Capitolul 5

Prefigurări demne de încredere referitoare la viitorul omenirii

1. De ce se dovedeşte Biblia întotdeauna exactă?

AVEM toate motivele să ne bizuim pe ceea ce ne spune Biblia cu privire la viitor. Profeţiile ei nu se bazează pe pronosticuri omeneşti, făcute pe baza studierii diverselor tendinţe. „Nici o profeţie din Scriptură nu provine din vreo interpretare privată. Căci nici o profeţie nu a fost adusă vreodată prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, după cum au fost purtaţi de spiritul sfînt“ (2 Petru 1:20, 21). Datorită acestui fapt, Biblia s-a dovedit exactă în fiecare detaliu.

2. Daţi exemple de profeţii privitoare la problemele mondiale.

² Ea a prezis înălţarea şi prăbuşirea imperiilor mondiale menţionîndu-le pe nume: Babilon, Medo-Persia şi Grecia. Ea a anunţat cu circa două sute de ani mai înainte cum va cădea Babilonul, precum şi numele cuceritorului acestuia. Aceste lucruri s-au împlinit în cele mai mici amănunte. Biblia a prevăzut că în cele din urmă Babilonul va deveni un loc devastat, care nu va mai fi locuit niciodată. Această situaţie continuă pînă în zilele noastre (Daniel 8:3–8, 20–22; Isaia 44:27—45:2; 13:1, 17–20). Alte naţiuni, care nu au fost amintite cu numele, sînt descrise anticipat în Biblie în asemenea detalii încît orice persoană bine informată le poate identifica numaidecît.

3. Există oare profeţii care nu sînt expuse sub formă de preziceri?

³ Trebuie înţeles însă faptul că Biblia conţine variate forme de informaţii profetice. Am observat lucrul acesta în legătură cu minunile lui Isus, care au servit drept prevestiri privitoare la lucrurile de care se va bucura  omenirea sub Regatul lui Dumnezeu. Elemente profetice se mai găsesc şi în alte fragmente ale Scripturilor, al căror limbaj poate nu ne sugerează ideea unor profeţii.

FASCINANTE MODELE PROFETICE

4. Cum ni se atrage atenţia asupra semnificaţiei profetice a Legii mozaice?

⁴ Cartea biblică intitulată Către Evrei ne clarifică, de exemplu, semnificaţia profetică a lucrurilor în care un cititor neavizat ar putea să vadă simple informaţii istorice. Ea dezvăluie că „Legea [mozaică] poseda doar o umbră a lucrurilor bune viitoare.“ — Evrei 10:1.

5. Prin ce se poate ilustra faptul că anumite obiecte pot simboliza ceva mai mare?

⁵ Uneori au fost utilizate obiecte la întocmirea de modele profetice. Spre exemplu, cu privire la cortul sacru sau tabernacolul construit de Moise sub îndrumarea lui Iehova, scriitorul de inspiraţie divină al cărţii Către Evrei arată că „a fost o reprezentare simbolică şi o umbră a lucrurilor cereşti“. El ilustra marele templu spiritual al lui Iehova, a cărui Sfîntă a Sfintelor se află în ceruri. Astfel, „cînd Isus Cristos a venit ca mare preot al lucrurilor bune care s-au împlinit prin intermediul cortului mai mare şi mai perfect, care nu este făcut de mîini, adică nu este din această creaţie, el a intrat o dată pentru totdeauna în locul sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de tauri, ci cu propriul său sînge şi a obţinut pentru noi o eliberare eternă“ (Evrei 8:1–5; 9:1–14, 24–28). Din realităţile spirituale descrise aici pot rezulta mari foloase pentru creştini, iar modul nostru de viaţă ar trebui să reflecte aprecierea noastră faţă de aceste lucruri. — Evrei 9:14; 10:19–29; 13:11–16.

6. Ce semnificaţie profetică le este atribuită persoanelor în (a) Galateni 4:21–31? (b) Matei 17:10–13?

⁶ Multe dintre persoanele care sînt menţionate în Scripturi au servit şi ele ca tipuri sau modele profetice. Un exemplu detaliat în acest sens găsim în Galateni 4:21–31,  unde este prezentat cazul Sarei, soţia lui Avraam, femeie despre care se spune că îi corespunde “Ierusalimului de sus“ şi al slujitoarei Agar (identificată cu Ierusalimul pămîntesc, „Ierusalimul de astăzi“) împreună cu copiii lor. În alt caz Isus le-a ajutat discipolilor săi să înţeleagă că profetul Ilie l-a prefigurat pe Ioan Botezătorul, care, ca şi Ilie, a demascat fără teamă practicile religioase ipocrite. — Matei 17:10–13.

7. În ce privinţe a fost prefigurat Isus Cristos de către: (a) Solomon? şi (b) Melhisedec?

⁷ Solomon, un rege renumit prin înţelepciunea, prosperitatea şi pacea domniei sale, l-a prefigurat în mod corespunzător pe Isus Cristos (1 Regi 3:28; 4:25; Luca 11:31; Coloseni 2:3). Deşi relatarea din Geneza privitoare la întîlnirea dintre Avraam şi Melhisedec este foarte scurtă, Psalmul 110:1–4 arată însă că ea este plină de semnificaţie, deoarece Mesia avea să devină „preot pe timp indefinit în felul lui Melhisedec“, adică el avea să-şi primească preoţia prin numire directă din partea lui Dumnezeu, şi nu pe bază de descendenţă familială. Mai tîrziu, scrisoarea către evrei vorbeşte pe larg despre această problemă şi pune în legătură aprecierea faţă de aceste adevăruri cu maturitatea creştină, care este o calitate importantă pentru aceia care doresc să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu. — Evrei 5:10–14; 7:1–17.

8. (a) Ce exemple arată că întîmplările marcante din viaţă pot fi profetice? (b) Oare fiecare aspect al unei asemenea întîmplări îşi are neapărat paralela în împlinire?

⁸ Este evident că o paralelă profetică nu implică numai rolul sau poziţia unor anumite persoane. Ea include şi întîmplările marcante din viaţa lor. Într-o ocazie în care conducătorii religioşi evrei şi-au manifestat lipsa lor de credinţă, Isus le-a zis: „O generaţie rea şi adulteră continuă să caute un semn, dar nu i se va da nici un alt semn decît semnul lui Iona Profetul. Căci aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pîntecele peştelui uriaş, tot la  fel şi Fiul omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului“ (Matei 12:38–40; Iona 1:17; 2:10). Isus nu spune însă că fiecare amănunt al vieţii lui Iona a prefigurat cîte o întîmplare prin care urma să treacă el, Cristos. Cînd Iehova i-a dat lui Isus o însărcinare, el nu a căutat să fugă, aşa cum a încercat Iona să fugă la Tars. Dar Isus a arătat că întîmplarea dramatică prin care a trecut Iona, ajungînd pentru cîtva timp în pîntecele peştelui uriaş, a fost inclusă în consemnarea biblică, deoarece ea a servit pentru a furniza detalii profetice privitoare la propria moarte şi înviere a lui Isus. — Matei 16:4, 21.

9. (a) Ce aspecte profetice a indicat Isus din două perioade istorice? (b) Ce alte detalii semnificative a menţionat apostolul Petru sub inspiraţie?

⁹ Anumite perioade istorice ne furnizează şi ele prefigurări profetice care prezintă un deosebit interes pentru noi. Cînd vorbeşte despre timpul care marchează momentul propriei sale revelaţii în putere regală, Isus trasează o paralelă cu alte două situaţii în care a fost executată sentinţa divină asupra unor oameni răi. El a arătat că „zilele lui Noe“ şi „zilele lui Lot“ au fost deosebit de semnificative şi a scos în evidenţă mai ales preocuparea oamenilor de atunci faţă de problemele vieţii de fiecare zi. Isus ne îndeamnă să acţionăm cu promptitudine şi să nu dăm înapoi, tînjind după lucrurile lăsate în urmă, aşa cum a făcut soţia lui Lot (Luca 17:26–32). În a doua scrisoare inspirată a apostolului Petru sînt menţionate şi alte detalii semnificative: neascultarea îngerilor dinainte de potop, activitatea de predicare a lui Noe, suferinţa lui Lot din cauza oamenilor din Sodoma, care se complăceau într-o conduită nelegiuită, faptul că prin ştergerea din existenţă a celor răi, la timpul fixat, Dumnezeu a stabilit un model al lucrurilor viitoare şi dovada că Dumnezeu poate şi îi va şi elibera, fără îndoială, pe servitorii săi fideli. — 2 Petru 2:4–9.

10. Arătaţi prin comparaţie între Ieremia şi Apocalips că unele profeţii împlinite mai pot avea o valoare profetică ulterioară.

 ¹⁰ Faptul că unele dintre profeţii s-au împlinit nu înseamnă că ele prezintă acum mai puţin interes istoric. Atît înştiinţarea anticipată cu privire la ceea ce va avea loc‚ cît şi modul în care s-a împlinit lucrul respectiv sînt adeseori profetice, vizînd evenimente din viitor, de o mult mai mare amploare. Faptul acesta este valabil, de pildă, cu privire la ceea ce este consemnat despre Babilonul antic, un imperiu prin excelenţă religios, şi a cărui influenţă se mai resimte şi astăzi în întreaga lume. Deşi Babilonul s-a prăbuşit în anul 539 î.e.n., în faţa mezilor şi perşilor, cartea Apocalips, scrisă la sfîrşitul primului secol al erei noastre, se inspiră din limbajul profetului Ieremia şi arată spre o aplicare din viitor a profeţiilor în legătură cu Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiilor false. Drept exemple în acest sens, comparaţi Apocalips 18:4 cu Ieremia 51:6, 45; Apocalips 17:1, 15 şi Ap 16:12 cu Ieremia 51:13 şi Ier 50:38; Apocalips 18:21 cu Ieremia 51:63, 64.

11. Ce semnificaţie profetică există în consemnarea privitoare la modul în care l-a tratat Iehova pe Israelul apostat şi pe Iuda pentru infidelitatea lor? De ce?

¹¹ În acelaşi mod, atitudinea lui Iehova faţă de regatul celor zece triburi ale Israelului şi faţă de regii şi preoţii lipsiţi de credinţă ai regatului celor două triburi ale lui Iuda are, de asemenea, semnificaţie profetică. Atît profeţiile care s-au aplicat asupra acelor regate antice cît şi împlinirea lor, consemnată în Scripturi, prezintă un tablou în culori vii privitor la atitudinea lui Iehova faţă de creştinătatea din zilele noastre, care pretinde şi ea că îi serveşte Dumnezeului Bibliei, dar care încalcă în mod flagrant poruncile sale drepte.

12. Ce folos personal obţinem din asemenea relatări?

¹² Aşadar toate aceste relatări sînt încărcate de semnificaţii pentru noi, astăzi. Ele ne ajută să înţelegem cum priveşte Dumnezeu anumite situaţii din zilele noastre şi ce  trebuie, personal, să facem pentru a supravieţui necazului cel mare. În felul acesta sîntem ajutaţi să cîştigăm o mai adîncă apreciere a faptului că „întreaga Scriptură este (. . .) utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a îndrepta lucrurile, pentru a disciplina în dreptate.“ — 2 Timotei 3:16, 17.

AU FOST OARE STABILITE DINAINTE?

13. De unde ştim că Dumnezeu nu i-a determinat pe oameni să păcătuiască, pentru a putea fi alcătuite modele profetice?

¹³ Trebuie oare, din cele de mai sus să tragem concluzia că atitudinea unor persoane sau a unor naţiuni despre care vorbeşte Biblia ar fi fost stabilită mai dinainte, de către Dumnezeu, în aşa fel încît să aibă o semnificaţie profetică? Este un fapt evident că Dumnezeu a tratat în trecut în aşa fel cu servitorii săi încît să furnizeze modelul unor lucruri mai mari, pe care le avea el în minte pentru viitor. Dar ce putem spune despre acţiunile oamenilor? Unii dintre ei au comis păcate grave. Oare Dumnezeu i-a determinat să comită aceste păcate, pentru a alcătui raportul biblic? Iacob, unul dintre scriitorii creştini ai Bibliei, ne răspunde: „Dumnezeu nu poate fi încercat prin lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni“ (Iacob 1:13). Dumnezeu nu i-a determinat pe oameni să acţioneze greşit, pentru a putea fi alcătuite modele profetice.

14. (a) Cum se explică faptul că Iehova ştie ce vor face oamenii, sau chiar Satan, într-un moment din viitor? (b) În ce fel sînt influenţate profeţiile biblice de către cunoştinţa pe care o are Iehova despre sine însuşi şi despre scopul său?

¹⁴ Să nu uităm că Iehova este Creatorul omenirii. El ştie cum sîntem făcuţi şi ce îi determină pe oameni să acţioneze aşa cum acţionează (Geneza 6:5; Deuteronom 31:21). El poate arăta cu exactitate în mod anticipat, ce li se va întîmpla acelora care trăiesc în armonie cu principiile sale drepte, precum şi care va fi sfîrşitul acelora  care încearcă să ignore faptul că au nevoie de Dumnezeu, sau care denaturează căile sale (Galateni 6:7, 8). El ştie că Satan va continua să utilizeze tactici asemănătoare acelora pe care le-a utilizat în trecut. Iehova ştie, de asemenea, ce va face El însuşi în anumite împrejurări date şi că va acţiona în armonie cu înaltele calităţi ale dreptăţii, imparţialităţii, iubirii şi îndurării, pe care el le-a manifestat întotdeauna (Maleahi 3:6). Întrucît scopurile lui se realizează în mod sigur, el poate arăta în mod anticipat rezultatele şi demersurile pe care le va face pentru a şi le raaliza (Isaia 14:24, 27). Astfel el a putut să facă o selecţie a evenimentelor din viaţa unor persoane şi a unor naţiuni şi să determine includerea lor în Biblie ca prefigurări ale unor lucruri pe care le va aduce viitorul.

15. Cum a subliniat apostolul Pavel faptul că relatările Bibliei sînt mai mult decît simplă istorie?

¹⁵ De aceea este foarte potrivit faptul că după ce relatează evenimente din istoria Israelului, apostolul Pavel le spune fraţilor săi creştini: „Dar aceste lucruri li s-au întîmplat ca exemple şi ele au fost scrise ca avertizare pentru noi, asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“ (1 Corinteni 10:11). Iar adunării creştine din Roma el i-a scris: „Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mîngîierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Astfel, dacă înţelegem că relatările Bibliei sînt mai mult decît o simplă istorie, vom putea începe să desprindem din ele minunate prefigurări referitoare la viitorul omenirii.

[Întrebări de studiu]

 [Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 41]

MODELE PROFETICE — Ce arată ele?

Zilele lui Noe

Tabernacolul

Regele Solomon

Iona, timp de trei zile în pîntecele unui peşte

Căderea Babilonului