Capitolul 7

Să acţionăm cu înţelepciune în faţa nenorocirii

1. De ce au pierit în mod inutil oamenii (a) cînd s-a scufundat Titanicul? (b) cînd a erupt vulcanul de pe Muntele Pelée?

CÎND primesc avertismente provenite dintr-o sursă demnă de încredere, privitoare la un iminent dezastru, oamenii înţelepţi iau măsuri pentru a-şi cruţa viaţa (Proverbe 22:3). Dar nenumărate mii de oameni au pierit în mod inutil pentru că şi-au pus încrederea în mod greşit în anumite lucruri. În ciuda avertismentelor şi îndemnurilor de a se urca în bărcile de salvare, sute de pasageri şi-au pierdut viaţa în naufragiul din 1912, al transatlanticului Titanic‚ deoarece au dat crezare pretenţiei că acesta era insubmersibil. Cînd Muntele Pelée din Martinica a început în 1902 să arunce cenuşă vulcanică şi pietre, populaţia oraşului Saint-Pierre, situat în apropiere, era neliniştită, dar, deoarece erau în joc interesele egoiste ale membrilor proeminenţi ai comunităţii locale, politicienii şi redactorul ziarului local au căutat să potolească temerile cetăţenilor, îndemnîndu-i să nu părăsească oraşul. Dar vulcanul a erupt pe neaşteptate, provocînd moartea a treizeci de mii de oameni.

2. (a) Cărui avertisment de mare urgenţă i se dă glas în zilele noastre? (b) De ce este atît de gravă situaţia?

² În zilele noastre se dă glas unui avertisment mult mai urgent, — nu cu privire la un dezastru local, ci cu privire la apropierea războiului universal al lui Dumnezeu, — războiul Armaghedonului (Isaia 34:1, 2; Ieremia 25:32, 33). Martorii lui Iehova au făcut repetate vizite la domiciliul oamenilor în întreaga lume, îndemnîndu-i să acţioneze cu înţelepciune, în vederea ocrotirii vieţii lor.  Iubiţi suficient de mult viaţa pentru ca să acţionaţi aşa cum se impune, şi aceasta cu promptitudine, fără nici o întîrziere?

„LUMEA TRECE“

3. Din ce motiv poziţia moastră faţă de lume va afecta perspectiva supravieţuirii noastre?

³ Un factor determinant de care depinde supravieţuirea este poziţia pe care o avem faţă de lumea în care trăim. Atîta vreme cît un om se află în viaţă, el este în lume. Dar nu ar trebui ca respectivul să cultive dorinţele rele ale lumii şi să imite faptele ei lipsite de devoţiune sfîntă. El nu ar trebui să se identifice cu ea, punîndu-şi încrederea în oameni şi în proiectele lor mai degrabă decît în Dumnezeu şi în scopul său. Persoana în cauză va trebui să facă o alegere; ea nu se poate împărţi: „Oricine (. . .) vrea să fie prieten cu lumea se constituie duşman al lui Dumnezeu.“ De ce oare? Deoarece, aşa cum ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu, „întreaga lume zace în puterea celui rău.“ — Iacob 4:4; 1 Ioan 5:19; Psalm 146:3–5.

4. (a) Utilizînd Biblia explicaţi ce practici şi atitudini îi vor împiedica pe unii să obţină viaţă sub Regatul lui Dumnezeu. (b) De ce ar trebui ca unii care au practicat asemenea lucruri să le abandoneze numaidecît?

⁴ Se înţelege că Iehova nu va păstra în noul său sistem persoane al căror mod de viaţă dovedeşte că ele nu renunţă la lucrurile pe care Dumnezeu le condamnă. Care sînt unele dintre aceste lucruri? Multe sînt activităţi şi atitudini pe care lumea le consideră de la sine înţelese, sau le aprobă. Dar dacă vrem să supravieţuim sfîrşitul acestei lumi rele, atunci, indiferent de ceea ce fac sau cred alţi oameni, noi vom da atenţie avertismentului Bibliei, potrivit căruia fornicatorii, adulterii, homosexualii şi aceia care se complac într-o conduită libertină şi în necurăţenie morală nu se vor afla printre supravieţuitori. Chiar dacă alţii recurg frecvent la minciună şi furt, noi vom respinge un asemenea mod de  viaţă. În ciuda răspîndirii practicilor ocultiste, noi le vom evita. Deşi alţii pot să fie invidioşi, să se certe, să izbucnească în accese de mînie sau să caute un refugiu din faţa frustrărilor în consumul de droguri sau în utilizarea în exces a băuturilor alcoolice, noi nu-i vom imita. Iar dacă ne-am complăcut în asemenea lucruri, va trebui să recunoaştem necesitatea de a ne schimba. Chiar dacă unele dintre aceste lucruri ni s-au părut „normale“ în trecut, noi le vom abandona. De ce? Deoarece noi îl imităm cu adevărat pe Dumnezeu, iubim viaţa, iar Cuvîntul lui Dumnezeu ne avertizează că „cei care practică asemenea lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu.“ — Galateni 5:19–21; Efeseni 5:3–7; 1 Corinteni 6:9, 10; 2 Corinteni 7:1; Apocalips 22:15.

5. (a) Dacă ne este scumpă viaţa, ce trebuie să învăţăm să facem? (b) Ce excelente calităţi sînt menţionate în textele scripturale de la sfîrşitul acestui alineat? Ce importanţă au ele? Cum ni le putem însuşi?

⁵ Dacă dăm importanţă ocaziei de a trăi pentru totdeauna în fericire, va trebui să învăţăm cum să-i fim plăcuţi Dăruitorului vieţii, lui Iehova Dumnezeu (Fapte 17:24–28; Apocalips 4:11). Noi vom aplica în mod treptat Cuvîntul său în toate aspectele vieţii noastre. Pe măsură ce vom face lucrul acesta, vom examina numaidecît, cu seriozitate, atitudinea noastră faţă de noi înşine şi faţă de alte persoane, faţă de bunurile şi faţă de realizările noastre şi vom medita asupra felului în care ne afectează acestea poziţia noastră în faţa lui Dumnezeu. Oamenii din jurul nostru poate că au o părere foarte înaltă despre ei înşişi, despre propriul lor trib sau rasă sau naţiune, dar noi vom reflecta cu seriozitate asupra textului scriptural care spune: „Dumnezeu se opune celor trufaşi, dar dă favoare nemeritată celor umili.“ — Iacob 4:6, Ţefania 2:2, 3; Psalm 149:4.

6, 7. De ce ar trebui să ne examinăm propria noastră viaţă în lumina textului de la 1 Ioan 2:15–17?

⁶ Chiar dacă alţii se lasă înrobiţi de dorinţele stimulate de  o societate materialistă sau sînt împinşi de dorinţa de a se scoate în evidenţă, noi ne vom examina propria noastră viaţă în lumina textului din 1 Ioan 2:15–17, care spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el; pentru că tot ce este în lume, — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume. Şi lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“ Dacă avem de efectuat schimbări, acum este timpul să le facem.

⁷ Lumea aceasta şi modul ei de viaţă nu vor continua pentru totdeauna. Ea nu este „insubmersibilă“. Conducătorii lumii caută să cîştige adeziunea adepţilor lor, făcîndu-i să creadă că ar putea îmbunătăţi lumea prin propriile lor eforturi. Dar singura cale de a fi salvaţi din iminentul dezastru este aceea de a da atenţie mesajului salvator al lui Dumnezeu. În privinţa aceasta niniviţii din zilele profetului Iona constituie un exemplu pe care ar trebui să-l punem la inimă.

„EI S-AU CĂIT LA PREDICAREA LUI IONA“

8. Cum au manifestat niniviţii înţelepciune atunci cînd Iona le-a transmis avertismentul lui Dumnezeu, şi cu ce rezultat?

⁸ În secolul al optulea î.e.n. Iehova i-a dat lui Iona misiunea de a se duce la oamenii din Ninive, capitala Asiriei, pentru a-i anunţa că din cauza răutăţii lor Ninive urma să piară. Cum au reacţionat ei atunci cînd Iona i-a avertizat că peste patruzeci de zile vor muri? În loc să ia în derîdere avertismentul acesta, „au început să aibă credinţă în Dumnezeu şi au proclamat un post şi s-au îmbrăcat în saci.“ Însuşi regele a luat aceiaşi atitudine şi le-a recomandat insistent tuturor să-l cheme cu seriozitate pe Dumnezeu şi să se întoarcă de la răutatea şi de la actele lor de violenţă. El a raţionat astfel: „Cine ştie dacă Dumnezeul adevărat nu se va întoarce (. . .) de la mînia sa aprinsă, astfel încît să nu  pierim?“ Pentru că ei au renunţat la calea lor rea, Iehova le-a arătat îndurare. Astfel, viaţa le-a fost cruţată. — Iona 3:2–10.

9, 10. (a) În ce privinţă a spus Isus că niniviţii erau un exemplu demn de imitat? (b) Cine sînt astăzi asemenea acelor niniviţi?

⁹ Ca o mustrare la adresa evreilor necredincioşi din primul secol al erei noastre, Isus a atras atenţia asupra acestui incident istoric, zicînd: „Bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generaţie şi o vor condamna; deoarece ei s-au căit la predicarea lui Iona, dar iată că există aici unul care este mai mult decît Iona.“ — Matei 12:41.

¹⁰ Dar cum stau lucrurile în zilele noastre? Manifestă cineva o asemenea căinţă? Da, există multe mii de oameni pe întregul pămînt, care, ca şi niniviţii, nu au pretins niciodată că s-au închinat Dumnezeului Bibliei, dar care dau acum atenţie mesajului de avertizare al lui Iehova. Cînd află ce distrugere va veni asupra acestei lumi, ei caută îndurarea lui Dumnezeu. În ei se produce o autentică schimbare a inimii şi a minţii cu privire la modul lor de viaţă din trecut şi se concentrează asupra înfăptuirii unor „lucrări care se potrivesc cu căinţa“. (Fapte 26:20; vezi şi Romani 2:4.) Aţi dori să fiţi printre aceştia? Dacă da, nu întîrziaţi.

CERE DE URGENŢĂ PACE

11. (a) Care fusese trecutul gabaoniţilor? (b) De ce au cerut ei pace cu Israel?

¹¹ Gabaoniţii din zilele lui Iosua au acţionat şi ei în mod înţelept, pentru a-şi salva viaţa. Ei erau canaaniţi al căror mod de viaţă din trecut fusese imoral, materialist, idolatru şi legat de practici oculte. Iehova decretase distrugerea lor. Ei ştiau cum eliberase Iehova pe Israel din Egipt cu patruzeci de ani mai înainte şi că puternicii regi amoriţi de la est de fluviul Iordan fuseseră incapabili să le reziste. Toţi ştiau că zidurile masive ale Ierihonului se prăbuşiseră înaintea israeliţilor, fără ca aceştia să fi folosit berbeci de asediu, şi că oraşul fortificat Ai fusese transformat într-un  morman de ruine (Iosua 9:3, 9, 10). Locuitorii oraşului Gabaon doreau să trăiască, dar ei îşi dădeau seama că nu puteau avea sorţi de izbîndă într-un război împotriva Dumnezeului lui Israel. Trebuia întreprinsă o acţiune grabnică. Ce acţiune? La un tratat cu israeliţii nu se puteau aştepta să ajungă, dar se gîndeau că cel puţin ar trebui să încerce să ajungă la un tratat. În ce fel?

12. (a) De ce au fost cruţaţi gabaoniţii, în ciuda metodei la care au recurs? (b) Ce schimbări trebuia să facă ei şi ce muncă le-a fost încredinţată?

¹² Ei au acţionat cu şiretenie, trimiţînd la Iosua nişte bărbaţi a căror înfăţişare dădea de înţeles că ei făcuseră o foarte lungă călătorie. Adresîndu-se lui Iosua, ei îi spuseră că erau dintr-o ţară îndepărtată, că auziseră de lucrurile mari pe care le făcuse Iehova şi că, în calitate de reprezentanţi ai poporului lor, veniseră să se ofere în mod voluntar ca servitori şi să ceară să se încheie o convenţie între ei şi israeliţi. Iosua şi căpeteniile Israelului consimţiră. Mai tîrziu, cînd înşelăciunea a ieşit la lumină, gabaoniţii mărturisiră cu umilinţă că se temeau pentru viaţa lor şi au dat dovadă de o dispoziţie de a face tot ce li se pretindea (Iosua 9:4–25). Iehova a urmărit întreaga chestiune. El nu a putut fi înşelat. El a văzut că ei nu căutau să corupă poporul său, aşa cum făcuseră anterior moabiţii şi a apreciat serioasa lor dorinţă de a trăi. De aceea el a permis să le fie încredinţată o muncă la tabernacolul sacru, sub ordinul leviţilor, şi anume, să adune lemne, să scoată apă, să sprijine astfel închinarea la Iehova. Pentru a corespunde unui asemenea serviciu trebuia, desigur, ca ei să abandoneze practicile lor necurate de odinioară. — Iosua 9:27; Levitic 18:26–30.

13. (a) Cum putem beneficia de drama profetică privitoare la gabaoniţi? (b) Ce li se pretinde oamenilor din zilele noastre, pentru a fi cruţaţi de Acela care este mai mare decît Iosua?

¹³ Avînd în vedere faptul că noi trăim într-un moment foarte apropiat de sfîrşitul „zilelor din urmă“, este de importanţă vitală pentru toţi aceia care doresc să supravieţuiască  să acţioneze neîntîrziat şi cu o completă sinceritate. Isus Cristos, care este executorul din prezent, numit de Iehova, nu poate fi înşelat ca Iosua. Unicul mod în care asemenea persoane pot ajunge la o înţelegere cu El, pentru a le fi cruţată viaţa din faţa execuţiei, este acela de a-şi declara în mod public credinţa în Iehova ca Dumnezeu al lor. (Compară Fapte 2:17–21.) De asemenea, ei trebuie să-l recunoască pe Isus Cristos în rolurile pe care i le-a încredinţat Dumnezeu şi să trăiască apoi ca persoane care au încetat să iubească modul de viaţă al acestei lumi condamnate. După aceea ei trebuie să devină servitori umili ai lui Dumnezeu, aducîndu-i un serviciu sacru, în asociere cu poporul său. — Ioan 17:16; Apocalips 7:14, 15.

14. De ce este semnificativă pentru noi, astăzi, eliberarea adusă de către Iehova gabaoniţilor?

¹⁴ La scurtă vreme după ce gabaoniţii au luat poziţie de partea poporului lui Iehova, ei au fost supuşi la o mare presiune. Cinci regi ai amoriţilor au asediat Gabaonul, pentru a-i sili pe locuitori să treacă din nou de partea lor, împotriva Israelului. Gabaoniţii i-au trimis lui Iosua o cerere urgentă de ajutor, iar eliberarea de care au avut parte a fost una dintre cele mai spectaculoase din istorie. Iehova a provocat derută în rîndurile duşmanilor, a făcut să cadă peste ei pietre de grindină din cer şi a prelungit în mod miraculos lumina zilei pînă la completa lor înfrîngere de către israeliţi (Iosua 10:1–14). Salvarea gabaoniţilor a fost profetică, prefigurînd o şi mai uimitoare eliberare, aceea a unei mari mulţimi de închinători ai Dumnezeului adevărat, în războiul universal de la Armaghedon. Prilejul de a beneficia de acea eliberare le este deschis oamenilor oricărei naţiuni, în caz că acţionează acum în mod înţelept. Profitaţi de această ocazie? — Apocalips 7:9, 10.

[Întrebări de studiu]