituală existentă în „casa“ lui Iehova şi simt dorinţa de a se reîntoarce acolo. Dar îi va primi oare Iehova?
REÎNTOARCEREA UNUI FIU RISIPITOR
3. (a) Cum a descris Isus o situaţie asemănătoare în parabola fiului risipitor? (b) Pe cine reprezintă tatăl?
3 Răspunsul îl găsim în cunoscuta parabolă a lui Isus despre fiul risipitor. Făcînd o ilustrare, Isus a vorbit despre un om care avea doi fii. Cel mai mic îi ceruse partea sa de moştenire tatălui său. Primind-o, a plecat într-o ţară îndepărtată, unde a risipit-o în întregime, ducînd o viaţă imorală. Cînd ţara aceea a fost lovită de foamete, tînărul, găsindu-se într-o situaţie disperată din cauza lipsurilor, a fost nevoit să se angajeze să pască porcii, dar nici nu i s-a permis măcar să mănînce din mîncarea lor. Zguduit de situaţia deznădăjduită în care se afla, şi-a venit în fire. Şi-a amintit de viaţa comodă pe care o au chiar şi salariaţii casei tatălui său şi a hotărît să se reîntoarcă acasă. El era gata să-şi recunoască modul de procedare păcătos şi să ceară să fie reprimit nu ca fiu, ci ca un salariat oarecare (Luca 15:11–19). Dar i-ar permite oare tatăl să se reîntoarcă, după toate cele întîmplate? Cum ar considera Iehova, reprezentat de tatăl din parabolă, reîntoarcerea unei persoane de genul acesteia?
4. Ce primire îi face fiului, la reîntoarcerea sa, tatăl acestuia?
4 Descriind în termeni vii sentimentele lui Iehova într-un asemenea caz, Isus a continuat, zicînd: „Cînd [fiul mai tînăr] era încă departe, tatăl său l-a zărit şi a fost mişcat de milă şi a alergat şi s-a aruncat pe gîtul lui şi l-a sărutat cu tandreţe. Atunci fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai sînt demn să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din salariaţii tăi.» Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Repede, aduceţi o haină lungă, cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea şi puneţi-i un inel pe mînă şi sandale în picioare. Şi aduce-ţi taurul tînăr, îngrăşat, înjunghiaţi-l şi apoi să mîncăm şi să ne veselim, deoarece acest fiu al meu a fost mort şi a revenit la viaţă; a fost pierdut şi este regăsit.» Şi ei au început să se veselească.“ — Luca 15:20–24.
CUM SE APLICĂ ASTĂZI PARABOLA ACEASTA?
5. (a) Pe cine a reprezentat fiul mai mare din parabola lui Isus? (b) Pe cine a reprezentat fiul mai mic, cel risipitor?
5 În această ilustrare, fiul mai mare, întîiul născut, corespunde într-un mod potrivit adunării „întîilor născuţi care au fost înscrişi în ceruri“ (Evrei 12:23). Dar ce putem spune despre fiul mai mic? El trebuie că reprezintă un grup diferit de „turma mică“ ai cărei componenţi au speranţă cerească. Nu toţi aceia care fac parte dintre „alte oi“ ale Domnului corespund descrierii făcute fiului mai mic, ci numai unii dintre ei. Încă înainte ca, începînd din 1935, să se dea o atenţie deosebită strîngerii „altor oi“, existau persoane care ştiau că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. Cunoşteau speranţa vieţii pe pămînt sub Regatul său şi nu se gîndeau de loc că ar aparţine adunării „întîilor născuţi“ care aveau speranţa cerească. Dar în loc să se dedice în serviciul lui Iehova, au fost absorbite de activiţăţile lumeşti. Şi-au luat „mijloacele de existenţă“ acordate de către Dumnezeu, respectiv timpul şi viaţa de care dispuneau şi le-au folosit în scopul unei egoiste satisfaceri personale. Dar în 1935, cînd pentru prima dată servitorii lui Iehova au înţeles clar identitatea „marii mulţimi“, mulţi dintre aceia care corespundeau fiului mai mic s-au oferit din inimă să servească în casa Tatălui. Acesta a fost un timp de bucurie, aşa cum l-a descris Isus în parabola sa.
6. Ca împlinire, în ce fel au manifestat unii spiritul fiului mai mare? Aceeaşi atitudine au avut-o oare toţi membrii rămăşiţei?
6 Este adevărat că bucuria cauzată de sosirea clasei reprezentată de fiul mai mic nu a fost împărtăşită de toată lumea. Din parabola lui Isus reiese clar lucrul acesta. Dar nu toţi membrii rămăşiţei „turmei mici“ au manifestat spiritul acesta, iar în ilustrarea sa Isus a lăsat deschisă calea chiar şi pentru aceia care la început au fost neplăcut surprinşi şi nu au împărtăşit bucuria pe care însuşi Iehova a simţit-o atunci cînd aceşti păcătoşi s-au căit cu toată sinceritatea. — Luca 15:7, 10, 25–32.
7, 8. (a) Ce i-a determinat pe unii creştini în ultimii ani să abandoneze „casa“ lui Iehova? (b) Sub ce aspecte au încercat unii sentimentele fiului risipitor? (c) De ce ar trebui ca ei să revină la organizaţie?
7 După aceste evenimente de la mijlocul anilor ’30, au început şi alte persoane să-şi dea seama că sub anumite aspecte se aseamănă şi ele fiului risipitor. Ele cunoşteau bine casa spirituală a lui Iehova, organizaţia sa vizibilă, dar prin modul lor de viaţă ele s-au îndepărtat, ca şi cum ar fi plecat într-o „ţară îndepărtată“. Aceste persoane nu s-au împotrivit servitorilor lui Dumnezeu, însă viaţa lor nu era în armonie cu normele stabilite de către Dumnezeu. Poate că ele şi-au axat viaţa pe exercitarea unei profesii oarecare şi pe preocupări egoiste, fără să acorde importanţa cuvenită obligaţiilor lor faţă de Dumnezeu şi timpurilor critice în care trăim. Unele dintre aceste persoane au fost şocate de imperfecţiunea altor membri ai adunării şi nu au aşteptat cu răbdare ca Iehova să îndrepte lucrurile. Dar care este situaţia lor după ce s-au separat astfel de casa credinţei?
8 Cu timpul, unele dintre aceste persoane au înţeles că au devenit foarte sărace spiritual. Ele îşi dau seama că scurtele momente de plăceri pe care şi le pot procura nu aduc o fericire durabilă. Poate ajung chiar să constate că modul lor de viaţă are urmări nefaste pe plan fizic, emotiv şi spiritual. Ele resimt un gol interior, aşa ca toţi aceia care sînt fără Dumnezeu şi fără speranţă (Efeseni 2:12). Ele recunosc faptul că nu au simţit adevărata fericire decît atunci cînd se aflau în „casa“ lui Iehova şi doresc să se reîntoarcă la ea. Ar trebui oare s-o facă? Ce foloase ar putea ele obţine dacă ar rămîne în starea de mizerie spirituală? O amînare a reîntoarcerii lor ar putea fi dezastruoasă, deoarece, dacă ele rămîn ataşate prezentei lumi, îşi vor pierde viaţa o dată cu distrugerea acestuia.
9. (a) De ce doreşte Iehova reîntoarcerea acestor persoane? (Ezechiel 18:23). (b) Ce li se cere acestora?
9 Dar mai au oare aceste persoane posibilitatea să revină? Iehova le face o călduroasă invitaţie să revină; iar organizaţia sa vizibilă le oferă ajutorul ei plin de iubire tuturor celor ce acceptă această invitaţie (Zaharia 1:3, 4). Dar ce ar trebui să facă în cazul acesta? Aşa cum ni se arată în parabola lui Isus, ar trebui ’să-şi vină în fire‘, să ia hotărîrea de a se reîntoarce şi să recunoască faptul că au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. În caz că au încălcat în mod grav principiile creştine, va trebui să le dea bătrînilor dovezi convingătoare că au renunţat la conduita lor incorectă şi că se căiesc în mod sincer. Ar trebui să fie însufleţiţi de dorinţa sinceră de a-i servi lui Iehova ca membri ai organizaţiei sale vizibile (Luca 15:18–21; Proverbe 28:13). Dacă inima lor va fi plină de asemenea sentimente, ei pot fi siguri că renunţînd la căile şi gîndurile incorecte şi revenind la Iehova, vor avea parte de o foarte mare bucurie (Isaia 55:7). Totodată, pentru ca bucuria lor să nu constea doar în simpla satisfacţie de a fi întîmpinaţi cu căldură la Sala Regatului, aceştia trebuie să procedeze la o reconstruire spirituală pe un fundament corespunzător.
A CONSTRUI PE UN FUNDAMENT SOLID
10. (a) Ce atitudine ar trebui să cultive aceste persoane faţă de cerinţele divine? (b) Cum pot întreţine ele relaţii personale strînse cu Iehova?
10 De o primă importanţă pentru cei care se reîntorc la casa lui Iehova este ca ei să înveţe să cunoască diferitele laturi ale personalităţii Creatorului şi să întreţină relaţii personale strînse cu el. O astfel de persoană trebuie să înţeleagă că tot ceea ce pretinde Iehova de la noi este într-adevăr spre binele nostru. Ascultarea de poruncile sale nu ne privează de absolut nici o bucurie, ci, dimpotrivă, ne fereşte de înfăptuirea anumitor lucruri care, cu toate că ne-ar putea procura o plăcere momentană, ar avea totuşi consecinţe amare (Isaia 48:17; Galateni 6:7, 8). Corecţia aplicată de Dumnezeu este făcută din iubire (Proverbe 3:11, 12). Studiul individual, meditarea asupra celor învăţate, rugăciunea sinceră şi frecventarea cu regularitate a întrunirilor creştine ne va ajuta să avem o deplină încredere în Iehova, lăsîndu-ne conduşi de el în toate acţiunile noastre. — Proverbe 3:5, 6.
11. Cum vor fi ajutaţi cei rătăciţi (a) cultivînd ură faţă de rău? (b) căutînd să înţeleagă lucrurile? (c) fiind consecvenţi în punerea în practică a normelor divine? (d) gîndindu-se la urmările acţiunilor înainte de a le întreprinde? (e) avîndu-i în vedere, cu iubire, pe alţii?
11 Aceia care s-au rătăcit probabil că ştiau să facă deosebire între bine şi rău, dar acum ei trebuie să urască răul şi să continue a-l urî atîta timp cît acesta va exista (Psalm 97:10). Ei vor fi ajutaţi în această direcţie dacă vor căuta nu numai să cunoască, ci şi să înţeleagă Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceasta pretinde, în primul rînd, să vadă toate lucrurile în relaţie cu Dumnezeu. Noi trebuie să acceptăm diversele mijloace prin care ne instruieşte el şi să înţelegem că modul în care reacţionăm la sfaturile lui va influenţa relaţia noastră cu el (Proverbe 4:7; 9:10). De asemenea, trebuie să înţelegem necesitatea faptului de a fi consecvenţi, aplicînd sfaturile lui Iehova tot timpul şi în tot ceea ce facem (Tit 2:11, 12; 1 Tesaloniceni 4:7). Trebuie să fim atenţi ca deciziile noastre să nu fie determinate de plăcerile momentane şi efemere, ci de urmările lor de durată. (Compară Proverbe 20:21; 23:17, 18; Evrei 11:24–26.) Plini de iubire, mai trebuie să fim atenţi şi la efectul pe care îl pot avea cuvintele şi acţiunile noastre asupra semenilor noştri. — Romani 15:1, 2.
12. (a) Cunoştinţa cărui lucru privitor la Satan şi metodele sale va contribui la salvarea noastră? (b) Ce ne este necesar pentru a cîştiga lupta?
12 În calitate de creştini, ne vom întări în mod considerabil dacă înţelegem că noi ducem o luptă spirituală împotriva lui Satan, duşmanul nostru principal, şi împotriva demonilor. Diavolul încearcă prin toate mijloacele să ne abată de la lucrarea vitală pe care ne-a încredinţat-o Iehova. El urmăreşte să ne înşele, pentru ca noi să respingem principiile lui Iehova şi să devenim o parte a lumii al cărei conducător este tocmai el. Capcanele lui vizează adesea dorinţe naturale (fericirea, confortul fizic, iubirea şi afecţiunea), dar el ne îndeamnă să le acordăm acestora o importanţă atît de mare încît să le denaturăm scopul sau să ni le satisfacem într-un mod greşit. Noi vom putea ieşi victorioşi din această luptă pentru viaţă spirituală numai dacă vom folosi din plin armura spirituală cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. — Efeseni 6:11–18.
13. (a) Cum putem găsi odihnă pentru sufletele noastre? (b) De ce vom cunoaşte adevărata fericire dacă îl vom servi pe Iehova, urmînd exemplul lui Isus?
13 Isus a declarat că dacă venim la el şi luăm „jugul“ lui vom găsi odihnă pentru sufletele noastre (Matei 11:29, 30). A lua un „jug“ înseamnă a servi. Dar dacă noi îl vom servi pe Iehova după exemplul Fiului său, vom avea parte de o adevărată odihnă. De ce? Deoarece ne bucurăm de adevărata libertate. Noi nu vom mai fi sclavi ai păcatului, făcînd lucruri pe care nu ar trebui să le facem şi pe care poate nici nu am dori să le facem (Ioan 8:32, 34–36). Dacă ne vom edifica personalitatea creştină pe fundamentul care este Isus Cristos, vom recunoaşte rolul pe care îl joacă el în scopul lui Dumnezeu, îi vom da ascultare şi ne vom lăsa învăţaţi de el. El îşi găsea plăcerea în a face voinţa Tatălui său. Noi vom învăţa să-l imităm (Ioan 4:34; Psalm 40:8). Ataşîndu-ne de regulile morale ale lui Dumnezeu, ne vom putea bucura de o conştiinţă curată. Noi nu vom trăi numai pentru noi înşine, ci vom simţi bucuria de a da şi altora (Fapte 20:35). Viaţa noastră va avea, într-adevăr, un scop. Pe lîngă toate acestea, vom avea bucuria de a şti că sîntem aprobaţi de Iehova, Tatăl tuturor acelora care devin fii ai săi. — Proverbe 10:22.
[Întrebări de studiu]
